Sunt pline rețelele sociale de flori, precum tarabele de mărțișoare false, chinezești… Flori virtuale, îmbrățișări, poezie… Am impresia că toată lumea se grăbește să exhibe toată frumusețea pe care o găsește printre fișierele personale sau pe internet, până a răbufni urâțenia, până la explozia unui război…
Un razboi deloc latent. Războiul e deja, de ani răi… Oameni au murit, mor, a crescut deja o generație de copii care tresar la auzut unor zgomote care amintesc de explozii… Am văzut astfel de copii. Ți se strânge inima… Am văzut refugiați. În România, le e bine, dar Patria lor nu e bine. Fiind din Basarabia, nu poți să nu știi ce înseamnă să nu poți fi Acasă în Patrie.
Istoria ne vorbea despre diverse circumstanțe în care s-au produs conflagrațiile, în trecut. Meritul rețelelor de socializare e că istoria a devenit palpabilă, observabilă de la distanță. Și, cu toate trucurile (ne)diplomatice, pe care le-am putut observa, un lucru se confirmă: războiul e declanșat de oameni slabi, orgolioși, proști și lacomi, care vor să pară puternici, altruiști, deștepți și generoși, dar își joacă prost rolurile. Da, primul prost și îngâmfat e putler. Doamne, ferește! Fără SUA, îi suntem livrați direct lui. Pentru că e mai puternic decât noi, deși e slab, orgolios, prost și lacom. Dar are și „omologi”. Mai mulți.
Cum de i-am ales anume pe cei mai nepotriviți, ca să ne apere? Ah, am votat, mereu „răul cel mai mic”. Rezultatul e… răul cel mai mare: un război. În astfel de condiții, argumentele, ca și artele, sunt reduse la tăcere…
P. S. Azi e și o tristă aniversare, se fac 33 de ani de la declanșarea razboiului de pe Nistru, războiul contra limbii române. Prea multe simboluri lugubre, pentru un biet Mărțișor!
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
GriArg 
Comentarii recente