„Indzipindzentza” a trecut, dar polemicile continuă. Repet și aici: am votat, pe 27 august (în 1989, apoi în 1991), două lucruri SFINTE pentru mine: Limba Română, repusă în drepturi, și Primul Pas spre REUNIREA României, hăcuită de doi tirani genocidari: stalin și hitler. Și punctum. N-am vrut „indzipindzentzî”, de nicio culoare! Am vrut să fiu în aceeași țară în care s-au născut bunica Elena (am tot povestit despre ea aici, pe blog), bunicii, părinții și nanii mei de botez, să îmi vorbesc FRUMOS limba, să-mi pot citi clasicii, interziși cândva de (pactul) Molotov-Ribbentrop, să pot spune fără teamă că sunt româncă… în Țara Mea!
No, acum să vedem polemicile. Dintre toate, cea mai interesantă mi s-a părut aia despre cauzele desfacerii urss. Da, cu litere mici, din motive sentimentale – ăsta e răspunsul meu către o doamnă mankurtă, care (aici se pretează cacofonia, e logică – 🙂 ) îmi reproșa că nu prea știu gramatica limbii române. Știu că nu știu gramatică (facultatea de filologie îți dă acest sentiment (nobil, aș spune eu) de inferioritate (de pietate, de fapt) în raport cu Măria Sa Gramatica), dar am manualul la îndemână și toate dicționarele – ca să nu uit să învăț mereu. Și doamna ar trebui să învețe să nu mai folosească, mai ales atunci când scrie comentarii publice, calcuri rusești inutile (există și calcuri utile, dar alea sunt rare).
Revenind la oile noastre, s-au menționat diverse aspecte care au condus la implozia urss (de la sistemul slab, care se autodevorează, până la lupta geopolitică, diplomatică și propaganda antisovietică). Ideea mea era că mișcarea de eliberare națională a avut și ea un impact în procesul de erodare a colosului stalinist (și hitlerist, prin colaborarea dintre cele două regimuri, care s-au influențat și potențat reciproc).
Nu neg influențele din afară în demantelarea statului sovietic. Ele au fost evidente, a fost un „război rece”, se știe. Dar, dacă ținem să negăm voința populară (voință e mult spus, era mai degrabă un piuit, în condițiile dictaturii PCUS, dar buturuga mică…), ajungem să negăm legitimitatea fenomenului. Există forțe externe care dărâmă imperii, dar cred că mereu primează cauzele interne – tot ceea ce ține de ordinea internă, inclusiv dorința popoarelor de a ieși din jugul imperial.
În caz contrar, rezultă că îi dai dreptate lui putler, care deplângea adineaori căderea urss – că, vezi Doamne, străinii au subminat „raiul sovietic”! N-a fost niciun rai. A fost un iad, construit pe suferințele noastre, rai a fost pentru nomenklaturiști. Atenție, deci, când tindem să ne creăm false elite și să legitimăm conducători petrecăreți! Recent, am dat peste niște informații despre dependența de droguri printre conducătorii urss și în anturajul lor. Dacă măcar a zecea parte din informație e adevărată, e groaznic! E groaznic să afli ce nimicuri și-au bătut joc de viața noastră! Dar tot ce am aflat explică, după părerea mea, explozia acelei plăgi sociale (un număr catastrofal al cazurilor de BTS și de dependență de droguri) din ultimul deceniu al urss. Da, și societățile de la cap se strică. Dacă într-o societate, domină viciile, dacă ele se ascund sub preș, își găsesc protecție legală și instituțională, înseamnă că acea societate are vârfurile virusate.
Aș vrea totuși să cred (și să văd!) că voința poporului contează.
* Per angusta ad augusta!
Declaraţia
GriArg 
Comentarii recente