Al Phagora

Pontiful bucatelor româneşti s-a stins din viaţă- cum altfel ?-  într-o zi de post, acum trei ani. A murit o dată cu Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai aprig postitor.

Radu Anton Roman, povestitorul întâmplărilor şi întâmpinărilor din bucătăria românească, gustul istoriei noastre cernute prin sita vremurilor…

Astfel, bucatele pământeşti s-au făcut bucate româneşti şi, în vremea de apoi,  bucate Cereşti.

Odihnească-se în Pace !

Trăind, propunem unul altuia – şi lumii – obiecte inerţiale, care se mişcă după legi proprii; eu trăiesc şi spun obiecte care atîrnă greu şi gravitează în lumea obiectelor.

Nimeni nu vede pe nimeni; plăcile care ne acoperă chipul (nealcătuind o mască unitară) sunt modul de a ne face văzuţi. Şi sunt văzute doar plăcile desprinse şi gravitînd în spaţiu. Obiecte inerţiale, modul în care îi propunem lumii viaţa.

Cînd dorinţele ţi se îndeplinesc doar cînd te rogi, e semn că schimbi ceva în temeiul lumii. Cînd ţi se îndeplinesc fără să te rogi, nu ai schimbat nimic. Şi poate nu ai făptuit nimic şi poate nici nu s-a întîmplat nimic.

Ceva e frumos cînd este un şir infinit de trimiteri în afara timpurilor.

Opera de artă ne trimite în afara timpului nostru, într-un timp al sensului ei, care s-a intersectat doar o dată cu timpul nostru, în opera de artă. Iar acest sens trimite la rîndul lui în afara timpului său, în alt timp.

Opera de artă este ratată cînd nu mai trimite dincolo de un anume timp şi este falsă cînd trimiterile se închid într-o buclă.

Exprimabilul este o plantă care poate creşte în solul semnelor, neputând totuşi să fie deductibilă din ele.

Ceea ce este cu adevărat cognoscibil şi inexprimabil este un astru rotitor, care nu poate prinde rădăcini în pământ, care nu poate creşte din solul semnelor. Apare şi dispare pe cerul cunoaşterii. Dar mişcările lui au o matematică, au numere.