Când cuvintele nu se leagă
se leagă într-un poem
scris demult.
Îl citeşti pentru ochii tăi
care nu aud
îl scrii iarăşi pentru urechile tale
care nu văd
pentru raţiunea şi alcoolurile
uitării.
E un val murdar peste frică;
o pânză din care a fugit păianjenul.
Berea are gust de scoici
ochiurile de ou
au gust de scoici.
În dunga lui “aici”
deschizând orbitele ca un strigăt,
împins mai departe şi înecat cândva
de scoicile pe care le-ai smuls din cochilii.
Al Phagora 
September 21, 2010 at 17:48 |
Mi-ar fi plăcut să nu fie scris în versuri, ci ca un poem în proză.
LikeLike
September 22, 2010 at 10:30 |
Poţi, citind, să concatenezi oricare două versuri consecutive.
Ce nu poţi face e să “spargi” un vers, să îl desparţi.
LikeLike