(1)

Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (2) prevede ca produsele cu dublă utilizare să fie supuse unui control eficace atunci când sunt exportate din Uniune, când tranzitează teritoriul Uniunii sau când sunt livrate către o țară terță, ca rezultat al serviciilor de intermediere prestate de un intermediar rezident sau stabilit în Uniune.

(2)

Pentru a permite statelor membre și Uniunii să își respecte angajamentele internaționale, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 stabilește o listă comună a produselor cu dublă utilizare care fac obiectul controalelor în Uniune. Deciziile privind produsele supuse controalelor se iau în cadrul Grupului Australia, al Regimului de control al tehnologiilor pentru rachete, al Grupului furnizorilor nucleari, al Acordului de la Wassenaar și al Convenției privind interzicerea armelor chimice.

(3)

Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 prevede ca anexa I să fie actualizată în conformitate cu obligațiile și angajamentele relevante și cu orice modificare a acestora din urmă, pe care statele membre le-au acceptat în calitate de membre ale regimurilor internaționale de neproliferare și de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în domeniu.

(4)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 ar trebui să fie actualizată periodic, ca să se asigure respectarea deplină a obligațiilor internaționale de securitate, să se garanteze transparența și să se mențină competitivitatea exportatorilor. Întârzierile în actualizarea listei de control a Uniunii pot avea efecte negative asupra securității și a eforturilor internaționale de neproliferare, precum și asupra modului în care exportatorii din Uniune își desfășoară activitățile economice. În același timp, caracterul tehnic al modificărilor și faptul că aceste modificări urmează să fie în conformitate cu deciziile luate în cadrul regimurilor internaționale de control al exporturilor înseamnă că ar trebui utilizată o procedură accelerată pentru a pune în aplicare actualizările necesare în Uniune.

(5)

Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 stabilește că autorizațiile generale de export ale Uniunii sunt unul dintre cele patru tipuri de autorizații de export disponibile în temeiul regulamentului. Astfel de autorizații permit exportatorilor stabiliți în Uniune să exporte anumite produse în anumite destinații în anumite condiții.

(6)

Anexele IIa IIf la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 prevede autorizațiile generale de export ale Uniunii aflate în vigoare în Uniune. Având în vedere natura acestor autorizații generale de export ale Uniunii, ar putea fi necesar să se elimine anumite destinații sau produse din autorizații, în special în cazul în care situația în schimbare arată că tranzacțiile de export facilitate n-ar trebui să mai fie autorizate pentru o anumită destinație și/sau un anumit produs. Eliminarea unei destinații sau a unui produs nu ar trebui să împiedice un exportator să depună cerere pentru un alt tip de autorizație de export în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 428/2009.

(7)

Pentru a asigura actualizarea periodică și la timp a listei de control a Uniunii în conformitate cu obligațiile și angajamentele asumate de statele membre în cadrul regimurilor internaționale de control al exporturilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegate Comisiei pentru modificarea anexei I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 în conformitate cu articolul 15 din regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(8)

Pentru a permite o reacție rapidă a Uniunii la circumstanțele în schimbare în ceea ce privește evaluarea sensibilității exporturilor în temeiul autorizațiilor generale de export ale Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegate Comisiei pentru modificarea anexelor IIa-IIf la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 în ceea ce privește eliminarea de destinații și/sau produse din domeniul de aplicare al autorizațiilor generale de export ale Uniunii. Având în vedere că aceste modificări ar trebui să fie efectuate numai ca răspuns la un risc potențial mai mare în ceea ce privește exporturile corespunzătoare și că utilizarea continuă a autorizațiilor generale de export pentru aceste exporturi ar putea avea un efect negativ asupra securității Uniunii și a statelor membre ale acesteia, Comisia poate utiliza o procedură de urgență.

(9)

Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu. În cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate, Comisia ar trebui să informeze pe deplin și să furnizeze documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali. În acest sens, Comisia ar trebui să se asigure că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea pe viitor cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European. [AM 1]

(10)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 428/2009 ar trebui modificat în consecință,

-1.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

-1a.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

-1b.

La articolul 6, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)     Un stat membru poate extinde aplicarea alineatului (1) la produsele cu dublă utilizare care nu figurează pe listă, pentru utilizările prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la produsele cu dublă utilizare în scopul unor utilizări finale militare și destinații menționate la articolul 4 alineatul (2) sau alineatul (3a).”

-1c.

La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

"(1)     Din motive de siguranță publică sau din considerente legate de drepturile omului, un stat membru interzice exportul de produse cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I sau poate impune obligația obținerii unei autorizații pentru exportul acestora"

1.

La articolul 9, următoarele paragrafe se adaugă:

„ Pentru a asigura faptul că tranzacțiile cu risc redus fac obiectul autorizațiilor generale de export ale Uniunii descrise în Anexele IIa-IIf, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23a privind eliminarea destinațiilor și produselor pentru a elimina destinațiile din domeniul de aplicare al autorizațiilor generale de export ale UE incluse în anexa II , în cazul în care astfel de destinații fac obiectul embargourilor asupra armelor, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) . [AM 4/rev]

Atunci când, în cazul unei schimbări semnificative a circumstanțelor în ceea ce privește evaluarea sensibilității exporturilor în temeiul unei autorizații generale de export a Uniunii incluse în anexele IIa-IIf, din motive de extremă urgență este necesară eliminarea unor anumite destinații sau produse din domeniul de aplicare al unei autorizații generale de export a Uniunii, actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol li se aplică procedura prevăzută la articolul 23b.”

(2)

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

3.

Se inserează următoarele articole:

„Articolul 23a

(1)   Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 9 alineatul (1) și la articolul 15 alineatul (3) se conferă pentru o perioadă nedeterminată de la data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) nr …/… [prezentul regulament] Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la …  (3). Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe, cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective, cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 3]

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 9 alineatul (1) sau la articolul 15 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta produce efecte începând cu ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) sau cu articolul 15 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 23b

(1)   Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 23a alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu.