Momente...fierbinti

Adica, sa ne intelegem, in localitatea Fierbinti Targ. Iar momentele au fost si ele fierbinti la propriu pentru ca sufletului meu ii era extrem de dor de caldura de soba. Nu stiti care?! Pai aceea care simti ca te sufoca la un moment dat, dar la care nu as renunta pentru nimic... Senzatia pe care mi-o da, nu o pot compara cu nimic. Pur si simplu, ea mi-a incalzit iernile petrecute la bunica, mi-a incalzit copilaria, dar si sufletul dezamagit cand parintii ma lasau acolo cu zilele. Iar mie nu imi parea rau ca raman, pentru ca imi placea la nebunie, imi parea  rau doar ca nu stau si ei cu mine...Ca la vremea aia le simteam lipsa in fiecare secunda  cand nu erau prin preajma...Nu stiam eu ce are sa ma astepte peste ani. 

Iar acest weekend petrecut la tara, cu prietena mea draga, la bunica [ei], mi-a rascolit amintiri. Amintiri ce au facut ca dorul de casa sa se inteteasca. Mi-e dor de ceea ce insemna casa acum cativa ani, de ai mei impreuna, de bunici si soba lor pe care o adoram mai mult decat orice. Pentru ca facea minuni. Pe langa acea caldura pe care o savuram din plin pastrand chiar multe haine pe mine ca sa simt mai intens, nu am uitat nici de painea facuta pe plita sau merele la cuptor. Sau covrigii de colindete incalziti pe soba imediat cum ajungeam acasa de la colindat inghetati, dar incantati la maxim. Ce deliciu. 

Iar cum totul in acest week-end imi aducea aminte de copilarie...expresia fetei mele exprima aceleasi sentimente:

   Pe langa toate astea, nu doar eu m-am purtat/simtit ca in generala pentru doua zile. Si in consecinta, cu totii  ne-am purtat ca atare...

Iar la final, si soarele a decis ca a fost suficient si a decis sa plece. Odata cu noi. Dar tot ca el, si noi am promis ca ne vom intoarce. La ai mei bunici, sau la ai ei...ramane de vazut. Cert e ca anumite lucruri nu le putem gasi pe toate drumurile...ci doar pe unul singur. Acela ce duce spre amintirile copilariei noastre.

Astazi mi-a mirosit a iarna..

Da, la Sun plaza mirosea a iarna din cauza bradutilor si podoabelor de Craciun... 

La Starbucks mirosea tot a iarna, dar mai intens chiar. Asa ca astazi am picat pe ganduri, rosie in obraji si cu entuziasmul sincer al unui copil.

Si am realizat ca in cursa mea permanenta cu Bucurestiul, nu am avut timp sa sesizez ca afara e frig pentru ca este jumatatea lui noiembrie si nu din motive necunoscute. Tot asa, nu am realizat nici ca a inceput facultatea de o luna jumatate deja sau ca nu mai e mult pana la prima zapada. Si desi mintea mea a respins aceste ganduri pana acum, odata intrata in atmosfera...totul s-a schimbat. Iar eu faceam parte deja dintr-un vis din care nu lipsea nimic..

Asa ca va dau si voua reteta...: 

• Un minunat Starbucks din sticla. Asta pentru ca atunci cand stati in caldura minunata de acolo cu o cafea in maini, sa puteti vedea cum trec oameni imbracati gros si infrigurati... Va face sa savurati mai mult momentele acelea.
• O  cana sanatoasa de Cranberry white mocha, specialitatea lor de sarbatori. Un deliciu, va garantez. De asemenea, macar o privire aruncata spre raftul cu toate cadouasele inscriptionate semnificativ perioadei va poate da o stare de bine.
• Una bucata prietena buna/iubit extraordinar care sa se incadreze perfect in peisajul vostru de inceput de iarna. Ca sa aveti cu cine sa vorbiti vrute si nevrute intr-o asemenea atmosfera, sau pur si simplu cui sa impartasiti mesajele foarte faine inscriptionate pe paharele de la Starbucks in aceasta perioada: 

When we are together, snowmen come to life.

Let`s rediscover why we`re best friends.

Pe langa toate astea, atmosfera de acolo este insufletita deja de colinde...Si uite asa mi-a fost redeschisa cuita in care imi pastram amintirile de Craciun si mi-a fost insuflata pofta de a asculta colinde americane. Stiu, dar si ce daca-i prea devreme?!

Ps: Iar daca acasa esti asteptat/a cu lumanari ce miros din abundenta a scortisoara...decorul este perfect. Si chiar...cine mai are nevoie de iarna cand peste tot oricum miroase numai a ea?!

Recomandare culturala

   

Va spuneam aici cat de mult imi doresc sa incerc tot ceea ce se poate [de bine] in Bucuresti. Si era o postare dedicata operei...un vis vechi pe care, in sfarsit, l-am satisfacut. Acum urmeaza impresiile, evident. Oare mi-am pastrat acelasi entuziasm?!

Am castigat atunci invitatia oferita de InZonaTa la spectacolul Corsarul. Si evidet, mi-am luat partenera din dotare , m-am imbracat frumos si m-am dus sa experimentez:) 

Si...mi-a placut! Adica...am plecat de acolo bucuroasa ca am ramas pana la final, ca am vazut intregul spectacol. Trebuie sa precizez ca a fost, de fapt, balet in trei acte..nu opera. Si cu riscul de a parea ignoranta, mi-am dorit sa tina mai putin pentru ca la un moment dat devenise plictisitor. Aveam senzatia ca nu mai are cu ce sa ma surprinda dupa primul act. Insa, m-am inselat. A fost absolut fantastic ultimul act. Impresionant, de-a dreptul...Desprins din poveste, parca nici nu se lega de cele precedente. De fapt, doar prin mesaj, dar atmosfera se schimbase complet. Si am ramas impresionata de modul in care decorul, costumele si miscarile de balet dau conturul unor lumi pe cat de diferite, pe atat de spectaculoase. 

Concluzia e ca...mai vreau:) Vreau si la opera, de fapt, nu doar balet. Va urma deci..

Multumesc InZonaTa pentru bilete!

Lazy night..

Si cum nu am facut nimic memorabil astazi, nimic ca pe 09.09.09 adica, am decis ca este macar cazul unui random talk cu voi. Am o groaza de postari in minte, am o groaza de recomandari delicioase, extraordinare, impresionante pregatite pentru voi, dar acum vreau doar sa palavragim. 

Bla bla bla-uri, evident, dar insotite de vesti bune. Asta in ceea ce ma priveste, dar vreau sa vad daca avem aceleasi gusturi..deci cine mai e cu mine sa ridice doua degetele. 

Savurand o cana imensa de sangria frumos preparata [de catre mine], mi-a ajuns la urechi ceva ce m-a bucurat enorm. Si e vorba de un concert. Nu orice concert, evident, ci un concert Lara Fabian in Bucuresti pe 17 martie. Iar daca atmosfera va fi pe sfert la fel de faina ca in urmatorul clip [care pe mine m-a emotionat pana la lacrimi chiar din spatele unui ecran] atunci  eu o sa fiu extrem de multumita. Va las cu clipul, merita vazut, va garantez.

In al doilea rand, voiam sa va arat cum pierd timpul doua tinere studente. Probabil ultima zi [ care s-a facut noapte] calduroasa mi-am petrecut-o in Herastrau cu Irina, la plimbare faina, cu un apart din dotare, si multa palavrageala.

Un weekend minunat sa aveti,


                                               Andra T.

Impresii finale campanie Cosmetic plant

     Am scris aici  despre multumirile si nemultumirile mele legate de demachiantul de la Cosmetic plant.  Astazi insa, o sa vorbesc doar despre multumirile mele legate de celelalte doua produse, si anume crema de ochi si crema de maini.

Crema de ochi cu ulei de catina si masline este prima pe care o folosesc pentru cearcane. Celelalte creme de ochi incercate erau doar pentru hidratare. Asa ca nu pot face  o comparatie, insa pot sa spun de ce aceasta de la Cosmetic plant mi-a placut si nu vreau sa o mai las. 

Inainte de toate, trebuie sa precizez ca nu am o problema prea mare cu cearcanele, apar doar cand sunt foaaarte obosita si nici atunci nu pot spune ca sunt foarte accentuate. Spre nefericirea mea, in ultima perioada am avut mare nevoie de ea. Programul meu este unul complet dat peste cap, si nici nu stiu daca-i vina mea sau vina zilei ca e prea scurta. 

Asa ca dupa o lunga perioada de somn putin si chinuit, dupa o noapte de dormit numai doua ore dupa care stat de 4 ori mai mult la facultate...am folosit-o si mi-am pus toate sperantele mele in ea. Nu pot spune ca face minuni, insa ma relaxeaza, imi calmeaza zona ochilor, si parca nici nu ii mai simt atat de obositi. Pe de alta parte,  cand ii am umflati, efectele sunt vizibile. 

Trebuie sa recunosc ca aceasta crema a devenit prietena mea destul de rapid si presimt ca relatia noastra o sa dureze destul de mult. Daca nu, in sesiune o sa fim sigur de nedespartit.

In ceea ce priveste crema de maini, lucrurile sunt mult mai intense intre noi. Am vazut ca a creat agitatie printre trenderite, dar avem si de ce..credeti-ma. Este absolut extraordinara si daca pana acum nu am avut o dependenta pentru cremele de maini, acum pot spune cu mana pe inima ca o am. As lua-o cu mine peste tot, este extraordinar de hidratanta si miroase superb. Nu ii gasesc niciun defect, asa ca o sa o cumpar cu siguranta dupa ce aceasta se va termina. Curand sunt sigura. Si nu pentru ca e mica sau pentru ca e nevoie de o cantitate mare folosita, ci pentru o folosesc tot timpul...dar si pentru ca draga mea colega de apartament a cam prins gustul. 

Iar acum, pe final, vreau sa spun ca mi-a placut mult aceasta campanie WOM. Nu  cred ca a fost agresiva, nu cred ca vi s-a luat sa cititi peste tot despre aceste produse...cum s-a intamplat in cadrul altor campanii. A fost de bun simt, si cu produse de calitate. Merita din plin sa se duca vorba despre ele... Ca doar, sunt produsele noastre si sunt calitative si le depasesc poate pe cele mai scumpe, dar pe care le cumparam din cauza brandului sau a reputatiei. Asa ca, dragele mele, vi le recomand din suflet.

Cu drag,

    Andra T.

Clubul iubitoarelor de ciocolata

      Va spuneam aici ca urmeaza un review la o carte care ii tine isonul postarii mele despre delicioasa ciocolata calda. Si acum cred ca e de datoria mea sa va avertizez. 

Atentie! Chiar poate crea dependenta...

Acum, revenind la vestita carte Clubul iubitoarelor de ciocolata scrisa de Carole Matthews, e timpul sa va detaliez de ce o introduc in  categoria : recomandari.

         E o carte, evident, pentru femei....cu sute de probleme incurcate care isi gasesc orice rezolvare in ciocolata. Sa fiu sincera, analizand acum la sfarsit cartea, mi-am adus aminte de cum scriam intr-un comentariu pentru Bac la "Moara cu noroc". Imi placea sa spun  ca acolo banul e personajul principal, ca in jurul lui se zbate toata lumea si el este intr-adevar nelipsit. Aici mi-am dat seama ca personajul principal este, de fapt, ciocolata. Nu Lucy, cea despre care se povesteste la persoana I si nici celelalte trei prietene ale caror vieti sunt prezentate in totalitate pe parcursul actiunii.


         Pe langa faptul ca e o carte care nu te pune pe ganduri, care nu te lasa meditand la probleme existentiale, ci se citeste chiar foarte usor, mai am o marturisire sa va fac. Fiecare pagina, fiecare fragment citit trebuie insotit de o ciocolata. Nu o sa cedati tenatiei cu siguranta. Locul care pentru cele patru protagoniste reprezinta paradisul in adevaratul sens al cuvantului, este descris cu maiestrie in aceasta carte. Este imposibil sa nu va fure cuvintele frumoase cu care este descrisa ciocolata. Personajele  iubesc trufele, ciocolata calda, batoanele de ciocolata, tortul de ciocolata, prajiturile cu atata patos incat este o iubire molipsitoare. Nici macar cea mai neinsemnata cantitate de ciocolata nu scapa de descrierea extraordinara a senzatiei pe care o produce. Si cum sa rezisti?!


      Si daca pana acum ati inteles ca e vorba doar si doar despre ciocolata, sa stiti ca nu-i asa. Numai ca  acel gust extraordinar de dulce iti ramane in memorie mult timp... Pe de celalta parte, cartea este extraordinar de animata. Nu avea cum sa fie altfel, avand in vedere ca vietile complet diferite a patru femei sunt puse pe aceleasi pagini. Nici macar nu stiu cum de au incaput. De fapt, printre tone de dulciuri si ciocolata si-au facut loc probleme, incurcaturi, iubiti, amanti, minciuni si iubiri inca nedescoperite. Asa s-au amestecat toate ingredientele necesare unei carti ce te poate tine pe jar, care te face sa razi singur si, mai ales, care transmite o energie pozitiva. Ups, sau ultima oare e de la cantitatea de zahar pe care o savurezi cu placere?!






Cu drag,
     Andra T.

Cum se vedea Bucurestiul de departe..

           Demult, tare demult...cand Curtea de Arges  nu imi mai indeplinea dorintele precum in copilarie, am inceput sa ma visez frumos. In haine de gala, cu oameni galanti, in locuri..elegante. Mai ceva ca in povestile cu printi si cu printese. Crescusem deja...Aspiram spre lucrurile la care ajungeam doar cu mintea. Si aceea inspirata tot din ecranul televizorului care dezvaluia parca o alta lume..

Nu e ca si cum nu am avut niciodata posibilitatea sa fac parte din acea lume, dar eu o voiam accesibila. Si anume...voiam sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze si cu gandul la ce urmeaza sa imi ofere ziua care abia incepe, nu la somnul tocmai pierdut. Imi doream sa am posibilitatea sa aleg  lucrul cel mai bun si mai potrivit mie, din alte o mie de lucruri bune. 

Vorbesc despre cinema, despre teatru, despre concerte, despre festivaluri si lansari de carti...Astea-s doar cateva dintre lucrurile cu care mi-am dorit sa imi ocup timpul. Pe unele dintre ele le-am testat deja si pot spune ca toate lucrurile bune pe care le are Bucurestiul de oferit ma incanta. Dar mai am o dorinta de indeplinit. Si daca e asa cum mi-am imaginat, o sa o indeplinesc iar si iar si iar..

Vreau sa merg la opera. 

Vreau sa vad un spectacol care sa ma pastreze tintuita acolo pe scaun, sa imi taie respiratia si sa ma indemne sa spun la final : minunat. Vreau sa analizez absolut orice detaliu si sa sorb fiecare miscare si fiecare sunet din acea sala. Vreau sa vad costume selecte, sa ascult muzica urcata pe cele mai inalte culmi, sa ma bucur de un scenariu impresionant si de o interpretare pe masura...

Si cum doar imaginatia mea imi sopteste ca pot sa simt toate acele lucruri la un spectacol de opera, e timpul sa trec si la fapte. Poate mai curand decat mi-am dat seama...poate chiar duminica la opera "Corsarul".

Ps: aceasta postare a fost scrisa pentru a participa la concursul organizat de InZonaTa in colaborare cu Opera Nationala Bucuresti. Va propun sa imi urmati exemplul, sa cititi detaliile despre concurs aici si sa va pregatiti de o seara de duminica pe placul si sufletul vostru. Deci, cine e cu mine?

Cu drag,

     Andra T.

Cea mai faina reclama.

     Pana in seara aceasta eram mandra de acoperirea pe care mi-o ofera fondul meu de ten, dar cand am vazut cea mai faina reclama la un produs de genul....m-am cam razgandit. Spotul e facut pentru Dermablend si l-au folosit pe post de "manechin" pe candianul zomby boy. Daca nu stiti despre ce vorbesc, e cel tatuat pe tot corpul precum un schelet si a aparut in videoclipul lui Lady Gaga. Iar daca sunteti curiosi ce a iesit din un asemenea model, trei make-up artisti si patru tuburi de fond de ten...va recomand clipul.

Cu drag, 

    Andra T.