voi construi un edificiu din boabe de orez o, marginile imperiului sunt aproape şi când soldaţii trec pe creasta dunei până şi cămilele văd cât de bun e orezul

asta e toată seara, s-a dus într-o clipă nu mai e timp, cu un sunet de clopoţei în cap dinspre poduri bate un vânt cald pentru localizare vom picta tot restul, vom agăţa haine în copaci

totdeauna de la un amănunt, apoi arborele meteodependenţa a devenit un detergent boala celor singuri, să fie mereu ceva deschis care să livreze cuvinte, un televizor pe un canal