bălţile ploii n-au de ce să se teamă azi, nu le vom călca, suntem îmbrăcaţi frumos până la gât şi fumez ţigări lungi, cele mai lungi, ţărmul e mic, ţigările lasă scrumul exact pe dunga dintre nisipul uscat şi nisipul ud, da, sunt puţine lucruri în jurul nostru în care

am mai rabdat puţin şi m-am ras în cap am capul oval şi urât, ca o ghiulea am ieşit cu ghiuleaua în stradă parcă eram fat man purceluşul aruncat de americani la nagasaki

când îţi pierzi curajul, mai ales în mijlocul iernii, când deasupra zăpezii se zbate iarba netăiată, atunci nu trebuie să pierzi răbdarea de sub limbă, din dinţi. acolo e încă vară şi poţi să vorbeşti, să pipăi dintele retezat acum 18 ani, să întrebi în câte zile ai mai simţit

ce faci când un prieten nu se simte prea bine să zicem că te sună de pe toaletă de-acolo poate vorbi mai uşor cu tine şi până când auzi flush-ul îţi faci o idee