12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/1

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale,

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32009M5684. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/2

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/3

REAMINTIND

CONȘTIENȚI

—

unei baze de cunoaștere mult ameliorate și în continuă evoluție în universități (1) și centre de cercetare, care ar putea fi transformată rapid în produse, servicii, abordări și metode inovatoare în economie în general și în întreaga societate;

—

promovării unei perspective creative, inovatoare și antreprenoriale în rândul elevilor, stagiarilor, studenților, profesorilor și cercetătorilor care ar sprijini dezvoltarea progresivă a unei culturi antreprenoriale mai vaste prin educație și formare, precum și o piață europeană a forței de muncă mai dinamică și o forță de muncă cu competențe superioare.

—

atingerea obiectivelor inițiativei „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” de a ameliora potențialul de angajare al cetățenilor UE într-o piață a forței de muncă în proces de schimbare;

—

modernizarea programei academice în universități (2).

—

necesitatea eliminării clivajului cultural dintre educație – în sensul de predare, învățare și transmitere a valorilor socio-culturale – și cercetarea și inovarea în sfera comercială;

—

necesitatea unei culturi mai inovatoare și antreprenoriale în mediul universitar;

—

necesitatea de a îmbunătăți comunicarea și mobilitatea între lumea educației și a cercetării și lumea afacerilor și a economiei în general și de a favoriza mobilitatea și schimbul de idei între diferitele discipline academice și de cercetare;

—

necesitatea de a reforma în continuare guvernanța și structurile financiare ale universităților, permițând un nivel mai înalt de autonomie și responsabilitate, în scopul de a facilita un flux de venituri mai diversificat și o colaborare mai eficientă cu lumea afacerilor și de a dota universitățile pentru a participa la triunghiul cunoașterii la scară globală.

—

conceptul de triunghi al cunoașterii este legat de necesitatea ameliorării impactului investițiilor în cele trei forme de activitate – educația, cercetarea și inovarea – prin intermediul unei interacțiuni sistemice și continue;

—

integrarea completă a triunghiului cunoașterii necesită un proces mai interactiv de elaborare a politicilor și de cooperare între domeniile educației, cercetării și inovării atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre;

—

pentru ca educația să-și îndeplinească rolul în triunghiul cunoașterii, obiectivele și rezultatele cercetării și ale inovării trebuie revalorificate în educație, unde predarea și învățarea trebuie să fie susținute de o bază puternică de cercetare, iar mediile de predare și de învățare trebuie să fie dezvoltate și ameliorate printr-o mai bună încorporare a gândirii creative și a atitudinilor și abordărilor inovatoare;

—

cultura academică tradițională trebuie să fie completată prin conștientizarea faptului că universitățile au de asemenea un rol-cheie în furnizarea de forță de muncă cu calificare mai înaltă, întreprinzătoare și flexibilă, care va constitui baza creșterii economice, a prosperității și a creșterii calității vieții în următorii ani. Formarea cercetătorilor și a conferențiarilor ar trebui să le permită o mai bună integrare a unei culturi a inovării în organizațiile pentru care lucrează;

—

trebuie să se țină cont de triunghiul cunoașterii în elaborarea de strategii de învățare de-a lungul vieții la nivel național, regional și instituțional, astfel încât universitățile să devină mai implicate în ameliorarea capacităților relevante pentru economia bazată pe cunoaștere și criteriile de admitere să recunoască în mod satisfăcător valoarea studiilor anterioare și a experienței profesionale anterioare;

—

ideile noi și inovațiile se nasc din combinarea diferitelor tipuri de cunoștințe și prin lărgirea, din curiozitate, a orizontului de cunoaștere. De aceea, în afară de știință și tehnologie, este esențial să se recunoască faptul că învățământul și cercetarea de calitate în domeniul științelor sociale și umaniste joacă un rol important în materie de inovare;

—

pluralismul sistemului universitar și al sistemului de cercetare din Europa ar trebui să fie considerat un element pozitiv pentru dezvoltarea unor abordări variate ale unui triunghi al cunoașterii pe deplin funcțional.

—

să se garanteze că strategia de creștere economică și ocupare a forței de muncă de după 2010 pune educația la baza triunghiului cunoașterii și subliniază că este necesar ca toate cele trei componente ale triunghiului (educația, cercetarea și inovarea) să se sprijine reciproc și să-și folosească reciproc experiențele. Întregul sistem educativ și de formare joacă un rol în favorizarea competențelor-cheie necesare pentru o bună funcționare a triunghiului;

—

să se garanteze o cooperare și coordonare depline între strategiile pentru dezvoltarea Spațiului european al învățământului superior, a Spațiului european de cercetare și a inițiativelor în domeniul inovării, mai ales strategia amplă pentru inovare și viitorul Plan european de inovare;

—

să se țină cont pe deplin, la nivelul Comisiei, de necesitățile Strategiei de creștere economică și ocupare a forței de muncă de după 2010 pentru pregătirea propunerilor sale de programe comunitare în domeniul educației și în alte domenii relevante pentru perioada viitorului cadru financiar și să se reflecteze, împreună cu statele membre, asupra felului în care fondurile structurale ar putea fi utilizate pentru a sprijini inițiativele legate de dezvoltarea deplină a educației ca bază a triunghiului cunoașterii.

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/6

AVÂND ÎN VEDERE:

și REAMINTIND ÎN SPECIAL:

1.

Cunoștințele, aptitudinile și angajamentul cadrelor didactice (15), precum și calitatea conducerii unităților de învățământ, sunt factorii cei mai importanți în obținerea unor rezultate educaționale de înaltă calitate. O bună calitate a actului educațional și capacitatea de a îi inspira pe toți elevii să realizeze ceea ce pot mai bun pot avea un impact pozitiv de durată asupra viitorului tinerilor. Din acest motiv, este esențial nu doar să se asigure că cei recrutați pentru posturi de predare și de directori ale unităților de învățământ sunt de cel mai înalt nivel și corespund bine sarcinilor pe care le au de îndeplinit, ci și să se ofere cel mai ridicat standard de pregătire inițială și de dezvoltare profesională continuă pentru personalul didactic de la toate nivelurile. La rândul său, aceasta va contribui la consolidarea statutului și a gradului de atractivitate al profesiei;

2.

Programele de pregătire a cadrelor didactice, care sunt factori esențiali atât pentru pregătirea cadrelor didactice și a directorilor unităților de învățământ pentru îndeplinirea responsabilităților lor, cât și pentru asigurarea dezvoltării profesionale continue a cadrelor didactice și a directorilor unităților de învățământ, trebuie să fie de o înaltă calitate, adaptate la necesități și bazate pe o combinație echilibrată între cercetarea academică solidă și o vastă experiență practică. Este esențial ca pregătirea inițială a cadrelor didactice, sprijinul la începutul carierei [„debutul” (16)] și dezvoltarea profesională continuă să fie tratate ca un tot unitar;

3.

Primul post al unui nou cadru didactic după încheierea pregătirii inițiale a cadrelor didactice este un moment deosebit de important în ceea ce privește motivația, performanța și dezvoltarea profesională a acestuia. Cadrele didactice nou calificate pot întâmpina dificultăți în adaptarea la situațiile reale din unitățile de învățământ și în aplicarea celor învățate în timpul pregătirii inițiale. Într-adevăr, un mare număr dintre acestea abandonează în cele din urmă cariera în învățământ, cu un cost ridicat pentru ele și pentru societate. Există numeroase dovezi științifice la nivel național și internațional care arată, totuși, că programele structurate de sprijin pentru toate cadrele didactice debutante pot reduce acest fenomen. Acestea pot fi totodată benefice pentru cadrele didactice care revin la profesie;

4.

Niciun curs de pregătire inițială a cadrelor didactice, oricât ar fi de bun, nu poate înzestra cadrele didactice cu toate competențele de care au nevoie pe durata carierei. Exigențele privind profesia de cadru didactic evoluează rapid și impun necesitatea unor noi abordări. Pentru a fi pe deplin eficiente în predare și capabile de a se adapta la necesitățile în evoluție ale celor care învață într-o lume în schimbare rapidă la nivel social, cultural, economic și tehnologic, cadrele didactice însele trebuie să reflecteze asupra cerințelor proprii de învățare în contextul mediului lor școlar specific și să își asume o mai mare responsabilitate pentru propria învățare de-a lungul vieții ca un mod de a își actualiza și dezvolta cunoștințele și aptitudinile proprii. Totuși, se constată că unele cadre didactice beneficiază în continuare de prea puține posibilități de participare la programe de dezvoltare profesională continuă, în timp ce un mare număr dintre cei care beneficiază de astfel de oportunități consideră că aceste programe nu sunt întotdeauna suficient de relevante pentru necesitățile lor individuale precum și pentru provocările cu care se confruntă;

5.

O conducere eficientă a unităților de învățământ reprezintă un factor major de organizare a mediilor generale de predare și de învățare, de stimulare a aspirațiilor și de sprijinire a elevilor, părinților și personalului, determinând prin aceasta niveluri mai ridicate de performanță. Prin urmare, este fundamental să se asigure că, în cadrul unităților de învățământ, directorii au sau pot dezvolta capacitățile și calitățile necesare pentru a își asuma numărul crescând de sarcini cu care se confruntă. La fel de important este să se asigure că respectivii directori ai unităților de învățământ nu sunt copleșiți de sarcini administrative și se concentrează pe chestiuni esențiale, cum ar fi calitatea învățării, programele școlare, aspectele pedagogice și performanța, motivația și dezvoltarea personalului;

6.

O mobilitate sporită de învățare și crearea de rețele vor fi cât se poate de benefice pentru personalul didactic de la toate nivelurile, inclusiv pentru directorii unităților de învățământ, dat fiind rolul important jucat de acestea în creșterea calității sistemelor și instituțiilor de educație și formare profesională, precum și în ceea ce privește o mai mare deschidere a acestor sisteme și instituții, o orientare mai hotărâtă spre exterior, o accesibilitate și o eficiență sporite,

1.

În timp ce sistemele de învățământ din Europa diferă din numeroase puncte de vedere, acestea au în comun nevoia de a atrage și de a păstra cadrele didactice și directorii unităților de învățământ de cel mai înalt nivel pentru a asigura rezultate educaționale de cea mai bună calitate. Prin urmare, trebuie acordate o grijă și o atenție deosebite definirii profilului cerut pentru viitoarele cadre didactice și pentru directorii din unitățile de învățământ, selecției și pregătirii acestora pentru a își îndeplini sarcinile;

2.

Programele de pregătire a cadrelor didactice ar trebui să fie de înaltă calitate, bazate pe elemente concrete și adaptate la necesități. Persoanele care răspund de formarea cadrelor didactice – ca și de formarea formatorilor cadrelor didactice – ar trebui ele însele să fi atins un nivel academic ridicat și să aibă o experiență practică solidă în domeniul predării, precum și competențele necesare unui proces de predare de calitate. De asemenea, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că instituțiile de pregătire a cadrelor didactice cooperează în mod eficient, pe de o parte cu cei care desfășoară cercetări în domeniul pedagogiei în alte instituții de învățământ superior și, pe de altă parte, cu directorii unităților de învățământ;

3.

Având în vedere solicitările crescânde la care sunt supuse și complexitatea tot mai mare a rolurilor lor, cadrele didactice au nevoie de acces la sprijin personal și profesional eficient pe întreaga durată a carierelor lor și, în special, în momentul debutului în profesie;

4.

Într-o lume în schimbare rapidă și în conformitate cu conceptul de învățare de-a lungul vieții, educația și dezvoltarea cadrelor didactice ar trebui să reprezinte un proces continuu coerent începând cu pregătirea inițială a cadrelor didactice (cu o componentă practică solidă), integrarea și continuând cu dezvoltarea profesională. În special, ar trebui depuse eforturi pentru a se asigura că:

5.

Dat fiind impactul considerabil pe care directorii unităților de învățământ îl au asupra mediului educațional global, inclusiv asupra motivației, moralului și performanței personalului, asupra practicilor de predare și asupra atitudinilor și aspirațiilor elevilor și părinților deopotrivă, există necesitatea de a asigura faptul că respectivii directori dispun de posibilități suficiente pentru a își dezvolta și menține aptitudinile de conducere eficiente. De asemenea, dat fiind faptul că provocările cu care se confruntă comunitățile de învățare ale directorilor sunt similare în întreaga Europă, directorii unităților de învățământ ar trebui să beneficieze și de experiențe de învățare în comun în colaborare cu omologii lor din alte state membre, în special prin schimb de experiență și exemple de bune practici, precum și prin posibilități transfrontaliere de dezvoltare profesională,

1.

Să ia noi măsuri pentru a asigura că profesia didactică atrage și păstrează candidații de cel mai înalt nivel, iar cadrele didactice beneficiază de suficientă pregătire și sprijin pentru a își putea desfășura activitatea în mod eficient;

2.

Să adopte măsurile adecvate astfel încât toate cadrele didactice debutante să participe la un program de integrare care să le ofere atât sprijin profesional, cât și sprijin personal în primii ani de predare;

3.

Să prevadă revizuiri periodice ale necesităților de dezvoltare profesională individuală ale cadrelor didactice definite în urma autoevaluării și/sau a evaluării externe, și să pună la dispoziție suficiente oportunități pentru dezvoltarea profesională continuă în vederea satisfacerii acestor necesități și, prin aceasta, a asigurării unui impact pozitiv asupra rezultatelor învățării în rândul elevilor;

4.

Să promoveze activ posibilitățile oferite de programele de schimburi și de mobilitate atât la nivel național, cât și la nivel internațional, și să sprijine participarea la astfel de programe, în vederea creșterii substanțiale a numărului de cadre didactice și de directori ai unităților de învățământ care beneficiază de acestea;

5.

Să revizuiască responsabilitățile – precum și oferirea de sprijin pentru – directorii unităților de învățământ, în special în vederea ușurării sarcinilor administrative ale acestora pentru a-și putea concentra atenția asupra organizării mediului general de predare și învățare și asupra stimulării unor niveluri mai ridicate de performanță;

6.

Să se asigure că există o ofertă de înaltă calitate pentru perfecționarea cunoștințelor, aptitudinilor și atitudinilor cerute atât pentru viitoarele cadre didactice, cât și pentru cele în activitate, precum și pentru perfecționarea – de exemplu prin programe speciale – a cunoștințelor, aptitudinilor și atitudinilor cerute pentru asigurarea unei conduceri eficiente a unităților de învățământ,

1.

Să consolideze și să sprijine politicile europene de cooperare în domeniul pregătirii inițiale a cadrelor didactice, al dezvoltării profesionale continue și al conducerii unităților de învățământ, în special prin crearea de platforme și prin activități de învățare reciprocă în scopul schimbului de cunoștințe, de experiență și de cunoștințe specializate în rândul responsabililor politici și al cadrelor didactice;

2.

Să ofere informații concrete responsabililor politici privind dezvoltarea unor programe structurate de integrare pentru toate cadrele didactice debutante, împreună cu exemple de măsuri care pot fi luate pentru punerea în aplicare sau îmbunătățirea unor astfel de programe;

3.

Să promoveze și să sprijine participarea sporită a cadrelor didactice, a directorilor unităților de învățământ și a formatorilor cadrelor didactice la programe de mobilitate transnaționale, la parteneriate și proiecte instituite în cadrul programelor comunitare, îndeosebi la programul de învățare de-a lungul vieții;

4.

Să pregătească un studiu privind măsurile existente în statele membre pentru selecția, recrutarea și formarea formatorilor cadrelor didactice;

5.

Să prevadă o listă a competențelor cadrelor didactice din statele membre, însoțite de activități de învățare reciprocă în acest domeniu;

6.

Să sprijine dezvoltarea ulterioară a unei baze de date privind profesia de cadru didactic și de director al unităților de învățământ, inclusiv prin cooperarea cu organizațiile internaționale;

7.

Să informeze Consiliul, utilizând mecanismele de raportare existente și cu cea mai apropiată ocazie, privind măsurile luate de către statele membre și în contextul cooperării europene ca urmare a concluziilor Consiliului din noiembrie 2007 privind îmbunătățirea calității pregătirii cadrelor didactice și a celor din noiembrie 2008 privind un program de cooperare europeană pe plan școlar cu privire la dezvoltarea profesională a cadrelor didactice și a directorilor unităților de învățământ.

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/10

1.

REAMINTEȘTE Strategia comunitară împotriva rezistenței antimicrobiene [COM(2001) 0333].

2.

REAMINTEȘTE Recomandarea Consiliului din 15 noiembrie 2001 privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană (1).

3.

REAMINTEȘTE Concluziile Consiliului privind rezistența antimicrobiană din 10 iunie 2008 (2).

4.

REAMINTEȘTE Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (3).

5.

REAMINTEȘTE Raportul OMS pentru anul 2004 intitulat „Medicamente prioritare pentru Europa și pentru întreaga lume” (4).

6.

REAMINTEȘTE Raportul tehnic comun ECDC/EMEA pentru anul 2009 „Provocarea bacteriilor: momentul să reacționăm” privind discrepanța dintre bacteriile multidrog rezistente în UE și dezvoltarea unor noi agenți antibacterieni (5).

7.

RECUNOAȘTE că extinderea rezistenței la antibiotice reprezintă o amenințare majoră la adresa siguranței sănătății publice, care impune luarea de măsuri la toate nivelurile. În lume crește rapid povara bolilor legată de bacteriile rezistente la antibiotice, care nu pot fi tratate în mod eficient cu produse medicamentoase de prima sau chiar de a doua linie.

8.

RECUNOAȘTE că rezistența la antibiotice ar putea fi consecința finală a caracterului deficitar al sistemului sanitar și al zootehniei, inclusiv în ceea ce privește prevenirea, gestionarea și tratamentul infecțiilor.

9.

RECUNOAȘTE faptul că accesul la antibiotice eficiente utilizate rațional este esențial pentru a asigura un nivel ridicat al sănătății publice și o asistență medicală eficientă, atât în țările dezvoltate, cât și în cele aflate în curs de dezvoltare. În lipsa accesului la antibiotice eficiente, boli infecțioase comune pot redeveni amenințări letale, iar numeroase proceduri medicale și terapeutice, precum tratamentele împotriva cancerului sau transplanturile, ar putea avea un risc ridicat de complicații.

10.

RECUNOAȘTE faptul că este necesară o gamă largă de măsuri pentru a se asigura că antibioticele disponibile în prezent își vor menține eficiența cât mai mult timp, printre acestea numărându-se vaccinurile eficiente pentru prevenirea infecțiilor, noi metode de diagnostic și o mai mare conștientizare în rândul publicului, al cadrelor medicale și veterinare privind importanța utilizării raționale a antibioticelor pentru a preveni răspândirea rezistenței la antibiotice, atât la oameni cât și la animale.

11.

RECUNOAȘTE faptul că prevenirea și controlul rezistenței la antibiotice și al infecțiilor asociate asistenței medicale, susținute prin resurse corespunzătoare, reprezintă o strategie rentabilă care contribuie la viabilitatea financiară generală a sistemelor sanitare și asigură ameliorarea permanentă a calității și a siguranței pacienților.

12.

RECUNOAȘTE faptul că cercetarea și dezvoltarea de noi antibiotice eficiente au scăzut semnificativ și, probabil, nu vor oferi suficiente alternative terapeutice noi pentru a răspunde necesităților medicale în următorii 5-10 ani. Prin urmare, este imperios necesar să se creeze stimulente pentru cercetarea și dezvoltarea unor noi antibiotice, în special în domeniile unde cererea este cea mai ridicată.

13.

SALUTĂ rezultatele Conferinței privind stimulentele inovatoare pentru agenții antibacterieni eficienți de la Stockholm, din 17 septembrie 2009, care a adus o contribuție valoroasă pentru acțiuni ulterioare de promovare a cercetării și dezvoltării de noi produse medicale antibiotice și metode.

—

să elaboreze și să pună în aplicare strategii pentru a asigura conștientizarea, în rândul publicului și al cadrelor medicale, a amenințării pe care o reprezintă rezistența la antibiotice precum și a măsurilor disponibile pentru a contracara această problemă;

—

să asigure elaborarea și utilizarea strategiilor integrate de diminuare a dezvoltării și extinderii rezistenței la antibiotice și a infecțiilor asociate asistenței medicale, precum și a consecințelor acestora, să încurajeze instituțiile din sistemul sanitar să instituie structuri și să asigure coordonarea eficientă a programelor care să acorde atenție diagnosticării, gestionării antibioticelor și controlului infecțiilor;

—

să analizeze și să ia în considerare opțiunile pentru a consolida stimulentele pentru cercetarea și dezvoltarea de noi antibiotice eficiente în sectorul academic și farmaceutic în ansamblu, ținând seama de situația întreprinderilor mici și mijlocii. Aceste opțiuni și metode ar putea include mecanisme de accelerare rentabile pentru a elimina obstacolele în etapele incipiente ale cercetării și dezvoltării de noi antibiotice și mecanisme de stimulare a cererii pentru promovarea introducerii cu succes de noi produse.

—

să sprijine utilizarea în comun a infrastructurilor de cercetare, recrutarea cercetătorilor, stimularea și susținerea cooperării globale în domeniul cercetării, accelerarea diseminării rezultatelor cercetării și a cunoștințelor obținute prin structuri de schimb de informații și luarea în considerare a instrumentelor financiare noi sau existente;

—

să analizeze mijloace de promovare pe viitor a parteneriatelor public-privat între industrie, mediul academic, organizațiile nonprofit și sistemul sanitar pentru a facilita cercetarea privind noi antibiotice, strategii pentru utilizarea antibioticelor disponibile în prezent precum și metode de diagnostic;

—

în cadrul juridic aplicabil pentru autorizarea comercializării medicamentelor, să faciliteze dezvoltarea de noi antibiotice pentru care există o necesitate medicală specială și atunci când solicitantul poate prezenta doar date clinice limitate, din motive obiective, beneficiind pe deplin de mijloacele suplimentare de evaluare a siguranței și eficienței, cum ar fi utilizarea de instrumente de evaluare preclinice și analizarea datelor farmacocinetice;

—

să identifice instrumente de reglementare corespunzătoare pentru a facilita aprobarea timpurie a noilor antibiotice pentru care există necesități medicale speciale, în ceea ce privește oferirea de consultanță științifică continuă din partea EMEA și a autorităților naționale competente, inclusiv strategii pentru monitorizarea adecvată a autorizării, cu sublinierea aspectelor privind siguranța, inclusiv monitorizarea rezistenței la antibiotice;

—

să analizeze metodele de menținere a antibioticelor eficiente pe piață;

—

să asigure prevenirea infecțiilor asociate asistenței medicale și a altor tipuri de infecții, precum și utilizarea rațională a medicamentelor existente și a celor noi, facilitând în același timp dezvoltarea unor noi antibiotice eficiente;

—

să garanteze coordonarea corespunzătoare a tuturor acțiunilor între diferitele părți interesate din toate sectoarele vizate, cum ar fi sectorul sanitar, financiar, economic, juridic și de cercetare.

—

să elaboreze, în termen de 24 de luni, un plan de acțiune cuprinzător, cu propuneri concrete privind stimulentele pentru dezvoltarea de noi antibiotice eficiente, inclusiv mijloacele de asigurare a utilizării raționale a acestora; și să se asigure că aceste propuneri iau în considerare impactul economic asupra viabilității financiare a sistemelor sanitare;

—

să ia în considerare recurgerea la procedurile corespunzătoare derivate din legislația comunitară specifică anterioară privind medicamentele orfane și medicamentele pentru uz pediatric pentru a stimula dezvoltarea de noi antibiotice pentru care există o necesitate medicală specială;

—

să monitorizeze și să raporteze periodic Consiliului cu privire la necesarul de antibiotice noi în domeniul sănătății publice, în funcție de apariția rezistenței la antibiotice, de caracteristicile noilor agenți patogeni rezistenți și de noile produse medicale antibiotice și de alte metode de tratare și de prevenire a bolilor infecțioase în curs de apariție, și să propună măsuri ulterioare, după caz.

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/12

1.

REAMINTEȘTE că, în temeiul articolului 152 din tratat, se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Comunității, iar Comunitatea încurajează cooperarea între statele membre în domeniile menționate în acest articol și, după caz, le sprijină acțiunile. Orice acțiune întreprinsă la nivel comunitar respectă pe deplin responsabilitatea statelor membre de a organiza și de a furniza asistența medicală.

2.

REAMINTEȘTE că unul dintre obiectivele strategiei comunitare în materie de sănătate (2008-2013) (1) este de a promova sistemele de sănătate dinamice și noile tehnologii, recunoscând că noile tehnologii pot îmbunătăți prevenirea bolilor, diagnosticarea și tratamentul, pot facilita siguranța pacienților și îmbunătăți coordonarea sistemelor de sănătate, utilizarea resurselor și durabilitatea.

3.

REAMINTEȘTE că reprezentanții statelor membre ale Uniunii Europene au emis o declarație (20 februarie 2009) cu ocazia Conferinței ministeriale privind e-sănătatea care a avut loc la Praga în 2009 (2), în care au recunoscut avantajele e-sănătății pentru un sector sanitar mai sigur și mai eficient, au solicitat întreprinderea de acțiuni pentru constituirea unui spațiu al e-sănătății pentru cetățenii europeni și au inițiat un proces pentru o acțiune și o guvernanță coordonate în domeniul e-sănătății.

4.

REAMINTEȘTE inițiativele Uniunii Europene relevante pentru e-sănătate, printre care se numără:

5.

SALUTĂ recenta colaborare dintre o serie de state membre:

6.

SALUTĂ Raportul președinției suedeze privind e-sănătatea pentru o Europă mai sănătoasă (11), prezentat cu ocazia reuniunii informale a miniștrilor sănătății la Jönköping în perioada 6-7 iulie 2009, care oferă un exemplu de realizare a obiectivelor în domeniul politicii privind sănătatea prin intermediul investițiilor în e-sănătate.

7.

RECUNOAȘTE importanța e-sănătății ca instrument de îmbunătățire a calității și a siguranței pacienților, de modernizare a sistemelor naționale de asistență medicală, de creștere a eficacității, a accesibilității și a adaptabilității acestora pentru a satisface nevoile individuale ale pacienților și ale specialiștilor din domeniul sanitar și pentru a face față dificultăților legate de îmbătrânirea populației.

8.

RECUNOAȘTE necesitatea unui impuls politic sporit și a integrării e-sănătății în politica în domeniul sanitar în scopul dezvoltării serviciilor de e-sănătate pe baza necesităților în materie de sănătate publică.

9.

SOLICITĂ statelor membre să conceapă și să pună în aplicare inițiative menite să permită desfășurarea și utilizarea serviciilor de e-sănătate, și în special:

10.

SOLICITĂ Comisiei:

11.

SOLICITĂ statelor membre și Comisiei:

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/15

—

Articolul 152 din tratat, care prevede că trebuie asigurat un nivel ridicat de protecție a sănătății umane de către toate instituțiile comunitare în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților Comunității și că acțiunea Comunității trebuie să completeze politicile naționale;

—

Comunicarea Comisiei privind strategia Comunității Europene în materie de sănătate (1);

—

Recomandarea Consiliului privind consumul de alcool în rândul tinerilor (2), în care Comisia a fost invitată să recurgă, în cooperare cu statele membre, la toate politicile comunitare pentru a aborda aspectele cuprinse în recomandare, inter alia, elaborarea la nivel național și european a unor politici globale în materie de sănătate menite să soluționeze problema consumului de alcool;

—

Concluziile Consiliului din 5 iunie 2001 privind o strategie comunitară privind reducerea efectelor nocive ale alcoolului (3), reafirmată în concluziile Consiliului din 2004 (4);

—

sprijinul acordat de Consiliu (5) Comunicării Comisiei privind o strategie a UE de susținere a statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale alcoolului (6), inclusiv temelor și acțiunilor prioritare, precum și invitația adresată Comisiei de a întocmi rapoarte periodice privind progresele înregistrate atât la nivelul UE, cât și la nivel național, începând cu anul 2008;

—

faptul că, în repetate rânduri, Curtea Europeană de Justiție a afirmat că sănătatea publică se numără printre interesele protejate prin articolul 30 din tratat și că statelor membre le revine responsabilitatea, în limitele impuse prin tratat, de a decide cu privire la nivelul de protecție a sănătății pe care urmăresc să îl asigure prin politicile și legislația națională (7);

—

Carta europeană privind alcoolul a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), adoptată în 1995 de toate statele membre ale UE, în special principiul etic conform căruia toți copiii, adolescenții și tinerii au dreptul de a crește într-un mediu protejat de consecințele negative ale consumului de alcool și, pe cât posibil, de promovarea băuturilor alcoolice;

—

activitatea desfășurată sub auspiciile Rezoluției Adunării Mondiale a Sănătății privind „Strategiile de reducere a consumului nociv de alcool” (WHA61.4), în urma căreia s-a solicitat directorului-general al Organizației Mondiale a Sănătății să pregătească un proiect de strategie globală în scopul reducerii consumului nociv de alcool, menit a fi inclus în documentația pentru cea de a 126-a reuniune a comitetului executiv care se va desfășura în ianuarie 2010.

—

că statelor membre le revine responsabilitatea principală pentru politica națională în materie de alcool și că, prin intermediul Strategiei UE privind alcoolul, Comisia poate continua să sprijine și să completeze politicile naționale în materie de sănătate publică;

—

că, după consumul de tutun și hipertensiunea arterială, consumul nociv și periculos de alcool este cel de al treilea factor de risc pentru apariția bolilor și pentru decesul prematur în UE (8);

—

faptul că multe dintre politicile comunitare au un potențial impact pozitiv sau negativ asupra sănătății și a confortului și că este important să se țină seama de impactul asupra sănătății al deciziilor luate în toate sectoarele de acțiune;

—

de faptul că nivelul efectelor nocive ale alcoolului, mai ales în rândul persoanelor vulnerabile, pe șosele și la locul de muncă, rămâne ridicat în statele membre, că, potrivit estimărilor, 15 % din populația adultă a UE consumă alcool la un nivel nociv și în mod periodic, că între cinci și nouă milioane de copii din familiile din UE sunt afectate negativ de alcool, iar consumul nociv și periculos de alcool este factorul care cauzează aproximativ 16 % din cazurile de neglijări ale copiilor și de abuzuri împotriva acestora și aproximativ 60 000 de nașteri de copii subponderali în fiecare an sunt cauzate de consumul nociv și periculos de alcool (9)  (10);

—

că impactul consumului nociv de alcool este mai mare în rândul generațiilor mai tinere de ambele sexe. Peste 10 % din cazurile de mortalitate în rândul femeilor și aproximativ 25 % din cazurile de mortalitate în rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani sunt legate de consumul periculos de alcool (11) și, mai mult, consumul nociv de alcool în rândul tinerilor și adolescenților are de asemenea un impact negativ asupra randamentului școlar;

—

că aspectele privind alcoolul sunt de importanță comunitară, dat fiind elementul transfrontalier și efectul negativ asupra dezvoltării economice și sociale, precum și asupra sănătății publice;

—

că modul de comercializare a alcoolului, alături de influența altor factori relevanți, precum rolul familiei și mediul social, este un factor care crește probabilitatea ca adolescenții și copiii să înceapă să consume alcool sau să consume cantități mai mari odată ce au ajuns consumatori (12);

—

că disponibilitatea alcoolului a crescut în UE în perioada 1996-2004 (13) și că politicile naționale adecvate de stabilire a prețului la alcool, mai ales atunci când sunt asociate altor măsuri preventive, pot influența nivelul consumului nociv și periculos de alcool și efectele nocive asociate, în special în rândul tinerilor (14);

—

că, pentru aceeași cantitate de alcool consumat, persoanele mai sărace pot resimți efectele nocive ale alcoolului într-un mod disproporționat de mare, fapt care contribuie la inegalitatea în materie de sănătate între diferitele grupuri de populație și la decalaje în materie de sănătate între statele membre (15);

—

că adulții vârstnici (începând cu vârsta de 60 ani) sunt mai sensibili la efectele nocive ale consumului de alcool decât alți adulți și că decesele în rândul adulților vârstnici legate de consumul de alcool au crescut simțitor în ultimii zece ani, precum și că, în unele cazuri, rata mortalității a crescut de mai bine de două ori (16);

—

de relația dintre consumul nociv de alcool și bolile transmisibile precum HIV/SIDA, tuberculoza (TBC), precum și sănătatea maternă (17);

—

de faptul că, în cadrul reuniunii de consultare regională în Europa a OMS (18), s-a subliniat că „este foarte important să se aloce resursele necesare pentru punerea în aplicare a politicilor și pentru acordarea unui tratament corespunzător persoanelor care au nevoie de acesta”.

—

că în Strategia UE în materie de alcool se recunoaște existența unor obiceiuri culturale diferite legate de consumul de alcool în diferitele state membre și că, prin urmare, măsurile adoptate trebuie să țină seama de rezultatul analizelor naționale de impact (19);

—

că este necesar să se acorde consiliere și sprijin copiilor, adolescenților și tinerilor și/sau familiilor care resimt efectele nocive ale alcoolului;

—

că este necesar ca grupa de vârstă începând cu 60 de ani să fie inclusă în sistemele de informare actuale în statele membre ale UE și la nivelul UE;

—

că este necesar să se examineze caracteristicile comportamentale ale femeilor și bărbaților din grupe de vârstă diferite pentru o mai bună adaptare a măsurilor de prevenire a consumului de alcool, pentru a se aborda în mod corespunzător diferitele tipuri de riscuri;

—

că inegalitățile în materie de sănătate bazate pe factorii sociali sunt strâns legate de consumul de alcool, printre alți factori, atât în ceea ce privește cauzele, cât și consecințele. Consumul nociv de alcool reprezintă, în sine, un binecunoscut factor cauzal sau de risc pentru anumite boli transmisibile și netransmisibile și are impact asupra sănătății forței de muncă.

—

să pună în aplicare bunele practici prezentate în Strategia UE în materie de alcool și să utilizeze rezultatele existente privind măsurile eficace de reducere a efectelor nocive ale alcoolului, ținând seama de cele cinci teme prioritare identificate; să protejeze tinerii, copiii și copiii care se vor naște; să reducă numărul de răniri și decese provenite din accidente rutiere cauzate de consumul de alcool; să prevină efectele dăunătoare ale alcoolului în rândul adulților și să reducă impactul negativ la locul de muncă; să informeze, să educe și să sensibilizeze opinia publică asupra impactului consumului nociv și periculos de alcool; și să creeze și gestioneze o bază de date comună la nivelul UE;

—

să promoveze o abordare multisectorială și, în coordonare cu activitatea desfășurată la nivelul UE, să consolideze sau să elaboreze, după caz, strategii naționale cuprinzătoare sau planuri de acțiune adaptate nevoilor naționale și să raporteze Comisiei în legătură cu progresele și rezultatele înregistrate, până în 2011;

—

să recurgă la cele mai eficace măsuri pentru a furniza reglementări solide și transpunerea acestora în domeniul politicilor în materie de alcool la nivel național;

—

să analizeze rolul politicii de stabilire a prețului, precum reglementările privind ofertele de tipul „happy hours”, taxele speciale pentru băuturile mixte și ofertele de băuturi gratuite, ca instrument eficace, mai ales atunci când este asociată altor măsuri preventive, pentru reducerea efectelor nocive ale alcoolului și pentru evaluarea impactului acestuia, alături de celelalte instrumente care servesc acestui scop;

—

să abordeze aspectele care țin de starea de sănătate a persoanelor vârstnice din UE, inclusiv efectele nocive ale consumului de alcool asupra sănătății și demnității procesului de îmbătrânire la nivelul UE și să contribuie la sensibilizarea specialiștilor din domeniul serviciilor de îngrijire a prestatorilor neoficiali de servicii de îngrijire și a persoanelor în vârstă cu privire la posibilele interacțiuni dintre medicamente și alcool.

—

să mențină politica în materie de alcool bazată pe sistemul de sănătate publică într-o poziție prioritară pe agenda pentru 2012, în scopul asumării unor angajamente pe termen lung și durabile de reducere a efectelor nocive ale alcoolului la nivelul UE, și să identifice prioritățile pentru următoarea fază a activității Comisiei de susținere a statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale alcoolului în UE;

—

să intensifice activitățile de identificare, diseminare și monitorizare a măsurilor efective menite să minimizeze impactul din punct de vedere sanitar și social al consumului nociv de alcool;

—

să intensifice activitățile de creare și de diseminare a unor exemple, întemeiate pe probe, de programe de prevenire, în scopul reducerii efectelor nocive ale consumului de alcool în timpul sarcinii și la volan;

—

să considere reducerea inegalităților în materie de sănătate ca prioritate politică și să recunoască necesitatea de a le reduce prin intervenții preventive punctuale atât la nivel social, cât și în materie de alcool, ținând seama de factorii sociali;

—

să angajeze factorii care intervin în lanțul băuturilor alcoolice pentru a acționa în mod proactiv la aplicarea măsurilor de reglementare, astfel încât produsele lor să fie fabricate, distribuite și comercializate într-un mod responsabil, pentru a se contribui la reducerea efectelor nocive ale alcoolului. Mai mult, să analizeze modul în care se poate îmbunătăți punerea în aplicare a reglementărilor naționale și ale UE privind comercializarea alcoolului, în scopul protejării efective a copiilor și adolescenților, în măsura posibilului, de expunerea la comercializarea alcoolului;

—

să asigure dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea standardelor și codurilor de autoreglementare, în cazul în care acestea există, în colaborare cu entitățile responsabile de promovare a sănătății;

—

să includă în sistemele de informații existente date științifice privind consumul de alcool și efectele nocive ale acestuia pentru grupa de vârstă începând cu 60 de ani;

—

să intensifice cercetarea privind legăturile existente între consumul de alcool cu efecte nocive și bolile infecțioase precum HIV/SIDA și TBC;

—

să elaboreze și să pună în aplicare proceduri de depistare timpurie și de intervenție rapidă care să vizeze sistemul sanitar general și pe cel de geriatrie-gerontologie, precum și cabinetele medicale din cadrul școlilor;

—

să încurajeze inițiativele de sensibilizare cu privire la impactul consumului nociv de alcool asupra sănătății și bunăstării sociale, ca parte integrantă a abordării holistice urmărite prin conceptul de „școală promotoare a sănătății”.

—

să analizeze modul în care consumatorii pot fi cel mai bine informați și educați, inclusiv să analizeze modul în care etichetele de pe sticlele de alcool pot contribui la estimarea propriului consum de către consumatori sau la informarea acestora cu privire la riscurile asupra sănătății;

—

să țină seama de prezentele concluzii la elaborarea și sprijinirea punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice.

—

să continue să ofere un sprijin important statelor membre cu privire la elaborarea unor politici naționale în materie de alcool, care să fie cuprinzătoare, eficace și susținute;

—

să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura faptul că se ține seama de obiectivul de reducere a efectelor nocive ale alcoolului asupra sănătății și a vieții sociale la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților comunitare relevante;

—

să ia în calcul, după caz, măsuri suplimentare de protejare a copiilor, adolescenților și tinerilor de efectele nocive ale alcoolului, în special măsuri de reducere a consumului de alcool în rândul minorilor, a consumului compulsiv de alcool („binge drinking”), a expunerii la comercializarea alcoolului și a efectelor nocive asupra copiilor care cresc în familii care au probleme cauzate de consumul de alcool;

—

să se informeze, în cooperare cu statele membre, în legătură cu actualele probleme transfrontaliere din UE generate de comerțul ilegal, de comerțul transfrontalier și de diferențele existente între prețurile de vânzare cu amănuntul ale băuturilor alcoolice;

—

să se informeze în legătură cu impactul alcoolului la locul de muncă și asupra modului în care consumul nociv de alcool poate fi abordat în cadrul lărgit al prevenirii accidentelor și a bolilor și al promovării sănătății;

—

să înainteze Consiliului, cel târziu în 2012, un raport privind progresele înregistrate de Comisie și rezultatele acțiunilor acesteia, precum și privind activitățile raportate de statele membre;

—

să definească prioritățile pentru următoarea etapă a activității Comisiei în materie de alcool și sănătate după încheierea strategiei actuale în 2012.

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/19

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/20

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/21

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/22

1.

La data de 3 decembrie 2009, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea AXA LBO FUND IV (Franța), controlată de Group AXA („AXA”, Franța), dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul controlul unic asupra întreprinderii Home Shopping Europe GmbH („HSE”, Germania), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301 sau 22967244) sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.5731 – AXA LBO FUND IV/Home Shopping Europe, la următoarea adresă:

12.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 302/s3