Ziuaveche.ro: Unde se poziţionează astăzi PNŢCD pe scena politică?
Aurelian Pavelescu: PNŢCD şi-a păstrat linia politică adoptată de seniorul Corneliu Coposu şi ceilalţi lideri marcanţi care au reorganizat partidul după 1990. Este vorba despre linia creştin-democrată. Poziţionarea doctrinară fusese hotărâtă cu mult înaintea evenimentelor din 1989, fiind consfinţită în 1987, când partidul, aflat în ilegalitate, a fost înscris în Internaţionala Creştin Democrată.
Astăzi PNŢCD rămâne primul partid creştin-democrat din România, recunoscut internaţional de către Partidul Popular European. Trăim însă un mare paradox al istoriei: în condiţiile în care creştin-democraţii sunt fondatorii Uniunii Europene şi conduc Europa, primul partid creştin-democrat din România a fost aruncat în afara Parlamentului, în urma unei adevărate conspiraţii. Nu doresc să vorbesc aici despre vinovăţii şi responsabilităţi, ci despre locul doctrinar central pe care PNŢCD îl ocupă pe eşichier şi despre una din cauzele eşecului României din ultima vreme: fără politici creştin-democrate, care asigură azi coeziunea Uniunii Europene, România nu poate ieşi din marasmul economic, social şi politic. Revenirea PNŢCD în Parlament este, aşadar, vitală pentru interesul naţional.
ZV: Care ar mai fi atuurile PNŢCD?
A.P.: Primul atuu este cel doctrinar şi apartenenţa la cea mai importantă familie politică europeană. Nu poţi să faci o politică naţională coerentă şi eficientă, în context european, atâta vreme cât România nu este reprezentată în mod autentic în structurile europene. Iar acest atuu nu se bazează numai pe apartenenţa doctrinară şi politică, ci pe fapte: PNŢCD este partidul care a angajat ireversibil România în procesul aderării la UE, dar şi partidul care a contribuit decisiv la integrarea României in structurile NATO.
De asemenea, PNŢCD este partidul care, după 1990, s-a aflat în prima linie în lupta pentru democratizarea ţării, împotriva structurilor totalitare, fără compromisuri. Acesta este un atuu important, în condiţiile în care până astăzi România nu funcţionează ca un stat democratic.
Un alt atuu, este cel moral. Indiferent de unele erori făcute în timpul guvernării, PNŢCD rămâne un partid ataşat valorilor morale. Principiile politice enunţate de fondatorul partidului, Iuliu Maniu, sunt repere esenţiale pentru orice ţărănist: “democraţie desavârşită, morală creştină, patriotism luminat, dreptate socială”. Acest argument nu se poate şterge, stând chezăşie sutele de mii de victime ale regimului comunist din rândurile partidului. Figurile proeminente, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu alături de mulţi alţii, dar şi figura simbolică a lui Ion Raţiu, rămân o dovadă a continuităţii istorice. Acesti mari lideri ţăranişti au marcat ruptura definitivă de comunism şi intrarea ţării în epoca democratică. Într-o perioadă în care moralitatea în politică a fost compromisă, personalităţile PNŢCD din perioada interbelică, dar şi de după 1990 rămân repere morale simbolice pentru naţiune.
Coposu a crezut cu tărie în Monarhie
O altă temă, pe care ţăraniştii o consideră cardinală şi un atuu al partidului, este relaţia cu Casa Regală. Seniorul Corneliu Coposu a crezut cu tărie că revenirea la Monarhia Constituţională reprezintă cheia de boltă a reinstaurarii democraţiei. PNŢCD consideră că România va ieşi din era post-comunistă numai atunci când magistratura supremă în stat va garanta relaţia suverană dintre popor şi stat, în afara jocului partizan de putere. Instituţia prezidenţială nu a reuşit să atingă acest deziderat. Partidele politice, de dreapta sau de stânga, au obligaţia să participe la o dezbatere onestă despre forma de guvernamânt şi despre depolitizarea funcţiei supreme în stat.
Ţărăniştii aşteaptă clarificări de la PNL după intrarea în USL
ZV: Cum se raportează PNŢCD la partidele parlamentare şi la construcţiile politice electorale pentru 2012?
A.P.: PNŢCD rămâne un partid al principiilor, relaţiile cu celelalte partide fiind fundamentate şi moral şi doctrinar. În acest context, voi vorbi despre cele două partide parlamentare cu care există compatibilităţi istorice sau doctrinare, PNL şi PDL.
Relaţia cu PNL are o tradiţie după 1990, cu toate că, aşa cum se ştie, cele două partide nu au îmbrăţişat nici în perioada interbelică, nici după 1990, o doctrină comună. După 1990, partidele istorice s-au coalizat sub steagul luptei pentru libertate şi democraţie, contra structurilor totalitare, aceste obiective fiind, în fapt, supra-doctrinare. Aceste idealuri comune, într-o Românie a arbitrariului, aşează cele două partide pe aceeaşi baricadă politică. Pe de altă parte, ne uneşte un electorat comun, care percepe cele doua partide ca un tot unitar. Totuşi, după ultimele evenimente şi crearea Uniunii Social-Liberale, în care PNL s-a asociat cu PSD, adversarul politic tradiţional al PNŢCD, o mare parte a ţăraniştilor sunt rezervaţi şi aşteaptă o clarificare. Pot exista obiective politice comune conjuncturale ale partidelor aflate în Parlament, dar când această asociere apare ca o tendinţă de compromis doctrinar, atunci apare o problemă majoră.
Relaţia cu PDL, după aderarea acestuia la Partidul Popular European, apare pentru PNŢCD ca una de apropiere doctrinară. Este adevarat că încercările PDL de asumare a creştin-democraţiei nu sunt suficient de convingatoare până în prezent, iar colaborarea sub umbrela PPE nu poate fi ignorată, în contextul unor politici coerente şi unitare la nivel european, dar şi naţional. PNŢCD este foarte atent la dinamica evenimentelor din interiorul acestui partid şi la modul în care partidul se va poziţiona în viitor pe eşichierul politic. Cu toate că disputele mai vechi dintre cele doua partide au rămas încă vii în amintire, PNŢCD nu poate ignora eforturile PDL de asumare a principiilor dreptei şi creştin-democraţiei europene.
Voi concluziona în sensul că dreapta nu a reuşit să se coaguleze după 1990 în România, fiind astăzi fracturată profund.
PNŢCD, chiar şi din poziţia de partid extra-parlamentar, rămâne singurul reper autentic. Nu există dreaptă reală, doctrinar şi moral, fără PNŢCD. Personal, voi face toate eforturile pentru unificarea dreptei în viitor, prin înlăturarea oricaror cauzalităţi conjuncturale şi oricăror prejudecăţi.
Pentru alegerile din 2012, PNŢCD va face toate eforturile să acceadă în Parlamentul României, unde va avea un rol decisiv în scopul reaşezării vieţii politice pe făgaşul normalităţii politice.
Trei priorităţi
ZV: Care ar fi primele trei lucruri pe care le-aţi schimba în România?
A.P.: Prima prioritate pentru România este soluţionarea chestiunii rurale şi relansarea agriculturii. Nu este acceptabil ca 70% din alimente să fie importate, în condiţiile în care România poate asigura alimente pentru 100 de milioane de oameni. Cel puţin trei milioane de ha de pământ nu sunt muncite în prezent, ceea ce reflectă un adevărat dezastru al economiei şi societăţii româneşti. PNŢCD, prin Ion Mihalache, este în mod tradiţional legat de chestiunea ţăranească. De asemenea, cercetarile asupra satului românesc ale marilor savanţi Virgil Madgearu sau Dimitrie Gusti, membri marcanţi ai PNŢ, rămân repere teoretice şi practice în rezolvarea chestiunii rurale, chestiune care nu se reduce la munca pământului. Satul românesc trăieşte azi o adevarată tragedie, prin colapsul şcolii, spitalelor, administraţiei locale şi prin fenomenul generalizat al părăsirii satelor de către tineri.
A doua prioritate este dezvoltarea unor politici care să pună accentual pe familie, prima şi cea mai importantă comunitate socială, după o perioadă în care s-a pus accentul pe nevoile individului, rupt de vocaţia lui familială şi cea comunitară. Politicile creştin-democrate privind încurajarea natalităţii sunt esenţiale.
Altă prioritate este reforma instituţională, pe care nu o văd ca pe simpla modernizare a instituţiilor existente, ci ca pe o reformă de sistem, adică regândirea instituţională a statului, de la parlament, la guvern, administraţia locală, până la justiţie. Corpurile intermediare ale societăţii civile trebuie recunoscute, în lipsa acestora relaţia între stat şi societate fiind fundamental obturată.
Raporturile de putere sunt pervertite
ZV: Cum funcţionează puterile în stat astăzi?
A.P: Vă răspund ca jurist. Puterile publice nu funcţionează instituţional, ci sub influenţa unor grupuri de interese politice şi trans-politice. Raporturile de putere sunt pervertite, iar separaţia puterilor în stat şi principiul colaborării între acestea au fost abandonate, cauza principală fiind lupta oarbă pentru putere şi controlul pârghiilor economice.
ZV: Chestiunea naţională mai este de actualitate?
A.P: PNŢCD este consubstanţial cu idealul naţional, atât prin tradiţie, cât şi prin programul său politic de viitor. O lume globalizată este cu putinţă prin voinţa naţiunilor, ca mari comunităţi de oameni, cu identitate şi memorie definite istoric. Cred cu tărie că România va ajunge un actor important la nivel european atunci când îşi va putea apăra şi promova interesele naţionale. Iuliu Maniu, cu mult timp în urmă, vobea despre o Europa unită în care românii să fie recunoscuţi ca o naţiune demnă, în caz contrar existând pericolul să fim consideraţi cetăţeni de rangul doi. Abandonarea politicilor naţionale de către partidele de la putere în ultimul timp reprezintă principala cauza a situaţiei grele în care se află ţara şi cetatenii în prezent.
ZV: Care e rolul Bisericii în stat pe vremea globalizării?
A.P: PNŢCD este singurul partid din România care a avut şi are o relaţie privilegiată şi permanentă cu bisericile, indiferent de confesiune, morala creştină fiind unul din principiile constitutive ale partidului. În acelaşi timp însă, chestiunea rolului social al bisericilor excede voinţei politice şi trebuie să fie în acord cu doctrina socială a fiecărei biserici, în mod separat, cunoscut fiind faptul că exista diferenţe semnificative.
PNŢCD, cum am arătat, ca partid neconfesional, vine în întâmpinarea oricăror iniţiative ale bisericilor, al caror rol în viaţa cetăţii trebuie să rămână unul major, omul, în viziunea noastră fiind chiar şi în relaţiile sale sociale, o fiinţă spirituală.
ZV: Cu Basarabia cum rămâne?
A.P: Basarabia reprezintă o temă centrală a politicii interne şi externe a PNŢCD, partid care susţine dintotdeauna unificarea, existând o singură patrie comună. Chestiunea nu este numai de natură politică, ci, în primul rând de ordin cultural, de mentalitate. Au fost ratate, dupa 1990, mai multe şanse pentru o mai puternică apropiere. Astăzi, chestiunea Basarabiei nu mai este numai o chestiune naţională, ci una a întregii Uniuni Europene. Ca să folosesc conceptul politic şi juridic al lui Nicolae Titulescu, la rândul său unul dintre marii reprezentanţi ai PNŢ, este de datoria fiecăruia din noi să “spiritualizăm frontiera” de pe Prut şi să întindem o mână frăţească celor de un neam cu noi, cei mai urgişiţi de istorie.
Cine este Aurelian Pavelescu
Aurelian Pavelescu s-a născut la 20 octombrie 1964, în Lădești, Vâlcea.
Este un avocat și președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat.
A urmat cursurile Facultătății de Filologie a Universității din București (licențiat în 1989), iar în 1997 își obține licența în Drept. Între 1990 și 1997 este asistent universitar la catedra de regie-teatru a Academiei de Teatru și Film, iar din 1997 profesează avocatura la Societatea civilă de avocați “Pavelescu și asociații”.
Din 1990 până în 1992 a fost membru al Partidului Național Liberal
Între 1993-1996 a făcut parte din Partidul Dreapta Națională, al cărui președinte a fost începând cu anul 1994.
În 2004 a devenit membru în Biroul Permanent național al Partidului Democrat. A fost ales deputat pe listele PD la alegerile din 2004.
În februarie 2005 a demisionat din PD și i s-a alăturat lui Cozmin Gușă în Partidul Inițiativa Națională ca vice-președinte.
Din 2006 până în 2010 a fost vice-președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat.
În 2008 a candidat pentru primăria Municipiului București din partea PNȚCD.
S-a făcut remarcat în disputa privind moștenirea Fundației Emanuil Gojdu, susținând cauza românilor ortodocși și a Bisericii Ortodoxe Române.
În 1990, Corneliu Coposu a înființat Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat ca succesor al Partidul Național Țărănesc interbelic. Schimbarea de titulatură a făcut posibilă integrarea în Internaționala Creștin Democrată.
După guvernarea 1996 – 2000, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principalul exponent al Convenției Democrate Române, nu a reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral.
În urma eșecului electoral din 2004, PNȚCD a pornit un proces de înnoire ideologică și de imagine. Schimbările s-au reflectat în adoptarea unui nou statut și în schimbarea denumirii în Partidul Popular Creștin Democrat. Pe 10 septembrie 2006, Comitetul Național de Conducere a decis revenirea la denumirea inițială de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat.
Preşedinţi ai PNŢCD
Corneliu Coposu (1990-1995)
Ion Diaconescu (1995-2001)
Constantin Dudu Ionescu (2001)
Andrei Marga (2002)
Victor Ciorbea (2002-2004)
Gheorghe Ciuhandu (2004-2007)
Marian Petre Miluț (2007-2010)
Aurelian Pavelescu (2010-prezent)
Articol apărut în Ziua Veche
Barlogul Pntcd 