• Fluturi albaştri

    Eşti în autocar, spre un oraş mare şi revoltat. Nu ai chef. Mintea îţi stă la acasă, la pisica mică şi neagră precum cafeaua băută cu ea la picioare. La finalul de semestru al minionei. La toate câte sunt de rezolvat, încă. Şi în mijlocul acestor idei, se aşază lângă tine un bărbat tânăr, pe care-l… Continue reading

    ,

  • Aproape romantic.

    EA: – Hei! Pot să-ți povestesc ceva? EL: – Au plecat copiii din birou? Habar n-am, eu stau în balcon de-o oră. – Și ce faci? – Nimic. Stau. Fumez. Încerc să-mi dau seama… lumea. – Hm. Hai să te încurc și eu, ce zici?… – Hai, încurcă-mă. Vii lângă mine? Da, bine. Mai bine… Continue reading

  • Niciodată astfel

    El: Știi că te-am visat? Ea: Da? – Îmi spuneai că te măriți. Și eu te felicitam. – Ah. Serios?… – De ce ești așa mirată? Te măriți? – Nu. Adică nu acum. Dar zilele astea mă imaginam… mireasa ta. – Haha! – Nu glumesc. Am auzit la radio de târgul de mirese de la… Continue reading

  • Cu grijă

    Citesc. Stau sucită în pat, cu spatele sprijinit de biblioteca-noptieră și ochii spre ușă – nu spre fereastră, spre afară, cum obișnuiesc. Am picioarele strânse sub mine și acoperite cu pătura. Simt că mi-e cald. Dau pătura într-o parte și scot șosetele. Îmi admir tălpile – fine, roz, pentru prima dată de multă vreme. Uit… Continue reading

  • Din nasturi

    EA: Pe unde ești? EL: La munte undeva. Nu mă întreba ce caut aici, că aș pleca fix acum. – Dacă… – Mda, dacă. Stai o clipă. – Uf, ai ieșit într-un balcon? – Pe terasă. – O să faci țurțuri. – Îmi ții tu cald. – Ah… De când ești la zăpadă? – De când… Continue reading

  • „Mă duc să colind”

    Spuneam ieri pe facebook de o emoție trăită în RATB și m-au luat la întrebări oamenii pe-acolo. Urc în 323 (da, călătoresc mai mult ca de obicei cu el și nu am nici posibilitatea să stau cu nasul într-o carte, cum fac la metrou). Din aceeași stație cu mine urcă, printre alții, un bărbat îmbrăcat… Continue reading

  • Trei trandafiri

    Redau parțial o discuție dintre mine și o doamnă din 323,de-acu vreo oră: – Îmi place că porți căciuliță. Trage-o bine pe urechi! Așa, să nu îți înghețe creierul! – O trag, dar se tot ridică! (15 secunde de liniște; cu doamna începusem să vorbesc din stație, m-a întrebat dacă „e vreo mașină la capăt”… Continue reading

  • Mă scuzați, dragilor…

    Am obosit, de-o vreme încoace, să-mi tot explic unor posesori de masculinitate profundă reacțiile mai puțin războinice. Am văzut până acum două elemente care-i sperie pe-acești cavaleri fără continuitate, romantici de weekend ori, dacă-s deja în weekend-urile altora, amorezați de-o după-amiază leneșă. Despre liniile alea roz n-am de gând să vorbesc, n-aș vrea să sperii… Continue reading

  • Amintit

    Ea: Îți amintești când ne-am plimbat cu copilul prin parc? El: Mnu, nu chiar. – Haideee! Era tot toamnă, ca acum, și el lua toate grămezile de frunze la picior și noi mergeam înainte și apoi ne opream să-l așteptăm. Și de fiecare dată când ne ajungea ne prindea de mâini și trebuia să-l luăm… Continue reading

  • Spațiu rămas

    Niciodată nu știu ce să fac cu spațiul rămas. Rămas în urma unui prieten care mi-a înseninat luna, al unei prietene care se întoarce la ale ei, al unui amic-fotograf care-mi invadează sufletul prin lentile, al unui iubit care mă lasă singură, adormită și dezvelită pentru a-și începe ziua de muncă. Dintr-o dată, spațiul acela,… Continue reading

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe