Al Phagora

Trecutul e doar o altă lume paralelă, însă una despre care se crede –probabil eronat- că o poate explica d.p.d.v. cauzal pe a noastră.

Vestiri de toamnă-

mereu ceva mai triste

decât ea însăși…

Când am văzut lângă fruntea Măgurii semnul din cer, am știut că se vor întoarce dacii 🙂

Între 3 și 5 septembrie este DacFest 2021. Eu, din păcate, nu voi fi pe acolo…

Munte sec,

din tine plec

pe aceeași grea cărare

fără luciu de izvoare…

Apele din cer, șiroaie,

le-ai sorbit în măruntaie

și le ții în zăcători

cu balauri și comori.

Ieri am văzut un porc

care zbura.

”Ce repede zboară!” mi-am zis, cu voce tare,

în uimirea mea sinceră.

”Desigur că zbor repede,” –a grohăit el, telepatic-

”eu sunt Timpul”.

Și a zburat, neverosimil, dincolo de azi,

către niciodată.

Prin oraș un om se plimbă în fiecare seară aproape pe același drum.

Așa sunt și aștrii pe boltă între

răsărit și apus.

Și totuși el întâlnește întotdeauna ceva nou pe drum;

asta e definiția noului:

ceva diferit care apare

când mergi pe același drum.

Așa ca el e și pescarul

care pescuiește la același loc de pe malul râului,

în orice dimineață în care poate.

Prea blând de le vei strânge

în palmă, ori prea tare,

tot cioburi vor ajunge

fragilele pahare…

(din vacanța acestei veri)

Hamac de pitic.

Profesorul e cu studenții în excursie și asistentul îi cară geanta.

Frățiorii dorm în pungă, / vulpița să nu-i ajungă…

În pereți de piatră

spre soare se-ndreaptă

mesteceni și pini

de lume străini…