TIR

Am cumpărat astăzi ziarul finaciar, mi s-a părut interesant DVD-ul cu Istoria Pentagonului. Dar in spatele ziarului mai era ceva, o revistă magică numită 33, cei mai de top manageri din Romania. Mărtuisesc că am încercat să citesc revista în cel mai sacru loc, în locul unde chiar regii merg singuri. Deci toate condiţiile pentru a compila informaţiile într-o atmosferă zen.

Şi am lăsat cartea despre Teodora regina Bizanţului, tocmai ajunsesem la cpaitolul în care bucătarii talentaţi erau promovaţi în poziţii cheie în administraţie de către Ioan din Cappadochia , pentru a citi cu interes ce se mai întâmplă în ţărişoara noastră draga, ultimul imperiul din Europa dacă ar fi să-l cităm pe Voronin care nu a aflat că şi Rusia este în Europa, dar lăsând la o parte mentalitate de locuitor al unei gubernii ruseşti, ştiind foarte bine că Răzvan teodorescu de exemplu consideră ţărişoara noastră dragă urmaşa imperiului bizantin, (oricât s-ar strădui istoricii straini să demonstreze ca rusia e continuatoarea imperiului bizantin şi ruperea acestei continuităţi de către Petru cel Mare),  pe bună dreptate având în vedere că tot Fanarul din Bizanţ s-a stabilit aici, am sperat deci că top 33 manageri va fi o revistă ineresantă.

Zenul a dispărut, starea de echilibru şi linişte din locul în care puteam auzi dacă mă concentram rezultatele producţiei de gaze de peste zi  a devenit un  vis urât. Top 33 manageri este topul intelectualilor tehnici rataţi careau început să vândă ciungă (chewing gum pentru tinerii crescuţi în incubatoarele noilor comunişti), asigurări nerfericiţilor, iar unii dintre cei mai norocoşi li s-a dat oportunitatea să vândă chifle cu carne.

Am avut o speranţă aproape de final când am citit de unul care plecase în Singapore ca să facă o firmă de soft, omul a sfârşit ca director pentru real estate.

Ca să mă enervez şi mai tare am mai citit de ASESOFT tânărul care nici nu mijise bine ochii şi s-a apucat cu succes de afaceri, şi minune parca Dumnezeu lucra pentru el, caietele de licitaţii au început să se crie singure pentru ASESOFT, m-am născut ateu nu vreau să citesc chestii religioase în revistele finaciare.

Iar apoi a mai venit editoru revistei ca să-mi comunice cu surprinede că foarte mulţi din top 33 manageri au liceul sau şcoala militară, la fel ca în statele Unite. Chestia asta l-a omorât pe cospiraţionistul din mine, adică nu securişti nu relaţii pe bază de servicii secrete, nu doar spirit de disciplină şi organizare. Am dat cu capul de trei ori de faianţa băii, şi am avut o epifanie, să vezi mi-am zis eu că dobitocul ală de redactor nu a făcut armata, de aia nu cunoaşte spiritul bizantin:

„Belizarie era cel mai mare general al epocii. Învingător al perşilor, al ostogoţilor, al vandalilor, cuceritorul Africii şi Italiei…

Soldat brav, bun general, îi lipseau ideile personale şi iniţiativa”

Mai mă dau cu capul o dată de faianţa si deja văd o nouă carte la orizont: „Despre spiritul de iniţiativă al militarului român bugetar pe timp de pace.” Tata a fost militar, bunelu’ a fost militar, stabunelu a fost milita, atat de militar l-a lăsat pe bunelu orfan, iar în general iniţiativele pe care le-au avut au fost de a sta cuminţi în banca lor până la noi ordine. Şi apoi am făcut şi eu armata, am împins dubele fără motorină, am fost trimis acasă pentru că nu aveu ce mâncare să dea soldaţilor, iniţiativă de business însă zău nu am văzut, nu la nivel generalizat.

Am redeschis cartea cu Teodora de Charles Diehl, deja mă gândesc, dacă totuşi învăţ ceva despre bucătărie oare o să ajung cineva în politică_ Ami am mult de citit…