Beausergent's Blog

Tentaţia postmodernismului?

Tentaţii postmoderne la Fielding ? Vă rog să comparaţi:

fragment din Levantul lui Cărtărescu:

„… Năzăriri de suflet nobil. Manoile, cum te plâng!
În poema mea bizară ai pornit cu pasul stâng.
Mi-e să nu îţi pierzi simţirea dac-ai şti ce se urmează,
Dac-ai vede că periplu-ţi nu-i decât o anabază,
Dacă ai afla că soarta-ţi e doar una de papir.
Odiseu cel din vechime nu ştia cum că Omir
Ticluise vicleşuguri ce crezu că el scornise
Şi că tot el peţitorii la fămeia lui trimise
Şi că el grăia prin gura-i şi că nici un fir din păru-i
Nu clintea făr-ca aedul să nu-l lase. Adevăru-i.
Te visez, te-aud, te cuget: ţeapăn îmi apari acum
Ca dagherotipul morţii revelat de-un zeu în scrum.
Pot să fac orice din tine, să te-nalţ sau să te nărui
Fiindcă nimeni, niciodată nu-i stăpân pe adevăru-i.
Însă cum mi-am pus în minte ca să trec la epopee
Şi din moarte foi uitate să desfac o orchidee
(Chiar de-ar fi o nălucire într-un glob de halima)
Şi să fac nemuritoare-o dăltuire în halva,
Manoile, mergi nainte. Actant palid, ce mai stărui?
Niciun story nu se leagă de nu crezi în adevăru-i.”

şi acest fragment din Tom Jones.

Deci?

ianuarie 6, 2010 Postat de: beausergent | Literatură, scanare | 9 comentarii