Beausergent's Blog

some for ever… not for better

Teii pe care i-am încercuit în imagine. Nu mai sunt! Acum e o staţie de tramvai (pustie) în locul lor. Am observat doar acum o oră. În ce an suntem? How long have I been sleeping?! Copacii erau acolo de când mă ştiu. Ăsta nu mai e Aradul meu. Venind dinspre teatru m-a izbit o senzaţie de pustiu, de deşert. Şi atunci am observat. Vă rog să vă uitaţi şi voi!

Şi acum priviţi aici.

Am senzaţia unei pierderi i-re-pa-ra-bi-le. O mutilare a unui loc frumos. A unui loc ce făcea parte din geografia afectivă a existenţei mele (as we knew it).

Eh, fie după voia lor.

Dar cu teii ce-aţi avut, mă!

LATER EDIT!

„Sunt vechi, domnule”. Ieri aşteptam nerăbdător în sala delectură a bibliotecii judeţene să mi se aducă o carte din depozit. Doamna s-a întors (niţel şifonată): „s-a casat. Era veche. Era de prin anii optzeci!”. Aparţin deja altor vremuri… Şi mi-e dat să o aflu abia acum :). Şi atât de brusc.

iulie 1, 2010 Postat de: beausergent | Uncategorizable | 28 comentarii