N-ar trebui sa punem in lucruri mai multa ordine decat au deja. Ordonarea lumii neaga faptul ca e deja ordonata; neaga caracterul de ordine al Ordinii Divine; deci neaga Ordinea Divina.
Am vrea ca lumea sa-i fie supusa unui idol; in realitate, nimic nu-i este supus, nici macar noi insine. “Ordinea” pe care o punem in lume este iluzoria incercare de a-i supune lumea; iar sentimentul ordinii e dat de fapt de distrugerea ordinii noastre interioare pana la nivelul indestructibil, de care ne lovim si repetam zadarnic incercarea de a-l prinde si anihila.
Al Phagora 
January 20, 2008 at 22:10 |
🙂 Perfect de acord. Ordinea divina nu poate fi contestata. Este. Si cu asta, basta! Orbii pentru lumea asta reusesc sa o intuiasca prin terminatiile “nervoase” ale sufletului. Orbii pentru lumea aceea, incearca de zor sa o creeze aici, fiindca nu sesizeaza nici macar pe varfuri de amprente continuitatea si imbinarea armonioasa dintre nefiinta si fiinta. Anarhistii care isi incalzesc culcusul de noapte pretinzand ca vesnicia ar putea izbucni de prin partile lor…
LikeLike