dordedoi

Văzută din spate, părea o femeie oarecare. Pasul îi era măsurat, deloc grăbit, deloc domol, într-un un ritm bine stabilit. În realitate inima îi bubuia de emoţie. Una nouă, nemaitrăită, una aproape completă, de o covârşitoare şi copleşitoare rotunjime. Read the rest of this entry →

De mult nu mai fug de mine, de mult nu mai aleg tăcerea ca să păcălesc durerea. De mult nu mai sunt cine am fost, de mult nu mai vreau să fiu un om anost. Read the rest of this entry →

Rămân uneori nemişcată, cu ochii doar urmăresc cum se ridică lent fumul de ţigară spre tavan. Ţigara se arde aiurea între degetele mele şi scrumieră. În mod normal, m-aş admonesta singură: „arzi banii, fato!”. Dar e o clipă de linişte, a mea cu mine, şi-o cheltui cum simt. Fumez şi mă întind leneşă la gânduri. Read the rest of this entry →

Poftim. Ia-mă! A ta sunt. Dar nu abuza prea mult de acordul meu. Read the rest of this entry →

Îmi desenezi nori de furtună cu degetele pe frunte încercând să îmi cuminţeşti bretonul şui, rebel, laşi fulgerul dorinţei să mă umple de spasme dulci, chinuitoare, lungi atunci când treci cu mâna fără să mă atingi pe deasupra bluzei.  Râzi de nasul meu de rusoaică, îl numeşti „extrem de personal”. Îl atingi cu buzele uşor, mimând un sărut inocent, ca acela pe care îl dai unui copil.  Read the rest of this entry →

O urmă de iubire încă îmi parfumează încheietura mâinii stângi. Read the rest of this entry →

Mi-a amintit wordpressul că sunt pe aici de patru ani.

„Happy Anniversary! Thanks for flying with us. Keep up the good blogging!” Read the rest of this entry →

Şoptesc teiţele nebunii. Seara se coboară grea şi toropită printre crengile lor şi le ascultă vorbele. Read the rest of this entry →