19.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 340/112

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (2) prevede că societățile reglementate de legislația unui stat membru ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a oricărui stat membru trebuie să își întocmească conturile consolidate în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate, cunoscute în prezent sub denumirea de standarde internaționale de raportare financiară, adoptate conform Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 (denumite în continuare „IFRS adoptate”) pentru fiecare exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie 2005 sau la o dată ulterioară.

(2)

Articolele 4 și 5 din Directiva 2004/109/CE prevăd că, în cazul în care un emitent are obligația de a întocmi conturi consolidate, situațiile financiare anuale și semestriale trebuie să cuprindă aceste conturi consolidate întocmite în conformitate cu IFRS adoptate. Deși această cerință se aplică în egală măsură emitenților comunitari și celor din țările terțe, aceștia din urmă pot fi exceptați de la aplicarea ei, cu condiția ca legislația țării terțe respective să prevadă cerințe echivalente.

(3)

Decizia 2006/891/CE a Comisiei (3) prevede că emitenții din țări terțe își pot întocmi, de asemenea, conturile consolidate pentru exercițiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2009 conform IFRS publicate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards Board, IASB), sau conform GAAP (principiile contabile general acceptate) ale Canadei, ale Japoniei sau ale Statelor Unite ale Americii, precum și conform GAAP ale unei țări terțe care fac obiectul convergenței cu IFRS.

(4)

Situațiile financiare întocmite în conformitate cu IFRS publicate de IASB oferă utilizatorilor lor suficiente informații pentru a le permite să facă o evaluare documentată a activului și a pasivului, a poziției financiare, a profitului și a pierderii, precum și a perspectivelor unui emitent. Prin urmare, este oportun să se permită utilizarea, în Comunitate, de către emitenții din țările terțe a IFRS publicate de IASB.

(5)

Pentru a evalua echivalența principiilor contabile general acceptate (GAAP) ale unei țări terțe cu IFRS adoptate, Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de instituire a unui mecanism pentru determinarea echivalenței standardelor de contabilitate aplicate de emitenți de valori mobiliare din țări terțe, în conformitate cu Directivele 2003/71/CE și 2004/109/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (4) prevede o definiție a echivalenței și stabilește un mecanism pentru determinarea echivalenței GAAP ale unei țări terțe. Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 mai prevede că decizia Comisiei permite emitenților din Comunitate să utilizeze IFRS adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 în țara terță respectivă.

(6)

În decembrie 2007, Comisia a consultat Comitetul autorităților europene de reglementare a valorilor mobiliare (CESR) în ceea ce privește evaluarea tehnică a echivalenței GAAP ale Statelor Unite ale Americii, Chinei și Japoniei. În martie 2008, Comisia a extins consultările la GAAP ale Coreei de Sud, Canadei și Indiei.

(7)

În avizele sale emise în martie, în mai și, respectiv, în octombrie 2008, CESR a recomandat ca GAAP ale Statelor Unite și GAAP ale Japoniei să fie considerate echivalente cu IFRS, în scopul utilizării în Comunitate. În plus, CESR a recomandat acceptarea temporară în cadrul Comunității, până la 31 decembrie 2011, a situațiilor financiare întocmite pe baza GAAP ale Chinei, Canadei, Coreei de Sud și Indiei.

(8)

În 2006, Consiliul pentru standarde de contabilitate financiară al Statelor Unite (Financial Accounting Standards Board) și IASB au încheiat un memorandum de înțelegere care a subliniat obiectivul comun de convergență între GAAP ale Statelor Unite și IFRS și a prezentat programul de lucru pentru îndeplinirea acestuia. Datorită acestui program de lucru, multe dintre diferențele majore existente între GAAP ale Statelor Unite și IFRS au fost eliminate. Pe lângă aceasta, în urma dialogului dintre Comisie și Securities and Exchange Commission din Statele Unite, nu mai este necesară reconcilierea pentru emitenții comunitari care își întocmesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS publicate de IASB. Prin urmare, este oportun ca, de la 1 ianuarie 2009, GAAP ale Statelor Unite să fie considerate echivalente cu IFRS adoptate.

(9)

În august 2007, Consiliul pentru standarde de contabilitate din Japonia și IASB și-au anunțat acordul de a accelera procesul de convergență prin eliminarea diferențelor majore dintre GAAP ale Japoniei și IFRS până în 2008 și a celor rămase, până la sfârșitul lui 2011. Autoritățile japoneze nu impun obligația reconcilierii pentru emitenții comunitari care își întocmesc situațiile financiare în conformitate cu IFRS. Prin urmare, este necesar ca, începând cu data de 1 ianuarie 2009, să se considere că GAAP ale Japoniei sunt echivalente cu IFRS adoptate.

(10)

Conform articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 1569/2007, emitenții din țările terțe pot fi autorizați, pentru o perioadă de tranziție care se încheie cel târziu la 31 decembrie 2011, să utilizeze GAAP ale altor țări terțe care sunt convergente sau s-au angajat să adopte IFRS sau care au încheiat un acord de recunoaștere reciprocă cu Comunitatea înainte de 31 decembrie 2008.

(11)

În China, Standardele de contabilitate pentru întreprinderile comerciale sunt în mare măsură convergente cu IFRS și acoperă aproape toate aspectele abordate de IFRS actuale. Cu toate acestea, întrucât Standardele de contabilitate pentru întreprinderile comerciale sunt aplicate numai din 2007, sunt necesare dovezi suplimentare care să ateste aplicarea lor corectă.

(12)

În ianuarie 2006, Consiliul pentru standarde de contabilitate din Canada și-a luat angajamentul public de a adopta IFRS până la 31 decembrie 2011 și în prezent ia măsuri eficiente pentru a garanta tranziția fără întârziere și completă la IFRS până la acea dată.

(13)

În martie 2007, Comisia de supraveghere financiară din Coreea și Institutul coreean de contabilitate și-au luat angajamentul public de a adopta IFRS până la 31 decembrie 2011 și în prezent iau măsuri eficiente pentru a garanta tranziția fără întârziere și completă la IFRS până la acea dată.

(14)

În iulie 2007, Guvernul Indiei și Indian Institute of Chartered Accountants (Institutul contabililor autorizați din India) și-au luat angajamentul public de a adopta IFRS până la 31 decembrie 2011, iar în prezent iau măsuri concrete pentru a garanta tranziția integrală către IFRS până la data stabilită.

(15)

Deși nu trebuie luată o decizie finală cu privire la echivalența standardelor contabile care converg cu IFRS înainte de efectuarea unei evaluări a implementării respectivelor standarde de către societăți și auditori, este important să se sprijine eforturile țărilor care s-au obligat să realizeze convergența standardelor lor contabile cu IFRS, precum și ale țărilor care s-au obligat să adopte IFRS. În consecință, este oportun să se permită, în Comunitate, emitenților din țările terțe să își întocmească situațiile financiare anuale și semestriale în conformitate cu GAAP ale Chinei, Canadei, Coreei de Sud sau ale Indiei, pentru o perioadă de tranziție de cel mult trei ani.

(16)

Comisia trebuie să monitorizeze în continuare, cu asistență tehnică din partea CESR, evoluția GAAP ale țărilor terțe respective în raport cu IFRS adoptate.

(17)

Țările trebuie încurajate să adopte IFRS. UE poate stabili că standardele naționale care au fost considerate echivalente nu mai pot fi utilizate la pregătirea informațiilor solicitate de Directiva 2004/109/CE sau de Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei (5) de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE după adoptarea de către aceste țări a IFRS ca standard unic de contabilitate.

(18)

Din motive de claritate și transparență, Decizia 2006/891/CE trebuie înlocuită.

(19)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(a)

standardele internaționale de raportare financiară, cu condiția ca notele la situațiile financiare auditate să conțină o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu standardele internaționale de raportare financiară, în conformitate cu IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare;

(b)

principiile contabile general acceptate ale Japoniei;

(c)

principiile contabile general acceptate ale Statelor Unite ale Americii.