Beausergent's Blog

sufletul

(recitesc acest articol. e foarte prost scris, ininteligibil, dar din cauza căldurii, cred, nu-l pot scrie mai bine. deocamdată îl las aşa. poate voi reveni, cândva.)

citesc, acum, voumul de eseuri „imposibila întoarcere”, de Marin Preda, graţie unei persoane foarte sensibile şi altruiste care mi l-a trimis prin poştă. eseurile, ca gen literar, sunt plăcute la citit, lectura lor fiind comparabilă cu înotatul pe spate, într-o apă lină, pe o zi însorită.

în eseul intitulat „coşmarul”, un om îi povesteşte autorului ce a însemnat pentru el un vis în care se făcea că un medic îi spune că nu mai are mult de trăit, ce a simţit el, în vis, în acel moment.

mi-am amintit că am avut şi eu, odată, un vis, în care se făcea, nu că voi muri, ci chiar că murisem. liniştit în ce priveşte acest aspect, îmi continuasem visul şi tare mirat am fost când, imediat după, m-am întâlnit cu mine, tot în vis. mirat că mă întâlnisem viu, pentru că ştiam că murisem, nu mirat că mă întâlnesc eu pe mine, că mă văd din exterior (deşi foarte rar mă văd pe mine însumi în vis, atâ de rar încât nu-mi amintesc să mă mai fi văzut şi în alte vise în afară de acela). dar ce m-a frapat atunci era detaşarea calmă şi liniştită care se citea pe chipul meu, pe chipul meu din vis. mi-am dat seama că un asemenea calm şi o asemenea linişte deplină, de necuprins în cuvinte, nu trăisem şi nici nu voi trăi vreodată.

A doua zi, i-am povestit unui prieten acest vis.
„Ţi-ai văzut sufletul”, mi-a spus el.

august 1, 2010 Postat de: beausergent | Despre mine | 21 comentarii