Al Phagora

Aici mai creşte doar un cireş de mai;
au rămas în el doar frunze, pentru
şase luni din an.

E-atât de pustiu în jur, un hău neted; toţi trecătorii
care-au fost cândva
s-au aşezat sub pom, încleiaţi în amiază,
în acelaşi loc, care
nici măcar nu-i de-aici.

Ca să se poată ceva, trebuie
să nimiceşti ceva care este.

De dimineaţă şi eu omor vietăţile
din terenul posibilului;
buruieni şi gândaci
scoşi de fierul plugului neîncetat.

Pentru speranţă smulg
măceşul din rădăcini
şi sângerez apoi în linişte amiaza,
la umbră de cireş.

De-atâta stat în pământ
o să devii şi tu
rotund şi plat ori
cilindric, ca un vierme.

Veneam ieri de la drum lung;
îmi intrase nişte pământ în opinci. Cred
că era acolo mai demult, întărit;
şi, când am scos piciorul, ce să vezi?
mişcau în pământ câţiva viermi.
De sub carapace, unul ca un crab prelung
a împroşcat o apă tulbure, de mare;
singura apă pe care-am văzut-o
de când eram pe drum.

Ciudaţi viermi, dar poate
şi eu sunt ciudat.
De-atâta stat la umbră, în amiază
nu te mai recunoşti decât pe dinăuntru
şi uiţi că ai intrat în pământ, ca viermii
inelaţi ori cu stranii carapace.

Auzi înecaţii amiezii? neliniştiţi
ca iarba sub soarele aspru, inform.

Un singur cuvânt le e de-ajuns
ca să respire; şi altceva
ei nu spun.
Timpul lor nu-i mai lung
decât un cuvânt.

Au fost cândva ca şi noi,
crescând forme reci,
cristale, frunze ori
alte noime nesigure.

Şi-acum, săltat ca o broască
pe-o foaie de nufăr, încet
scriu la umbră, când ei
scuipă doar sânge într-o lume informă.

În crâşma asta nimic
nu se pierde, când bei
o copie a berii ridicate
cu copia mâinii tale
pe care-o vei regăsi cândva
întocmai.

Tăcerea e întocmai
cu altă tăcere
lăsată la uşa amiezii
când intri în crâşmă, la umbră.

Aici spui doar vorbele altora
şi-asculţi doar vorbele pe care
tu însuţi le-ai spus.

Şi-afară acel
Dionysos al durerii,
viţă crescută dintr-un dinte
creşte, ca o rătăcire pe uliţi
în ceas de amiază.

Când mergi pe muchie, uşor
cazi pe un drum sau un altul.
Se pierde doar urma
celor rămaşi pe muchie,
jertfa lui Dionysos, cel
care bântuie în amiază.