Al Phagora

Pe marginea drumului e
o lume barbară.

Dacă oprești, toată aducerea aminte
se va sfârși: cuvinte și legi,
înțelesuri de demult pe care le cinstești,
așa cum răsare soarele, același.

Dar e întuneric și din loc în loc lumini galbene;
dacă oprești acolo, te vei bate cu ei,
cât timp ți-a rămas. Te vor lovi cu pumnii,
cu picioarele, cu chipul
lor ca un pumn.
În lumea lor ești gunoiul absurdului; după ce te-au ucis,
neavând ce să-ți mai facă, vor fugi.

Nu ai unde opri, poți doar
să mergi. Până se termină benzina, speri
să crezi neabătut că drumul e doar un vis.

(după o poveste populară rusă)

Era senin și încă iarnă,
iar cornul lunii blând mijea;
motanul mândru poposea
la casa vulpii din poiană.

Pe cobză-și potrivește-o gheară
și miorlăie pe-un glas mieros,
cu doruri linse pân’ la os,
precum pastrama din cămară:

”Ieși la ferești, roșcata mea!
Ți-e coada floare-n asfințit,
mireasma-i lin m-a otrăvit,
ca fumul dintr-o narghilea.

Ascultă-mi viersul cotoșman,
duios te cânt, mă pisicesc;
în miez de noapte patemi cresc,
se zbate inima-n caftan!”

Ca dragostea nu-i mai șireată
cumătra vulpe din pădure;
uitând și clipa s-o mai fure,
cu visul dulce se îmbată.

…sau așa ceva.

Țin să mulțumesc (conform regulamentului și nu numai) omului din spatele blogului Ecoarta, pentru nominalizare.

E vorba de un fel de premii, iar premiile -chiar și cele pentru întreaga activitate- se dau cumva și sub impulsul (creator sau distrugător) al momentului. S-ar putea, deci, să greșesc un pic neincluzând unele bloguri în această listă de 10. În ceea ce le privește pe cele incluse, nu greșesc. Acestea ar fi:

https://bursucel.wordpress.com/

Aka Bursucel. Scrie mai rar acum, altădată mi se părea un chatterbox. Stil optimist și echilibrat. Cred că face parte din oamenii care iubesc viața și ziua de azi; cu moderație. Probabil că răspândește bună-dispoziție și când e tristă.

http://danaiana.com/

Copilărie, familie, seninătate, firesc și… București.

https://mistereledunarii.wordpress.com/

De obicei nu promovez site-uri prea cunoscute; acesta e o excepție. Nu prea are nevoie de recomandări. Istorie locală, căutări pasiona(n)te, Dunărea și Marea Neagră.

https://anacronietzsche.wordpress.com/

Pot spune că înțelege poezia întru atemporalitatea ei; și o practică, de asemenea.

http://crismonimold.blogspot.ro/

Poezie, eseuri și sens. Mult sens, dacă stai să te gândești. Idei și frumuseți neostentative ale verbului, care merită o recitire.

https://locvacantinpatulluiprocust.wordpress.com/

Un om din cei cu care chiar merită să stai de vorbă. Dacă i-aș număra, nu ar fi prea mulți.

http://eusuntdaniela.ro/

Munte, dor de munte și grijă pentru documentarea atentă.

https://popasuriinviata.wordpress.com/

Despre poezia vieții și a mării. Scrie un marinar.

https://qwykx.wordpress.com/

Pentru că e un blog ”deștept”…și mă intrigă.

https://myvirtualplayground.wordpress.com/

Celebrând viața și călătoriile (care sunt un mod de-a merge spre infinit), cu o bucurie și un optimism care mie îmi lipsesc de multe ori.

*

Acest joc, ca orice joc, nu știu dacă se potrivește oricui. L-am luat ca pe o invitație mai degrabă hazlie.

Pe lângă nominalizările de mai sus, țin să amintesc câteva locuri de pe net care merită vizitate: blogul scriitorului Dumitru Ichim, cel al lui Ion Mânzatu, Pays du Solstice a Elenei Pasima,  Istoriile lui Roderick, Impresie- Albastru inefabil, FinalCoffeeFantasy, Mestecenii și … multe altele pe care amintirea probabil mi le spune, dar pe moment nu o aud. Aceste bloguri- ca și altele- ar intra evident în ”top”, dar nu știu dacă ar dori să participe și la joc. Dacă mă înșel, să mă ierte.

În ”regulamentul” pe care l-am găsit, se menționează că mai trebuie să spui 7 lucruri despre tine. Din fericire, eu le-am zis deja. Sunt aici – https://alphagora.wordpress.com/2011/08/21/infatisarile-zilelor/.

Aici e și o diplomă, variantă cu fundiță, preluată de pe net:

Vă doresc o seară frumoasă!

De unde știi ce are
dreptul să existe?
Dacă strigi un strigăt care
nu poate fi strigat, vei trece ca și el
în lumea celor ce nu pot să fie.

Și-așa strigi doar
ce e strigat; ești
doar ce-a fost și încă este.

Lumea, o stârpitură
mereu retrăită, respusă, iubită nemărturisit,
pentru că e singura;
amarul, prea îngăduitele rămășițe
mestecate iarăși și iarăși,
clipa, venin sorbit adânc,
ca singura apă.

Astvară am cosit semnele;
le-am strâns în căpițe, ce era să facem.
Cine stă să se uite la ele, măcar
ca să le numere. Au venit totuși unii
pentru câte-o furcă de fân. Le-am dat-o degeaba.

Semnele-au crescut iarăși din rădăcină
și le-am cosit a doua și a treia oară.
Cine să stea să le vadă? N-a venit nimeni, măcar
că le-aș fi dat degeaba pe toate.

Acum e iarnă; stau lângă bou
și-i dau câte-o mână de fân de-astă vară.
Și zi de zi aștept înfrigurat
clipa când începe să rumege;
ce ușurat mă simt atunci!
mă uit la el și văd
că înțelege.

Când cineva moare, ia cu sine toate lucrurile despre care a vorbit. O propoziție spusă de un om în viață și una spusă de un om care nu mai e în viață nu pot avea același subiect, ci doar același predicat.

Repede
trece și ziua grea.
Ar fi putut să te închidă într-o cutie,
ca pe un idol străvechi din subsolul muzeului;
pentru că în vremea ei nu ai rost; dacă strigi,
doar tu îți auzi glasul prin tâmple,
torsionat și-apoi spart în dinți ca o batjocură.
Ar fi putut să adaste, să nu mai ai nimic de făcut
în tot acel timp pe care îl aștepți.
Dar te-a lăsat să umbli în cerc prin curte,
apoi să stai culcat în zăpada puțină, privind la nori,
să treci spre mâine ca un fir de fum.