Uneori, între apusul Soarelui și privirea mea e un nor; iar norul e luminos, întotdeauna.

Pentru calculul ariilor, volumelor și maselor există multe formule matematice sau empirice. Pe vremea când ai mei aveau și ei -ca tot omul- un porc la țară, mă interesa o metodă de a calcula masa porcului viu, când nu ai un cântar la dispoziție. Am găsit-o atunci într-o carte de referință, numită ”Tăiem porcul. Cum îl preparăm?”, avându-i ca autori pe Viorel Suciu și Gheorghe Szekely (Editura Ceres, 1977); o puteți vedea în imaginea de mai jos:

Problema este că nu am putut să aplic niciodată această formulă în cazul porcului viu, pentru că niciun porc nu stătea liniștit și cuminte la măsurătoare. Degeaba intram an de an în cocina porcului, înarmat cu un metru de croitorie.
Aș vrea ca Moș Crăciun să-mi aducă un zâmbet.
Desigur, pot să zâmbesc și eu; uneori am motive. Însă un zâmbet de la Moșul e altceva. Nu e zâmbetul meu, nici al tău, nici al pisicii de Cheshire. E atunci când Crăciunul îți zâmbește pentru o clipă – și e de-ajuns pentru un an întreg.
Atunci când un elf mititel îi spune lui Moș Crăciun, foarte neinspirat, ”tată”, în fața unui public pestriț, dar avizat, care știe ce e cu nepotismele…
Răsărit-
un alt drum;
la capăt, oricine speră
să se întâlnească pe sine plecând.
-Mamă, tu mă iubești?
-Da.
-De ce?
-Că ești al meu!
-Nu e asta definiția egoismului?
Pentru câteva clipe s-a lăsat tăcerea; și apoi:
-Bă, tu ești prost?!
“Luci, Soare, luci
Că ți-oi sparge nuci
Nuci și cu alune
Care sunt mai bune
Și ți-oi da cireși,
Ieși, Soare, ieși!”
(din folclorul copiilor)
***
“Shine, o Sun, shine,
for I’ll break walnuts for thee
walnuts and hazelnuts
the tastier ones
and I’ll give thee cherries
show up, Sun, show up!”
(old invocation formula used by children to persuade the Sun to appear; Romanian childlore)