azi vom juca fotbal, nu e nimic mai frumos decât mingea deasupra capetelor plutind ca o divinitate ancestrală la o înmormântare la care procesiunea

am plantat un bonsai în buric, fumez şi-l privesc în fiecare zi cum îşi întinde crenguţele i-am povestit tot ce ştiu despre asia să se simtă acasă am luat cd-uri despre india, china, japonia

cotrobăind prin „arhiva personală”, am dat de un text scris prin toamna lui ’90 şi am ajuns la conluzia că trebuia să mă las atunci de scris. amuzaţi-vă şi voi dacă e să vă, eu am făcut-o.

nu voiam să mai dorm, somnul e doar un carton pe care răzui ceară, o topeşti pe el şi îl agăţi în uşă câteva nopţi am visat c-am murit, alte câteva

cine n-a fost la o vânătoare de lişiţe să se ducă să ia o puşcă sau chiar două şi un ogar cu colţi mari şi ascuţiţi ca să smulgă păpurişul şi cizme cu cărâmbul cât mai înalt şi sandviciuri

cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie cu frişcă, venea din cer potopul şi se zdrobea de asfaltul cald, şoferul autocarului a întins mâinile şi ţipa ca un apucat, duduile ţipau la şofer

după atâta educaţie, sleiţi de puteri, nu ne mai gândim decât la o plajă imensă unde să punem corturi să stăm toţi cu un pahar rece în mână până când dispar diferenţele fizionomice