suntem leneşi, marla
hainele puse la uscat pe balcoane ar putea cădea într’o zi multe haine ar pluti deodată până la pământ şi’ar începe să meargă ca şi când nebunii care văd aerul când se mişcă printre blocuri
hainele puse la uscat pe balcoane ar putea cădea într’o zi multe haine ar pluti deodată până la pământ şi’ar începe să meargă ca şi când nebunii care văd aerul când se mişcă printre blocuri
un instinct de conservare, multe răspunsuri întârziate printre soluţii de compromis zilele morocănoase mascate sub pielea întâmplărilor în patru labe, în patru ochi
ieri dimineaţă, la houston, ora locală 7.45, Ronnie James Dio s-a dus să doarmă un pic. era mult mai frumos decât în tinereţe, dar foarte obosit. când am auzit că va veni cu heaven and hell, în iunie, la sonisphere bucureşti, m-am bucurat tare mult că-l voi
am în minte o plajă de zgură de unde privesc cum se măresc obsesiile, pulsează, sunt inimi proaspăt scoase din animale, trebuie să crească repede dar rămân la un moment dat la aceeaşi dimensiune
unul din proiectele lui george din ultima vreme era să-şi pună în aplicare unele idei legate de filmul de animaţie. îi plăcea ideea de umbră. până atunci experimenta prin tot felul de jocuri. ultimul din aceste jocuri, filmat pe 15 ianuarie 2010, a fost montat de mihai crişan.
am uitat tot ce gândisem îndelung când vorbeam fiecare despre creierul său şi ochii aţintiţi undeva spre rădăcina lor alburie, ştii ceva pe dinafară? ceva care să fie cald şi viu? o izbitură seacă