o vreme a fost suficient să stai la masă şi să fii atent la discuţiile nedefinite în jurul senzaţiilor, să muţi privirea de la unul la altul când se uită unii la alţii şi nu par să depindă de cuvintele pe care le rostesc, replicile

dar oricine poate să-ţi spună cum a trecut vara asta cum a mers în vacanţe, la pescuit, departe de lume sau la mare, odihnă forţată de care corpul s-a plictisit în câteva zile de bufet suedez, mulţi au stat acolo, în mintea

hei, kiddo, în magazinele astea de lustre nu se vinde nimic dacă am putea să ne trecem genele prin ele ar fi minunat, îţi închipui, aceste candelabre cu braţe rezistente să fie strămoşii noştri, să ne ţină de creştet şi noi

dacă nu ai unde să te duci vreodată, unde o să te duci unde e sfârşitul degetului cel mai lung şi cel mai aproape de ce ai crezut că nu are sfârşit? adică noaptea, după ce îţi ridici faţa din palme, ai o întrebare pe care poţi