La început a fost o promisiune, o promisiune care suna bine, apoi a fost minciuna şi boom+ul economic.
Am trăit cu imresia că Roşia Montană este un sat uitat de lume şi de toţi, am fost apostrofat de o ziaristă că n-am călcat la Roşia Montană. Ei bine am fost. Şi am descoperit un oraş măcinat de lăcomie şi de febra aurului. Sunt mari promisiuni: 2 miliarde pentru bugetul României, sumă spectaculoasă în anii nouzeci când guvernul se zbătea pentru a împrumuta 2-3 milioane de dolari, deriyorie astăzi cînd videanu toacă 400 de milioane pe borduriadă, sau când un sat mai mic numit Ştefăneşti este în pregul războiului civil pentru valoarea terenului estimată la şase sute de milioane de Euro.
Roşia Montană este poartă în poartă cu oraşul Abrud, şi are cinci biserici, iar odată a fost chiar un oraş frumos.
TIR 