the second floating
totul e mai alb o batistă apretată de fluturat la geamul trenului deşi plecarea ţi se pare mai degrabă să cobori în pasaj
totul e mai alb o batistă apretată de fluturat la geamul trenului deşi plecarea ţi se pare mai degrabă să cobori în pasaj
a venit sorin de pe piatra craiului are genunchii şi palmele numai răni eu m-am întors mai repede altfel eram o bucată de carne peste care pui făină după o săptămână de supe instant şi conserve
au venit să taie copacul din faţă iar eu îi privesc aplecaţi, dau la o parte pamântul dezvelesc câteva palme de rădăcini
lache stătea toată ziua în faţa uşii afumate printre scule primitive. era fierar pe câteva sate de cooperatişti leneşi care luau la înjurături pe coajă că nu-şi făceau sape, coase, târnăcoape şi nici n-aveau nimic de reparat. doar ăia care nu erau trecuţi la colectiv
dormi prea mult, când treci pe lângă parcarea subterană de la tomis ţi se poticnesc picioarele te atrage întunericul de-acolo, bariera dată cu roşu îţi vine să dormi covrig în locul unei maşini