Al Phagora

Cristalul perfect:
prin el curge fluidul
cel mai pur – timpul…

Din păcate, noi, broscuțele, vom fi în apă, nu pe pod. Pe pod stau factorii de decizie.

Privesc pe fereastră dealul,

la vreo 15 kilometri distanță

în linie aeriană.

Și pare firesc.

Dacă aș privi la 15 kilometri în sus,

acolo ar fi deja dincolo

de troposferă.

Ce mici sunt înălțimile

în lumea în care trăim;

mult mai mici decât lungimile

și lățimile,

dar ne-am obișnuit.

Lumină fixă-

pe alei stâlpii promit

seara veșnică.

În tihna ploii

vin oameni să se-mpace

cu neștiutul.

Frunze căzute

se mișcă jos – o râmă

intră în pământ.

Grăbit pe stradă-
sudoarea întâlnește
pe frunte ploaia…

Mă întreb dacă nu cumva cea mai importantă dintre invențiile moderne este combina agricolă.

Am observat o concentrație alcoolică bizară pe o sticlă de Armagnac Gélas (single cask, 7 ani): 49,3%, aproximativ rădăcina cubică a lui 0,12 : 0,493242414…

E o coincidență, sau vreun mesaj metafizic? 🙂 12% (=0,12) e tăria obișnuită a multor vinuri.

Cântecul lumii-
îl cânți fals mai departe
și e bun comun.

Singuri, el și ea

în cameră – și poate

singuri în Cosmos.

Oamenii nu-ți spun aproape niciodată lucruri necesare,

ci doar suficiente.

Lucruri care sunt de ajuns pentru a explica orice,

făcând banale întrebările tale.

De aceea, aceste lucruri

sunt probabil false.

Dar –

așa sunt oamenii,

așa ești tu,

așa sunt eu.