Arhive pe categorii: video

by

inel arabelic

Unele bijuuri par dulci, nu-i asa? Ce parere aveti? 🙂

O O

Acest inel „arabelic” se gaseste in pravalia mea, aici, si este alcatuit din urmatoarele componente :):

– baza de argint 925, reglabila in diametruuuu

– asaaaaa…. dupa aceea avem sarma suflata si ra-suflata cu argiiiint

– iar pe ultimul loc, dar, desigur, la loc de frunte, cum ar veni, avem pietrele semi-pretioase si delicioase numite… agate! 🙂

Se iau aceste ingrediente, se amesteca bine cu telul sau cu bat pe bara de atarnat covoare, apoi se introduc in cuptorul imaginatiei, de unde iese inelusul, gata sa va satisfaca orice dorinta. Ca aici, va mai amintiti? („-Clariiiii, vino repede, ca a inceput Arabela!!!!!!!!!!!”)

by

clara

O stiti pe Clara Montes?

Eu o stiu de pe o caseta pe care mi-a imprumutat-o, acum o mie de ani, o colega spaniola pe care as vrea mult sa o regasesc, dar nu stiu cum 🙂 Imi sunt foarte dragi amandoua, dar deocamdata ma multumesc cu Clara!

In clipul de mai jos, e atat de asemanatoare cu Cher! O Cher iberica, cantand o muzica putin mai siropoasa, care face playback si nu are operatii estetice 🙂

Enjoy!

by

waiting for the sun

Credeam ca a venit vara, scosesem de la naftalina rochiile si maieurile. Scurta mi-a fost bucuria, caci a trebuit, zilele acestea, sa repun bocancii in functiune, din cauza ploii. Aprilie nu se dezminte. Ne spala praful si monotonia.

Waiting… astept si sa revin la dispozitia din urma cu un an, cand vedeam numai culori in fata, cand vedeam numai partea luminoasa a lucrurilor. Poate astept degeaba respectiva dispozitie, poate a plecat de tot, poate ca s-a plictisit de mine si de casa mea. Poate nu mai vine niciodata. Poate am pierdut pe drum un ingredient important („ca sarea, de exemplu”, cum ar spune Juan Antonio din „Vicky, Cristina, Barcelona”) si mi-e prea lene sa ma intorc ca sa il caut :).

Am avut un an complicat, educativ din multe puncte de vedere, am vazut multa mizerie umana, am cunoscut indeaproape o latura a oamenilor despre care se vorbeste putin, am filtrat murdarie si mi-am schimbat multe perspective. Arat mai putin cu degetul, ma vaicaresc mai putin, am limbajul mai colorat si am devenit mai seaca. Am crescut, am dat inapoi, am crescut iar… mi-am facut prieteni noi, i-am neglijat pe cei vechi (v-ati suparaaaat? :)). Nu stiu cum sa revin la dispozitia „de dinainte”, cum spuneam. Nu cred ca se mai poate. Dar mergem inainte. Waiting.

by

monoton

Înainte să pleci la lucru,

Arunci în grabă, sub pat,

ziua de ieri.

Îţi pui la păstru inima

Ce doarme încă,

Adânc de tot, în corpul

Încă adormit.

Şi uiţi de melodia ta, pe care nu o mai auzi la radio,

Dar care mai trăieşte, în secret, în tine.

Încui uşa cu cheia, o-ntorci de două ori şi pleci.

Oprită pe bordură, la adăpostul unui gest plăcut

Priveşti  la umbrele maşinilor ce trec.

Aştepţi să vină sâmbăta,

Zile de sărbătoare, libere,

Concediul, ca să asculţi ce muzică îţi place,

Te simţi departe, tăcută prin lumină.

Şi uiţi de melodia ta, pe care nu o mai auzi la radio,

Dar care mai trăieşte încă, în secret, în tine.

Încui uşa cu cheia, o-ntorci de două ori şi pleci.

Traducerea versurilor, extrem de libera, imi apartine. Melodia ramane una dintre preferatele mele din toate timpurile, sper sa va placa si voua.

Va salut dintr-un nor monoton de polen! 🙂

by

cuba

Nu am cu ce sa ma laud zilele acestea, in afara de faptul ca am primit o ilustrata taman din CUBAAAAA! 🙂 Mihaela, multumesc mult de tot pentru ca te-ai gandit la mine ACOLO! CRED ca e o tara minunata, IMI DORESC sa ajung acolo, VISEZ la Cuba de mult timp. Stiu ca nu e o tara perfecta (care e???), insa am o imagine idilica despre ea. Incerc sa scot comunismul din imagine, ca nu bruieze idilicul imaginii si… iata ce rezulta:

Imi place mult muzica lor, am ascultat povestiri de la oameni care au fost acolo in cautarea umbrei lui El Comandante… Nu pot sa nu amintesc Buena Vista Social Club. Mihaela, sa te intorci cu bine de acolo! Hasta siempre! 🙂

 

by

fluturi in stomac, pardon, pe bratara

Fluturii au aceasta capacitate: zboara cu usurinta dintr-un loc in altul, ba se cuibaresc in stomac, ba in burta de-a dreptul, ba in cap, se agita si te agita, dupa care zboara ajutati de vant si se aseaza lin pe flori sau pe bucati de lemn. Unii raman acolo,  pe lemn, ca niste imprimeuri, altii isi schimba iarasi locul, zboara catre stomacul altor oameni indragostiti ori se duc sa dea tarcoale ferestrei vreunui poet.

Reteta pentru boala „fluturi in stomac”: se prind delicat cu o plasa, se descanta putin, ca sa se calmeze, dupa care se lipeste imaginea lor pe obiecte dragi care ne inconjoara, ca sa nu uitam totusi ca i-am avut candva…

Se ia apoi o melodie care a mai fost pusa pe blog si se repeta la infinit, doar-doar o iesi din cap.