Al Phagora

(fotografia: Gunnar Ries, Wikimedia Commons)

Dacă timpul nu s-ar întoarce niciodată la originea lui, atunci timpul ar fi doar parte a unui ciclu mai larg.

O parte a unui ciclu este și luna Noiembrie, care pentru mine are doar 29 de zile; pentru că ziua de mâine, cea de Sfântul Andrei, e mai legată de Decembrie, lună care în calendarul popular poartă chiar numele sfântului: Undrea/ Indrea.

În imaginea de mai sus, puteți vedea un lup alb urlând într-o grădină zoologică. Dealtfel, libertatea nu prea se lasă fotografiată; cu atât mai mult Marele Lup Alb al Sfântului Andrei.

În imaginea de mai jos, tradiționalul usturoi cu care sunt unse în noaptea asta ușile, ferestrele și oglinzile. Datează din 2019, dar s-a conservat destul de bine în spațiul virtual.

Toamna-i o seară;

din întregul an, doar ea

se înnoptează…

Dacă ai fi tânăr din nou, ai ști ce să faci

cu viața ta?

Vei îndrepta greșeli precise, ca și când

ai cârpi o haină?

Te vei îndrepta

spre altă lumină, care cândva

a apus?

Nu îți e de-ajuns că știi ce înseamnă să fii tânăr,

dacă știi?

De-ai fi tânăr din nou,

ai întineri oare?

Unde lași ceva în urma ta.

”Dans ses raisonnements philosophiques, quand l’homme veut s’élever, il oublie toujours qu’il est sur un morceau d’argile perdu au milieu des autres planètes et des autres mondes. Ce qu’il voit sur la terre, il l’étend à tout l’univers. Mais ne voit-il pas que sur la terre même, la Nature ne se répéte jamais?“

(Iulia Hasdeu, ”Cugetări”, Ed. Saeculum I.O., 2010)

”În raționamentele sale filosofice, când omul vrea să se înalțe, uită întotdeauna că stă pe o bucată de lut, pierdută în mijlocul celorlalte planete și celorlalte lumi. Ceea ce vede pe pământ, extinde asupra întregului univers. Dar nu vede el, oare, că nici aici, pe pământ, Natura nu se repetă niciodată?”

(Reprezentare artistică a suprafeței planetei Kepler-1649c; sursa: NASA/Ames Research Center/Daniel Rutter, Wikimedia Commons)

Am înfipt prudent un cuțit în măr

și mărul a explodat,

cu miezul lui întreg, proaspăt, de vulcan ascuns;

au curs din el torente nesfârșite,

luminând până departe în noapte, unde am fugit.

Dacă aș fi mușcat din măr, pieream

înecat în lavă.

Era un măr frumos, cu miezul

ca orice miez.

Jurnalist prea ardent
și fantast, cu ce drept
ți-ai propus dumneata
să te vâri în ghiulea?
Și-ai aprins două minți
a doi oameni cuminți,
să nu fii singular
pe tărâm selenar?

Recunoașteți personajul? 🙂

Ușori sunt munții,

greu adâncul ce-i ține,

împresurându-i…

(autorul fotografiei este soția mea)

Șoarece berc (Microtus arvalis). Oricât de mică i-ar fi coada, fiind o curbă, lungimea ei se calculează folosind analiza matematică.

Sursa fotografiei: Manuel R., Wikimedia Commons.

Se spune că, spre deosebire de lacuri, mările au o deschidere către Oceanul Planetar, comunicând cu el. De aceea, Marea Azov, Marea Neagră ori Marea Mediterană sunt mări, iar Marea Caspică este de fapt un lac.

Totuși, cred că o mai bună definiție a mării este următoarea: marea e o întindere de apă în care există un loc unde, dacă plutești pe apă, oricât ar fi de limpede aerul, nu poți să vezi în nicio direcție pământul.