Și stelele au șoptit,
atingând aerul cu mărgele de lumină albastră…

…venim de departe. Spre tine.

Spre zâmbetul larg din privire și cărările inimii.
Și am ajuns. Suntem chiar aici, ochi strălucitori mângâind timpul, cu raze patinând dinspre noapte.

Aproape de picurii de zare din zile, poți cuprinde o lume
dacă întinzi brațele.

Iar dacă ne poți vedea și îmbrățișa este doar pentru că și tu ai călătorit de departe.
Printre gânduri, dimineți și cuvinte cu rădăcini de dor cald.
Și ai ajuns.

Ai lăsat mult în urmă
fire de roșu intens
izvorând portocaliu luminos,
răsunând a galben aprins,
strecurându-se tainic printre dâre de verde

înspre ape albastre…

…de cer.

And the stars whispered,
touching the air with blue droplets of sunlight…

…we’ve traveled from afar. To reach you.

The bright smile on your face and the alleys of your heart.
And we have arrived. We are here, sunny eyes caressing time softly, with rays sailing from beyond the night.

Close to the dewdrops dressing the days, you can cradle a world
if you reach out. 

And if you can see and hear us it is only because you’ve traveled far, too.
Through thoughts, mornings and words anchored in warmth.
And you have also arrived.

You left far behind
threads of deep throbbing red
delivering a luminous orange,
interspersed with radiant yellow,
smoothing through long shreds of green

into blue waters…

…of sky.  

“One day, in the deepest oceans – an enlightened century – dipped in blue hope, will be looking for the beads of a thousand truths.”
― Kristian Goldmund Aumann