[Matematica si centaurii iluziei]
Pot sa ma gandesc la 1+1+1 sau 2+1 sau 1+2 sau 4-1 sau…
Simt procesul mintal din spatele acestor expresii si sunt fata de acest proces cam in acelasi mod in care un calaret este pe cal.
Dar procesul mintal din spatele lui “3” nu il stiu. Stiu ca exista si stiu ca, asumandu-mi-l ca inerent, mi-am interzis explicitarea lui.
Desfasurarea ori constructia lui 3 a ramas la un nivel bazal care functioneaza, dar la care nu ma pot intoarce; cineva din mine il gandeste pe 3 si mi-l pune la dispozitie; cineva cu care nu ma mai pot identifica.
3 e ceva de care am vrut candva sa dispun ca si cand mi-ar apartine. E imposibil. Mi-am interzis astfel accesul la el, traind in iluzia faptului ca imi este inerent.
Nu mai pot sa il simt asa cum calaretul simte calul sub sa. Am vrut sa il includ in mine, sa devin centaur… dar nu se poate decat in iluzie.
Dar 3 exista si functioneaza in acel cineva din mine la care cu greu mai pot sa ajung.
Deslusirea numerelor este eliberarea din iluzia centaurului.
Al Phagora 
March 21, 2008 at 18:36 |
Orice rationament logic, daca este doar atat, poate fi supus actiunii diabolice. In acest caz, e posibil ca toate afirmatiile noastre sa fie false si sa nu putem deduce adevarul din adevar. Pentru ca, in acest caz, nu noi deducem, desi ni se pare ca noi.
Logica ne garanteaza corectitudinea cata vreme suntem stapani pe ea. Daca aceasta stapanire este iluzorie, traim doar in iluzia de a fi gandit corect.
Cine traieste in aceasta iluzie colectiva face doar afirmatii logic gresite; greseste orice. Incepand cu matematica.
Asa-zisa gandire matematica (in sensul contemporan) poate fi o uriasa iluzie de turma.
LikeLike