Din nicio lume nu se poate ieși. Poți doar intra în alta, fără certitudinea că ai ieșit din prima. Toate evadările ar putea fi imersiuni în adâncurile aceleiași lumi; din lac în puț.
Asta e firea tuturor lumilor.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
Al Phagora 
December 20, 2016 at 19:09 |
Şi deşi pare încorsetare, nu e întotdeauna atât de strânsă cingătoarea…
LikeLiked by 1 person
December 20, 2016 at 19:13 |
Nu e, simți libertatea în zări.
LikeLiked by 1 person
December 20, 2016 at 20:58 |
Mi-a plăcut concluzia cu lacul şi inevitabilul puț. În astfel de condiții, personajul lui Alecsandri (“Cântece de lume”) striga în zadar:
Ah! durere, in ce parte
De tine sa fug departe?
Urma-n lume sa nu las,
Nici s-aud al lumii glas!
Urme-n lumi şi glasurile lumilor prin care trecem fără a reuşi vreodată să evadăm din ele. ☺
LikeLiked by 1 person
December 21, 2016 at 05:44 |
Când scriam postarea de mai sus, mi-am adus aminte o melodie mai ”sintetică”, ”Fade to Gray” a formației Visage.
Alecsandri… poate fi desuet (deocamdată), dar nu merită uitat. Puțini (și fericiți) sunt cei care-l mai citesc.
LikeLiked by 1 person
December 21, 2016 at 08:31 |
„Ar putea fi…” cântărește foarte mult, la fel ca orice credință.
LikeLiked by 1 person
December 21, 2016 at 12:29 |
De partea optimistă, când intrăm în altă lume nu avem nici certitudinea că nu am ieșit din prima. Se poate într-adevăr să fi ieșit.
LikeLiked by 1 person