Încep cu mulțumirile. Multe și dragi, trimise din suflet către Heather și către Harini,
cărora le sunt extrem de recunoscătoare pentru gândurile și cuvintele lor despre „Rhyming Dreams”, volumul meu de poezii publicat independent pe Amazon anul trecut.

Recenziile lor se pot citi pe Amazon, aici și aici (foarte foarte în josul paginilor, fără link pentru direct sharing, pentru că deh… Amazon page design).

Eu le mulțumesc frumos amândurora pentru sprijinul oferit, în special pentru timpul și răbdarea investite în a scrie și publica aceste Review-uri, care pe Amazon nu sunt o treabă chiar ușoară, la drept vorbind. Prin nu „ușoară”, vreau să spun nu „fluidă”, și anume procesul „nu curge” chiar natural, ci durează. Anumite condiții trebuie îndeplinite, înainte de a putea lăsa un Amazon Review, care apoi va trece printr-un proces suplimentar de… submission and admission. Hm… da, absolut interesant. 🙄

 

🥰 🥰

First off, my many thanks, now warmly being sent and going towards Heather and towards Harini,
to whom I am so very grateful for their lovely thoughts and words about „Rhyming Dreams”, my poetry volume, self-published on Amazon last year.

Their reviews can be found on Amazon, here and here (when scrolling down, to the bottom of the pages on the respective Amazon windows, hm…).

Also wishing to express my gratitude to Heather, at sgeoil.wordpress.com, for the wonderful review on her blog, earlier this year. 
My apologies for linking to it so late, but still… very happy to share it now. Thank you kindly, Heather! 🤗

We have been in an immense deep freeze and I have spent my days warming my soul in a bouquet of words. Nicole Sara, Starry Steps, has put together a lovely collection of her poetry and photos that warm the heart and leave you dreaming.  If you love to escape into a world of dreamy verse, then this may be the book for you. 

Here is a taste for you:

"Bloom and Butterfly"

Rustle and rays
and fluttering wings
woven with shadows of breeze
as if spurred by a star on a path made of yearning
with murmur of dew and of trees...

Arrivals, touches, smiles
reflections,
serenity
and recollections...

©Nicole Sara

 

I am thanking them both wholeheartedly for their support, especially for investing time and effort in writing and publishing the Reviews, which is no easy task on Amazon, truth be told. And by not „easy”, I mean not „fluid”. It doesn’t flow, it takes time. Also certain conditions have to be met before being able to submit an Amazon Review, which afterwards and further on has to go through an entire process of admission. Well… absolutely stupendous, I must say. 🙄

Leaving here two screenshots of the reviews taken on my phone, for those of you who may find it hard to navigate the rather winding Amazon avenues and narrow streets, uf. 😊

 

 

***

 

Translating each and every line of my post being quite time-consuming and demanding,
I am inviting all my readers to use the Google Translate option
on the upper right-hand sidebar of my blog,
in order to read the next paragraphs in this post.

Thank you for your patience!!

 

Promovarea unei cărți (mai ales de poezie), publicate fie independent, fie printr-o editură, nu este neapărat cel mai ușor lucru în perioada actuală, după cum bine se știe. Nu este o sarcină nici neapărat plăcută, din punctul personal de vedere, cu tot cu ochelarii roz bon-bon de doar Nicole pe nas… și dincolo de plăcerea de a fotografia coperțile celor două cărți foind printre verde.

Și totuși, acestea sunt regulile jocului, la urma urmelor. „Reguli” mai greu de gestionat, mai ales de către cineva poate prea profund și predominant ancorat într-o lume a cuvintelor, culorilor și imaginilor surâzând de prin fotografii… și regăsindu-se mai puțin pregnant „prin lume” sau prin „social”. Grupuri, societăți, cluburi, cafenele, comunități… și lista poate continua.

Ceea ce doresc să spun, „printre” aceste rânduri, este și faptul că meandre pot fi multe. Nenumărate, încurcate și… chiar frustrant de ne-minunate, însă… o carte va rămâne!

Ea poate bucură, poate întristează, poate încurcă, frustrează… și poate contează sau nu neapărat, dar va rămâne! Undeva acolo, fie ea și parțial sau chiar total uitată. Sau… pur și simplu, nebăgată în seamă.

Iar subțirica și stinghera mea turcoaz, pe nume „Rhyming Dreams”, pare a fi una dintre ele. Da. Una dintre aparent nebăgatele-în-seamă mai deloc, ca s-o zicem pe șleau. Cu șanse mari ca și curajoasa portocalie cu aromă caldă de vară și îmbrățișare să îi fie pereche, desigur. Vin la pachet. Și dau în primul rând vina pe lipsa veleităților mele de a le prezenta și promova, desigur… printre alte cauze, cel mai probabil, cum ar putea fi piața suprasaturată de carte.

Cu toate acestea, dat fiind faptul că, o dată intrat sau alunecat fără știre în cercul vicios al sentimentelor de tristețe – amărăciune – cinism, poate fi destul de greu de ieșit la aer din nou, până la urmă oftăm un fel de „C’est la vie!” pe care ni-l dorim eliberator. Ca o mult dorită despovărare.

„C’est la vie!...” este de fapt cam tot ce se mai poate spune. Și nu pe un ton de resemnare sau renunțare, ci oarecum de împăcare superioară și apoi detașare.

Cu acestea fiind zise, privim în moment. Și, cu coada ochiului, puțin spre înainte, bucurându-ne din suflet de ceea ce avem mereu la îndemână, ca un dar de mare preț.
De soare, de vară, de culori… și de frumos!

C’est la vie!…

 

***

Cât despre vară și ale ei meandre, pe de altă parte și în cu totul altă ordine de idei, tot așa cum nu aduce anul, ce aduce ceasul… nu aduce vara, ce aduce pasul.

Multe împrăștieri grecești roz-alb-albastre de iulie, mi s-au perindat zilele acestea printre pași…. și asta pentru că iulie mi-a fost mai mereu despre Grecia, pentru o bună bucată de timp cu ceva ani în urmă.

În ultima perioadă am simțit ca din eter faptul că, parcă nu am onorat îndeajuns călătoriile mele prin insulele grecești. Aici, pe blog, primele postări despre frumoasă și fotogenica Grecie au fost create chiar în primele luni de blogging, acum 10 ani de zile. În vara lui 2015, articole mustind de poze din vacanțe din 2012, 2014 și 2016 respectiv, iar pe cele două rețele de socializare pe care mai punctez din când în când, am început să încarc fotografii abia în martie 2020, început de perioadă de carantină atunci, deci abia cu ani după alb-albastrele mele incursiuni de vacanță în Grecia, insule. 🙂

De aici, Instagram…omentele mele grecești, zilele acestea. Cei dintre voi care sunt și pe acolo, vă dau întâlnire pe nicoles.steps

Cât despre Facebook…ing, ca să zic așa, a mea pagină cu numele de „painterly.play” a fost rebotezată zilele acestea, devenind NicoleSaraArt.

Pagina oferă scurte incursiuni în munca mea cea mult meșteșugească, foind continuu printre fotografii și creații digitale diverse, cu trimiteri la site-urile de fotografie și print-on-demand de pe Fine Art America și Redbubble (ByNicoleSara). 

Vă invit să le vizitați!

 

***

 

Așadar, așa decurg toate cele ale mele mulțumiri și unduiri de vară 2025.

Cu speranța că ceea ce am povestit nu a plictisit peste măsură, vă invit încă o dată să dați click pe link-urile din această postare, acesta fiind la urma urmelor rostul lor… al link-urilor. Și anume, rol de familiarizare, prezentare și promovare, nu-i așa? De legătură. Și de comunicare!

 

Dacă nu noi, și nu acum… atunci cine? Și când?

Sau… „Ce mai reprezintă doar un Like în prezent?!”
„Mai citim noi oare cu adevărat postările prietenilor de blogging în ziua de azi?”

Sau chiar… „To blog or not to blog”, „To follow or not to follow”
…aceasta mai poate fi întrebarea.

🤔

 

Cumva noi cei de pe-aici, ca de altfel de peste tot prin lume, ne suntem „împreună în asta”. Sau… ar trebui să ne fim. Oare nu? Acel „give and take”… mereu luminând stingher drumul… spun mereu, ca de dincolo de multele și măruntele împărțiri, despărțiri… poate chiar dez-amăgiri.

(Și… la o adică, cred că o postare funny cu titlul CLICK PE LINK ar fi… ei bine, funny. 😀 )

 

 

Vă mulțumesc pentru susținerea voastră! Cea care a fost, este… și/sau va fi.

Cu drag,
de printre curioase gânduri-șirag,
Aceeași Nicole