Arhivă | iunie 2025

Frumusețe de Sânziene…/ Midsummer Magic… & Tranquility: An Anthology of Haiku

 

“Time is the substance I am made of.
Time is a river which sweeps me along, but I am the river;
it is a tiger which destroys me, but I am the tiger;
it is a fire which consumes me, but I am the fire.”
Jorge Luis Borges,
Labyrinths: Selected Stories and Other Writings

 

 

„Am visat, lung și suav, …că eram trează și visam, …că sunt trează și mă visez, că de-acum mereu voi fi în visare cu ochii deschiși, mereu pe aripi de fluture cu miros îmbătător de flori și culori picurate din ochi senini de curcubeu…”

Așa începea prima postare de Sânziene, pe acest roz blog al meu… exact acum 10 ani de zile. Era 24 iunie 2015… iar eu fotografiam pufoasele și înmiresmatele flori de sânziene iar și iar… fiecare fotografie, o mică bijuterie în galben solar pe care mi-o prindeam în suflet să îmi țină de iunie-cald.

 

***

„I was dreaming, long and suavely… that I was awake and daydreaming… that I am awake but in a dream, that from now on I will forever be in a daydream, forever on butterfly wings sunken in the fragrance of flowers and colors dripping from serene rainbow eyes…”

These were the very first words in a Midsummer post on this pink blog of mine…. exactly 10 years ago today. June 24th 2015… and I was photographing the fuzzily fragrant golden field flowers that we here in Romania always pick on Midsummer’s Day Eve, celebrating the summer solstice and the magical dance between shadows and light.

(sânziene – lady’s bedstraw, or yellow bedstraw)

 

După exact doi ani, 24 iunie 2017, am creat o postare bilingvă, adăugând și câteva link-uri… trimiteri frumoase către locuri care parcă încearcă să explice „inexplicabilul”, acestei taine a sărbătorii de Sânziene.
Începea… și apoi se sfârșea așa:

„Aerul miroase a tei. Și sânziene.
Ieri am ieșit la o plimbare de-amiază și… frumusețe, la fiecare colț îmi surâdeau.

Și totuși… în aer plutește miros de tei. Și de ceruri deschise… de Sânziene.
De magic.”

 

😊

Two years later, June 24th 2017, I created a bilingual post, also adding quite a few links… lovely references to places on the internet that seem to try to somehow explain „the unexplainable” of this magical moment at the beginning of summer (in the Northern hemisphere).
The post back then started… and then ended with these words:

„The air smells like linden tree blossoms. And… sânziene.
Yesterday I went out for a walk at noon, and beauty… each corner I took they were like smiling back at me.

But still… floral smell floating in the air. And the scent of Sânziene opening the heavens.
Of magic…”

(Quick references to Romanian folklore.)

 

An de an le-am fotografiat mai apoi… în vaze, strălucind pe balcon, pe câmp în bătaia vântului, mai jucăuș, mai visător… ele au fost mereu aici. Link-ul acesta vă poate purta înapoi în timp, pe urme de pași de flori de sânziene luminând ca o spumă de steluțe mii pe tot parcursul ultimilor ani.

 

I take photos of them year after year… in my flower vases, on the balcony in full sun, in the field, sometimes playfully, some other times like in a dream… they have always been here. This link can take you back in time, retracing my steps while photographing these magnificent flower bouquets shining like a foam of a thousand burning stars.

 

💖💖

 

Iar anul acesta… ca după preumblări fel de fel, m-am gândit să las să se așeze aici câteva fire și de pe coperta minunatului volum despre care v-am mai spus eu pe-aici. 😊

Antologia minunată de poezii Haiku pe care o parcurg zilele astea cu mult drag… Tranquility.

Contribuția fiecărui autor la paginile acestei antologii este de 5 Haiku, iar toate acestea curg și se citesc atât de plăcut… voi lăsa mai jos unul dintre ele scrise de mine.

 

 

And this year… I have laid a few of the tiny golden beads on the cover of this lovely poetry volumetoo, that I am reading now, which I’ve already told you about on my blog lately.  😊

The lovely anthology of Haiku, which I keep leafing through these days… Tranquility.
The cover art, by Hikari and the black and white fine art photography by Naoki Kimura makes the volume all the more special and unique!

Each author’s contribution is of 5 Haiku, and they all flow so smoothly and soothingly… you can read one of mine below.

 

My hopes, a soft song

Whispers in the summer breeze

on wings of sweet dreams

 

M-am bucurat mult când comanda făcută pe Amazon a ajuns în sfârșit la mine!
Este un volum elegant și luminos… o încântare să îl tot răsfoiesc și să vi-l arăt aici, printre flori aurii de Sânziene.

Mulțumiri trimise încă o dată Gabrielei Marie Milton, de la editura Literary Revelations

 

😊😊

I was very happy when my Amazon order was finally here!
„Tranquility” is an elegant volume, so luminous… a delight to leaf through, and to share these cute photos here, among soft golden June field flowers.

Sending many thanks to Gabriela Marie Milton, at Literary Revelations Publishing House

 

Sânzienele sunt în mare măsură despre lumină și umbre… dansul acesta tainic din sufletul nostru, uneori frumos, alteori dureros… dar prin care mereu putem învăța, deveni… și redeveni. Mai aprinși, mai profunzi, mai noi.

Un sfârșit de iunie luminos… sânzienile fie-vă vii printre pași!

 

😊

Midsummer is mostly about the light and the shadows… this hidden dance in our soul and heart, sometimes beautiful, sometimes painful perhaps… but through which we can always learn, grow… and become. More luminous, more insightful, more ourselves.

Wishing you a beautiful end of June!

 

Nicole 💛

 

 

„Kinship” published at Gobblers by Masticadores… (& the story of my two blogs)✨

 

 

Today I’m happy to share that my poem „Kinship” has been published at Gobblers by Masticadores.
Thanking the editor, Manuela Timofte for featuring it!

It is a poem I wrote back in the day, in March 2016, translation of a poem I had written a year before in Romanian, called „Nuntire”.

The poem is also included in the Collection of Poems self-published on Amazon last year, Rhyming Dreams.

 

🙂

Sunt bucuroasă să vă anunț că poezia „Kinship” a fost publicată pe platforma Gobblers, Masticadores.
Adresez mulțumirile mele Manuelei Timofte, pentru distribuire! 

„Kinship” este o poezie cu un loc aparte în sufletul meu, scrisă în martie 2016, ca traducere a unei poezii scrise cu un an înainte, având titlul „Nuntire”.

Poezia este inclusă și în volumul publicat de mine pe Amazon, „Rhyming Dreams”. 

 

 

***

And so… I thought of leaving here too a bit of an update of my „to and fro” story these days, while I am somehow oscillating between my two blogs, I must admit. The old one, being right here, and the newer one Starry Steps, a bit over there, so to say. 😀 Quite a few tabs open too, I must say, because in spite of having tried to separate them (Romanian versus English, for one thing), I have noticed that it still comes natural to me to translate some of the posts on both eventually, with just a few exceptions. Of course, the reason behind that simply being the fact that I have so gotten used to it, that now leaving a text or a poem only in one language feels rather incomplete, on either blog… oh my! 😄 A bit of a messy mix. 
And part of this is also merely because, when I first started here, in 2015, I did not use to properly resize all my photos, and there are quite a few of them uploaded. 😲 Goes without saying that I am also in a tedious process of identifying which those images are, both on the blog and in the folders on my pc, resizing and reuploading them, and then proceeding to delete the huge ones uploaded (when I had no clear idea that a 3 MB photo takes a huge space in the 3 GB upload limit here in our Media Library), phew…
But enough about all this reversed engineering dance almost, that I have going on in the background. It will still be a while, short or long, don’t really know yet, before I probably get t0 have my two blogs in tune, and in sync. All in all, I hope you all bear with me through all this swaying, between doarnicol and starrysteps, Romanian and English, playful and dreamy, nostalgic or more matter of fact… and the list may go on, I think 😀.
As for this very poem today, „Kinship”, surely it so much felt like sharing this wonderful news still here, on this old blog… as this is where I initially wrote and then translated it. Nostalgically putting it, I mean. 😊
Also, many thanks going to all of you who follow me on both blogs too, I greatly appreciate it! 💖 

 

***

 

All this being said, here is an excerpt from Kinship. Please click on the link below to read the full poem on the platform.

 

the Sun and the Moon
looking down
o’er the world wing their crown

vaulting over star dew, serene
over wide blue never seen

Kinship

 

 

🙂

 

This is the amazing music video which I added on the original post, when translating the poem into English, 9 years ago… I hope you enjoy it!

 

From a dandelion fluff and puff…
because sky is no limit!
(I recommend headphones… and a Full screen display mode for a complete experience! ✨)

 

 

Albastru și depărtare…/ Blue and remoteness

 

“A long time ago, I read in a book that a woman’s homeland
is wherever she fell in love.”
― Antonio Lobo Antunes, 
The Fat Man and Infinity: And Other Writings

 

ori de câte ori mă privesc în oglindă,
te văd

 

spectru difuz cufundat în albastru
și depărtare
zâmbindu-mi prin proprii mei ochi
căprui,
surâzându-mi cuvinte tăcute și albe
și moi

deschizând grele uși către culoare
labirintice

prin a mea privire, invitându-mi căutările
să ardă
topind clipele și turnându-mi-le în netimp
infinit,
spirală de anotimpuri reci se mistuie
prin tine…

 

freamăt de soare simt, traversându-ți obrazul
mângâiat

 

încălzindu-mi pământul firii cu o nouă vară
reflectându-mă,
plouându-mă blând ca din gânduri uitate
răscolite
privirea ta prin foșnet de frunze adiindu-mi
aproape

toată căldura ta coborându-mă prin ochi
amestecat

alunecând nebulos prin lumina din mine
însămi
cărare în cer, spulberându-le dimineților
norii
mii de bucăți de îmbrățișare căutându-și
liman…

 

ori de câte ori te zăresc adânc în oglindă,
mă văd

 

each time I look at myself in the mirror,
it is you I see

 

dispersed spectrum sunk in a blue mist
and remoteness
smiling from beyond my very own
brown eyes,
shining away in muted words, so white
and soft

opening heavy doors to alleys
like labyrinths

through my gazing, inviting my searches
to burn
melting the minutes and pouring them
into infinity,
a spiral of cold seasons fades away
through you…

 

the sun’s rustling brightness, I feel, touching
your cheek

 

warming my being like a new summer,
reflecting me
raining mildly onto me like from my thoughts
unjumbled
your glance brushing by through the rustling,
so close

your warmth all seeping in through my eyes,
descending

sweeping fuzzily through the light
within me
pathways in the sky, mornings bursting into
clouds afar
a thousand pieces of an embrace seeking
their shore…

 

each time I see you deep in the mirror,
it is myself I see

 

 

Nicole

 

 

Mușețelul, motanii… și Îmbrățișarea 💚

 

”Fii atent: tot ce există are o sărbătoare a sa.”
– Nichita Stănescu

 

Mie mereu iunie îmi este ca o sărbătoare.

Chiar așa! De aceea, zilele astea, printre rafale de vânt puțin cam certat cu intențiile mele fotografice, eu totuși am scos Îmbrățișarea portocalie la plimbare prin grădină puțin.
Însoțit de buchețel de mușețel pufos la cană cu motiv… ansamblu luminos de început de vară.

Portocaliul pare să se asorteze cu orice, zău așa!

„Doar fabuloasele căpșuni mai lipsesc acestui ansamblu,” mi-am mai spus eu, printre click-uri.

😊

Și-uite așa… ne-am plimbat. Din copac în copac, puțin și pe gardul însemnat cu zăbrele de soare-umbre… de-a v-ați ascunselea printre toate câte puțin…

 

…sărbătorind sărbătoarea asta cadou ca de fiecare clipă.

Ca din fiecare bob de floare, rază de soare, ramură de copac, gând de carte…

…preumblare alene șerpuitoare printre amintiri vii de acum 10 ani. Tot vară, tot iunie-iulie-…
pe-atunci pe când mi se așterneau toate versurile și poeziile publicate în acest volum atât de aprins colorat.

Unde rămân agățați toți anii ăștia care tot trec și iar trec? Unde poposesc ei?
Oare nu se opresc undeva liniștit, doar privindu-ne pe noi cum ne tot îndepărtăm?
Inima noastră oare bate în timp?

 

Între timp…  e atâta strălucire și cald și plăcut!

Una porție sănătoasă de feerie aurie de mijloc de iunie, vă ofer, deci 💛 😀

 

Și să nu uit… cei doi motani gemeni, plimbați și ei, zâmbitori străjeri ai florilor de romaniță.

O postare specială cu ei veți putea frunzări în curând pe StarrySteps 😸😸

 

Las aici și link-uri, scurtături către locurile unde se poate găsi joaca mea de volum portocaliu auriu.

https://letras.ro/product/imbratisare-portocalie/

https://piatadecarte.net/produs/nicole-sara/imbratisare-portocalie/

https://www.libris.ro/imbratisare-portocalie-nicole-sara-LET978-630-312-487-2–p42367185.html

 

***

 

Multă bucurie mi-ar aduce impresiile voastre despre volum.
Ideile și gândurile-rândurile voastre sunt binevenite!

Susținerea voastră înseamnă foarte mult pentru promovarea cărții, aceasta fiind și prima carte de poezii pe care o public.
Chiar dacă… abia după 10 ani. 🙂

 

Cu aceeași urare, vă las… de mult drag și dor de poezie și-o strânsă și caldă îmbrățișare portocalie! 🤗

Seară plăcută, vă doresc!

Nicole ☀

 

Celest…

 

“Most people know the sheer wonder that goes with falling in love,
how not only does everything in heaven and earth become new,
but the lover himself becomes new.
It is literally like the sap rising in the tree,
putting forth new green shoots of life.”
― Caryll Houselander, The Reed of God

 

De o parte și de alta a clipei
mi se întinde gândul de tine
ca un al cincilea anotimp,
absorbind albastru din zile
ca de printre furtuni siderale
neinventate încă,
arzând sclipiri de reamintire
în fulgere brăzdându-mi zarea iubirii
în zig-zaguri amestecate

crăpăturile cerului încă mocnind
mi se fac poartă,
și chemare și drum
ca spre un al cincilea punct cardinal,
nemaiauzit nici el,
și caut o hartă

până în punctul în care
o ploaie cu miros de lună
începe brusc,
cu picuri imenși, sfere-oglinzi
căzând ca prin ceață,

iar eu mă adăpostesc repezit
lângă tulpina unui copac
răsărit brusc de curând
parcă doar pentru mine…

în timp ce
nord, sud, est și vest
se tot învârtesc, se rotesc…
dar busola inimii îmi indică
pur și simplu
celest

 

Nicole

 

 

 

Iunie în fâșii portocalii…

 

“Sunrise paints the sky with pinks and the sunset with peaches.
Cool to warm.”
― Vera Nazarian, The Perpetual Calendar of Inspiration

 

Lumina este cumva diferită în luna iunie.

Când se aprind diminețile, ea îmi clipește viu de printre jaluzele și aerul poartă o ardere blândă.

Clipele capătă o strălucire aparte, nu doar caldă, ci și densă, țesută ca din fire de auriu lichid, ce încântă cu freamăt dulce de printre fâșii portocalii.

Se strecoară incandescent, desenând dungi de strălucire pe pereți și pe piele, ca niște amintiri care încă mă respiră, păstrând în ele o lumină invizibilă, o pulsație blândă din alți și alți ani… și aducând cu sine iar și iar mirosul zilelor lungi și tihnite de început de vară.

Totul vibrează ușor, ca o promisiune tăcută — și pentru o clipă, între lumină și umbră, se deschide o poartă tainică ca dinspre lumea tuturor posibilităților… acolo unde pare că visele încă dorm sub frunze și petale, așteptând să fie chemate.

 

Iunie vine ca o ființă blândă și înaripată… purtând pe umeri aripi de vânt cald și ceruri limpezi. Are pasul ușor, dar sigur, ca un salvator tăcut al întregului an — spălând tristețile adunate peste iarnă cu porții generoase de solar, cu ploi scurte și miros de iarbă crudă.

Poartă în privire lumina zilelor, care devin mai încăpătoare, iar în suflet — magia începuturilor nerostite încă. Vechiul și noul, departele și aproapele, încă-răcoarea finalului de primăvară amestecându-se cu deja-încinsul mijlocului de vară ce va să vină.

Iunie mereu șoptește ca de printre amintirile unor clipe ce nu au fost încă, și tot ce atinge renaște: florile se deschid fără teamă, inimile tresar, timpul încetinește puțin, ca să ne lase să respirăm din nou curat, cu speranță.

E luna care ne învață, fără să ne ceară nimic, că frumusețea vindecă — dacă ne lăsăm atinși de ea.

 

Nicole