februarie 28, 2009 by coreamor

cor y amor, bucuresti, martisor

Am rasuflat usurata: azi a ajuns cu bine in Bucuresti o mare parte din munca mea din ultimele luni, piese pe care vi le-am aratat pe blog plus altele pe care inca nu le-am divulgat, din lipsa de timp sau inspiratie :). Am trimis si martisoarele, asa ca sa stiti.

Deci va anunt cu drag ca voi incepe din acest moment sa pun pe pagina STOCK IN BUCURESTI poze cu piesele care sunt la dispozitia voastra in capitala (imi va lua probabil o luna sa termin de pus totul 🙂 )

Daca locuiti in provincie si va doriti una din ele, se rezolva si asta: se trimite prin posta, din Bucuresti, rapid si ieftin 😉

Sunt de gasit la email coreamor.bijutaria@gmail.com si va pot trimite contactul „oamenilor de legatura” din Bucuresti (carora le multumesc din suflet pentru efort si pentru placerea si energia cu care participa la povestea Cor y Amor si carora le ofer o floare virtuala).

Si, pentru ca e Martisor, va ofer un gand bun prins cu snur de matase (alb si rosu, desigur) la rever 🙂

februarie 27, 2009 by coreamor

bucuresti, departe esti!

Azi as fi vrut sa va dau o veste buna, sa va spun ca in sfarsit pachetul cu bijuterii a ajuns in Bucuresti, la dispozitia voastra, ca strazile capitalei sunt impanzite de femei purtand eroic si la vedere inele colorate cu fundite si cu sarme :), ca insasi Angelina Jolie si-a comandat o duzina, insa… adevarul e ca nimic din toate astea nu s-a petrecut. Nimic nou sub norii care ne apasa azi aici, in „insoritul” Algarve.

Inca nu v-am spus ce medalioane am facut special pentru inelele care sunt la magazinul Interesart din Bucuresti. Daca nu vi le-am aratat inca, vi le arat acum.

Pandantivul acesta e pentru a-i tine de urat inelului Turcoaz (daca il mai tineti minte), facut la cererea lui HoneyBunny.

Iar din ciresele de mai sus nu stiu ce va face Valentina de la Interesart: ori dulceata, ori compot, ori tarta, ori si le va pune la urechi, ori le va vinde ca atare. 🙂

Dar daca aflu va spun…

februarie 27, 2009 by coreamor

elizabeth

N-o sa va vina sa credeti dar aseara, dupa ce am publicat articolasul de mai jos, Castel, am inchis calculatorul si am deschis televizorul taman pe un film care se numeste Elizabeth si taman la faza cand aceasta e imbracata intr-o rochie grena demna numai de o regina, si se da de ceasul mortii prin castel. Mi s-a parut o coincidenta simpatica rau…

februarie 26, 2009 by coreamor

castel

Ma intrebam ce sa va mai arat azi, rasfoind poze de tot felul, amintiri, idei. Ceva trebuie sa-mi sara in ochi, sa-mi vorbeasca, altfel n-are rost sa ma mai apuc de scris.

Dintre pozele care mi-au mai ramas dupa accidentul de ieri mi-a facut cu ochiul una dintre cele din Irlanda: interiorul unei sali de castel, un decor in culori calde, rustic si nobil in acelasi timp.

Am revazut fotografia si au navalit impresiile din momentul in care am pasit acolo, in acel decor. O lume pierduta dar inca prezenta, in cioburi, in ramasite, ma cheama de departe, imi da fiori si culori.

Orice invelis metalic mi se pare o armura, orice soapta care umbla prin sala castelului mi se pare un complot impotriva regelui, orice fosnet mi se pare a fi rochia infoiata, de culoarea visinei putrede, a unei printese tinuta in colivia de aur a castelului.

Frumusetile din trecut au si un parfum special, de aceea se lipesc usor de inima…

februarie 26, 2009 by coreamor

melancolie de seara

Iata ce-am regasit prin scotocirile mele nocturne, prin cd-uri si pe YouTube. Ma gandeam sa va pasez si voua melancolia acestui cantec, in timp ce editez poze 🙂

februarie 25, 2009 by coreamor

deochi?

Mi-e inima grea si nervii imi sunt franjuri, dar incerc o blogo-terapie…

In dupa-amiaza asta am muncit timp de cateva ore bune, cu migala si zel, ca sa editez si sa organizez cateva zeci de poze care urmau sa va prezinte stockul care soseste in Bucuresti si care e destul de cuprinzator. Cum spuneam, am muncit cu zel, si azi pentru prima oara in ultimele sapamani am avut rabdare sa organizez totul asa cum trebuie. Operatiunea de azi urma sa-mi usureze viata in urmatoarele saptamani. Dar n-a fost sa fie…

Dupa ce am terminat de lucru s-a intamplat Drama: mi s-a stricat cardul pe care salvasem toate pozele, tot ce facusem, toata informatia, toata munculita mea (nu numai de azi, ci si din alte zile). Inutil sa va spun ca nu mai am rabdare sa o iau de la capat. Nici acum, nici maine. Nu asa cum ar trebui.

Dar asta e. „Toate trece”. Ar trebui sa folosesc mai mult rosu, ca sa tin departe deochiul 😉

Iar daca ati crezut ca m-am dat cu martisoarele si am uitat de pietrele mele (si ale unora dintre voi), va inselati. Nu numai ca nu am uitat, dar mai am sa va arat cateva, din ultimele lucrate.

Cu mult rosu, sa nu ne fie de deochi, cum spuneam…

februarie 24, 2009 by coreamor

martisoare

E sezonul lor, incepe acum, peste cateva zile. Cum sa raman indiferenta la ele? Cand eram la scoala era o mare sarbatoare, pregateam cu zile inainte de 1 martie pungute si cutiute cu martisoare pentru toate colegele, toate profesoarele, toate femeile din jurul meu. Le puneam biletele cu nume, le ameteam pana cand sosea ziua cea mare si avea loc un schimb ridicol de cutiute si plicuri, dupa care ma intristam intotdeauna. Trecea asa de repede…

Ajunsa acasa, imi analizam „prada”, imi revedeam colectiile (caci colectionam de exemplu martisoare de lemn care reprezentau vase traditionale romanesti, miniaturi foarte simpatice care ma fascinau). Si asa trecea si 1 martie…

Ajunsa aici, am constatat ca doar noi si bulgarii apreciem martisoarele (de restul popoarelor nu stiu absolut nimic, dar de bulgari sunt sigura ca isi ofera unii altora si le si poarta). Asadar, din comoditate, am renuntat sa mai acord orice fel de atentie martisoarelor.

Anul acesta revin parca, incet incet, acasa. Prin comunicarea din e in ce mai bogata cu voi, prin ceea ce fac acum, scot de la naftalina lucruri pe care le uitasem, lucruri bune de acasa.

Faptul ca ceea ce fac vand aproape in exclusivitate in Romania spune multe, cred. Rezonez inca foarte bine cu „romanasii mei”, cum spunea o prietena din trecut, si asta ma bucura nespus.

februarie 24, 2009 by coreamor

carnaval

Ori de cate ori e Carnaval nu pot sa nu ma gandesc la Venetia sau la Brazilia. E normal sa asociez astfel sarbatoarea diavolului, iar anul asta nu e o exceptie. Despre balurile de la Venetia am auzit si citit cateva lucruri, insa pentru mine sunt indepartate, nu-mi spun mai nimic. Nu am fost niciodata in Italia (desi mi-ar placea sa fac turism acolo) si nu m-a atras niciodata in mod special. Nu ca Portugalia.

(Pozele din Brazilia sunt de pe situl www.fotos-hz4.com )

Mult mai indepartata in termeni geografici e Brazilia, insa ma simt mai familiarizata cu aceasta cultura (desi sunt sigura ca e doar o impresie falsa).

Cititori ai blogului au atins subiectul cartii pe care am tradus-o si care e scrisa de un brazilian (Orasul Domnului, autor Paulo Lins, scoasa la Editura Polirom).

Mda, n-are nici o legatura cu bijuteriile, dar nici rusine nu e sa faci asa ceva, deci sustin sus si tare ca e o carte interesanta, iar filmul inspirat idn aceasta carte e extraordinar.

Mi-am amintit cumva de Orasul Zeilor cand am vazut Slumdog Millionare, despre care se vorbeste atata zilele astea: mahalaua, mizeria, copiii care se lupta sa supravietuiasca, violenta, cam astea ar fi punctele comune, cel putin la o analiza superficiala a celor doua filme. Cine n-a vazut nici unul din ele, a pierdut 🙂

In cartea de care va vorbesc, Carnavalul ocupa un loc bine definit: se vede acolo cat de serios se ocupa brazilienii de sarbatoarea aceasta, cum se pregatesc, cum concureaza, ce se intampla in culise, cum se simt in aceste zile. Pentru mine cel putin, e foarte interesant de stiut. E o lume diferita si indepartata…

februarie 22, 2009 by coreamor

lucy in the sky again

Dupa o duminica linistita, cu apus de soare pe malul marii (da, la mine e soare si caldut), cu somn in pace si ignorarea tuturor problemelor, am decis sa va arat ceva nou, o piesa din cele facute ca sa completez seturi care se cereau completate 🙂

Lucy in the sky with diamonds – inelul a avut mult succes (surprinzator de mult pentru mine), ceea ce nu poate decat sa ma bucure si sa ma provoace.

Mda, trebuie sa recunosc ca in poze nu am reusit sa redau bine personalitatea acestui inel. Pare prea mare si prea ciudat. Live insa are alta stralucire. La fel si medalionul aferent, piesa noua de care va vorbeam.

E si el pe drum spre Bucuresti, impreuna cu celelalte, in cautarea stapanei potrivite :), care trebuie sa vrea sa se simta ca o printesa, caci acesta e scopul acestor podoabe.

februarie 22, 2009 by coreamor

leapsa cu zambete

HoneyBunny tagged me 🙂

I have to make a top of 6 things that make me happy.

Here are the rules of tag:

1) link back to the person who tagged you.
2) post these rules on your blog.
3) share 6 things that put a smile on your face.
4) pass the tag along to 6 other fabulous blogs.
5) let the tagged people know by leaving a comment on their blogs

OK, iti multumesc, Diana!

Dintre lista cu cele 6 chestii care ma fac fericita si lista cu cele 6 chestii care ma fac sa zambesc (sunt chestii complet diferite), aleg lista cu zambetelul, nu de altceva, dar e mai usor sa ma gandesc la asta acum… E duminica, iar capacitatile mele mentale lancezesc si mucegaiesc 🙂

Deci, ce ma face sa zambesc (voi alege dintre cele cateva mii de lucruri care ma fac sa zambesc in fiecare zi, eu fiind o faptura zambareata de fel)

1. ochii verzi si strengaresti ai partenerului meu

2. o dovada de prietenie sau prezenta prietenilor, in general

3. ideea de a calatori sau calatoria in sine (ma innebunesc dupa voiaje)

4. cainii simpatici (ia uitati-va ce „fetze”, cum sa nu zambesti?)