21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/1

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/2

—

având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 26,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

—

având în vedere Declarația comună de la Sorbona privind armonizarea arhitecturii sistemului european de învățământ superior, a celor patru miniștri de resort din Franța, Germania, Italia și Regatul Unit, semnată la Paris, la 25 mai 1998 (Declarația de la Sorbona) (1),

—

având în vedere Declarația comună semnată la Bologna, la 19 iunie 1999, de miniștrii educației din 29 de țări europene (Declarația de la Bologna) (2),

—

având în vedere Comunicatul Conferinței miniștrilor europeni responsabili de învățământul superior, care a avut loc la Leuven și Louvain-la-Neuve, la 28 și 29 aprilie 2009 (3),

—

având în vedere Declarația de la Budapesta-Viena din 12 martie 2010, adoptată de miniștrii educației din 47 de țări, care a lansat oficial Spațiul european al învățământului superior (SEIS) (4),

—

având în vedere Comunicatul Conferinței ministeriale și cel de-al treilea Forum politic de la Bologna, care a avut loc la București, la 26 și 27 aprilie 2012 (5),

—

având în vedere Strategia de mobilitate 2020 pentru Spațiul european al învățământului superior (SEIS), adoptată de Conferința ministerială a SEIS, care a avut loc la București, la 26 și 27 aprilie 2012 (6),

—

având în vedere Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”) (7),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind facilitarea eliberării de către statele membre a vizelor uniforme de scurtă ședere pentru cercetătorii resortisanți ai țărilor terțe care se deplasează în scopul cercetării științifice în Comunitate (8),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în domeniul asigurării calității în învățământul superior (9),

—

având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (EQF-LLL) (10),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (11),

—

având în vedere Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 26 noiembrie 2009 privind dezvoltarea rolului educației în cadrul unui triunghi al cunoașterii complet funcțional (12),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind internaționalizarea învățământului superior (13),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii (14),

—

având în vedere Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 intitulată „Tineretul în mișcare – promovarea mobilității tinerilor în scop educațional” (15),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2006 intitulată „Rezultatele agendei de modernizare a universităților: educație, cercetare și inovare” (COM(2006)0208),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 privind „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” (COM(2011)0567),

—

având în vedere raportul intitulat „Învățământul superior în Europa 2009: Progresele Procesului Bologna” (Eurydice, Comisia Europeană, 2009) (16),

—

având în vedere raportul intitulat „Învățământul superior în Europa 2010: Raport asupra impactului Procesului Bologna” (Eurydice, Comisia Europeană, 2010) (17),

—

având în vedere raportul intitulat „Spațiul European al învățământului superior 2012: Raport privind punerea în aplicare a procesului de la Bologna” (Eurydice, Comisia Europeană, 2012) (18),

—

având în vedere sondajul Eurobarometru din 2007 privind reforma învățământului superior, realizat în rândul personalului didactic (19),

—

având în vedere sondajul Eurobarometru din 2009 privind reforma învățământului superior, realizat în rândul studenților (20),

—

având în vedere publicația Eurostat din 16 aprilie 2009 intitulată „Procesul de la Bologna în învățământul superior din Europa – Indicatori-cheie privind dimensiunea socială și mobilitatea” (21),

—

având în vedere raportul final al Conferinței internaționale privind finanțarea învățământului superior, de la Erevan, Armenia, din 8-9 septembrie 2011 (22),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind Procesul de la Bologna și mobilitatea studenților (23),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la dialogul dintre universități și mediul de afaceri: un nou parteneriat pentru modernizarea universităților europene (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la contribuția instituțiilor europene la consolidarea și progresul procesului de la Bologna (25),

—

având în vedere Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) (26),

—

având în vedere articolul 52 din regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0121/2015),

A.

întrucât importanța procesului de la Bologna în situația economică actuală ar trebui să rezide în urmărirea obiectivelor dezvoltării celui mai înalt nivel posibil de cunoaștere și inovare pentru cetățeni, prin accesul larg la educație și actualizarea sa permanentă, și întrucât acest lucru ar trebui să se reflecte în revizuirea Strategiei Europa 2020 și în punerea în aplicare a Planului Juncker de investiții pentru Europa;

B.

întrucât analizele arată că aproape un angajator din trei din UE întâmpină probleme atunci când caută angajați cu calificări corespunzătoare; întrucât, ținând seama de obiectivul de a reduce neconcordanța de competențe în UE (inadecvarea competențelor profesionale ale unei persoane la cerințele pieței muncii), reforma procesului de la Bologna nu a avut foarte mare succes până în prezent; întrucât neconcordanța de competențe a devenit principala provocare pentru Europa, afectând toate sferele societății, de la productivitatea și eficiența întreprinderilor, la bunăstarea actuală și viitoare a tineretului;

C.

întrucât problema șomajului în rândul tinerilor nu s-a ameliorat foarte mult de la începutul crizei din 2008; întrucât, la sfârșitul anului 2014, se înregistrau aproximativ cinci milioane de șomeri în rândul tinerilor cu vârsta sub 25 de ani în UE;

D.

întrucât, după spusele unui filosof, căutarea adevărului și a frumuseții ar trebui să fie deviza universităților, pe lângă datoria lor de a pregăti noi profesioniști, oameni de știință, ingineri, profesori, medici, politicieni și cetățeni;

E.

întrucât este important ca universitățile să fie considerate adevărații actori principali ai procesului de la Bologna, dincolo de rolurile de sprijin în materie de coordonare, reglementare și resurse ale instituțiilor regionale și naționale;

F.

întrucât în cadrul acestei inițiative interguvernamentale, desfășurate în strânsă cooperare cu mediul academic, s-au făcut eforturi pentru a oferi un răspuns european comun la o serie de probleme grave din multe țări, însă aceste eforturi au fost insuficiente;

G.

întrucât obiectivul real al procesului de la Bologna este de a sprijini mobilitatea și internaționalizarea, precum și de a garanta compatibilitatea și comparabilitatea standardelor și a calității diferitelor sisteme de învățământ superior, respectând totodată autonomia universităților și contribuind, astfel, la crearea unui spațiu european democratic autentic, care să ofere șanse egale cetățenilor;

H.

întrucât este necesară o evaluare a progreselor înregistrate în ultimii 15 ani, care să țină seama atât de realizările în materie de cooperare intraregională, cât și de problemele recurente întâmpinate și de nivelul inegal de îndeplinire a obiectivelor declarate;

I.

întrucât, dacă în mai multe țări, procesul de la Bologna ghidează și motivează reformele educaționale, în unele țări el ar putea fi perceput ca o povară birocratică din cauza unor deficiențe de comunicare și a neînțelegerii adevăratei sale viziunii;

J.

întrucât este important să se recunoască caracterul paneuropean al procesului de la Bologna, precum și implicarea tuturor actorilor săi, inclusiv a studenților, profesorilor, cercetătorilor și personalului nedidactic;

K.

întrucât este esențial să se ofere un sprijin financiar mai mare și continuu pentru educație, formare, inclusiv formare profesională, cunoaștere și cercetare, mai ales în această perioadă de criză economică;

L.

întrucât, în acest context aflat în continuă schimbare, este necesar să se reafirme angajamentul politic care stă la baza procesului de la Bologna și implicarea instituțiilor europene, a guvernelor naționale și a tuturor celorlalte părți interesate relevante în realizarea procesului,

1.

ia act de faptul că educația și cercetarea reprezintă unul dintre pilonii principali ai societății noastre în ceea ce privește promovarea dezvoltării competențelor, a creșterii și a creării de locuri de muncă; subliniază că realizarea unor investiții mai mari în educație este esențială pentru combaterea eficace a sărăciei, a inegalităților sociale și a șomajului, în special a șomajului în rândul tinerilor, și pentru încurajarea incluziunii sociale;

2.

ia act de faptul că procesul de la Bologna ar putea contribui la abordarea neconcordanței de competențe în UE dacă le-ar permite studenților să dobândească și să dezvolte competențele cerute de piața forței de muncă și, procedând astfel, ar putea atinge obiectivul important de sporire a capacității de inserție profesională a absolvenților;

3.

este conștient de rolul pe care procesul de la Bologna îl are în crearea unei Europe a cunoașterii; subliniază că diseminarea cunoștințelor, educația și cercetarea sunt elementele esențiale ale Strategiei Europa 2020 și contribuie la promovarea cetățeniei europene; subliniază însă necesitatea unei consultări în cadrul comunității învățământului superior (profesori, studenți și personal nedidactic), pentru a înțelege opoziția față de reformele asociate procesului de la Bologna, precum și necesitatea de a garanta o educație publică gratuită și accesibilă tuturor, care să răspundă nevoilor societății;

4.

ia act de faptul că reformele din cadrul procesului de la Bologna au condus la lansarea Spațiului european al învățământului superior (SEIS) și au permis realizarea de progrese în ultimii 15 ani, făcând ca structurile de învățământ superior să fie mai comparabile, crescând mobilitatea, punând la dispoziție sisteme de asigurare a calității și recunoscând diplomele, îmbunătățind calitatea sistemelor de învățământ, precum și atractivitatea învățământului superior din Europa;

5.

ia act de faptul că încă sunt multe de făcut în cadrul procesului de la Bologna în ceea ce privește adaptarea sistemelor de învățământ la nevoile pieței forței de muncă și îmbunătățirea capacității de inserție profesională și a competitivității, în general, precum și atractivitatea învățământului superior din Europa; ia act de faptul că instituțiile de învățământ superior europene ar trebui să fie capabile să reacționeze rapid la schimbările economice, culturale, științifice și tehnologice din societatea modernă pentru a-și valorifica la maximum potențialul de a încuraja creșterea, capacitatea de inserție profesională și coeziunea socială;

6.

ia act de obiectivele pentru anii următori, precum și de prioritățile naționale pentru acțiunile care urmează să fie întreprinse până în 2015, prezentate de Conferința Ministerială SEIS 2012 de la București, precum și de recomandările acesteia privind strategia de mobilitate SEIS 2020, pledând pentru crearea unor noi observatoare, pentru noi abordări privind diferitele comunități universitare europene și noi sisteme pentru integrarea membrilor acestor comunități universitare în procesul de reformă pentru acest plan;

7.

invită țările SEIS să pună în aplicare reformele adoptate de comun acord, care vizează accelerarea realizării obiectivelor procesului de la Bologna, sporind credibilitatea SEIS; încurajează sprijinirea țărilor care întâmpină dificultăți în punerea în practică a acestor reforme; sprijină, în acest sens, crearea unor parteneriate ample între țări, regiuni și părțile interesate relevante;

8.

solicită statelor membre să îmbunătățească și să actualizeze în continuare evaluarea instituțiilor de învățământ superior, pe baza standardelor stabilite anterior, la nivel internațional, de sistemele de învățământ și să recompenseze excelența în vederea realizării de progrese în domeniul cunoașterii, cercetării și științei;

9.

subliniază importanța conservării diversității metodelor de predare, inclusiv a diversității limbilor; îndeamnă statele membre să majoreze bursele pentru studenți și să garanteze că acestea sunt ușor accesibile;

10.

subliniază necesitatea unor eforturi suplimentare pentru a dezvolta în continuare SEIS, precum și pentru a valorifica progresele de până acum în urmărirea obiectivelor sale și în coordonarea cu Spațiul european al educației și formării, Spațiul european al învățării pe tot parcursul vieții și Spațiul european al cercetării;

11.

invită toate părțile interesate preocupate de implementarea procesului de la Bologna să contribuie la consolidarea sistemelor de asigurare a calității, în vederea realizării unui Spațiu european al învățământului superior care să îmbunătățească atractivitatea sa, ca referință a excelenței academice în toată lumea;

12.

invită statele membre, țările SEIS și UE, în ansamblul său, să încurajeze o mai bună înțelegere și sprijinire de către public a procesului de la Bologna, inclusiv prin măsuri la nivelul cel mai elementar, în vederea unei implicări mai eficace și mai dinamice pentru atingerea obiectivelor acestui proces;

13.

evidențiază faptul că Comisia, în calitate de membru al procesului de la Bologna, joacă un rol important în dezvoltarea SEIS și o invită să contribuie în mai mare măsură la redinamizarea acestuia și la accelerarea eforturilor în vederea atingerii obiectivelor declarate;

14.

subliniază necesitatea de a include, printre obiectivele declarate, calitatea educației și cercetarea în sectorul terțiar; consideră că unul dintre indicatorii pentru realizarea acestor obiective ar fi creșterea capacității de inserție profesională a absolvenților, care este și un obiectiv al Strategiei Europa 2020;

15.

solicită continuarea dialogului între guverne, instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare pentru a orienta, maximiza și utiliza mai eficient fondurile disponibile și pentru a căuta modele noi și diverse de finanțare, care să completeze finanțarea publică; subliniază, de asemenea, importanța programului Orizont 2020 în derularea de proiecte de cercetare comune la nivelul instituțiilor de învățământ superior europene și este preocupat de încercările constante de a reduce finanțarea sa, în vreme ce alte domenii bugetare nu se confruntă cu această problemă;

16.

solicită guvernelor să îmbunătățească eficiența utilizării finanțării publice în educație și să respecte obiectivul principal stabilit de UE de a investi 3 % din PIB-ul UE în C-D până în 2020; subliniază că este necesară o finanțare ambițioasă a educației și cercetării deoarece acestea reprezintă unul dintre instrumentele-cheie pentru asigurarea accesului la o educație de calitate pentru toți, precum și pentru combaterea crizei economice și a șomajului;

17.

ia act de posibilele oportunități de finanțare pentru învățământul superior și educația și formarea profesională care ar trebui oferite de FEIS; exprimă profunda sa îngrijorare cu privire la reducerile de fonduri planificate pentru programul Orizont 2020, care sunt legate direct de cercetare și educație, în favoarea FEIS;

18.

avertizează că orice reduceri de fonduri în cazul programului Orizont 2020 vor afecta, fără îndoială, punerea în aplicare deplină a procesului de la Bologna, motiv pentru care îndeamnă Comisia să își retragă orice propunere în acest sens;

19.

încurajează atât abordările descendente, cât și cele ascendente, care implică întreaga comunitate academică și partenerii sociali, și solicită angajamentul politic și cooperarea miniștrilor SEIS în dezvoltarea unei strategii comune pentru realizarea reformelor procesului de la Bologna;

20.

solicită dezvoltarea în continuare a programelor de studii care au obiective clar definite, care oferă cunoștințele și competențele necesare, atât generale, cât și profesionale, necesare nu doar în vederea pregătirii absolvenților pentru cerințele de pe piața forței de muncă și a edificării capacității lor de învățare pe tot parcursul vieții, ci și a integrării cetățenilor, care este esențială; sprijină punerea în aplicare deplină a cadrului european de certificare a calificărilor profesionale;

21.

subliniază rolul disciplinelor STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) și importanța acestora pentru societate, economie și capacitatea de inserție profesională a absolvenților;

22.

solicită punerea în aplicare corespunzătoare a sistemului de credite transferabile (ECTS) și a suplimentului la diplomă în cadrul SEIS, care sunt instrumente esențiale legate de volumul de muncă al studenților și de competențele dobândite, pentru a facilita mobilitatea și a-i ajuta pe studenți să-și sintetizeze realizările academice și extracuriculare;

23.

subliniază importanța garantării compatibilității și recunoașterii reciproce a diplomelor universitare pentru a consolida sistemul de asigurare a calității la nivel european și în toate țările care au aderat la SEIS, în conformitate cu versiunea revizuită a Standardelor și orientărilor europene pentru asigurarea calității (ESG) în cadrul Spațiului european al învățământului superior; invită toate țările care fac parte din SEIS, precum și agențiile lor respective de asigurare a calității, să adere la rețelele europene pentru asigurarea calității (ENQA și EQAR);

24.

încurajează partenerii procesului de la Bologna și, în special, Comisia, să evalueze periodic neconcordanța de aptitudini și competențe în momentul intrării absolvenților pe piața forței de muncă;

25.

subliniază importanța obiectivului Strategiei Europa 2020, potrivit căruia 40 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani ar trebui să fi absolvit învățământul terțiar și să fi dobândit aptitudinile și competențele corespunzătoare pentru a-și găsi un loc de muncă satisfăcător;

26.

subliniază importanța cadrelor de calificări pentru creșterea transparenței și invită toate statele participante la procesul de la Bologna să își facă cadrele naționale de calificări compatibile cu cele din Spațiul european al învățământului superior, precum și cu cele europene;

27.

subliniază că, în numeroase state membre, cadrele naționale ale calificărilor (CNC) trebuie încă adaptate la Cadrul european al calificărilor (CEC) și la SOE; constată că numeroase CNC-uri nu sunt înregistrate în Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR);

28.

ia act de faptul că mobilitatea studenților, a profesorilor, a cercetătorilor și a personalului nedidactic este una dintre principalele priorități ale procesului de la Bologna; solicită statelor membre să ofere mai multe oportunități de mobilitate și să sporească calitatea acesteia și subliniază necesitatea de a consolida punerea în aplicare a Strategiei de mobilitate 2020 pentru SEIS și de a atinge obiectivul cantitativ de 20 % pentru mobilitatea studenților până în 2020; subliniază, în acest sens, rolul esențial al programelor Erasmus + și Orizont 2020 și importanța de a asigura implementarea și promovarea lor eficientă și în condiții optime; subliniază că bursele de studiu acordate pentru programul Erasmus + ar trebui să fie scutite de impozite și contribuții sociale;

29.

solicită includerea treptată a mobilității studenților în programa universitară oficială;

30.

subliniază necesitatea implicării unui număr suficient de studenți și de cadre didactice din domeniul artistic și muzical în programele de mobilitate ale UE;

31.

invită Comisia și statele membre să includă, printre criteriile de clasificare a universităților și a instituțiilor de formare postuniversitară, nivelul de parteneriat și de mobilitate europeană și internațională pe care îl promovează;

32.

remarcă rolul central al instituțiilor de învățământ superior în promovarea mobilității și în formarea unor absolvenți și cercetători care și-au însușit cunoștințe și competențe care le permit să reușească prin inserție profesională în economia mondială;

33.

invită statele membre, UE și SEIS să consolideze mobilitatea sprijinind învățarea limbilor, eliminând obstacolele administrative, asigurând un mecanism adecvat de sprijin financiar și garantând transferabilitatea granturilor, burselor și creditelor; constată că mobilitatea este în continuare mai puțin accesibilă studenților care provin din medii defavorizate;

34.

evidențiază, în ceea ce privește atât conceperea, cât și punerea în aplicare a programelor, reorientarea paradigmei educaționale către o abordare axată mai mult pe student, care să includă dezvoltarea personală a acestuia; subliniază importanța participării studenților la guvernanța învățământului superior;

35.

subliniază că programele de studiu ar trebui să se axeze pe cerințele pe termen lung ale pieței; subliniază, de asemenea, că capacitatea de inserție profesională presupune că studenții ar trebui să stăpânească o gamă largă de competențe, care să îi pregătească pentru piața forței de muncă și să le confere capacitatea de învățare pe tot parcursul vieții; încurajează, în acest sens, dialogul activ și cooperarea națională și transfrontalieră dintre universități și mediul de afaceri cu privire la programe și stagii, care ar putea contribui la combaterea crizei economice, la stimularea creșterii economice și la crearea unei societăți bazate pe cunoaștere, oferind astfel oportunități într-un sens social mai larg; încurajează instituțiile de învățământ superior să fie receptive la studiile transdisciplinare, la crearea de institute de cercetare universitară și la colaborarea cu diverși parteneri;

36.

subliniază necesitatea de a pune la dispoziție o gamă largă de posibilități de învățare pe tot parcursul vieții, precum și necesitatea unor forme complementare de învățare, cum ar fi educația nonformală și informală, care sunt esențiale pentru dezvoltarea competențelor sociale și de comunicare („soft skills”);

37.

solicită să se depună eforturi în vederea consolidării legăturii dintre învățământul superior și cercetare și dezvoltare, inclusiv prin promovarea educației bazate pe cercetare, și evidențiază că programul Orizont 2020 este un mecanism de finanțare esențial pentru impulsionarea cercetării; solicită o mai bună sincronizare a acțiunilor care sprijină procesul de la Bologna, cum ar fi programele Orizont 2020 și Erasmus +;

38.

solicită parcursuri de învățare mai flexibile, care să includă programe de diplome comune și studii interdisciplinare și care să sprijine inovarea, creativitatea, educația și formarea profesionale (EFP), educația duală și spiritul antreprenorial în învățământul superior, și invită la explorarea potențialului oferit de noile tehnologii, digitalizare și TIC pentru a îmbogăți învățarea și predarea, precum și pentru a dezvolta în continuare o gamă largă de competențe și noi modele de învățare, predare și evaluare;

39.

solicită instituțiilor de învățământ superior, administrațiilor publice, partenerilor sociali și întreprinderilor să poarte un dialog continuu în vederea facilitării și creșterii capacității de inserție profesională; subliniază, în acest sens, necesitatea de a concentra discuția pe potențialul neexploatat al învățământului superior de a stimula creșterea și ocuparea forței de muncă; invită țările SEIS și instituțiile de învățământ superior să consolideze cooperarea pentru a garanta stagii și ucenicii de calitate și pentru a consolida mobilitatea în acest context; subliniază faptul că părțile interesate ar trebui să coopereze mai bine pentru a crește nivelul de calificare inițială și a reînnoi o forță de muncă calificată, precum și pentru a îmbunătăți furnizarea, accesibilitatea și calitatea orientărilor în materie de carieră și ocupare a forței de muncă; constată, mai mult decât atât, că stagiile incluse în programele de studiu și învățarea la locul de muncă ar trebui încurajate în continuare;

40.

subliniază că este necesar să li se ofere refugiaților accesul la toate instituțiile din cadrul SEIS care le pot permite să își construiască o viață independentă prin educație; subliniază, în plus, că permisele de ședere pentru absolvenții care doresc să desfășoare o activitate profesională calificată ar trebui să fie liberalizate într-o mai mare măsură; subliniază că eforturile în vederea recunoașterii reciproce a refugiaților ar trebui intensificate, îndeosebi din punctul de vedere al mobilității acestor studenți;

41.

subliniază că statele membre și toate instituțiile de învățământ superior care au aderat la SEIS sunt responsabile pentru asigurarea unei educații de calitate, care să răspundă provocărilor societale și economice, și subliniază necesitatea cooperării strânse între acestea în vederea atingerii obiectivelor stabilite în cadrul procesului de la Bologna;

42.

ia act de faptul că numai câteva state membre au elaborat o strategie cuprinzătoare pentru a include studenții din mediile socioeconomice defavorizate în învățământul superior, abordând astfel problema așa-numitului „filtru social”;

43.

solicită o mai mare implicare a profesorilor de liceu în procesul de la Bologna în ceea ce privește promovarea calității învățământului pedagogic și a mobilității profesionale a cadrelor didactice, pentru a răspunde noilor cerințe în materie de educație și de formare ale unei societăți bazate pe cunoaștere și pentru a contribui la o mai bună performanță a elevilor;

44.

evidențiază rolul educației, a calității sale și a misiunii sale didactice în modelarea generațiilor viitoare, contribuind la creșterea coeziunii sociale și economice, precum și la crearea de locuri de muncă, sporirea competitivității și a potențialului de creștere; solicită, în această privință, o mai bună recunoaștere a meseriei de profesor;

45.

solicită realizarea de eforturi la nivel economic și social pentru a îmbunătăți incluziunea socială, asigurând un acces echitabil și deschis la o educație de calitate pentru toți, facilitând recunoașterea calificărilor profesionale și academice, precum și a perioadelor de studiu în străinătate și a educației anterioare, a programelor care vizează dezvoltarea competențelor sociale și de comunicare și a învățării informale și nonformale, precum și punând la dispoziție programe de educație relevante pentru diverse categorii de studenți prin intermediul învățării pe tot parcursul vieții;

46.

evidențiază dimensiunea socială a procesului de la Bologna; solicită să se ia măsuri care să vizeze participarea în mai mare măsură a grupurilor subreprezentate și dezavantajate, și prin programe de mobilitate internaționale;

47.

subliniază rolul mobilității educaționale în învățarea interculturală, afirmând că procesul de la Bologna ar trebui să se implice în mod activ pentru a promova cunoștințele interculturale ale studenților și respectul între aceștia;

48.

solicită să se depună eforturi pentru a dezvolta în continuare o strategie pentru dimensiunea externă a SEIS, prin cooperarea cu alte regiuni ale lumii, pentru a crește competitivitatea și atractivitatea sa într-un context global, pentru a îmbunătăți furnizarea de informații privind SEIS, pentru a consolida cooperarea pe bază de parteneriat, pentru a intensifica dialogul politic și pentru a recunoaște în mai mare măsură calificările;

49.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți procesul de colectare a datelor în rândul țărilor SEIS, pentru o mai bună identificare și abordare a provocărilor asociate procesului de la Bologna;

50.

subliniază necesitatea ca viitoarea Conferință ministerială a SEIS, care urmează să se desfășoare la Erevan, în mai 2015, să realizeze o revizuire obiectivă și critică atât a progreselor, cât și a deficiențelor în îndeplinirea priorităților stabilite pentru perioada 2012-2015, în vederea stimulării și consolidării în continuare a SEIS, cu sprijinul deplin al Uniunii;

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/10

—

având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

—

având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (1),

—

având în vedere Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale drepturilor de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională (2),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (3),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 25 noiembrie 2014 privind politica europeană în domeniul audiovizual în era digitală (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2010, intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

—

având în vedere primul raport al Comisiei din 4 mai 2012 privind aplicarea Directivei 2010/13/UE, denumită (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale), Servicii media audiovizuale și dispozitive conectate: perspective trecute și viitoare (COM(2012)0203),

—

având în vedere primul raport al Comisiei din 24 septembrie 2012 privind aplicarea articolelor 13, 16 și 17 din Directiva 2010/13/UE pentru perioada 2009-2010, intitulat „Promovarea operelor europene în cadrul serviciilor mass-media audiovizuale programate sau la cerere din UE” (COM(2012)0522),

—

având în vedere al treilea raport al Comisiei din 7 decembrie 2012, privind provocările pentru patrimoniul cinematografic european de la era analogică la cea digitală (SWD(2012)0431), raport legat de implementarea Recomandării 2005/865/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 , cu privire la „patrimoniul cinematografic și competitivitatea activităților din sector”,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012 privind conținutul în cadrul pieței unice digitale (COM(2012)0789),

—

având în vedere Cartea verde a Comisiei din 24 aprilie 2013 privind „Pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale: creșterea economică, creația și valorile” (COM(2013)0231),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2013 privind ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale (5),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 mai 2014, intitulată „Filmul european în era digitală – Crearea unei legături între diversitatea culturală și competitivitate” (COM(2014)0272),

—

având în vedere Avizul din 4 decembrie 2014 al Comitetului Regiunilor privind „Filmul european în era digitală”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2011 referitoare la cinematograful european în era digitală (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la distribuirea online a operelor audiovizuale în Uniunea Europeană (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2013 referitoare la punerea în aplicare a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la pregătirea pentru convergența deplină a lumii audiovizuale (9),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0123/2015),

A.

întrucât filmele sunt deopotrivă bunuri economice și culturale, care contribuie substanțial la economia europeană, în termeni de creștere economică ș de ocupare a forței de muncă și, totodată, la configurarea identităților europene, prin reflectarea diversității culturale și lingvistice, prin promovarea culturilor europene dincolo de frontiere și prin facilitarea schimburilor culturale și a înțelegerii reciproce în rândul cetățenilor, precum și la formarea și dezvoltarea gândirii critice;

B.

întrucât potențialul sectoarelor culturale și creative din Europa și, în special, al industriei cinematografice europene, poate fi exploatat la maximum pentru promovarea diversității culturale și a patrimoniului european și pentru generarea unei creșteri sustenabile, ca și pentru crearea unor locuri de muncă, care, la rândul lor, pot aduce beneficii altor sectoare ale economiei, oferind Europei un avantaj competitiv la nivel global;

C.

întrucât industria europeană a filmului este unul dintre cei mai mari producători mondiali, cu 1 500 de filme lansate în 2014, dar se caracterizează printr-o structură eterogenă, atât în ceea ce privește finanțarea, cât și tipul de producție;

D.

întrucât filmele europene se disting prin calitate, originalitate și diversitate, dar suferă de pe urma unei promovări și a unei distribuții limitate în cadrul Uniunii, fapt ce se reflectă în nivelul relativ scăzut de audiență realizat în condițiile în care se confruntă cu o concurență internațională acerbă și cu dificultăți de distribuție atât în interiorul, cât și în afara Europei;

E.

întrucât circulația filmelor din alte țări europene în statele membre rămâne scăzută, în pofida unui număr mare de filme produse în fiecare an, în timp ce producțiile neeuropene sunt distribuite pe scară largă în Uniune;

F.

întrucât diversitatea filmelor europene care reflectă bogăția și forța ce decurge din mozaicul cultural și lingvistic al Europei determină o fragmentare naturală a pieței europene a filmelor;

G.

întrucât promovarea producției unor filme de calitate este deosebit de importantă pentru statele membre mai mici, ale căror limbi sunt vorbite de un număr mic de locuitori;

H.

întrucât subprogramul MEDIA din cadrul programului „Europa creativă” oferă surse noi de finanțare și oportunități noi pentru distribuția și circulația producțiilor europene care nu au un caracter național, precum și pentru atragerea publicului și sprijinirea educației mediatice;

I.

întrucât, unul dintre obiectivele esențiale ale pieței unice digitale ar trebui să fie câștigarea încrederii în internet și extinderea accesului la conținutul audiovizual legal, contribuind astfel la investiții în filme europene;

J.

întrucât proiecția cinematografică, ca primă etapă de exploatare, continuă să genereze o mare parte a veniturilor provenite din filme și este, prin urmare, vitală pentru finanțarea producției și a distribuției filmelor europene, pe lângă faptul că joacă un rol hotărâtor în ceea ce privește succesul filmelor respective în etapele următoare de difuzare;

K.

întrucât, cu toate acestea, un număr din ce în ce mai mare de filme europene cu un buget modest pentru producție și promovare ar avea de câștigat dacă ar exista strategii de lansare mai flexibile și dacă serviciile de video la cerere ar fi disponibile mai devreme;

L.

întrucât o mai bună organizare a intervalelor de difuzare ar maximiza publicul potențial, reducând totodată atractivitatea consumului neautorizat de filme;

M.

întrucât articolul 13 alineatul (1) din Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV) obligă statele membre să se asigure că furnizorii de servicii la cerere promovează operele europene; întrucât această dispoziție a fost aplicată în mod diferit, cu niveluri diferite de obligații juridice, ceea ce a determinat furnizorii să se stabilească în statele membre care impun obligații minime;

N.

întrucât cea mai mare parte a finanțărilor publice dedicate industriei cinematografice europene, atât din surse naționale, cât și din cele ale Uniunii, este alocată pentru producția de filme;

O.

întrucât articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 de instituire a programului „Europa creativă” prevede ca Comisia să creeze „mecanismul de garantare pentru sectoarele culturale și creative”, cu obiectivul de a facilita accesul la finanțare pentru IMM-urile din sectoarele culturale și creative și de a îmbunătăți capacitatea intermediarilor financiari participanți de evaluare a riscurilor asociate cu proiectele IMM-urilor care solicită credite și finanțări;

P.

întrucât, în al treilea raport al Comisiei din 7 decembrie 2012, privind provocările pentru patrimoniul cinematografic european de la era analogică la cea digitală Comisia a remarcat că a fost digitalizat doar 1,5 % din patrimoniul cinematografic european; întrucât același procent se înregistrează și astăzi, în pofida temerilor repetate că o mare parte din acest patrimoniu poate fi pierdut definitiv pentru generațiile viitoare, aspect relevat și de faptul că s-au păstrat doar 10 % din filmele;

Q.

întrucât digitalizarea și convergența media creează noi oportunități pentru distribuția și promovarea filmelor europene în străinătate și oferă un potențial mai mare de inovare și flexibilitate, determinând totodată modificări semnificative în comportamentul și așteptările spectatorilor;

R.

întrucât trebuie asigurată finanțarea pentru digitalizarea, conservarea și disponibilitatea online a patrimoniului cinematografic și a materialelor conexe și trebuie stabilite standarde europene pentru conservarea filmelor digitale;

S.

întrucât educația mediatică și în special cea în domeniul cinematografic poate oferi cetățenilor capacitatea de a-și dezvolta gândirea critică și înțelegerea și le poate stimula propria creativitate și capacitate de expresie;

T.

întrucât drepturile de autor în era digitală ar trebui să stimuleze în continuare investițiile în producția și crearea de filme și să asigure o plată adecvată pentru titularii de drepturi, încurajând totodată dezvoltarea de servicii noi și accesul transfrontalier pentru cetățeni, permițând sectoarelor culturale și creative să contribuie în continuare la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă;

U.

întrucât este important să se asigure o implementare efectivă a Directivei 2012/28/UE privind anumite utilizări ale operelor orfane, precum și punerea la dispoziția publicului a filmelor incluse în definiția operelor orfane;

1.

încurajează industria cinematografică europeană să urmărească crearea unor servicii inovatoare, a unor modele noi de afaceri și a unor canalele noi de distribuție, pentru a îmbunătăți disponibilitatea transfrontalieră a filmelor europene în Uniune și în afara acesteia, permițând accesul telespectatorilor din întreaga Uniune la o varietatea din ce în ce mai mare de filme, pe un număr tot mai mare de platforme; propune, în acest sens, ca industria cinematografică europeană să se inspire din cele mai bune practici comerciale din afara Uniunii;

2.

recunoaște impactul folosirilor neautorizare a operelor creative asupra ciclului creativ și a drepturilor creatorilor; subliniază necesitatea unor cadre juridice de calitate mai ample și a unui nivel mai ridicat de conștientizare în rândul tinerilor;

3.

consideră că, în contextul extinderii rapide a serviciilor de video la cerere și a tranzacțiilor online în întreaga Uniune, ar putea fi explorată mai mult dezvoltarea portabilității transfrontaliere a serviciilor audiovizuale, ceea ce ar permite spectatorilor să aibă acces la filme indiferent de locul în care se află;

4.

subliniază importanța unui marketing eficient în Uniune, care să țină seama de specificul cultural al publicului european, pentru a asigura o promovare mai bună și mai eficientă a filmelor europene;

5.

solicită, în acest sens, o mai mare disponibilitate a filmelor subtitrate, pentru a stimula circulația transfrontalieră a filmelor europene, pentru a asigura o mai bună cunoaștere a diversității culturale și lingvistice a Europei în rândul spectatorilor și pentru a îmbunătăți înțelegerea reciprocă;

6.

remarcă în mod deosebit rolul programului MEDIA în sprijinirea dublării și subtitrării, asigurând o mai mare disponibilitate a filmelor europene în versiune originală cu subtitrări, ceea ce înlesnește circulația acestora și asigură o mai bună cunoaștere și înțelegere a culturilor și limbilor europene;

7.

subliniază importanța acțiunii pregătitoare recent adoptate, intitulată „Externalizarea deschisă a subtitrărilor pentru a facilita circulația operelor europene”, precum și viitoarelor măsuri ale Comisiei pentru implementare acestei acțiuni;

8.

sprijină, de asemenea, inițiative precum proiectul pilot al Comisiei intitulat „Promovarea integrării europene prin cultură”, menit să încurajeze oferta de filme europene subtitrate, prin furnizarea unor versiuni noi subtitrate pentru o serie de programe TV selectate din întreaga Europă;

9.

reafirmă importanța fundamentală a îmbunătățirii în continuare a accesului la filme pentru persoanele cu dizabilități, în special prin descriere audio și subtitrare;

10.

subliniază importanța deosebită a posturilor de televiziune europene, publice și private, pentru producția cinematografică, atât pentru televiziune, cât și pentru coproducțiile cinematografice, și subliniază rolul pe care acestea îl pot avea în supraviețuirea a numeroase companii producătoare de filme din UE, în special a celor mici și mijlocii;

11.

reamintește rolul Premiului LUX acordat de PE, care a devenit din ce în ce mai cunoscut în ultimii ani, în promovarea filmelor europene, prin traducerea subtitrărilor pentru filmele câștigătoare în toate cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii, asigurând astfel filmelor europene o mai mare vizibilitate, cunoaștere și disponibilitate; invită parlamentele naționale să promoveze mai mult premiul LUX în statele membre, în cooperare cu Birourile de informare ale Parlamentului European;

12.

consideră că este necesară promovarea și sprijinirea coproducțiilor europene, o creștere a numărului acestora putând conduce la o distribuție mai largă a filmelor europene în întreaga Europă;

13.

subliniază, de asemenea, succesul din ce în ce mai mare al serialelor TV europene de calitate, precum și importanța strategică a încurajării mai susținute a producției, distribuției și promovării acestora pe piața europeană și pe piețele globale;

14.

invită statele membre să susțină și să promoveze evenimente speciale, cum ar fi festivalurile de film inițiativele vizând organizarea unor turneuri cinematografice, pentru a încuraja și a sprijini difuzarea și circulația filmelor europene pe teritoriile lor;

15.

sugerează consolidarea măsurilor actuale vizând prețuri mai convenabile pentru biletele de cinema, dezvoltarea ofertelor promoționale inovatoare și a ofertelor de abonament, care ar contribui la asigurarea atractivității și accesului tuturor la cinematografe;

16.

încurajează distribuitorii de film și administratorii sălilor de cinema să asigure o mai mare vizibilitate și disponibilitate a filmelor din alte țări europene, pentru a atrage un public mai larg;

17.

recunoaște că cinematografele sunt încă cele mai importante locuri de prezentare și promovare a filmelor, locuri cu o importantă dimensiune socială, în care oamenii se întâlnesc și schimbă opinii; subliniază că dispariția cinematografelor mici independente, mai ales în orașele mici și în regiunile mai puțin dezvoltate, limitează accesul la resursele culturale europene, la patrimoniu și la dialog; invită în acest sens Comisia și statele membre să ofere sprijin pentru a dota toate ecranele cu proiectoare digitale și tehnologie de sunet, pentru a păstra astfel de cinematografe;

18.

subliniază că trebuie promovate filmele chiar din stadiul de producție pentru a le îmbunătăți circulația și pentru a le asigura o mai bună popularizare în rândul publicului potențial din Europa;

19.

subliniază importanța programului MEDIA în testarea unor abordări inovatoare pentru creșterea audienței, în special prin sprijinirea festivalurilor, a inițiativelor de educație cinematografică și a acțiunilor de creștere a audienței;

20.

reamintește că articolul 13 alineatul (1) din Directiva serviciilor mass-media audiovizuale (DSMAV) obligă statele membre să se asigure că furnizorii de servicii la cerere promovează operele europene; subliniază că această dispoziție a fost aplicată în mod neuniform, cu obligații juridice de nivel diferit, și că acest fapt ar putea determina furnizorii să se stabilească în statele membre care impun nivelul cel mai scăzut de obligații;

21.

consideră că toți cei care au beneficii economice din operele cinematografice europene, chiar și indirecte, prin furnizarea directă, comercializare sau difuzare, inclusiv legături sau oferte prin intermediul serviciilor de video la cerere, ar trebui să contribuie financiar la producția filmelor europene; solicită Comisiei să transforme acest lucru într-un principiu orientator, chiar și atunci când analizează sistemele de finanțare a filmelor ale statelor membre din perspectiva concurenței;

22.

solicită Comisiei să țină seama de acest aspect atunci când va propune o revizuire a cadrului juridic actual, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața europeană a audiovizualului, cu condiții egale și echitabile pentru toți furnizorii;

23.

solicită ca platformele de video la cerere și cele de abonamente pentru video la cerere să facă publice datele privind consumul pentru fiecare film din catalogul lor, astfel încât să asigure o evaluare corectă a impactului acestora;

24.

consideră că, pentru a îmbunătăți circulația filmelor europene pe piața europeană și pe piețele internaționale, finanțarea publică a activităților de producție și distribuție trebuie să fie mai echilibrată, urmărind să ofere un sprijin mai consistent creării și promovării, precum și distribuției internaționale;

25.

consideră că este esențial să se prevadă o creștere a bugetului în termeni absoluți pentru activitățile de distribuție, promovare și comercializare a operelor cinematografice, fără a fi afectată finanțarea producției dilemelor;

26.

invită statele membre să mărească mai ales finanțarea publică pentru a susține încă de la început distribuția și promovarea filmelor naționale în străinătate, precum și a filmelor din alte țări europene;

27.

invită statele membre să ofere stimulente pentru a facilita producția, distribuția, disponibilitatea și atractivitatea filmelor europene; consideră că aplicarea acelorași cote reduse de TVA la opere culturale audiovizuale, vândute online sau offline, stimulează dezvoltarea de servicii și platforme noi;

28.

subliniază rolul care urmează să fie jucat de mecanismul de garantare pentru sectoarele culturale și creative din cadrul programului „Europa creativă” în asigurarea unui acces mai bun la finanțare pentru IMM-urile din sectoarele culturale și creative și încurajarea mai multor investiții din partea intermediarilor financiari, multiplicând astfel oportunitățile de finanțare pentru industria cinematografică;

29.

sugerează o evaluare a eficacității și eficienței sistemelor naționale și europene de finanțare a cinematografiei, acordând o atenție specială calității și domeniului filmelor care primesc finanțare, analizând și disponibilitatea și eficacitatea instrumentelor de finanțare pentru comercializare și creșterea audienței; solicită Comisiei să comunice altor state membre exemple de bune practici care decurg din rezultate;

30.

reamintește că producția și coproducția cinematografică necesită investiții financiare substanțiale, iar cadrul juridic actual nu împiedică acordarea licențelor multiteritoriale; subliniază, prin urmare, că ar trebui menținută diversitatea sistemelor de producție și distribuție, pentru a încuraja investițiile în filmele europene, pentru a răspunde diversității lingvistice și culturale a pieței europene și pentru a proteja și promova diversitatea culturală;

31.

subliniază că filmele europene beneficiază de finanțări dintr-un mare număr de fonduri europene, naționale și regionale și că ar trebui încurajată utilizarea lor cu o mai mare complementaritate pentru a le crește eficacitatea;

32.

salută inițiativa Comisiei de a crea un Forum al filmului european, care să permită un dialog structurat cu toți actorii din sectorul audiovizual european despre provocările cu care se confruntă acest sector în era digitală, pentru a îmbunătăți cooperarea, centralizarea informațiilor și schimbul de bune practici;

33.

îndeamnă, în acest sens, la o participare și o cooperare extinsă între toate instituțiile implicate, în special cu Parlamentul European;

34.

invită statele membre să facă mai multe eforturi pentru a îmbunătăți educația mediatică, în special cea cinematografică, în programele școlare și în instituțiile de educație culturală, precum și să lanseze inițiative la nivel național, regional sau local, care să cuprindă toate nivelurile educației și pregătirii, inclusiv educația și formarea informală și neformală;

35.

recunoaște importanța deosebită a sălilor de proiecție pentru educația cinematografică și cea mediatică, acestea fiind locuri de învățare intergeneraționale, și salută toate măsurile care promovează în special această funcție a cinematografelor;

36.

Atrage atenția asupra promovării filmelor educaționale pentru tineri și susține concursurile care încurajează tinerii să creeze proiecte audiovizuale; subliniază, de asemenea, posibilitățile oferite de programul MEDIA pentru susținerea proiectelor de educație cinematografică;

37.

sprijină proiectele și practicile inovatoare, cum ar fi acțiunea pregătitoare a Comisiei pentru circulația filmelor europene în era digitală, concepute pentru a testa o lansare mai flexibilă a filmelor în medii de comunicare diferite, din mai multe state membre și salută integrarea acestei acțiuni în programul Europa Creativă;

38.

consideră că astfel de inițiative, care permit intervale de difuzare mai flexibile, ar putea aduce beneficii anumitor tipuri de filme europene în termeni de vizibilitate, atragere a publicului, venituri și reducerea cheltuielilor, și încurajează Comisia și statele membre să acorde mai multă atenție acestor inițiative;

39.

invită statele membre să asigure digitalizarea operelor cinematografice și să creeze mecanisme obligatorii pentru depozitarea formatelor digitale sau să adapteze mecanismele existente la astfel de formate, cerând depunerea unui master digital standard pentru filmele digitale;

40.

subliniază importanța arhivelor audiovizuale, în special ale instituțiilor de patrimoniu cinematografic și ale serviciilor publice de radiodifuziune și cere statelor membre să garanteze o finanțare adecvată și sisteme de concesiune a drepturilor pentru a contribui la îndeplinirea misiunilor lor de interes public, inclusiv conservarea, digitalizarea și punerea la dispoziția publicului a patrimoniului cinematografic;

41.

subliniază rolul important al bibliotecii digitale europene EUROPEANA ca bibliotecă digitală pentru patrimoniul audiovizual european (de film și televiziune);

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/17

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier” (COM(2013)0659),

—

având în vedere documentele de lucru care însoțesc această comunicare ale serviciilor Comisiei (SWD(2013)0342) și (SWD(2013)0343),

—

având în vedere concluziile Consiliului Agricultură și Pescuit din 19 mai 2014 privind noua strategie forestieră a UE,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 30 ianuarie 2014 intitulat „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier”,

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iulie 2014 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier”,

—

având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2006 privind punerea în aplicare a unei strategii forestiere în Uniunea Europeană (1),

—

având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 intitulat „O viață bună, în limitele planetei noastre”,

—

având în vedere Strategia Europa 2020, inclusiv „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor”,

—

având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (COM(2011)0244),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0126/2015),

A.

întrucât Uniunea Europeană nu are competențe de elaborare a unei politici forestiere comune, dar anumite politici ale Uniunii pot avea consecințe asupra politicilor forestiere naționale, în timp ce statele membre sunt cele care iau deciziile privind abordările politice respective cu privire la silvicultură și păduri;

B.

întrucât, deși în mod evident acesta este un domeniu de competența statelor membre, există avantaje potențiale pentru întreprinderile forestiere în coordonarea mai bună și mai activă și o vizibilitate mai mare pentru acest important sector economic, care garantează locuri de muncă la nivel european, în special în zonele rurale, protejând în același timp ecosistemele și oferind avantaje ecologice tuturor, fără a aduce prejudicii responsabilității statelor membre;

C.

întrucât lemnul constituie o resursă regenerabilă, deseori slab exploatată, și întrucât trebuie garantată utilizarea inteligentă și durabilă a acestei materii prime, între altele prin dezvoltarea know-how-ului și schimbul de know-how;

D.

întrucât pădurile sunt o sursă unică de floră, faună și ciuperci;

E.

întrucât dimensiunile și caracteristicile pădurilor diferă mult, unele state membre având mai mult de jumătate din teritoriile lor acoperite de păduri; întrucât pădurile gestionate în mod durabil sunt extrem de importante pentru crearea de valoare la nivel local, regional, european și internațional, asigurarea locurilor de muncă în zonele rurale și contribuie la o societate bazată pe bioeconomie, reprezentând un beneficiu pentru sănătatea umană, în special în regiunile dezavantajate structural, contribuind, totodată, într-o mare măsură la protejarea mediului, a climei și a biodiversității;

F.

întrucât biomasa forestieră constituie o sursă foarte importantă de energie regenerabilă; întrucât pădurile europene absorb și stochează în prezent aproximativ 10 % din emisiile de carbon ale UE, contribuind astfel în mod marcant la eforturile de atenuare ale schimbărilor climatice;

G.

întrucât, din cauza urbanizării societății noastre, cetățenii Uniunii au o legătură mai puțin strânsă cu pădurile și cunoștințe mai precare referitoare la silvicultură și la efectele ale acesteia asupra bunăstării, a locurilor de muncă, climei, mediului, sănătății umane și a întregului lanț valoric și a legăturii cu ecosisteme mai largi;

H.

întrucât un număr din ce în ce mai mare de politici UE impun cerințe tot mai mari asupra pădurilor; întrucât aceste cerințe trebuie să fie atent echilibrate, iar cererea de noi utilizări ale lemnului în bioeconomie și pentru bioenergie trebuie să fie însoțită de eficiența resurselor, utilizarea noilor tehnologii și respectarea limitelor unei aprovizionări durabile;

I.

întrucât silvicultura de la nivel european este caracterizată de gestionarea durabilă și planificarea pe termen lung, iar principiul durabilității ar trebui impus și mai mult la toate nivelurile, de la cel local la cel global, pentru a crea locuri de muncă, proteja biodiversitatea, atenua schimbările climatice și combate deșertificarea;

J.

întrucât este necesar să se sublinieze rolul economic, social și ecologic al pădurilor și în contextul protejării și al punerii în valoare a patrimoniului cultural și natural, precum și al promovării (eco)turismului durabil;

K.

întrucât creșterea populației la nivel mondial înseamnă o cerere din ce în ce mai mare de energie și, prin urmare, pădurile ar trebui să joace un rol mai important în viitorul mix energetic al UE;

1.

salută Comunicarea Comisiei privind noua strategie a UE pentru păduri și documentele de lucru care o însoțesc și subliniază faptul că strategia UE pentru păduri trebuie să pună accentul pe gestionarea durabilă a pădurilor și rolul lor multifuncțional din perspectivă economică, socială și economică și trebuie să asigure o mai bună coordonare și comunicare a politicilor europene care vizează direct sau indirect silvicultura; subliniază, în acest context, că un număr din ce în ce mai mare de inițiative politice europene în aceste domenii, cum ar fi politica de ocupare a forței de muncă, politica energetică și de mediu și politica privind schimbările climatice necesită o mai mare contribuție din partea sectorului forestier;

2.

subliniază necesitatea de a determina valoarea serviciilor ecosistemice forestiere într-un mod mai sistematic și de a ține cont de aceasta în procesul decizional atât în sectorul public, cât și în cel privat;

3.

ia act de faptul că numai pădurile montane sănătoase și stabile sunt capabile să-și exercite complet funcțiile de protejare a oamenilor și naturii prin contracararea fluxului de avalanșe și de alunecări de teren și acționând ca o protecție naturală împotriva inundațiilor; subliniază faptul că, în special în acest sens, este indispensabilă comunicarea transfrontalieră;

4.

subliniază, în acest context, faptul că trebuie împiedicată orice încercare de a face din silvicultură o chestiune de politică a UE și că baza regională și locală a acestui sector și competența statelor membre în acest domeniu trebuie respectate, încercând să se asigure totodată coerența dintre competențele UE și cele ale statelor membre;

5.

subliniază faptul că pădurile UE sunt caracterizate de o mare diversitate, incluzând diferențe majore în ceea ce privește proprietatea, dimensiunea, natura și dificultățile cu care se confruntă;

6.

subliniază faptul că strategia UE privind pădurile trebuie să țină cont de faptul că teritoriul unor state membre este acoperit în proporție de peste 50 % de păduri și că pădurile gestionate în mod durabil sunt extrem de importante pentru crearea de valoare la nivel local și regional și pentru asigurarea locurilor de muncă în zonele rurale și contribuie, totodată, într-o mare măsură, la protejarea mediului;

7.

subliniază rolul deosebit de important al unor păduri mixte stabile, cu specii native de arbori adaptate condițiilor locale, precum și aportul lor esențial în cadrul ecosistemelor și contribuția lor în favoarea biodiversității;

8.

solicită statelor membre să sprijine proprietarii de păduri în eforturile lor de a menține și a crea păduri mixte native tipice zonei;

9.

își exprimă regretul cu privire la faptul că, în propunerea de strategie, condițiile de muncă ale lucrătorilor forestieri nu reprezintă un punct de referință și solicită Comisiei să ia în considerare organizarea inteligentă a muncii, standardele înalte din tehnologie și locurile de muncă de calitate;

10.

ia act de faptul că în sectorul forestier sunt angajați peste 3 milioane de cetățeni europeni în prezent și subliniază faptul că doar cu o forță de muncă calificată se poate ajunge la competitivitate pe termen lung;

11.

consideră că strategia UE pentru păduri ar trebui să stabilească condițiile care să îi permită UE să dispună de structurile de formare relevante și de o forță de muncă pe deplin conștientă de provocările și amenințările actuale din sectorul forestier, precum și de normele de siguranță inerente în gestionarea pădurilor;

12.

subliniază necesitatea unei strategii comune cuprinzătoare și holiste și salută recunoașterea rolului și beneficiilor economice, ecologice și sociale ale pădurilor și sectorului forestier în UE;

13.

consideră că această recunoaștere oferă o bază solidă pentru sprijinirea sectorului forestier al UE, printre altele prin prevenirea și gestionarea dezastrelor forestiere, îmbunătățirea eficienței resurselor, creșterea competitivității, creșterea ocupării forței de muncă, consolidarea industriilor forestiere și păstrarea funcțiilor ecologice;

14.

subliniază rolul important pe care îl are bioeconomia în ceea ce privește realizarea noilor priorități ale Comisiei în materie de dezvoltare, ocupare a forței de muncă și investiții;

15.

recunoaște faptul că UE trebuie să joace un rol în sprijinirea politicilor naționale pentru a asigura o gestionare activă, multifuncțională și sustenabilă a pădurilor, inclusiv a diferitelor tipuri de păduri, și în intensificarea cooperării în fața unor amenințări transfrontaliere, precum incendiile forestiere, schimbările climatice și dezastrele naturale sau speciile alogene invazive;

16.

consideră că strategia trebuie să acorde o mai mare atenție problemei bolilor arborilor, cum ar fi uscarea stejarului, care este devastatoare pentru plantațiile de stejar de plută din Portugalia, Franța și Spania și care afectează, de asemenea, zonele de protecție speciale și rezervațiile biosferei;

17.

subliniază faptul că o creștere preconizată a cererii de lemn reprezintă atât o oportunitate, cât și o provocare pentru păduri și toate sectoarele forestiere, în special având în vedere faptul că se preconizează că seceta, incendiile, furtunile și dăunătorii vor afecta pădurile mai frecvent și mai grav ca urmare a schimbărilor climatice; în acest context, subliniază necesitatea de a proteja pădurile împotriva acestor amenințări tot mai mari și de a concilia funcțiile acestora de producție și de protecție;

18.

salută măsurile de extindere a suprafețelor împădurite, mai ales cu specii indigene, în zonele care nu sunt adecvate pentru producția de alimente și în special a celor care se află în apropierea zonelor urbane, în vederea atenuării efectelor negative ale căldurii, reducerii poluării și a întăririi legăturilor dintre populație și păduri;

19.

susține ferm eforturile Comisiei de stimulare în mod durabil a ocupării forței de muncă și de generare a bunăstării în sectorul forestier în Europa;

20.

subliniază rolul important al producției și utilizării durabile a lemn și de alte materiale provenind din păduri, cum ar fi pluta, produsele derivate din lemn, inclusiv fibrele textile, pentru dezvoltarea unor modele economice durabile și crearea de locuri de muncă ecologice;

21.

solicită Comisiei să analizeze dificultățile de aprovizionare în aval ale filierei legate de creșterea cererii în țările terțe și în special de lemn rotund și să sprijine acest sector;

22.

solicită Comisiei și statelor membre să creeze stimulente pentru a încuraja grupul din ce în ce mai mare de femei care dețin păduri să obțină recomandări speciale și sprijin specific în gestionarea activă și durabilă a pădurilor lor;

23.

subliniază că aproximativ 60 % din pădurile din UE sunt private, fiind deținute de aproximativ 16 milioane de proprietari de păduri privați și subliniază, în acest context, importanța proprietății și a drepturilor de proprietate și susține toate măsurile care permit grupurilor de interese să ia parte la dialogul privind consolidarea și realizarea unei gestionări durabile a pădurilor și să îmbunătățească schimbul de informații;

24.

ia act de faptul că proprietarii pădurilor joacă un rol central în zonele rurale și salută, în acest context, recunoașterea silviculturii și agrosilviculturii în programele de dezvoltare rurală din cadrul PAC pentru perioada 2014-2020;

25.

consideră că aplicarea strategiei UE pentru păduri va fi mai eficientă dacă va beneficia de o coordonare adecvată cu fondurile UE existente, printre care FEADR;

26.

subliniază faptul că statele membre și regiunile au oportunitatea de a utiliza finanțarea disponibilă din cadrul programelor lor respective de dezvoltare rurală în vederea sprijinirii gestionării durabile a pădurilor și pentru furnizarea bunurilor publice ecologice, cum ar fi producerea de oxigen, reducerea emisiilor de carbon și protejarea recoltelor de efectele schimbărilor climatice, precum și stimularea economiilor locale și crearea de locuri de muncă ecologice;

27.

recunoaște necesitatea de a îmbunătăți transportul și logistica destinate gestionării forestiere și extracției de lemn; invită statele membre, prin urmare, să dezvolte logistică și sisteme de exploatare forestieră durabile, reducând efectele negative asupra climei, inclusiv utilizarea de camioane și nave care funcționează cu biocombustibili durabili, precum și utilizarea extinsă a căilor ferate; încurajează utilizarea, în aceste scopuri, a fondurilor structurale și a programelor de dezvoltare rurală ale UE;

28.

recunoaște rolul pădurilor în societate în legătură cu sănătatea fizică și mintală a cetățenilor și faptul că bunurile publice furnizate de păduri sunt de o mare valoare pentru mediu și recreativă și contribuie la calitatea vieții, îndeosebi în ceea ce privește aprovizionarea cu oxigen, sechestrarea carbonului, filtrarea aerului, stocarea și filtrarea apei, controlul eroziunii și protecția împotriva avalanșelor, precum și ca spațiu pentru activitățile în aer liber;

29.

încurajează legăturile de transport public între zonele urbane și păduri pentru a facilita accesul la păduri și zonele împădurite;

30.

subliniază importanța altor activități legate de păduri, cum ar fi recoltarea produselor nelemnoase din păduri, cum ar fi ciupercile sau fructele moi, precum și păscutul și apicultura;

31.

invită Comisia să promoveze activități economice care pot servi ca o sursă de materii prime pentru industriile farmaceutice, cosmetice și alimentare și pot fi utilizate ca un mod alternativ de a combate șomajul și depopularea rurală, precum și promovarea produselor din aceste activități care prezintă beneficii pentru sănătatea umană;

32.

subliniază faptul că atât utilizarea lemnului, cât și a altor produse forestiere recoltate ca materii prime regenerabile și care respectă mediului, pe de o parte, și gestionarea durabilă a pădurilor, pe de altă parte, au un rol important pentru obiectivele sociopolitice ale Uniunii Europene, cum ar fi tranziția energetică, atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea și îndeplinirea obiectivelor din Strategia Europa 2020 și a celor privind biodiversitatea; ia act de faptul că lipsa gestionării active a pădurilor ar fi contrară acestor obiective;

33.

subliniază faptul că pădurile gestionate au o capacitate mai mare de absorbție a CO2 decât cele negestionate și subliniază importanța gestionarea durabilă a pădurilor în creșterea la maximum a potențialului de sechestrare a carbonului al pădurilor UE;

34.

consideră că pădurile nu ar trebui tratate doar ca rezervoare de carbon;

35.

accentuează necesitatea de a asigura utilizarea și reutilizarea eficiente ale resurselor forestiere și ale materialului lemnos, ca modalitate de a reduce deficitul comercial al UE, de a crește autosuficiența UE în ceea ce privește lemnul, de a crește competitivitatea sectorului forestier al acesteia, de a contribui la reducerea gestionării nesustenabile, de a proteja mediul și de a reduce defrișările în țările din afara UE;

36.

susține ferm utilizarea eficientă în ceea ce privește resursele a lemnului ca materie primă regenerabilă, versatilă, cu disponibilitate limitată, și este împotriva unei utilizări prioritare din punct de vedere legal a lemnului, deoarece, pe de-o parte, se limitează piața energiei și dezvoltarea unor utilizări noi și inovatoare ale biomasei, pe de altă parte, acest lucru este imposibil de realizat în anumite zone îndepărtate și rurale, chiar și numai din motive legate de infrastructură;

37.

sprijină o abordare deschisă, orientată asupra pieței și libertatea tuturor participanților la piață, acordând prioritate lemnului din sursă locală, pentru a reduce la minim amprenta de carbon creată de transportul maritim și pentru a stimula producția locală durabilă;

38.

consideră că, având în vedere că unele dintre cele mai mari resurse de biomasă ale Uniunii se găsesc în regiunile cele mai slab populate și în regiunile periferice, strategia ar trebui să țină cont pe deplin și de caracteristicile specifice ale regiunilor respective;

39.

recunoaște valoarea lemnului pentru scopuri energetice ca mijloc de a combate sărăcia energetică, contribuind la realizarea obiectivelor legate de energiile regenerabile din cadrul privind climatul și energia pentru 2030 și deschizând noi oportunități de afaceri;

40.

consideră că noua strategie forestieră ar trebui să permită o cooperare mai puternică în problema structurării filierei lemnului și a regrupării actorilor în vederea asigurării unei mai bune valorizări a resurselor forestiere;

41.

consideră că gestionarea durabilă a pădurilor trebuie să plece de la principii și instrumente, precum criterii și indicatori pentru gestionarea durabilă a pădurilor, recunoscuți și acceptați la nivel general, care să vizeze întotdeauna întregul sector, indiferent de utilizarea finală a lemnului;

42.

sprijină intenția Comisiei de a dezvolta, împreună cu statele membre și cu părțile interesate, un set ambițios, obiectiv și demonstrabil de criterii și indicatori pentru gestionarea durabilă a pădurilor, subliniind faptul că aceste criterii ar trebui să fie aliniate cu cerințele Forest Europe (Conferința Ministerială privind Protecția Pădurilor din Europa) (2), care alcătuiesc o bază paneuropeană pentru prezentarea unor rapoarte uniforme privind gestiunea durabilă a pădurilor și ca o bază pentru certificarea de durabilitate, luând în considerare diversitatea tipurilor de păduri din Europa;

43.

recunoaște că cererea în creștere de materii forestiere, în primul rând ca o consecință a dezvoltării energiilor regenerabile bazate pe biomasă face necesare noi mijloace de a crește disponibilitatea lemnului pentru a garanta o exploatare durabilă a pădurilor;

44.

subliniază progresele semnificative înregistrate în negocierile din cadrul Forest Europe privind o „Convenție europeană în domeniul forestier” (3) , ca un cadru obligatoriu de gestionare durabilă a pădurilor și de îmbunătățire a echilibrării intereselor în cadrul politicii forestiere și invită statele membre și Comisia să depună toate eforturile necesare pentru reluarea și avansarea acestor negocieri spre o finalizare cu succes;

45.

consideră că planurile de gestionare a pădurilor sau instrumentele echivalente pot reprezenta instrumente strategic importante pentru adoptarea unor măsuri concrete la nivelul întreprinderilor, pentru planificarea pe termen lung și implementarea unei gestiuni durabile a pădurilor europene; subliniază totuși că implementarea măsurilor concrete incluse în aceste planuri, la nivelul exploatației forestiere, trebuie să rămână supusă reglementărilor naționale;

46.

invită statele membre, în conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității, să monitorizeze și să promoveze punerea în aplicare a planurilor de gestionare a pădurilor, fără a crea sarcini administrative inutile;

47.

salută o diferențiere clară între planurile de gestionare a pădurilor și planurile de gestionare din cadrul Natura 2000;

48.

subliniază faptul că planurile de gestionare forestieră sunt o condiție pentru primirea de fonduri europene pentru dezvoltare rurală numai pentru beneficiarii cu exploatații a căror dimensiune depășesc un anumit prag și că pădurile aflate sub acest prag sunt scutite de această condiție; în plus, constată că instrumente echivalente pot fi, de asemenea, aprobate;

49.

invită statele membre să utilizeze pe deplin această flexibilitate la punerea în aplicare a legislației, în special în beneficiul operatorilor mai mici;

50.

invită Comisia și statele membre să creeze stimulente și să susțină modele de afaceri noi, cum ar fi, de exemplu, comunitățile de producție, care au rolul de a stimula micii proprietari de păduri privați să își gestioneze pădurile în mod activ și durabil;

51.

susține că, pentru a pune în aplicare strategia în mod corespunzător, este esențial să existe un plan specific de acțiune pe termen lung, care să scoată în evidență importanța mobilizării și a utilizării sustenabile a lemnului, cu scopul de a crea valoare adăugată și locuri de muncă, oferind, în același timp, mijloace de consolidare a întreprinderilor silvice private și susținând grupurile organizate de proprietari de păduri;

52.

subliniază faptul că gestionarea eficientă a resurselor ar trebui să cuprindă programe de sprijin pentru împădurirea suprafețelor improprii agriculturii, precum și pentru înființarea de perdele forestiere;

53.

consideră că trebuie acordată prioritate aplicării practice a rezultatelor cercetării, având în vedere faptul că întregul sector poate beneficia de urma ideilor noi, iar industriile forestiere au un mare potențial de creștere; consideră, de asemenea, că investițiile suplimentare în inovare în acest sector pot crea noi nișe de producție și procese mai eficiente, care ar asigura o utilizare mai inteligentă a resurselor disponibile și ar putea reduce la minimum efectele negative asupra resurselor forestiere;

54.

invită Comisia să evalueze, din perspectiva priorităților sectorului forestier și ale prelucrării lemnului, programele europene de cercetare și dezvoltare (Orizont 2020) și Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) și, dacă este cazul, să dezvolte instrumente noi pentru sectorul forestier și să promoveze cercetarea orientată pe soluții rentabile pentru produse de lemn noi și inovatoare, pentru a sprijini dezvoltarea bioeconomiei bazată pe gestiunea durabilă a lemnului;

55.

salută beneficiile comunicării celor mai bune practici și a cunoștințelor existente privind pădurile între statele membre și invită statele membre și Comisia să sprijine schimburile dintre industrie, oameni de știință și producători;

56.

subliniază importanța de a sprijini programele-cadru ale UE în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării pentru realizarea unei creșteri inteligente și sustenabile, dezvoltarea de produse cu o valoare adăugată mai mare, tehnologii mai curate și un nivel tehnologic ridicat, în special în ceea ce privește biocombustibilii rafinați și construcțiile industriale din lemn, dar și sectorul automobilelor și cel textil;

57.

reamintește că, potrivit Comisiei, în 2009, bioeconomia reprezenta o piață estimată la peste 2 mii de miliarde, care furniza 20 de milioane de locuri de muncă, asigurând 9 % din totalul locurilor de muncă din UE;

58.

constată că, pentru fiecare euro investit în cercetare și inovare în sectorul bioeconomiei în cadrul programului Orizont 2020, valoarea adăugată rezultată va fi de aproximativ 10 euro; subliniază că pădurile au și vor avea în continuare un rol esențial în bioeconomie;

59.

consideră că ar trebui încurajată înlocuirea materiilor prime pe bază de petrol sau obținute prin utilizarea căldurii de mare intensitate cu produse din lemn sau produse forestiere recoltate, în conformitate cu progresul din domeniul cercetării și al tehnologiei, și că aceasta poate contribui în mod pozitiv la câștiguri suplimentare în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, precum și crearea de locuri de muncă;

60.

subliniază necesitatea efectuării unei evaluări din punctul de vedere al costurilor a întregii legislații a UE care afectează lanțurile valorice ale industriilor forestiere, în vederea eliminării complete a birocrației inutile și împovărătoare și a creării unui cadru favorabil creșterii pe termen lung a competitivității industriei de o manieră durabilă, susținând, de asemenea, principiul conform căruia orice propunere legislativă care afectează sectorul forestier și lanțurile valorice ale industriilor forestiere ar trebui evaluată temeinic prin intermediul unei evaluări de impact;

61.

consideră că dezvoltarea bazei de cunoștințe privind pădurile este foarte importantă pentru cercetare, iar existența unor informații fiabile este extrem de importantă pentru punerea în aplicare a strategiei forestiere;

62.

ia act de disponibilitatea resurselor de informare și monitorizare prin intermediul programului Copernicus și alte inițiative spațiale la nivel european și recomandă utilizarea într-o mai mare măsură a acestor resurse și instrumente;

63.

ia act de faptul că inventarierea pădurilor la nivel național reprezintă un instrument cuprinzător de monitorizare a acestora și ține seama de aspectele regionale, răspunzând, de asemenea, cerințelor privind reducerea birocrației și a costurilor;

64.

salută eforturile Comisiei de a crea un sistem european de informare privind pădurile, bazat pe date naționale, și de a lansa inițiative la nivel european pentru a îmbunătăți comparabilitatea datelor deja existente și a celor noi și dorește, în acest sens, să observe o consolidare a analizei datelor privind economia și locurile de muncă în silvicultură și în sectorul prelucrării lemnului;

65.

recomandă, în special, colectarea mai multor seturi de date pe termen lung, care să contribuie la înțelegerea tendințelor din sectorul forestier și adaptarea acestuia la schimbările climatice;

66.

consideră că o forță de muncă bine pregătită și calificată este esențială pentru punerea în aplicare cu succes a gestionării forestiere durabile și invită Comisia și statele membre să dezvolte măsuri și, dacă este posibil, să folosească instrumentele europene existente, cum ar fi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) și programele de educație europene din cadrul strategic „ET 2020”, pentru a sprijini reînnoirea generației și a compensa lipsa de forță de muncă calificată din sectorul forestier;

67.

invită Comisia să sprijine pregătirea campaniilor de informare pentru sector cu scopul de a face cunoscute oportunitățile pe care le oferă pentru combaterea șomajului și a depopulării, precum și pentru mărirea atractivității pentru tineri;

68.

consideră că ar trebui dezvoltate programe de educare și formare, în special pentru începători și silvicultorii tineri, precum și pentru lucrătorii din industria de construcții, pentru a-i conștientiza cu privire la oportunitățile pe care le oferă utilizarea lemnului, pentru a se asigura transferul de cunoștințe privind gestionarea durabilă a pădurilor și ramurile industriale din aval;

69.

recunoaște că gestionarea sustenabilă de-a lungul întregului ciclu de viață al produselor forestiere poate avea o contribuție semnificativă la realizarea obiectivelor economiei ecologice, în special a celor legate de politicile de atenuare a schimbărilor climatice și de utilizarea eficientă a resurselor;

70.

Consideră că statele membre ar trebui să promoveze utilizarea durabilă a produselor forestiere în sectorul construcțiilor, inclusiv pentru construirea unor locuințe din materii prime din surse durabile, la prețuri mai rezonabile;

71.

subliniază importanța utilizărilor tradiționale de mare valoare care încă au un potențial de creștere enorm, precum utilizarea lemnului în sectorul construcțiilor și pentru ambalaje;

72.

ia act de faptul că actualele progrese tehnologice facilitează construirea unor cartiere de locuințe de mare capacitate realizate în mare parte din lemn, care limitează astfel în mod semnificativ emisiile de CO2 din sectorul construcțiilor;

73.

subliniază că normele privind utilizarea lemnului în domeniul construcțiilor diferă de la un stat membru la altul; solicită, prin urmare, un angajament de adoptare a unor norme UE care să promoveze utilizarea la o scară mai largă a lemnului în construcții;

74.

invită statele membre să dezvolte inițiative pentru sprijinirea transferului de cunoștințe și tehnologie și să utilizeze pe deplin programele existente ale UE de promovare a cercetării și inovării în silvicultură și în sectorul forestier;

75.

ia act de faptul că există diferențe semnificative în cercetarea științifică și tehnologică legată de adaptarea silviculturii la schimbările climatice, inclusiv cercetarea privind impactul pe care îl are creșterea de dăunători și boli, care reprezintă o amenințare serioasă la adresa pădurilor și sectoarelor forestiere din Europa;

76.

încurajează statele membre și Comisia să ia măsuri pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la rolul economic, ecologic și social al pădurilor europene și a sectorului silvic și importanța bioeconomiei bazate pe păduri și a lemnului, ca una dintre materiile prime regenerabile esențiale ale UE;

77.

consideră că este importantă încurajarea activității de cercetare științifică orientate către utilizarea rațională a biomasei și către dezvoltarea de culturi energetice cu creștere rapidă, precum și crearea unui model de asigurare a unui stimulent economic pentru utilizarea deșeurilor de biomasă;

78.

subliniază faptul că gestionarea durabilă a pădurilor are un efect pozitiv asupra biodiversității și atenuării efectelor schimbărilor climatice și reduce riscurile de incendii forestiere, de infestări cu dăunători și de boli;

79.

subliniază faptul că Uniunea a convenit ca, până în 2020, pierderea biodiversității și deteriorarea serviciilor ecosistemice, inclusiv polenizarea, să fie oprite, ecosistemele și serviciile ecosistemice să fie menținute și cel puțin 15 % din ecosistemele deteriorate să fie reabilitate; adaugă faptul că s-a mai convenit la nivelul Uniunii că gestionarea pădurilor trebuie să fie sustenabilă, iar pădurile, biodiversitatea lor și beneficiile pe care acestea le asigură trebuie să fie protejate și, pe cât posibil, îmbunătățite, iar rezistența pădurilor la schimbările climatice, incendii, furtuni, dăunători și boli trebuie stimulată; subliniază, în plus, că este necesar să se elaboreze și să se pună în aplicare o nouă strategie a Uniunii privind pădurile, care să abordeze numeroasele exigențe și beneficii legate de păduri și să contribuie la adoptarea unei abordări mai strategice în ceea ce privește protecția și consolidarea pădurilor, inclusiv prin gestionarea sustenabilă a acestora (4);

80.

subliniază faptul că alte tematici ar trebui aprofundate, în special problema suprapopulației erbivorelor, sănătatea pădurilor și facilitarea producției durabile de lemn, relația dintre resursele genetice forestiere, măsurile de prevenire și combatere a incendiilor forestiere și de evitare a eroziunii solului, precum și recuperarea vegetației;

81.

recunoaște că plantațiile forestiere cu perioadă scurtă de rotație ar putea furniza biomasă de lemn durabilă, furnizând totodată întreținerea necesară a terenului, reducând astfel riscurile de eroziune a solului și de alunecări de teren în zonele scoase temporar din circuitul agricol sau abandonate;

82.

invită Comisia și statele membre să întreprindă acțiuni specifice în vederea realizării Obiectivului 5 de la Aichi, care impune ca, până în 2020, rata de pierdere a tuturor habitatelor naturale, inclusiv a pădurilor, să fie cel puțin înjumătățită și, în cazul în care este posibil, redusă până aproape de zero, iar degradarea și fragmentarea ar trebui să fie diminuate în mod semnificativ;

83.

îndeamnă statele membre să își elaboreze propria politică forestieră astfel încât să ia pe deplin în considerare importanța pădurilor în ceea ce privește protejarea biodiversității, prevenirea eroziunii solului, sechestrarea carbonului și purificarea aerului, precum și menținerea circuitului apei;

84.

ia act de faptul că bioeconomia este susținută ca element central al unei creșteri inteligente și ecologice în Europa în vederea realizării obiectivelor inițiativelor principale „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor” din cadrul Strategiei Europa 2020 și că lemnul ca materie primă are un rol important pentru obținerea de progrese în direcția unei economii bazate pe biotehnologie;

85.

subliniază necesitatea unei clarificări urgente a efectului de seră pe care l-au avut diferitele utilizări ale biomasei forestiere pentru energie, precum și a identificării utilizărilor prin care se pot obține cele mai bune rezultate de reducere a emisiilor în termene relevante pentru obiectivele politice;

86.

consideră că este important să fie promovată aplicarea conceptului de bioeconomie, cu respectarea limitelor de sustenabilitate ale aprovizionării cu materii prime, în vederea favorizării viabilității economice a lanțurilor forestiere prin intermediul inovării și al transferului de tehnologie;

87.

solicită acordarea unui sprijin mai consistent diverselor produse forestiere și să se asigure faptul că diferitele cereri de produse forestiere sunt echilibrate și evaluate în raport cu potențialul de ofertă sustenabilă și cu celelalte funcții și servicii ecosistemice ale pădurilor;

88.

își exprimă grava preocupare cu privire la ritmul despăduririlor din lume, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare, și adesea din cauza exploatărilor ilegale;

89.

susține mecanismele care promovează continuarea dezvoltării generale a silviculturii în direcția unei utilizări mai durabile a resurselor și face, în acest sens, trimitere la Regulamentul UE privind lemnul (5), care are drept scop combaterea exploatărilor ilegale și a introducerii pe piața europeană a lemnului ilegal din importurile din țările terțe, precum și la regimul de licențe pentru importurile de lemn în UE (FLEGT) (6) și la acordurile de parteneriat voluntare;

90.

invită Comisia să publice revizuirea așteptată privind funcționarea și eficiența regulamentului EU privind lemnul și subliniază faptul că un nou regulament ar trebui să fie proporțional și să analizeze modalitățile de reducere a costurilor inutile și a cerințelor de raportare ale proprietarilor de suprafețe împădurite și silvicultorilor din Europa, fără a compromite scopul regulamentului;

91.

consideră că, având în vedere provocările create de încălzirea globală și schimbările climatice, ecosistemele și populațiile de specii trebuie să fie sănătoase, diverse și robuste din punct de vedere biologic pentru a fi rezistente;

92.

subliniază importanța siturilor Natura 2000 unde, datorită resurselor lor naturale extraordinare, se pot produce bunuri și servicii forestiere de o înaltă calitate din punct de vedere ecologic și cultural;

93.

subliniază importanța unor ecosisteme forestiere sănătoase pentru a oferi habitate animalelor și plantelor, dar constată că legislația bine intenționată, cum ar fi Directiva Habitate a UE afectează deciziile privind gestionarea terenurilor și trebuie aplicată proporțional;

94.

recunoaște rolul pădurilor în dezvoltarea sectoarelor conexe și insistă în acest sens asupra importanței sprijinirii cultivatorilor de arbori meliferi ce ajută și la procesul de polenizare;

95.

consideră că anumite probleme afectează industria forestieră la scară mondială, în special defrișările ilegale, și invită Comisiei să consolideze sprijinul acordat sectorului forestier în instanțele internaționale asociate;

96.

ia act de cererea în creștere de biomasă, în special de lemn și, prin urmare, salută eforturile Comisiei și ale statelor membre de a susține țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește măsurile luate de acestea în vederea îmbunătățirii politicii forestiere și a reglementărilor din acest sector, în special în cadrul programului REDD+ (7) (eliminarea factorilor determinanți pentru despădurire și degradarea pădurilor);

97.

invită Comisia să dezvolte un plan de acțiune privind despădurirea și degradarea pădurilor pentru a îndeplini obiectivele prevăzute în comunicarea sa privind despăduririle, în conformitate cu de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu; consideră că este important să se prevadă nu numai conservarea și gestionarea pădurilor existente, ci și reîmpădurirea zonelor defrișate;

98.

consideră că trebuie să se menționeze separat și necesitatea de reîmpădurire la scară largă în zonele care au fost afectate de incendii forestiere frecvente;

99.

amintește faptul că punerea în aplicare a strategiei forestiere a UE ar trebui să fie un proces coordonat și multianual, în care ar trebui să se țină seama de poziția Parlamentului European și că strategia ar trebui pusă în aplicare eficient, coerent și cu un nivel minim de birocrație;

100.

regretă faptul că acest proces a început parțial înainte ca Parlamentul să-și adopte poziția și consideră că acest lucru nu este compatibil cu obiectivul unei mai bune coordonări a politicilor forestiere stabilit de Comisie în textul strategiei sale;

101.

consideră că noua strategie ar trebui să stabilească legături între strategiile și planurile de finanțare ale UE și ale statelor membre și să consolideze coerența la nivelul planificării, finanțării și a punerii în aplicare a activităților transsectoriale;

102.

solicită o punere în aplicare integratoare, structurată și echilibrată a strategiei;

103.

consideră, prin urmare, că mandatul Comitetului permanent forestier ar trebui consolidat și ar trebui să i se aloce mai multe resurse, pentru a permite Comisiei să utilizeze pe deplin acele cunoștințe de specialitate relevante din statele membre la punerea în aplicare a noii strategii europene pentru păduri la nivelul UE; invită Comisia Europeană să consulte în timp util comitetul permanent forestier înaintea oricărei inițiative sau proiect de text cu impact asupra gestionării pădurilor și filierei lemnului;

104.

subliniază rolul important al Grupului de dialog civil pentru păduri și lemnul de plută și al altor factori relevanți și solicită implicarea sa corespunzătoare în punerea în aplicare a strategiei;

105.

consideră că este necesară o cooperare internă din partea diferitelor servicii ale Comisiei Europene, dat fiind caracterul transversal al problematicilor forestiere, când se examinează toate măsurile care ar putea avea impact asupra naturii specifice a gestionării forestiere durabile și ale industriilor asociate; prin urmare, invită DG Mediu, DG Politici Climatice, DG Agricultură, DG Energie și DG Cercetare și Inovare și alte DG-uri implicate să colaboreze strategic pentru a asigura aplicarea efectivă a strategiei printr-o mai bună coordonare și comunicare;

106.

consideră că, în ceea ce privește stabilirea priorităților de către Comisie privind creșterea, crearea de locuri de muncă și investițiile, ar trebui acordată, de asemenea, prioritate, în aplicarea noii strategii UE privind pădurile, promovării competitivității și a caracterului durabil ale sectorului forestier, susținerii atât a zonelor rurale, cât și a celor urbane, dezvoltării bazei de cunoștințe, protejării pădurilor și păstrării ecosistemelor acestora, promovării coordonării și a comunicării și intensificării utilizării de produse forestiere lemnoase și nelemnoase;

107.

invită Comisia să completeze strategia cu un plan de acțiune robust care să conțină măsuri concrete și să prezinte anual Parlamentului rapoarte referitoare la progresele realizate în punerea în aplicare a acțiunilor concrete ale strategiei;

108.

susține crearea unui comitet extins din care să facă parte Comisiile AGRI, ENVI și ITRE, pentru a se putea discuta în mod echilibrat despre progresele realizate cu privire la punerea în aplicare a noii strategii pentru păduri a UE;

109.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/27

—

având în vedere propunerea de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European (1),

—

având în vedere propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (2),

—

având în vedere propunerea de regulament privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (COM(2013)0535),

—

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, articolele 2, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale,

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 86, 218, 263, 265, 267, 268 și 340,

—

având în vedere articolul 99 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul interimar al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8–0055/2015),

A.

întrucât, datele colectate și analizate de către Comisie au condus la identificarea suspiciunilor de fraudă în dauna intereselor financiare ale Uniunii, care se ridică la aproximativ 500 de milioane de euro anual, deși există motive întemeiate pentru a crede că sumele eventual expuse riscului de fraudă se ridică la 3 miliarde de euro pe an;

B.

întrucât ponderea cazurilor de punere sub acuzare este redusă – aproximativ 31 % în opt ani, din 2006 până în 2013 – în comparație cu numărul de recomandări judiciare emise de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) statelor membre; întrucât unul dintre obiectivele Parchetului European (EPPO) este de a remedia această carență;

C.

întrucât anumite state membre ar putea depista și urmări în justiție cu mai puțină eficacitate frauda care afectează interesele financiare ale UE, prejudiciind astfel contribuabilii din toate țările membre ale UE care contribuie la bugetul Uniunii;

D.

întrucât, în Rezoluția sa din 12 martie 2014, Parlamentul a solicitat Consiliului să se implice mai mult în activitatea legislativă, printr-un flux constant de informații și consultare permanentă;

E.

întrucât jurisdicțiile, tradițiile juridice și sistemele judiciare și de punere în executare a legii diferite din statele membre nu ar trebui să împiedice sau să submineze combaterea fraudei și a infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;

F.

întrucât terorismul este finanțat, de asemenea, de crima organizată, iar grupurile infracționale colectează fonduri prin fraudă;

G.

întrucât articolul 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene permite extinderea atribuțiilor EPPO pentru a include combaterea criminalității grave de dimensiune transfrontalieră; întrucât această posibilitate poate fi luată în considerare de Consiliu odată ce EPPO este instituit și funcționează corespunzător,

1.

își reafirmă voința fermă de a aborda prioritățile pentru instituirea EPPO și de a identifica principiile și condițiile în care își poate exprima consensul;

2.

reiterează conținutul precedentului raport interimar, adoptat în Rezoluția sa din 12 martie 2014, și acționează în sensul de a-l completa și de a-l actualiza conform celor mai recente evoluții din dezbaterile Consiliului;

3.

solicită Consiliului să asigure transparența și legitimitatea democratică prin informarea în permanență a Parlamentului și prin consultarea sa cu regularitate; îndeamnă Consiliul să ia în considerare în mod corespunzător opiniile sale, ca o condiție prealabilă pentru asigurarea consimțământului pentru adoptarea Regulamentului privind EPPO;

4.

reamintește că EPPO ar trebui să aibă competență pentru infracțiuni legate de fraude împotriva intereselor financiare ale Uniunii; în acest sens, reamintește că infracțiunile penale relevante urmează să fie stabilite în propunerea de directivă privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (Directiva PIF); recunoscând progresele înregistrate de colegiuitori în negocierile pentru adoptarea Directivei PIF, invită Consiliul să își reînnoiască eforturile în vederea obținerii unui consens cu privire la această directivă pentru instituirea EPPO;

5.

consideră că este nevoie de o abordare Inovatoare în ceea ce privește anchetarea, urmărirea și trimiterea în judecată a celor ce comit fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, pentru a combate frauda cu mai multă eficiență și a mări rata de recuperare și încrederea contribuabililor în instituțiile UE;

6.

consideră că este esențial să se asigure instituirea unui Parchet European unic, puternic și independent, capabil să ancheteze, să urmărească penal și să trimită în judecată autorii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii și consideră că orice soluție mai puțin eficace ar reprezenta un cost pentru bugetul Uniunii;

7.

subliniază că structura EPPO ar trebui să fie complet independentă de guvernele naționale și de instituțiile UE și protejată de orice influență sau presiune politică; solicită, prin urmare, deschidere, obiectivitate și transparență în cadrul procedurilor de selecție și de numire a procurorului-șef european, a adjuncților săi, a procurorilor europeni și a procurorilor delegați europeni; consideră că, pentru prevenirea tuturor conflictelor de interese, funcția de procuror european ar trebui să fie o funcție cu normă întreagă;

8.

subliniază importanța implicării sale în procedura de numire a procurorilor europeni și sugerează un concurs deschis pentru candidații care îndeplinesc criteriile de integritate, profesionalism, experiență și competențe necesare; consideră că procurorii europeni ar trebui numiți de Consiliu și de Parlament prin acord comun pe baza unei liste restrânse elaborate de Comisie, în urma unei evaluări de către un grup independent de experți aleși din rândul judecătorilor, al procurorilor și al juriștilor cu competențe recunoscute; procurorul-șef european ar trebui numit în conformitate cu aceeași procedură, în urma unei audieri de către Parlament;

9.

consideră că membrii colegiului ar trebui destituiți în urma unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene, la cererea Consiliului, a Comisiei, a Parlamentului și/sau a procurorului-șef european;

10.

subliniază că statele membre trebuie să implice organisme judiciare naționale autonome în cadrul procedurilor de nominalizare pentru funcția de procuror delegat european, în conformitate cu legislația și practicile interne;

11.

salută prevederea din cadrul textului Consiliului privind prezentarea unui raport anual instituțiilor UE pentru a asigura o evaluare continuă a activităților desfășurate de noul organism; solicită Consiliului să se asigure că raportul anual conține, printre altele, detalii cu privire la disponibilitatea autorităților naționale de a coopera cu EPPO;

12.

consideră că normele care reglementează diviziunea competențelor între EPPO și autoritățile naționale ar trebui să fie clar definite, astfel încât să evite orice incertitudine sau interpretare greșită în faza operațională: EPPO ar trebui să aibă competența de a cerceta și de a urmări penal infracțiunile ce constituie o fraudă care lezează interesele financiare ale Uniunii în conformitate cu Directiva privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii cu mijloacele dreptului penal; consideră că EPPO ar trebui să decidă mai întâi dacă are competență și dacă poate începe o investigație înaintea autorităților naționale, pentru a se evita investigații paralele, care sunt ineficiente;

13.

insistă asupra faptului că autoritățile naționale care efectuează anchete pentru infracțiuni care pot intra în sfera de competență a EPPO ar trebui să aibă obligația de a informa EPPO cu privire la o astfel de anchetă; reiterează faptul că este nevoie ca EPPO să aibă dreptul de a prelua astfel de anchete atunci când acesta o consideră oportun, astfel încât să se asigure independența și eficacitatea Parchetului;

14.

reiterează că competențele Parchetului European ar trebui să se extindă și asupra altor infracțiuni decât cele care afectează interesele financiare ale Uniunii doar în cazul în care, cumulativ:

consideră, de asemenea, că, în caz de dezacord între EPPO și autoritățile naționale de urmărire penală în ceea ce privește exercitarea competenței, EPPO decide, la nivel central, instanța care efectuează investigația și urmărirea penală; consideră, în plus, că stabilirea competenței conform criteriilor în cauză ar trebui să facă întotdeauna obiectul unui control jurisdicțional;

15.

consideră regretabil faptul că, în locul opțiunii ierarhice propuse inițial de Comisia Europeană, statele membre sunt în curs de a examina varianta unei structuri colegiale; consideră, în această privință, că decizia trimiterii în judecată, decizia privind alegerea instanței competente, decizia de realocare a unei cauze, decizia de neurmărire penală și decizia privind tranzacția judiciară ar trebui luate, toate, la nivel central de către camere;

16.

subliniază că camerele ar trebui să joace un rol principal în cadrul anchetelor și al urmăririi penale, și să nu-și limiteze activitatea exclusiv la o funcție de coordonare, ci ar trebui să supravegheze munca de teren a procurorilor europeni delegați;

17.

își exprimă îngrijorarea cu privire la stabilirea unei legături automate între un procuror european din cadrul Parchetului central și o acțiune intentată în statul membru din care provine, deoarece acest lucru ar putea duce la deficiențe evidente în ceea ce privește independența procurorilor și distribuirea uniformă a cauzelor;

18.

solicită, prin urmare, o organizare rațională a sarcinilor Parchetului la nivel central; constată, în acest sens, că sistemul de alocare a cauzelor între camere ar trebui să urmeze criterii prestabilite și obiective; sugerează, de asemenea, că, într-o etapă ulterioară, ar putea fi preconizată o anumită specializare a camerelor;

19.

este convins că, în cadrul sistemelor naționale de punere în executare legii, experiența și cunoștințele și specializarea necesare vor fi asigurate și de către personalul Parchetului European de la sediul central;

20.

solicită legiuitorului să asigure proceduri raționalizate pentru ca EPPO să obțină autorizarea măsurilor privind cercetarea în cauzele transfrontaliere, în conformitate cu legislația statelor membre în care măsura în cauză este pusă în executare; reamintește acordul convenit de colegiuitori cu privire la criteriile pe baza cărora statele membre pot solicita măsuri privind cercetarea pe baza principiului recunoașterii reciproce enunțat în Directiva 2014/41/UE privind ordinul european de anchetă în materie penală; consideră că aceleași criterii ar trebui să se aplice în ceea ce privește măsurile privind cercetarea care urmează a fi autorizate de EPPO, îndeosebi referitor la motivele refuzului;

21.

invită Consiliul să asigure, cu respectarea deplină a legislației naționale și europene relevante, admisibilitatea probelor colectate de Parchetul European în întreaga Uniune, deoarece acest lucru este esențial pentru eficacitatea urmăririlor penale, în conformitate cu articolul 6 din TUE, cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția europeană a drepturilor omului;

22.

reiterează nevoia ca EPPO să caute toate probele relevante, atât incriminatorii, cât și dezincriminatorii; insistă, de asemenea, asupra faptului că, în orice investigație desfășurată de EPPO, trebuie să se acorde persoanei suspectate sau acuzate anumite drepturi în ceea ce privește probele, în special:

23.

consideră, având în vedere posibilele jurisdicții multiple pentru infracțiunile transfrontaliere care intră în sfera de competență a EPPO, că este esențial să se asigure că procurorii europeni, procurorii delegați europeni și autoritățile naționale de urmărire penală respectă în totalitate principiul ne bis in idem în ceea ce privește anchetele care vizează infracțiuni care sunt de competența EPPO;

24.

afirmă că dreptul la exercitarea unei căi de atac ar trebui să fie respectat în permanență în ceea ce privește activitatea EPPO și recunoaște, de asemenea, necesitatea ca acesta să funcționeze în mod eficient; consideră, în consecință, că orice decizie luată de EPPO ar trebui să facă obiectul unui control jurisdicțional în fața instanței competente; subliniază că deciziile adoptate de camere, precum decizia privind alegerea instanței pentru trimiterea în judecată, decizia de neurmărire penală sau de realocare a unei cauze sau decizia privind tranzacția judiciară, ar trebui să facă obiectul căilor de atac înaintea instanțelor Uniunii;

25.

consideră că, în scopul exercitării controlului jurisdicțional asupra tuturor activităților de cercetare și a celorlalte măsuri procedurale adoptate în activitatea sa de urmărire penală, EPPO ar trebui ca, în fața instanțelor competente ale statelor membre, să fie considerat drept o autoritate națională;

26.

reamintește că noul Parchet ar trebui să își desfășoare activitățile cu respectarea deplină a drepturilor persoanelor suspectate sau puse sub acuzare, drepturi care sunt consacrate la articolul 6 din TUE, la articolul 16 din TFUE și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și în măsurile legislative adoptate la nivelul Uniunii cu privire la drepturile procedurale ale persoanelor suspectate și ale persoanelor puse sub acuzare în cadrul procedurilor penale, precum și cu privire la protecția datelor cu caracter personal;

27.

afirmă că viitoarea directivă privind asistența juridică ar trebui să se aplice în egală măsură tuturor persoanelor suspectate sau acuzate care sunt anchetate sau urmărite penal de EPPO; invită statele membre ca, în lipsa unei directive a UE, să asigure accesul efectiv la asistență juridică în conformitate cu legislația națională relevantă;

28.

subliniază că toate persoanele suspectate sau acuzate care sunt anchetate sau urmărite penal de EPPO au dreptul la protecția datelor lor personale; subliniază, în acest sens, faptul că prelucrarea datelor cu caracter personal realizată de EPPO trebuie să facă obiectul Regulamentului (CE) nr. 45/2001; subliniază că dispozițiile specifice privind protecția datelor, cuprinse în regulamentul Consiliului privind instituirea EPPO nu pot decât să completeze și să detalieze dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001, și numai în măsura în care acest demers este necesar;

29.

își reafirmă voința fermă de a institui EPPO și de a reforma Eurojust, așa cum a anticipat Comisia în cele două propuneri ale sale; solicită Comisiei să reajusteze estimările privind impactul bugetar al structurii colegiale; solicită să se clarifice relațiile dintre Eurojust, EPPO și OLAF în vederea diferențierii rolurilor fiecăreia dintre aceste agenții în protejarea intereselor financiare ale UE; invită Consiliul și Comisia să examineze posibilitatea unei abordări integrate mai ferme a acestor agenții pentru sporirea eficienței cercetărilor;

30.

îndeamnă Consiliul să urmeze recomandările amintite mai sus și subliniază că aceste condiții sunt esențiale pentru ca Parlamentul să își dea acordul pentru proiectul de regulament al Consiliului;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/32

—

având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la strategia UE privind alcoolul (O-000008/2015 – B8-0108/2015),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 282/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind instituirea celui de al treilea program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății (2014-2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1350/2007/CE (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE (2),

—

având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că acțiunea Uniunii doar completează politicile naționale în domeniul sănătății publice;

—

având în vedere Raportul anual pe 2011 al Platformei UE privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea,

—

având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind strategia Uniunii Europene de sprijinire a statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale consumului de alcool (3),

—

având în vedere concluziile reuniunii Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 1-2 decembrie 2011 privind eliminarea decalajelor în materie de sănătate în cadrul UE prin intermediul unor acțiuni concertate în vederea promovării unor stiluri de viață sănătoase,

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât abuzul de alcool este cea de-a doua cauză de îmbolnăvire legată de stilul de viață în unele state membre și întrucât dependența de alcool este un factor de risc pentru peste 60 de boli cronice, printre care se numără hepatopatia alcoolică și pancreatita cronică alcoolică și aproape toate celelalte boli digestive, tipuri de cancer, diabet, boli cardiovasculare, obezitate, spectrul tulburărilor alcoolice fetale și unele tulburări neuropsihiatrice, cum ar fi dependența de alcool;

B.

întrucât autoritățile competente din statele membre sunt cele mai în măsură să elaboreze politici adaptate individual pentru a împiedica abuzul de alcool;

C.

întrucât există o relație cauzală între abuzul de alcool și o serie întreagă de tulburări psihice și comportamentale, alte boli netransmisibile și răniri;

D.

întrucât costurile sociale care pot fi atribuite direct și indirect abuzului de alcool a fost estimate la 155,8 miliarde EUR în Europa în anul 2010, din care majoritatea (82,9 miliarde EUR) sunt costuri din afara sistemului medical;

E.

întrucât abuzul de alcool provoacă anual 3,3 milioane de decese în lume, reprezentând 5,9 % din totalul deceselor; întrucât, în grupa de vârstă 20-39 de ani, circa 25 % din totalul deceselor pot fi atribuite abuzului de alcool; întrucât aceste decese survin adesea în urma unor accidente, acte de violență sau boli hepatice;

F.

întrucât între 5 și 9 milioane de copii trăiesc în familii care sunt afectate negativ de consumul de alcool;

G.

întrucât nu toate tipurile de consum de alcool au aceleași consecințe, acestea depinzând în mare măsură de modelul de consum, inclusiv de tipul de băutură consumată și de modul în care este consumată; întrucât modelele și tendințele consumului de alcool sunt foarte diferite de la o regiune la alta a Uniunii Europene, existând pe teritoriul acesteia variațiuni subregionale semnificative în privința modelului de consum și a efectelor asupra sănătății legate de abuzul de alcool; întrucât variațiile sociale, culturale, geografice și economice din țările UE obligă la stabilirea de diferențe între tiparele și tendințele de consum;

H.

întrucât o politică de reducere a efectelor nocive provocate de consumul de alcool și de susținere a unui consum responsabil de alcool, adaptată situațiilor locale și regionale specifice, ar determina o reducere a cheltuielilor pentru asistență medicală și socială legate de efectele nocive directe sau indirecte provocate de consumul de alcool, cum ar fi dependența de alcool, bolile cronice, mortalitatea și violența domestică, precum și a costurilor legate de alcool; întrucât o politică de reducere a efectelor nocive provocate de consumul de alcool nu ar trebui să includă doar sectorul sănătății, ci și părțile interesate relevante, inclusiv asociațiile de asistență a persoanelor care suferă de alcoolism, și ar trebui să respecte pe deplin principiile subsidiarității și „sănătății în toate politicile”, asigurând, în același timp, îmbunătățiri considerabile în sănătatea publică;

I.

întrucât consumul abuziv și dăunător de alcool poate conduce la dependența de alcool, care trebuie tratată cu mai multă atenție și pentru care trebuie acordată mai multă asistență în sistemele de sănătate ale statelor membre;

J.

întrucât ar trebui subliniat că anumite grupuri, printre care și tinerii, sunt mai susceptibile de a avea comportamente eronate legate de consumul de alcool; întrucât decesele legate de alcool se ridică la 25 % din totalul deceselor în rândul tinerilor cu vârsta între 15 și 29 de ani, și la un deces din zece în rândul tinerelor; întrucât consumul excesiv de alcool de către tineri este o practică din ce în ce mai răspândită în statele membre, implicând modalități speciale de consum, cum ar fi consumul ocazional excesiv; întrucât, în general, ficatul bărbaților procesează alcoolul de câteva ori mai rapid decât cel al femeilor, ceea ce înseamnă că femeile devin alcoolice cronice mult mai rapid și bând cantități mai mici de alcool;

K.

întrucât efectele nocive ale consumului de alcool tind să fie legate de o serie de factori, cum ar fi nivelul socio-economic, contextul cultural și tiparele de consum, influența părinților și a anturajului, precum și amploarea și nivelul de implementare și de asigurare a respectării politicilor adecvate din domeniu; întrucât vulnerabilitățile din cadrul unei societăți pot diferi într-o măsură la fel de mare ca și vulnerabilitățile prezente în societăți diferite;

L.

întrucât, în anumite regiuni ale Europei, producția artizanală de băuturi alcoolice reprezintă baza turismului local;

M.

întrucât publicitatea și marketingul au o influență asupra nivelului consumului de alcool, în special în rândul tinerilor; întrucât punerea în aplicare deplină și completă a Directivei 2010/13/UE privind serviciile mass-media audiovizuale este fundamentală pentru protejarea eficientă a dezvoltării fizice, intelectuale și morale a copiilor și a minorilor; întrucât există o corelație între a începe consumul de alcool la o vârstă fragedă și probabilitatea apariției unor probleme legate de alcool la adulți; întrucât mijloacele cele mai eficace de prevenire a consumului excesiv de alcool de către tineri sunt campaniile de educare, informare și prevenție; întrucât, prin urmare, Comisia ar trebui să înceapă fără întârziere elaborarea unei noi strategii europene privind alcoolul, care să contribuie la limitarea consumului excesiv de alcool, iar publicul ar trebui informat printr-o campanie de sensibilizare cu privire la efectele nocive asupra sănătății ale consumului de alcool;

N.

întrucât Organizația Mondială a Sănătății (OMS) evidențiază nevoia de a avea mai multe cunoștințe și de a lua măsuri suplimentare cu privire la teme cum ar fi legătura dintre consumul de alcool și făt, alcool și persoanele în vârstă, efectele asupra persoanelor dezavantajate social și excluderea socială legată de abuzul de alcool;

O.

întrucât, în Uniunea Europeană, diverșii factori sociali, culturali, geografici și economici determină obiceiuri și tendințe în ceea ce privește consumul de alcool care variază, chiar și la nivel local, creând atitudini diferite față de băut;

P.

întrucât este necesară o distincție clară între consumul responsabil de alcool și cel prejudiciabil; întrucât un consum responsabil de băuturi alcoolice este compatibil cu un stil de viață sănătos;

Q.

întrucât aproximativ un accident rutier din patru poate fi asociat cu conducerea sub influența alcoolului și cel puțin 5 200 de persoane sunt ucise anual în UE în accidente rutiere cauzate de consumul de alcool; întrucât condusul sub influența alcoolului rămâne al doilea dintre factorii principali ai deceselor pe drumurile din UE;

R.

întrucât mulți cetățeni ai UE, în special tinerii, nu sunt suficient de bine informați cu privire la pericolele pentru sănătate prezentate de consumul prejudiciabil și de dependența de alcool și întrucât prevenirea și sensibilizarea sunt, prin urmare, esențiale în cadrul noii strategii europene privind alcoolul; întrucât identificarea timpurie și consilierea persoanelor ce urmează modele nocive de consum de alcool s-au dovedit a fi eficiente; întrucât sunt încă posibile numeroase îmbunătățiri legate de protecția minorilor de publicitatea pentru alcool;

S.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (4) din 28 ianuarie 2002 stipulează că produsele alimentare nu prezintă siguranță atunci când se consideră că acestea sunt dăunătoare sănătății;

T.

întrucât diferitele categorii de vârstă practică diferite modele de consum de alcool, care nu au fost până în prezent studiate comparativ;

U.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (5) exclude băuturile cu un conținut alcoolic care depășește 1,2 % din volum de la două din dispozițiile sale, și anume lista ingredientelor și cerințele în materie de etichetare nutrițională; întrucât natura riscurilor legate de alcool impune, cu toate acestea, informarea completă cu privire la băuturile alcoolice;

V.

întrucât în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 Comisia trebuia să elaboreze până în decembrie 2014 un raport în care să se evalueze dacă pe viitor ar trebui să se aplice în cazul băuturilor alcoolice cerința de a prezenta informații despre valoarea energetică și motivele care justifică posibilele exceptări, precum și o propunere legislativă, dacă este cazul, care să stabilească normele pentru o listă a ingredientelor sau o declarație nutrițională obligatorie pentru aceste produse;

W.

întrucât strategia UE privind alcoolul a reușit să ajute statele membre să reducă efectele nocive asociate abuzului de alcool, în special prin împărtășirea celor mai bune practici în domenii cum ar fi protejarea tinerilor, reducerea numărului de accidente rutiere legate de abuzul de alcool și educația în vederea sensibilizării cu privire la efectele consumului de alcool, prin instituirea unei baze de date și asigurarea unei monitorizări comune la nivelul UE, precum și prin consolidarea coordonării dintre Comisie și statele membre, care a dus în cele din urmă la elaborarea de către Comitetul pentru politicile și acțiunile naționale referitoare la consumul de alcool (CNAPA) a Planului de acțiune privind consumul de alcool în rândul tinerilor și consumul ocazional excesiv de alcool (2014-2016);

X.

întrucât implicarea unei game largi de părți interesate în Forumul european privind alcoolul și sănătatea și în contexte mai largi a promovat dezvoltarea unor măsuri concrete și măsurabile pentru a reduce efectele nocive ale consumului abuziv de alcool la nivel local pe teritoriul Uniunii Europene;

Y.

întrucât cel de-al treilea program al acțiunii Uniunii în domeniul sănătății (2014-2020) promovează adoptarea unor bune practici validate în vederea implementării unor măsuri de prevenire eficiente din punctul de vedere al costurilor, axate pe factori de risc cheie, inclusiv abuzul de alcool,

Z.

întrucât evaluarea externă a strategiei efectuată în 2012 a confirmat pertinența și utilitatea abordării adoptate de actuala strategie și temele sale prioritare,

1.

ia act de faptul că, la 22 octombrie 2013, în cadrul reuniunii CNAPA, Comisia și-a anunțat intenția de a lucra, în strânsă cooperare cu statele membre, pentru dezvoltarea unui plan de acțiune european pentru reducerea efectelor nocive ale consumului de alcool; ia act de adoptarea în septembrie 2014 a Planului de acțiune privind consumul de alcool în rândul tinerilor și consumul ocazional excesiv de alcool (2014-2016) și invită Comisia să monitorizeze punerea sa în aplicare în statele membre;

2.

invită Comisia să ofere orientări referitoare la combaterea efectelor nocive asociate consumului de alcool și să-și continue activitatea de sprijinire a autorităților competente din statele membre în cazurile în care acest sprijin aduce valoare adăugată, respectând, în același timp, principiile proporționalității și subsidiarității;

3.

subliniază faptul că reducerea problemelor socio-economice, de sănătate și securitate provocate de alcool necesită măsuri referitoare la extinderea, modelele și contextele consumului de alcool, precum și la cauzele sociale mai extinse, prin mijloace cum ar fi educația și lansarea unor campanii de informare;

4.

solicită Comisiei să înceapă imediat activitatea la strategia UE privind alcoolul (2016-2022), păstrând aceleași obiective, actualizând cadrul de reglementare cu scopul de a susține guvernele naționale în combaterea efectelor nocive asociate consumului de alcoolul, să sprijine monitorizarea și colectarea datelor fiabile, să încurajeze prevenirea, promovarea sănătății și educația în domeniu, diagnosticarea timpurie, îmbunătățirea accesului la tratament, acordarea de sprijin permanent persoanelor afectate și familiilor lor, inclusiv programe de consiliere, reducerea numărului de accidente de trafic produse de condusul sub influența alcoolului și să diferențieze mai bine modelele de consum de alcool, comportamentele și atitudinile legate de consumul de alcool;

5.

consideră că actuala strategie a UE de sprijinire a statelor membre în abordarea efectelor nocive legate de alcool ar trebui reînnoită, păstrând în general același format și aceleași obiective, și anume abordarea efectelor nocive asociate consumului de alcool la nivelul statelor membre, păstrarea caracterului orientat spre acțiune și stimularea unei abordări participative a tuturor părților interesate;

6.

îndeamnă Comisia să prezinte imediat raportul prevăzut pentru luna decembrie 2014 în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, evaluând dacă pe viitor băuturilor alcoolice ar trebui să li se aplice cerința de a prezenta informații despre ingredientele și valorile nutritive, ținând seama, în special, de impactul asupra IMM-urilor și asupra producției artizanale;

7.

îndeamnă Comisia să solicite imediat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) să reexamineze utilizarea acetaldehidei ca substanță aromatizantă în băuturile alcoolice și nealcoolice;

8.

subliniază necesitatea indicării cu claritate și în cel mai scurt timp pe etichete cel puțin a conținutului caloric al băuturilor alcoolice și îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă în acest sens cel târziu în 2016;

9.

invită Comisia să înceapă imediat lucrările cu privire la noua strategie a UE privind alcoolul pentru perioada 2016-2022, ținând cont de planul de acțiune al CNAPA și concluziile evaluării independente a Strategiei UE privind efectele nocive legate de alcool, pentru a asigura un impact durabil al rezultatelor obținute până în prezent și pentru a continua să sprijine guvernele naționale în ceea ce privește combaterea efectelor nocive asociate consumului de alcoolul pe termen lung;

10.

subliniază că existența unei complementarități între legislație și codurile de conduită menite să protejeze minorii de consecințele negative ale consumului abuziv de alcool este necesară pentru protecția eficientă a minorilor; invită statele membre să asigure respectarea strictă legislației naționale existente privind limitele de vârstă pentru consumul de alcool și să evalueze necesitatea adoptării unor noi prevederi juridice obligatorii pentru protecția eficientă a minorilor;

11.

invită statele membre să pună în aplicare, în cadrul sistemelor lor de sănătate, politici și tratamente menite să reducă dependența de alcool;

12.

invită statele membre să depună mai multe eforturi pentru educarea publicului larg, în special a minorilor și a femeilor însărcinate, cu privire la efectele nocive ale consumului de alcool; de asemenea, le invită să legifereze în acest sens, atunci când acest lucru se impune;

13.

recunoaște diferențele între modelele de consum dintre statele membre și aspectele culturale ale consumului responsabil de alcool;

14.

subliniază necesitatea unei campanii de informare la nivelul întregii Uniuni, care să avertizeze femeile însărcinate să nu consume alcool și invită Comisia să examineze efectele etichetării asupra acestui aspect și să prezinte o propunere legislativă în acest sens cel târziu în 2016;

15.

îndeamnă statele membre, care sunt primele responsabile de elaborarea, aplicarea și evaluarea politicilor de sănătate publică menite să reducă utilizarea nocivă de alcool, să stabilească norme stricte privind comercializarea băuturilor alcoolice, în special în ceea ce privește minorii;

16.

invită Comisia să aibă în vedere introducerea, în întreaga Uniune, a unei etichetări care să avertizeze consumatorii cu privire la pericolele asociate condusului sub influența alcoolului;

17.

solicită Comisiei să evalueze și, dacă este necesar, să reformeze rolul și modalitatea de funcționare a Forumului privind sănătatea și consumul de alcool (EAHF) pentru a garanta că membrii acestuia reprezintă cu adevărat toate părțile interesate, de o manieră echilibrată, cu o reprezentare adecvată a operatorilor economici și a ONG-urilor și să lucreze pentru încurajarea și sprijinirea participării lor la forum și a angajamentului lor de a dezvolta măsuri concrete și eficiente de reducere a efectelor nocive ale consumului de alcool, precum și măsuri pentru sprijinirea acțiunilor specifice care sunt relevante la nivel național, regional și local;

18.

invită Comisia să introducă noi îmbunătățiri operaționale la nivelul punerii în aplicare a strategiei actuale a UE, cum ar fi includerea tuturor părților interesate în EAHF, măsuri pentru consolidarea interacțiunii cu CNAPA la nivelul UE, promovarea bunelor practici în ceea ce privește stabilirea, monitorizarea și evaluarea angajamentelor, colectarea unor indicatori mai fiabili, care să ofere o imagine obiectivă, actualizată și realistă a modelelor de consum de alcool și a efectelor nocive ale consumului de alcool, precum și sprijinirea acțiunilor specifice relevante la nivel local, respectând pe deplin normele fundamentale ale Tratatului UE;

19.

subliniază că noua strategie privind alcoolul a UE nu ar trebui să fixeze noi obiective, ci, mai degrabă, să sprijine obiectivele deja convenite în cadrul Planului european de acțiune 2012-2020 pentru reducerea utilizării nocive a alcoolului, elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS);

20.

constată că o nouă strategie a UE se poate dovedi valoroasă prin faptul că oferă statelor membre opțiuni de acțiune bazate pe dovezi, având în vedere că responsabilitatea utilizării celei mai potrivite abordări pentru reducerea efectelor nocive ale alcoolului revine autorităților naționale, regionale și locale; îndeamnă Comisia să continue să joace un rol important în promovarea cercetării de calitate și împărtășirii datelor;

21.

reiterează importanța ca statele membre, Comisia, Parlamentul și Consiliul să își arate angajamentul politic ferm pentru intensificarea eforturilor de prevenire a efectelor nocive ale consumului de alcool și să prezinte un răspuns politic adecvat, bazat pe dovezi, care să reflecte efectele nocive grave și diverse asupra sănătății și la nivel socioeconomic ale consumului de alcool, precum și legăturile sale cu alți factori de risc;

22.

reamintește importanța stabilirii unor obiective politice măsurabile și cu riguroase, precum și a unor mecanisme multianuale adecvate de monitorizare a progreselor pentru a asigura punerea în aplicare eficace a strategiei în statele membre; subliniază necesitatea de a monitoriza punerea în aplicare a legislației naționale privind alcoolul;

23.

solicită Comisiei și statelor membre să sprijine activ îmbunătățirea indicatorilor, colectarea de date fiabile, comparabile și analizate la timp cu privire la consumul de alcool și consecințele sale asupra sănătății și societății, să aloce resurse adecvate pentru a reduce povara cauzată de utilizarea abuzivă a alcoolului și costurile directe și indirecte pentru societate determinate de efectele nocive asociate consumului de alcool și să promoveze integrarea efectivă a datelor relevante în politicile naționale și ale UE privind alcoolul folosind o bază comună de dovezi;

24.

îndeamnă statele membre să își consolideze eforturile de protecție a tinerilor de efectele nocive ale alcoolului, în special prin aplicarea în mod strict a legislației naționale privind limita de vârstă și asigurarea unei publicități responsabile;

25.

îndeamnă Comisia și statele membre să investească în educație, pentru a sublinia efectele abuzului de alcool asupra sănătății și a societății, promovând, în același timp, moderația și responsabilitatea în privința consumului de băuturi alcoolice;

26.

subliniază că banii publici nu ar trebui utilizați pentru a promova consumul de alcool, cu excepția măsurilor de promovare reglementate prin Regulamentele (UE) nr. 1144/2014 și nr. 1308/2013;

27.

subliniază necesitatea ca statele membre să restricționeze vânzarea de băuturi alcoolice persoanelor care nu au vârsta legală pentru a cumpăra băuturi alcoolice, prin efectuarea unor acțiuni periodice de control, în special în vecinătatea școlilor; invită Comisia să abordeze cum se cuvine vânzarea transfrontalieră a alcoolului pe internet; invită Comisia și statele membre să organizeze campanii de sensibilizare cu privire la pericolul prezentat de consumul ocazional excesiv de alcool, în special în cazul minorilor și să facă mai multe eforturi pentru a reduce numărul accidentelor rutiere legate de condusul sub influența alcoolului;

28.

îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a Directivei 2010/13/UE privind furnizarea de servicii mass-media audiovizuale și să analizeze posibilitatea revizuirii dispozițiilor sale referitoare la promovarea comercială a alcoolului adresată tinerilor și sponsorizarea alcoolului pentru a reduce expunerea tinerilor la promovarea comercială a băuturilor alcoolice;

29.

solicită statelor membre, Comisiei și tuturor părților implicate relevante să revizuiască și să consolideze campaniile de sensibilizare cu privire la pericolele consumului nociv de alcool în special de către femeile însărcinate și cu privire la impactul alcoolului asupra fătului;

30.

solicită Comisiei și statelor membre să aibă în vedere măsuri concrete pentru a restricționa consumul de alcool, în special în rândul minorilor și al persoanelor care suferă de afecțiuni grave, boli cronice sau dependențe grave legate de consumul de alcool;

31.

solicită Comisiei să mențină în strategia sa financiară sprijinul acordat proiectelor concrete, fundamentate științific, care vizează contracararea efectelor nocive asociate abuzului de alcool, precum și înțelegerea cauzelor subiacente ale abuzului de alcool în cadrul noului program în domeniul sănătății și al programului Orizont 2020; solicită Comisiei să se asigure că sprijinul său financiar se adresează doar proiectelor care dispun de o metodologie științifică solidă și sunt conduse de operatori obiectivi;

32.

solicită statelor membre, Comisiei și celorlalte părți interesate să diversifice campaniile de informare privind pericolul consumului de alcool asupra diverselor grupe de vârstă, a modului de a conduce și consecințele conducerii sub influența alcoolului pentru a adapta aceste campanii diverselor grupe de vârstă și a le pune în aplicare cu mai multă fermitate;

33.

solicită statelor membre să pună în aplicare măsuri de sensibilizare și educare adresate tinerilor în cadrul strategiilor de prevenire a abuzurilor și răspândire a bunelor practici;

34.

invită statele membre să se bazeze pe strategia OMS privind alcoolul și să îmbunătățească depistarea timpurie, în cadrul serviciilor de asistență medicală primară, a cazurilor de consum nociv de alcool, prin promovarea screeningului și asigurarea unor servicii de sprijin adecvate pentru tratarea tulburărilor cauzate de consumul de alcool și a afecțiunilor cronice aferente;

35.

subliniază că normele folosite de autoritățile competente din statele membre trebuie să contribuie la sensibilizarea publicului cu privire la consecințele abuzului de alcool, la asigurarea unor tratamente disponibile și accesibile pentru persoanele care suferă de tulburări legate de consumul excesiv de alcool, precum și să introducă programe de screening și să asigure intervenții rapide în caz de consum periculos și nociv de alcool; invită statele membre să coopereze cu scopul de a găsi soluții pentru a sprijini persoanele care suferă de afecțiuni, boli cronice sau dependențe grave legate de consumul de alcool, pentru a le ajuta să se îngrijească și să pună capăt dependenței;

36.

regretă faptul că în anumite state membre au fost reduse servicii esențiale în domeniul dependenței de alcool;

37.

invită statele membre și toate părțile interesate relevante să continue, să consolideze și/sau să dezvolte politici și acțiuni de promovare a unor stiluri de viață sănătoase, printre care o nutriție sănătoasă, sport și activități sănătoase de petrecere a timpului liber, recunoscând, în același timp, faptul că consumul moderat de băuturi alcoolice constituie o parte semnificativă a vieții culturale în multe state membre, iar acest lucru nu intră în mod necesar în conflict cu un stil de viață sănătos;

38.

solicită statelor membre să analizeze cu atenție oportunitatea introducerii de politici naționale menite să prevină comercializarea băuturilor alcoolice ieftine, cu condiția ca aceste măsuri să protejeze în mod eficient sănătatea și să respecte principiile subsidiarității și proporționalității și avizului care urmează să fie emis de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la compatibilitatea cu legislația UE a politicii guvernului scoțian de stabilire a prețurilor minime;

39.

îndeamnă statele membre să își analizeze legislația și inițiativele existente privind informarea consumatorilor și cultura adecvată a consumului de alcool, pentru a educa și a sensibiliza persoanele cu privire la consecințele consumului nociv de alcool și a reduce efectele nocive asociate abuzului de alcool; în special, recomandă statelor membre să supravegheze campaniile de publicitate pentru alcool și impactul acestora asupra tinerilor și să ia măsurile potrivite pentru a limita expunerea tinerilor la acestea;

40.

solicită Comisiei să analizeze legislația europeană existentă în ceea ce privește nevoia de a îmbunătăți informarea consumatorilor cu privire la alcool, asigurându-se că aceștia sunt conștienți de conținutul de alcool și valoarea energetică, fără a impune bariere pe piața unică; subliniază importanța unor informații clare, concise și eficiente cu privire la efectele consumului de alcool și la riscurile asupra sănătății; invită Comisia să aibă în vedere adoptarea la nivel european a unei etichete care să conțină avertizări pentru consumatori cu privire la pericolele legate de băuturile cu conținut de alcool în timpul sarcinii și la volan;

41.

invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii adecvate și să intensifice controalele pentru a contracara contrafacerea alcoolului, precum și pentru a combate vânzarea alcoolului în mod ilegal și pe piața neagră, care au consecințe deosebit de negative pentru păturile sociale cele mai defavorizate și pentru tineri și să protejeze indicațiile geografice în cadrul Uniunii și la nivel mondial prin acorduri comerciale internaționale;

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/39

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh, în special cele din 18 septembrie 2014 (1), 16 ianuarie 2014 (2), 21 noiembrie 2013 (3) și 14 martie 2013 (4),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (5) și la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale (6),

—

având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea (7),

—

având în vedere Pactul de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh,

—

având în vedere declarația comună a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, a Comisarului pentru comerț, Cecilia Malmström, a Comisarului pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea muncii, Marianne Thyssen, și a Comisarul pentru cooperare și dezvoltare internațională, Neven Mimica, cu ocazia comemorării a doi ani de la tragedia de la Rana Plaza,

—

având în vedere Declarația ONU de la Johannesburg privind un consum și o producție sustenabile în vederea promovării dezvoltării sociale și economice,

—

având în vedere Cadrul promoțional al OIM pentru sănătate și siguranță în muncă (2006, C-187) și Convenția privind sănătatea și securitatea în muncă (1981, C-155), care nu au fost ratificate de Bangladesh, precum și recomandările conexe (R-197); având în vedere, de asemenea, Convenția privind inspecția muncii (1947, C-081), la care Bangladesh este parte semnatară, și recomandările acesteia (R-164),

—

având în vedere programul OIM „Better Work” în Bangladesh, lansat în octombrie 2013,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681) și rezultatele consultării publice cu privire la activitatea Comisiei în ceea ce privește direcția ce urmează să fie luată de politica sa privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) după 2014,

—

având în vedere rezoluțiile sale din 6 februarie 2013 privind „Responsabilitatea socială a întreprinderilor, un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă” (8) și „Responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare” (9),

—

având în vedere principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, care au stabilit un cadru atât pentru guverne, cât și pentru firme în sensul protejării și respectării drepturilor omului și care au fost aprobate de Consiliul Drepturile Omului din iunie 2011,

—

având în vedere rezoluția CDO (Consiliul pentru Drepturile Omului) adoptată la 26 iunie 2014 prin care se înființează un grup de lucru interguvernamental al cărui mandat este de a elabora un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu prin care să se reglementeze activitățile corporațiilor transnaționale,

—

având în vedere declarația OIM privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă,

—

având în vedere Pactul mondial al Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile omului, munca, mediul și combaterea corupției,

—

având în vedere propunerea de regulament a Comisiei de instituire a unui sistem al Uniunii pentru diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare (COM(2014)0111), al cărei scop este transpunerea în legislație a Orientărilor OCDE privind diligența necesară, referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat,

—

având în vedere proiectul de lege (nr. 2578) referitoare la diligența necesară a societăților mamă și a principalelor societăți contractante adoptat în primă lectură de Adunarea Națională a Franței, la 30 martie 2015,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 24 aprilie 2013, Rana Plaza, o clădire cu opt etaje din Savar, în afara orașului Dhaka, în care existau mai multe fabrici de confecții, s-a prăbușit, cauzând moartea a peste 1 100 de persoane și rănirea a circa 2 500 de persoane; întrucât prăbușirea clădirii Rana Plaza a fost cel mai grav dezastru industrial ce a avut loc vreodată în Bangladesh și accidentul, cauzat de deficiențe structurale, cu cel mai mare număr de morți din istoria modernă;

B.

întrucât, la 24 noiembrie 2012, în urma unui incendiu izbucnit la fabrica Tazreen din cartierul Ashulia din Dhaka, și-au pierdut viața cel puțin 112 persoane; întrucât incendiile din fabrici, prăbușirea clădirilor și alte accidente legate de sănătatea și siguranța la locul de muncă nu se limitează doar la sectorul confecțiilor textile din Bangladesh, ci rămân chestiuni foarte îngrijorătoare și în alte țări în curs de dezvoltare, dar și în țările cel mai puțin dezvoltate cu un sector al confecțiilor textile puternic orientat spre export, cum ar fi Pakistan și Cambogia;

C.

întrucât, în urma expirării Acordului privind comerțul internațional cu produse textile (Multi-Fibre Agreement) și având în vedere concentrația mare a forței de muncă în sectorul confecțiilor, au devenit producători mondiali o serie de țări în curs de dezvoltare, cum ar fi China, Bangladesh, India și Vietnam; întrucât Bangladeshul se afla pe locul doi în lume, după China, la exportul de confecții textile, salariile din acest sector numărându-se printre cele mai scăzute, iar sectorul textilelor asigurând aproape 85 % din exporturile acestei țări; întrucât 60 % din producția sectorului de confecții era exportată în UE, aceasta fiind cea mai mare piață de export pentru Bangladesh;

D.

întrucât sectorul confecțiilor din Bangladesh are angajați aproximativ 4 milioane de persoane și oferă indirect mijloace de subzistență pentru nu mai puțin de 40 de milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ un sfert din populația Bangladeshului; întrucât industria confecțiilor a contribuit semnificativ la reducerea sărăciei; întrucât Bangladeshul a făcut progrese importante în reducerea decalajelor de gen în societate, îndeplinind cu succes cel de al treilea Obiectiv de dezvoltare al mileniului al ONU privind egalitatea de gen și întrucât, dintre cei 4 milioane de lucrători din sectorul confecțiilor, 3,2 milioane sunt femei; întrucât angajarea femeilor a contribuit, în multe cazuri la capacitarea lor;

E.

întrucât reorganizarea acestui sector în jurul modelului bazat pe lanțul valoric integrat a condus la situația în care se pot asigura comenzi numai prin îmbunătățirea productivității și reducerea continuă a costurilor de producție, ceea ce plasează forța de muncă din Bangladesh și din alte țări în curs de dezvoltare într-o poziție deosebit de vulnerabilă; întrucât în Cambodgia și Sri Lanka, țări în care economia depinde în mare măsură de sectorul confecțiilor, s-a înregistrat o reducere a salariilor în pofida unei dezvoltări rapide a infrastructurilor de producție și a unei creșteri rapide a ocupării forței de muncă; întrucât, în Bangladesh, salariul minim a fost majorat substanțial după dezastrul de la Rana Plaza, dar încă nu a atins ceea ce este considerat un nivel adecvat pentru a acoperi nevoile de bază ale lucrătorilor;

F.

întrucât, conform diferitelor rapoarte, între 2006 și începutul lui 2013, peste 600 de lucrători din industria confecțiilor au murit în incendiile produse în fabricile din Bangladesh și, cu toate acestea, potrivit relatărilor organizațiilor pentru drepturile omului, niciunul dintre proprietarii sau managerii fabricilor nu fost vreodată adus în fața justiției;

G.

întrucât clădirea care s-a prăbușit din cadrul complexului Rana Plaza a fost construită ilegal și nu îndeplinea normele de siguranță; întrucât, în urma catastrofei, 32 de fabrici din Bangladesh au fost închise definitiv din cauza unor deficiențe grave de siguranță, iar alte 26 de fabrici au fost închise parțial; întrucât mai există încă un număr mare de fabrici ale căror standarde nu se ridică la nivelul prevăzut de lege; întrucât OIM susține inițiativa guvernului din Bangladesh de a face inspecții privind siguranța structurii, a instalațiilor electrice și a prevenirii incendiilor în aproximativ 1 800 de fabrici de confecții, multe dintre acestea fiind transformate în clădiri comerciale sau rezidențiale;

H.

întrucât, la 24 aprilie 2013, reprezentanți ai guvernului Bangladeshului, producători locali de confecții și mărci internaționale de confecții, sindicate locale și internaționale și ONG-uri internaționale au semnat „Înțelegerea privind măsurile practice legate de plățile pentru victimele accidentului de la Rana Plaza și pentru familiile acestora” (Fondul fiduciar al donatorilor), pentru a compensa victimele dezastrului și familiile acestora; întrucât suma stabilită pentru a acoperi toate despăgubirile se ridică la 30 de milioane de dolari SUA; întrucât, la doi ani de la dezastru, suma totală colectată prin contribuții voluntare ale firmelor se ridica la aproximativ 27 de milioane USD, fiind necesare încă trei milioane;

I.

întrucât, compensările de natură financiară reprezintă un sprijin economic și, dacă în acest fond nu se vor colecta sumele necesare, nu va fi posibil să se acopere cheltuielile medicale ale victimelor care au nevoie de îngrijire medicală de lungă durată; întrucât Parlamentul și-a exprimat regretul că acordul de compensare voluntară prin intermediul Fondului fiduciar al donatorilor nu și-a atins obiectivul și a remarcat că un mecanism obligatoriu ar aduce mai multe beneficii supraviețuitorilor și familiilor victimelor;

J.

întrucât, ca urmare a tragediei de la Rana Plaza, a protestelor publice care au urmat și a apelurilor la acțiune făcute de Parlamentul European, UE a lansat la 8 iulie 2013, împreună cu guvernul Bangladeshului și cu OIM, „Pactul de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor lucrătorilor și a siguranței în fabricile din industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh” (Pactul de sustenabilitate), prin care Bangladeshul s-a angajat să adopte măsuri pentru a îmbunătăți standardele în domeniul muncii și condițiile de muncă din sectorul confecțiilor de pe teritoriul său;

K.

întrucât, înainte de producerea accidentului, în Bangladesh existau 92 de inspectori care controlau aproximativ 5 000 de fabrici de confecții și alte sectoare din țară; întrucât guvernul Bangladeshului s-a angajat să mai recruteze încă 200 de inspectori până la sfârșitul lui 2013;

L.

întrucât prima revizuire a Pactului s-a realizat în octombrie 2014 și, potrivit acesteia, deși s-au înregistrat progrese însemnate, guvernul Bangladeshului trebuie să adopte măsuri semnificative suplimentare, îndeosebi cu privire la îmbunătățirea și aplicarea legislației muncii, îmbunătățirea drepturilor în domeniul muncii din zonele industriale de export și angajarea mai multor inspectori de muncă; întrucât cea de-a doua revizuire a Pactului va avea loc în toamna anului 2015;

M.

întrucât Legea muncii din Bangladesh a fost modificată în iulie 2013; întrucât, deși conține o serie de reforme pozitive cum ar fi în domeniul siguranței și sănătății la locul de muncă, legea este încă mult sub standardele internaționale cu privire la libertatea de asociere și la negocierea colectivă, așa cum a subliniat Comitetul de experți al OIM în observațiile sale cu privire la Convențiile 87 și 98, această lege incluzând limitări ale dreptului de a alege reprezentanți în deplină libertate, numeroase limitări ale dreptului la grevă și puteri extinse ale administrației de a anula înregistrarea sindicatelor, și întrucât guvernul a afirmat în mod repetat că nu are nicio intenție de a lua în considerarea posibilitatea introducerii unor modificări suplimentare;

N.

întrucât, la 13 mai 2013, a fost semnat Acordul privind siguranța împotriva incendiilor și siguranța clădirilor din Bangladesh, un acord obligatoriu din punct de vede juridic, de către 187 de corporații din industria de îmbrăcăminte, sindicate globale și locale, ONG-uri și grupuri de apărare a drepturilor lucrătorilor, iar la 9 iulie 2013 a fost înființată Alianța pentru siguranța lucrătorilor din Bangladesh, care a reunit 26 de firme de marcă, în principal din America de Nord, dar fără vreo implicare din partea sindicatelor; întrucât Acordul a fost semnat până acum de 175 firme de modă și de firme de marcă de desfacere; întrucât acordul și alianța au inspectat 1 904 fabrici care produceau pentru export;

O.

întrucât guvernul Bangladeshului nu a promulgat încă normele și reglementările de aplicare ale Legii muncii 2013, în pofida promisiunilor repetate în acest sens, ultima dată afirmând că le vor adopta până în vara lui 2015; întrucât implementarea legislației reprezintă o condiție necesară pentru eligibilitatea în cadrul programului „Condiții de muncă mai bune” al OIM și pentru funcționarea Acordului privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor;

P.

întrucât, în Bangladesh, 10 % din forța de muncă din sectorul confecțiilor este angajată în zonele industriale de export; întrucât, în iulie 2014, guvernul a adoptat o nouă Lege privind forța de muncă din zonele industriale de export, dar care nu conferă lucrătorilor drepturi similare cu cele acordate în alte sectoare din Bangladesh; întrucât, de la 1 ianuarie 2014, grevele nu mai sunt interzise, asociațiile pentru bunăstarea lucrătorilor nu au aceleași drepturi și privilegii ca sindicatele;

Q.

întrucât, de la începutul lui 2013, au fost înregistrate aproximativ 300 de sindicate noi în sectorul confecțiilor; întrucât, în 2014, au fost respinse 66 de cereri, ceea ce reprezintă 26 % din totalul cererilor depuse; întrucât discriminarea sindicatelor este încă o problemă extrem de serioasă care se amplifică rapid; întrucât sindicatele declară că guvernul din Bangladesh împiedică în mod activ lucrătorii și angajatorii care doresc să-și înființeze propriile comitete de siguranță, conform prevederilor Acordului;

R.

întrucât Bangladeshul se situează pe locul 136 din 177 în clasamentul țărilor realizat pe baza indicelui de transparență și întrucât corupția este endemică în lanțul global de aprovizionare din sectorul confecțiilor și cuprinde atât clasa politică, cât și corporațiile locale și multinaționale;

S.

întrucât, potrivit Consorțiului pentru drepturile lucrătorilor, măsurile de aliniere a celor 5 000 de fabrici de confecții din Bangladesh la standardele de siguranță occidentale în termen de 5 ani, ar adăuga mai puțin de 10 cenți la prețul de fabrică al fiecăruia dintre cele 7 miliarde de articole de îmbrăcăminte vândute anual de Bangladesh mărcilor occidentale; întrucât nu există niciun indiciu că prețurile la articolele textile și de îmbrăcăminte au crescut în ultimii doi ani;

T.

întrucât sectorul confecțiilor este dominat în mare măsură de marii distribuitori, producători de marcă și comercianți care controlează rețelele mondiale de producție și stabilesc direct specificațiile ce determină oferta; întrucât, în contextul unei industrii globalizate, producătorii de textile și de articole de îmbrăcăminte adesea nu au altă opțiune decât să accepte prețuri mai mici, să mărească standardele de calitate, să reducă perioadele de livrare, să micșoreze cantitățile minime și să-și asume cât mai multe riscuri; întrucât există deficiențe grave în ceea ce privește transparența și trasabilitatea la nivelul lanțurilor globale de aprovizionare; întrucât munca decentă în lanțurile globale de aprovizionare va reprezenta un punct esențial pe ordinea de zi a Conferinței din 2016 a OIM;

U.

întrucât, după acest dezastru, s-a înregistrat o cerere fără precedent din partea consumatorilor europeni de informații cu privire la originea produselor și la condițiile de producție ale acestora; întrucât cetățenii europeni au depus nenumărate petiții și au organizat campanii cerând o mai mare responsabilizare a mărcilor de confecții, astfel încât produsele acestora să fie fabricate în mod etic;

V.

întrucât face parte din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate, Bangladeshul beneficiază de acces fără taxe sau contingente pe piața UE pentru toate produsele sale, în temeiul inițiativei „Totul în afară de arme” (EBA), care acoperă 55 % din exporturile Bangladeshului, dintre care o mare parte o constituie exporturile de îmbrăcăminte/textile și întrucât este obligat, în consecință, să asigure implementarea efectivă a unor standarde fundamentale din convențiile ONU/OIM privind drepturile omului și ale lucrătorilor;

1.

onorează memoria victimelor tragediei de la Rana Plaza, una dintre cele mai devastatoare catastrofe industriale din istorie, cu ocazia comemorării a doi ani de la producerea acesteia; își exprimă încă o dată condoleanțele familiilor îndoliate și compasiunea pentru cei răniți rămași cu dizabilități; subliniază că aceste pierderi ar fi putut fi evitate prin aplicarea unor sisteme mai bune de siguranță la locul de muncă;

2.

reamintește că Comitetul de coordonare pentru Rana Plaza a creat Fondul fiduciar al donatorilor Rana Plaza, pentru a colecta donații voluntare de la companii în vederea acordării unor compensații victimelor și familiilor lor; regretă faptul că 3 milioane USD din cele 30 de milioane USD care reprezintă totalul compensațiilor erau încă neplătite în aprilie 2015 și îndeamnă firmele de marcă internaționale care se aprovizionează din Rana Plaza care au legături semnificative cu Bangladeshul, guvernul Bangladeshului sau Asociația producătorilor și exportatorilor de confecții din Bangladesh (BGMEA) să se asigure că toate compensările datorate vor fi distribuite fără întârziere;

3.

denunță faptul că o treime dintre companiile considerate că au legături cu acest complex de fabrici, cum ar fi Adler Modemarkte, Ascena Retail, Carrefour, Grabalok, J.C. Penney, Manifattura Corona, NKD, PWT sau YesZee, nu au adus încă nicio contribuție la Fondul fiduciar; regretă profund faptul că, după luni de blocaj, Benetton a acordat doar 1,1 milioane USD pentru Fondul fiduciar al donatorilor Rana Plaza, în pofida faptului că contribuția necesară este estimată a fi mult mai mare, pe baza capacității sale de plată și a amplorii implicării sale în Rana Plaza; regretă, de asemenea, că toate mărcile cu legături în Rana Plaza au făcut donații insuficiente, nereușind astfel să își asume responsabilitățile care le revin față de victime, printre aceste companii numărându-se Mango, Matalan și Inditex, care au refuzat să dezvăluie sumele donate, alături de altele, cum ar fi Walmart și The Children’s Place, care au contribuit doar cu o sumă minimă;

4.

ia act de faptul că despăgubirile pentru incendiul din Tazreen sunt negociate în prezent pe aceeași bază ca și acordurile din cazul Rana Plaza, regretă profund actualele întârzieri și solicită distribuirea compensațiilor în timp util;

5.

salută măsurile care se iau actualmente pentru a crea unui sistem național permanent de asigurări pentru accidentele la locul de muncă și încurajează guvernul Bangladeshului să își îndeplinească angajamentul asumat în cadrul Planului de acțiune tripartit național în această privință; invită Comisia Europeană să sprijine astfel de eforturi atunci când este cazul, însă constată că, deși eforturile actuale de compensare sunt apreciabile, acesta va rămâne un obstacol în calea progreselor din domeniu;

6.

invită Comisia și guvernele UE, și nu numai, să analizeze posibilitatea instituirii unor cadre de reglementare obligatorii, în care accesul la căi de atac și despăgubiri să se bazeze pe nevoi și responsabilitate, și nu doar pe capacitatea grupurilor protestatare de a stigmatiza sau pe eforturile voluntare ale companiilor;

7.

salută inițiativa luată de UE de a lansa Pactul de sustenabilitate, care urmărește un nou început în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă, condițiile de lucru, respectarea drepturilor lucrătorilor și promovarea unui comportament responsabil în afaceri în industria textilă din Bangladesh;

8.

ia act de concluziile primei evaluări a Pactului de sustenabilitate, în octombrie 2014, care a relevat progresele semnificative realizate de autoritățile din Bangladesh și recunoaște contribuția Pactului de sustenabilitate în îmbunătățirea sănătății și siguranței în fabrici și a condițiilor de muncă în industria textilă; solicită insistent, cu toate acestea, guvernului Bangladeshului să-și crească nivelul de implicare în implementarea tuturor angajamentelor asumate în cadrul Pactului de sustenabilitate, ca o măsură prioritară; are încredere că, până la a doua evaluare a Pactului de sustenabilitate, care ar trebui să aibă loc în toamna anului 2015, pot fi realizate progrese substanțiale în privința drepturilor lucrătorilor, inspecțiilor muncii, decenței salariilor, integrității structurale a clădirilor, siguranței și sănătății la locul de muncă, precum și în privința comportamentului responsabil în afaceri;

9.

ia act de măsurile luate de Bangladesh în privința modificării și completării Legii muncii ca urmare a dezastrului de la Rana Plaza, precum și în privința consolidării drepturilor fundamentale în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă și al drepturilor lucrătorilor; regretă că o serie de restricții ale libertății de asociere a lucrătorilor nu ar fost abordate și că legea încă nu este în concordanță cu convențiile OIM;

10.

solicită guvernului din Bangladesh, respectându-și angajamentele asumate în cadrul Pactului de sustenabilitate, să adopte fără întârziere și ca o prioritate absolută, normele și reglementările necesare aplicării efective a Legii muncii, în deplină consultare cu Consiliul consultativ tripartit și acordând o atenție specială implementării Convențiilor 87 și 98 ale OIM privind libertatea de asociere și negocierile colective;

11.

este preocupat de situația din ZIE, unde sindicatele continuă să fie interzise, iar condițiile de muncă și standardele de sănătate și siguranță sunt precare, și subliniază că lucrătorii din aceste zone ar trebui să beneficieze de libertăți juridice și standarde de siguranță fundamentale echivalente cu cele ale lucrătorilor din alte zone ale țării; regretă profund faptul că Legea propusă a muncii pentru zonele industriale de export interzice în continuare lucrătorilor din ZIE să se organizeze în sindicate și subliniază că asociațiile pentru protecția socială a lucrătorilor nu au nicidecum drepturi și privilegii comparabile cu cele ale sindicatelor; invită insistent guvernul Bangladeshului să extindă imediat și total dreptul muncii la zonele industriale de export;

12.

salută creșterea salariului minim în industria textilă cu 77 %, de la 35 EUR la 62 EUR pe lună și încurajează o implementare universală; constată, cu toate acestea, că în practică salariul minim din industria textilă nu este încă suficient pentru acoperirea nevoilor de bază ale lucrătorilor și că acesta ar trebui majorat cel puțin până la 104 EUR pentru a se realiza acest lucru, și solicită guvernului Bangladeshului să instituie un salariu minim decent, consultându-se fără rezerve cu sindicatele și cu angajații; invită insistent, de asemenea, guvernul să se asigure că toate fabricile de confecții plătesc efectiv salariile datorate;

13.

salută înregistrarea a aproximativ 300 de noi sindicate în sectorul confecțiilor de la începutul anului 2013, ceea ce reprezintă o dublare a numărului lor în acest sector, dar este îngrijorat de faptul că în 2014 și 2015 procesul de înregistrare a încetinit; încurajează autoritățile din Bangladesh să continue tendința inițială pozitivă de a îndeplini obiectivul unei reprezentări adecvate a celor 4 milioane de lucrători din sectorul confecțiilor;

14.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la informațiile conform cărora sindicatele nou înființate se confruntă cu discriminări, concedieri și represalii; este consternat de discriminarea anti-sindicate la scară largă, evidențiată de acțiuni clar dovedite de amenințare, hărțuire și violență fizică împotriva reprezentanților lucrătorilor, printre care asasinarea liderului sindical Aminul Islam; invită insistent guvernul Bangladeshului să se ocupe efectiv de problema practicilor neloiale de muncă, luând măsurile necesare pentru a preveni, investiga și urmări în justiție abaterile într-un mod rapid și transparent, pentru a pune capăt impunității și a aduce și asasinii lui Aminul Islam în fața justiției; este convins că o formare adecvată și ridicarea nivelului de conștientizare cu privire la drepturile lucrătorilor sunt metode eficiente de reducere a discriminării împotriva sindicatelor;

15.

consideră că existența unor structuri sindicale democratice are un rol important în îmbunătățirea standardelor de sănătate și siguranță, de exemplu prin dezvoltarea continuă, în toate fabricile, a unor comitete de siguranță conduse de lucrători, subliniază, de asemenea, importanța accesului sindicatelor la fabrici pentru a putea instrui lucrătorii cu privire la modul în care își pot proteja drepturile și siguranța, inclusiv dreptul de a refuza să muncească în condiții de nesiguranță;

16.

salută angajamentul guvernului de a restabili Autoritatea pentru inspectarea fabricilor și a altor societăți (DIFE), pentru care se preconizează în final 993 de angajați și 23 de birouri regionale; salută, de asemenea, modernizarea serviciilor de inspecție ale acesteia în ianuarie 2014, adoptarea Politicii naționale pentru sănătate și siguranță și standardele unificate pentru inspecțiile de sănătate și siguranță; solicită Comisiei și partenerilor internaționali să ofere asistență tehnică și să-și împărtășească practicile optime pentru a contribui la modernizarea DIFE; solicită guvernului Bangladeshului să-și respecte angajamentele privind inspecțiile muncii și să respecte Convenția 81 a OIM; salută închiderea fabricilor care nu respectau standardele de siguranță;

17.

este în continuare îngrijorat de acuzațiile privind corupția endemică din Bangladesh în care sunt implicați inspectorii de sănătate și siguranță și proprietari de fabrici de îmbrăcăminte și solicită intensificarea eforturilor pentru combaterea acestor practici;

18.

înțelege dificultățile de recrutare a inspectorilor, datorate necesității unei instruiri adecvate pentru asimilarea unui standard unic și a unor proceduri operaționale armonizate înainte de numirea efectivă; regretă, cu toate acestea, că obiectivul de recrutare a 200 de inspectori suplimentari până la sfârșitul anului 2013 nu a fost încă îndeplinit, numărul actual de persoane recrutate fiind de 173 și subliniază faptul că 200 de inspectori sunt cu mult sub nivelul necesar pentru a supraveghea o industrie de 4 milioane de lucrători;

19.

salută faptul că acordul și alianța au terminat inspectarea tuturor fabricilor incluse în mandatul lor și au finalizat peste 400 de Planuri de acțiune corective (PAC); invită insistent guvernul din Bangladesh să vină în completarea acestei acțiuni prin inspectarea rapidă a fabricilor aflate în responsabilitatea lor și să adopte măsuri de remediere adecvate; susține importanta activitate a OIM pentru a contribui la realizarea acestora; salută angajamentul acelor producători care doresc să îmbunătățească standardele și solicită tuturor actorilor implicați să asigure implementarea corectă a PAC;

20.

salută faptul că, în prezent, peste 250 de mari firme de modă și de desfacere care au ca sursă industria de confecții din Bangladesh au semnat Acordul sau Alianța pentru a-și coordona eforturile de îmbunătățire a siguranței în fabricile din Bangladesh care le aprovizionează; încurajează, în acest context, și alte companii, inclusiv IMM-uri, să se alăture Acordului; subliniază necesitatea unei implicări corespunzătoare a tuturor actorilor pentru o implementare efectivă a acordului și încurajează replicarea acestuia în alte țări cu risc ridicat;

21.

încurajează semnatarii Acordului și membrii Alianței să își îmbunătățească cooperarea și să facă sistematic schimb de rapoarte referitoare la inspecțiile din fabrici, pentru a evita suprapunerea eforturilor și diferențierea standardelor; invită Alianța să publice aceste rapoartele și în bengali, inclusiv online și să includă ilustrații, astfel încât să fie accesibile oricărei persoane din țară;

22.

consideră că comercianții cu amănuntul de talie mondială și producătorii de marcă au o mare parte de responsabilitate pentru actualele modele de producție, făcând dificilă îmbunătățirea condițiilor de muncă și a salariilor în țările producătoare; este convins s-ar putea crea o structură pieței și condiții sociale mai echitabile, dacă societățile respective ar respecta în totalitate, pe toată lungimea lanțurilor de aprovizionare, standardele fundamentale ale OIM în materie de muncă, standardele recunoscute la nivel internațional în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI), în special Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, recent actualizate, cele zece principii ale Pactului mondial al Organizației Națiunilor Unite, Standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială și Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului; salută inițiativa emblematică a Comisiei Europene privind managementul responsabil al lanțului de aprovizionare în sectorul textil, ținând seama de inițiativele naționale existente, cum ar fi cele din Germania, Țările de Jos, Danemarca și Franța și consideră că UE are capacitatea și datoria de a fi un lider mondial al responsabilității în cadrul lanțului de aprovizionare;

23.

consideră că accesul la informații în sectorul textil este adesea cel mai important obstacol pentru combaterea încălcărilor drepturilor omului din cadrul lanțului de aprovizionare global și că este nevoie de un sistem de raportare obligatoriu, care să ofere informații conectând toți actorii din lanțul valoric al unui produs, de la locul de producție până la comercianții cu amănuntul; consideră că este necesară o nouă legislație a UE care să impună o obligație juridică de diligență necesară în privința drepturilor omului la nivelul întreprinderilor din UE care își externalizează producția în țări terțe, inclusiv măsuri cu caracter obligatoriu pentru a asigura prin lege trasabilitatea și transparența, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu Orientările OECD pentru întreprinderile multinaționale;

24.

solicită Consiliului și Comisiei să includă o clauză obligatorie de RSI în toate acordurile bilaterale comerciale și de investiții semnate de UE, care să oblige investitorii europeni să respecte principiile RSI definite la nivel internațional, inclusiv actualizarea din 2010 a Orientărilor OCDE și standardele definite de ONU, OIM și UE; solicită ca, în viitoarele acorduri comerciale ale UE cu țări terțe, să se acorde o poziție mai importantă siguranței și sănătății la locul de muncă, ca parte a agendei pentru munca decentă, precum și ca UE să ofere sprijin tehnic pentru aplicarea acestor dispoziții, astfel încât să nu devină o barieră în calea comerțului;

25.

recunoaște că munca în sectorul confecțiilor a ajutat milioane de femei sărace din mediul rural din Bangladesh și din alte zone să scape de sărăcie și de dependența materială de bărbați; observă că forța de muncă nesindicalizată este compusă în principal de lucrători necalificați și de femei din sectorul confecțiilor din țările în curs de dezvoltare; recunoaște că progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile și protecția lucrătorilor sunt esențiale pentru capacitarea femeilor și subliniază necesitatea de a crește reprezentarea femeilor în cadrul sindicatelor, inclusiv în cadrul sindicatelor nou constituite în Bangladesh, și salută Pactul de sustenabilitate, ca o recunoaștere a importanței capacitării de gen în îmbunătățirea standardelor de muncă;

26.

remarcă faptul că inițiativa „Totul în afară de arme” (EBA) a jucat un rol important în dezvoltarea economică a Bangladeshului și a contribuit la îmbunătățirea condițiilor materiale a milioane de persoane, mai ales a femeilor; este, însă, convins că fără criterii de condiționalitate solide în domeniul drepturilor omului și al drepturilor lucrătorilor, EBA și SPG creează riscul agravării standardelor scăzute în materie de protecție a lucrătorilor și al subminării condițiilor decente de muncă; solicită Comisiei să stabilească dacă Bangladeshul respectă convențiile privind drepturile omului, munca și mediul în cadrul SPG și să informeze Parlamentul; subliniază că țările care realizează progrese semnificative în privința standardelor sociale și de muncă ar trebui recompensate prin acordarea unui acces total pe piață al produselor lor;

27.

încurajează VP/ÎR Mogherini și Comisarul Malmström să continue să includă ratificarea standardelor fundamentale ale OIM, inspecțiile vizând sănătatea și siguranța, precum și libertatea de asociere în discuțiile cu Bangladesh și cu alte țări privind continuarea schimburilor comerciale preferențiale;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Guvernului și Parlamentului Bangladeshului, precum și Directorului General al OIM.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/47

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și Protocolul adițional la aceasta,

—

având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la fluxurile migratorii din Mediterana, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa (1),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 mai 2014 referitor la punerea în aplicare a Comunicării privind activitatea Grupului operativ pentru Marea Mediterană,

—

având în vedere dezbaterea privind situația din Mediterană și necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE, organizată la Parlament la 25 noiembrie 2014,

—

având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE (2),

—

având în vedere inițiativa ICNUR pentru zona centrală a Mării Mediterane și propunerile ICNUR de abordare a valurilor actuale și viitoare de solicitanți de azil, refugiați și migranți ce sosesc în Europa,

—

având în vedere planul de acțiune în zece puncte privind migrația adoptat la 20 aprilie 2015 de către Consiliul mixt Afaceri Externe și Afaceri Interne,

—

având în vedere concluziile summitului special al Consiliului UE privind criza refugiaților din Marea Mediterană, din 22 aprilie 2015,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) peste 1 500 de persoane au murit în Marea Mediterană de la începutul acestui an;

B.

întrucât, potrivit OIM, aproximativ 23 918 migranți au ajuns pe coasta italiană începând cu 1 ianuarie 2015; întrucât, potrivit autorităților elene, 10 445 de migranți au fost salvați de paza de coastă elenă din Marea Egee în primul trimestru al anului 2015;

C.

întrucât forțele maritime italiene, paza de coastă italiană, marina italiană și câteva nave comerciale au efectuat operațiuni neîntrerupte pentru salvarea migranților aflați în dificultate pe Marea Mediterană și au venit în ajutorul a aproximativ 10 000 de migranți în perioada de șase zile de vineri, 10 aprilie, până joi, 16 aprilie 2015;

D.

întrucât ultima operațiune dedicată exclusiv căutării și salvării în Marea Mediterană, Mare Nostrum, a salvat 150 810 migranți în cursul unei perioade de 364 de zile; întrucât estimările inițiale nu indică în acest moment o reducere a numărului de migranți care traversează Mediterana;

E.

întrucât o proporție mai mare de persoane care încearcă să traverseze Marea Mediterană fug de conflicte sau de persecuție din Siria, Irak, Eritreea, Somalia și Libia; întrucât până la 700 de migranți au dispărut și se crede că s-au înecat după ce vasul de pescuit din lemn pe care se înghesuiau s-a răsturnat în apropiere de Libia, în timp ce o navă comercială portugheză venea în ajutorul său în seara zilei de sâmbătă, 18 aprilie 2015; întrucât, potrivit relatărilor, unul dintre supraviețuitori a informat autoritățile italiene că la bord s-ar fi putut afla până la 950 de persoane; întrucât o tragedie similară s-a produs la începutul acestei luni, în care se apreciază că aproximativ 400 de migranți și-au pierdut viața pe mare în momentul în care ambarcațiunea de pescuit din lemn care transporta aproximativ 550 de persoane s-a răsturnat;

F.

întrucât operațiunea comună Triton coordonată de Frontex a devenit pe deplin funcțională la 1 noiembrie 2014, având un buget inițial de numai 2,9 milioane EUR pe lună, în comparație cu aproximativ 9 milioane EUR pentru Mare Nostrum; întrucât de la lansarea operațiunii comune „Triton” peste 24 400 de migranți ilegali au fost salvați pe ruta mediteraneeană centrală, inclusiv aproape 7 860 prin acțiuni finanțate de Frontex;

G.

întrucât traficanții de persoane și membrii filierelor de imigrație clandestină exploatează migrația ilegală și pun în pericol viețile migranților pentru a obține profituri pentru propriile afaceri, poartă responsabilitatea pentru moartea a mii de persoane și reprezintă o problemă gravă pentru UE și statele membre; întrucât traficanții generează profituri în valoare de 20 de miliarde EUR pe an din activitățile lor infracționale; întrucât, conform Europol, grupurile infracționale organizate care facilitează activ transportul de migranți ilegali prin Marea Mediterană au avut legături directe cu traficul de persoane, drogurile, armele de foc și terorismul; întrucât la 17 martie 2015 Europol a înființat Echipa operațională mixtă „Mare” pentru a aborda problema acestor grupuri infracționale;

H.

întrucât instabilitatea și conflictele din regiune au un impact asupra masei fluxului de migranți și a celui de persoane strămutate și, prin urmare, asupra numărului de persoane care încearcă să ajungă în UE, întrucât expansiunea rapidă a SI și Daesh în zonele de conflict învecinate va avea, în cele din urmă, un impact asupra afluxului masiv de migranți și a fluxurilor persoanelor strămutate;

1.

își exprimă regretul și tristețea profunde pentru pierderile tragice și repetate de vieți omenești din Mediterana; îndeamnă Uniunea Europeană și statele sale membre ca, pe baza cooperării existente, să facă tot posibilul pentru a preveni alte pierderi de vieți omenești pe mare; solicită UE și statelor membre să facă tot posibilul pentru a identifica cadavrele și persoanele date dispărute și pentru a informa rudele acestora;

2.

invită UE și statele sale membre să furnizeze resursele necesare pentru a se asigura că obligațiile de căutare și salvare sunt îndeplinite în mod eficace și, prin urmare, că acestea sunt finanțate în mod corespunzător; întrucât statele membre continuă să-și manifeste solidaritatea și angajamentul prin intensificarea contribuțiilor la bugetele și operațiile Frontex și EASO și se angajează să asigure acestor agenții resursele (de personal și echipament) necesare îndeplinirii obligațiilor lor prin bugetul UE și fondurile sale relevante;

3.

reiterează necesitatea ca UE să își fondeze răspunsul la cele mai recente tragedii care au avut loc în Mediterana pe solidaritate și partajarea echitabilă a responsabilității, astfel cum este prevăzut la articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și să adopte o abordare europeană globală; reiterează necesitatea ca UE să intensifice partajarea echitabilă a responsabilității, precum și solidaritatea față de statele membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de azil, în termeni absoluți sau în mod proporțional;

4.

salută angajamentul Consiliului European de a consolida operațiunea Triton a UE prin creșterea finanțării și a mijloacelor; îndeamnă UE să stabilească un mandat clar pentru Triton în vederea extinderii zonei sale de operare și să extindă acest mandat pentru operațiile de căutare și salvare la nivelul UE;

5.

solicită organizarea unei operațiuni de salvare umanitare la nivel european, puternică și cu caracter permanent, care, precum Mare Nostrum, să aibă loc în mare liberă și la care să contribuie financiar și cu dotări și mijloace toate statele membre; îndeamnă UE să cofinanțeze o astfel de operațiune;

6.

salută propunerea Consiliului European de tratare comună a cererilor de azil, cu sprijinul echipelor EASO; invită Comisia să extindă mandatul EASO pentru a-i consolida rolul operațional în tratarea solicitărilor de azil;

7.

invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitățile existente pentru eliberarea de vize din motive umanitare la ambasadele și birourile lor consulare; subliniază, în acest context, că Consiliul ar trebui să ia serios în considerare posibilitatea de a utiliza fie Directiva privind protecția temporară din 2001, fie articolul 78 alineatul (3) din TFUE, ambele prevăzând un mecanism de solidaritate în cazul unor fluxuri de persoane strămutate masive și apărute brusc;

8.

invită statele membre să-și mărească contribuțiile la programele de relocare existente, în special statele membre care nu au contribuit cu nimic;

9.

invită Comisia să stabilească o cotă obligatorie pentru distribuirea de solicitanți de azil în rândul tuturor statelor membre;

10.

subliniază că este necesar să se încurajeze politicile de returnare voluntară, garantându-se totodată protecția drepturilor tuturor migranților și asigurarea accesului sigur și legal la sistemul de azil al UE, cu respectarea principiului nereturnării;

11.

salută faptul că VP/ÎR și Președinția letonă au convocat imediat un consiliu comun extraordinar al miniștrilor afacerilor externe și interne la Luxemburg și salută faptul că statele membre au convocat imediat un summit extraordinar pentru găsirea unor soluții comune ca răspuns la situația de criză din Mediterana; ia act de faptul că o primă dezbatere largă privind posibilitățile de salvare a vieților, combaterea membrii filierelor de imigrație clandestină și a traficanților de persoane și responsabilitatea comună a statelor membre în ceea ce privește primirea și protecția; subliniază că statele membre trebuie să-și intensifice în continuare angajamentul și regretă lipsa de angajament din partea Consiliului European în ceea ce privește instituirea unui mecanism de solidaritate obligatoriu la nivelul UE;

12.

solicită transpunerea rapidă și deplină și punerea efectivă în aplicare a sistemului european comun de azil de către toate statele membre participante, asigurându-se astfel standarde europene comune, inclusiv condiții de primire a solicitanților de azil și respectarea drepturilor fundamentale, în temeiul legislației în vigoare;

13.

solicită o mai bună coordonare a politicilor UE și ale statelor membre în abordarea cauzelor profunde ale migrației; subliniază necesitatea unei abordări globale a UE care va consolida coerența dintre politicile sale interne și externe, în special în ceea ce privește politica externă și de securitate comună, politica de dezvoltare și politica privind migrația; solicită consolidarea cooperării UE cu țările partenere din Orientul Mijlociu și Africa pentru a promova democrația, libertățile și drepturile fundamentale, securitatea și prosperitatea;

14.

îndeamnă statele membre și țări terțe să instituie cele mai severe sancțiuni penale posibile împotriva traficului de persoane și a imigrației clandestine atât la intrarea în UE, cât și în interiorul acesteia, precum și împotriva indivizilor sau a grupurilor care exploatează migranți vulnerabili în UE, garantând faptul că cei care vin în ajutorul solicitanților de azil și vaselor în pericol nu sunt persecutați;

15.

invită statele membre să colaboreze mai strâns cu Europol, Frontex, EASO și Eurojust cu scopul de a lupta împotriva rețelelor criminale de traficanți și rețelelor de imigrație clandestină și să detecteze și să urmărească finanțarea acestora și să identifice modul lor de operare pentru a le împiedica să câștige bani punând în pericol viața migranților; subliniază că este necesar să se consolideze cooperarea cu țări terțe, în special cele din jurul Libiei, care este indispensabilă dacă se urmărește distrugerea cu succes a acestor rețele criminale, atât pentru formarea în materie de aplicare a legii, cât și pentru furnizarea de servicii de informare; subliniază necesitatea ca țările terțe să respecte dreptul internațional în ceea ce privește salvarea de vieți pe mare și să garanteze protecția refugiaților și respectarea drepturilor fundamentale;

16.

subliniază că cauzele profunde ale violenței și subdezvoltării trebuie să fie abordate în țările de origine pentru a opri fluxul de refugiați și migranți economici; subliniază, în acest context, că consolidarea semnificativă a structurilor de guvernanță prin instituirea unor instituții publice eficace și favorabile incluziunii, asigurarea consolidării capacităților în sistemele de azil din țările terțe, crearea statului de drept și combaterea corupției endemice la toate nivelurile, precum și promovarea drepturilor omului și a democrației ar trebui să fie principalele priorități ale tuturor guvernelor din țările de origine;

17.

își reafirmă sprijinul pentru toate eforturile coordonate de ONU în vederea restabilirii autorității guvernamentale în Libia și angajamentul de a-și intensifica eforturile pentru a combate conflictul și instabilitatea din Libia și Siria; subliniază că obținerea stabilității regionale în zonele de conflict este esențială pentru reducerea strămutării de persoane în viitor;

18.

reamintește că scopul acestei rezoluții este de a reacționa la recentele evenimente tragice din Mediterana și la concluziile Consiliului European din 23 aprilie 2015 și de a propune un set de măsuri urgente care să fie luate imediat, ținând seama de faptul că Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne – comisia competentă în aceste probleme – elaborează în prezent un raport care va reflecta orientările politice privind migrația ale Parlamentului pe termen mediu și lung;

19.

invită Comisia să dezvolte și să prezinte o agendă europeană ambițioasă privind migrarea care ține seama de toate aspectele legate de migrație;

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/51

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Kenya,

—

având în vedere cel de-al doilea Acord revizuit de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou), în special articolele 8, 11 și 26 din acesta,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, din 23 noiembrie 2014 privind masacrarea a 28 de călători civili și din 3 aprilie 2015 privind masacrul de la universitatea din Garissa,

—

având în vedere declarația de presă emisă de Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane (UA), făcută cu ocazia celei de a 497-a reuniuni organizate la 9 aprilie 2015, referitoare la atacul terorist comis la Garissa, Kenya,

—

având în vedere raidul forțelor aeriene kenyene asupra taberelor de pregătire ale grupării al-Shabaab din Somalia, ca răspuns la măcelul de la universitatea din Garissa,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie sau credință,

—

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—

având în vedere orientările UE privind dreptul umanitar internațional,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât cel mai recent atac terorist din Garissa, Kenya, a avut ca țintă tineri, învățământul și, prin urmare, viitorul țării; întrucât tinerii simbolizează promisiuni și pace și sunt cei pe care se va sprijini în viitor dezvoltarea țării; întrucât învățământul este esențial în lupta împotriva extremismului și a fundamentalismului violent;

B.

întrucât numărul atacurilor îndreptate împotriva minorităților religioase, și în special a creștinilor, în întreaga lume a crescut extraordinar de mult în ultimele luni; întrucât creștinii sunt măcelăriți, bătuți și arestați în fiecare zi, în special în anumite părți ale lumii arabe, de către teroriștii jihadiști;

C.

întrucât creștinii reprezintă grupul religios cel mai persecutat; întrucât extremismul și persecuția de acest tip apar ca un factor semnificativ în cadrul fenomenului tot mai extins al migrației în masă; întrucât, potrivit datelor disponibile, în fiecare an sunt uciși peste 150 000 de creștini;

D.

întrucât, la 15 februarie 2015, ISIS/Da'esh a decapitat 21 de creștini copți egipteni în Libia;

E.

întrucât atacatorii din Garissa au avut drept țintă în mod intenționat ne-musulmani, identificând creștinii pentru a-i executa în mod brutal; întrucât al-Shabaab a declarat în mod deschis și public că poartă un război împotriva creștinilor din regiune;

F.

întrucât protecția drepturilor copiilor și tinerilor și consolidarea competențelor, a educației și a inovării sunt esențiale pentru sporirea oportunităților economice, sociale și culturale ale acestora, precum și pentru intensificarea dezvoltării țării;

G.

întrucât al-Shabaab a vizat în mod regulat studenți, școli și alte instituții de învățământ; întrucât, printre altele, în decembrie 2009, un atentat sinucigaș cu bombă a ucis 19 persoane în cadrul unei festivități de absolvire a studenților la medicină în Mogadiscio, Somalia, iar în octombrie 2011, grupul terorist a revendicat responsabilitatea pentru unui atentat cu bombă în care au murit 70 de persoane, inclusiv studenți care așteptau rezultatele la examen la Ministerul educației din Somalia, de asemenea în Mogadiscio;

H.

întrucât, la 25 martie 2015, cel puțin 15 persoane și-au pierdut viața în urma unui atac comis de al-Shabaab într-un hotel din Mogadiscio și întrucât Yusuf Mohamed Ismail Bari-Bari, reprezentantul permanent al Somaliei pe lângă Organizația Națiunilor Unite în Geneva, Elveția, s-a aflat printre persoanele ucise în timpul atacului;

I.

întrucât Kenya s-a confruntat cu un număr sporit de atacuri comise împotriva populației civile începând din octombrie 2011, când trupele kenyene au intrat sudul Somaliei pentru a participa la o operațiune coordonată cu forțele militare somaleze împotriva unei zone controlate de către al-Shabaab, după ce grupul terorist a luat patru persoane ostatici;

J.

întrucât, din noiembrie 2011, trupele kenyene participă la Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM), înființată la 19 ianuarie 2007 de Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane (UA) și autorizată de Consiliul de Securitate al ONU la 20 februarie 2007 (Rezoluția nr. 1744(2007)), care de curând a autorizat UA să-și continue misiunea până la 30 noiembrie 2015 (Rezoluția nr. 2182(2014));

K.

întrucât una dintre entitățile principale care contribuie la lupta împotriva grupării teroriste al-Shabaab este armata etiopiană și, într-o mai mică măsură, armata ugandeză;

L.

întrucât al-Shabaab a stabilit legături cu alte grupuri islamiste din Africa, cum ar fi Boko Haram din Nigeria și Al-Qaida din Maghrebul islamic;

M.

întrucât grupul terorist al-Shabaab bombardează cu regularitate și ucide în special civili în Somalia, dar și în țările vecine, de exemplu la Kampala, Uganda, în iulie 2010 și mult mai des în Kenya, unde, deși doar acțiunile de mare anvergură au suscitat atenție internațională, au loc cu regularitate atacuri la scară mai mică;

N.

întrucât al-Shabaab a revendicat responsabilitatea pentru raidurile efectuate în iulie 2014 în satele Hindi, Gamba, Lamu și Râul Tana de pe coasta kenyană, în cursul cărora au fost executate peste 100 de persoane, precum și pentru două atacuri în comitatul Mandela, la sfârșitul anului 2014, în cadrul cărora au fost ucise 64 de persoane;

O.

întrucât, în urma atacului terorist asupra universității din Garissa, guvernul kenyan a amenințat Agenția pentru Refugiați a ONU (ICNUR) cu închiderea taberei de refugiați de la Dadaab, în termen de trei luni; întrucât ÎCNUR a avertizat că această acțiune ar avea „consecințe umanitare și practice extreme”; întrucât Convenția ONU privind statutul refugiaților interzice returnarea forțată a refugiaților către zone în care viața sau libertatea le sunt în pericol;

P.

întrucât Forța permanentă africană (ASF) nu este încă operațională și întrucât UE și-a manifestat disponibilitatea de a sprijini capacitățile africane de menținere a păcii ca parte a strategiei sale de securitate pentru Africa;

Q.

întrucât, potrivit articolului 11 din Acordul de parteneriat ACP-UE, „Activitățile din domeniul consolidării păcii, al prevenirii și al soluționării conflictelor urmăresc, în special, asigurarea unui echilibru între oportunitățile politice, economice, sociale și culturale oferite tuturor segmentelor societății, consolidarea legitimității democratice și a eficienței guvernării, stabilirea de mecanisme eficiente pentru concilierea pașnică a intereselor diferitelor grupuri, […] pentru soluționarea divergențelor dintre diferite segmente ale societății, precum și susținerea unei societăți civile active și organizate”;

1.

condamnă în termenii cei mai fermi atacul terorist deliberat comis de gruparea al-Shabaab la 2 aprilie 2015 la Garissa, în cursul căruia a asasinat 147 de tineri studenți nevinovați și a rănit alți 79; condamnă cu vehemență orice încălcare a drepturilor omului, în special uciderea oamenilor pe motive de religie, convingeri sau origine etnică;

2.

condamnă încă o dată raidurile efectuate de al-Shabaab în vara lui 2014 asupra mai multor sate kenyene situate pe coastă, inclusiv Mpeketoni, sat în care au fost executate 50 de persoane; condamnă energic raidul asupra centrului comercial Westgate din Nairobi, care a avut loc la 24 septembrie 2013 și în urma căruia au fost găsite 67 de cadavre; condamnă atacul comis de al-Shabaab la 25 martie 2015, în Mogadiscio, în cursul căruia și-a pierdut viața ambasadorul Yusuf Mohamed Ismail Bari-Bari, reprezentantul permanent al Somaliei pe lângă Organizația Națiunilor Unite în Geneva;

3.

transmite condoleanțe familiilor victimelor și poporului și guvernului Republicii Kenya; este alături de poporul kenyan în fața acestor josnice acte de agresiune;

4.

reamintește faptul că libertatea religioasă este un drept fundamental și condamnă în mod ferm orice act de violență sau de discriminare pe motive de religie;

5.

condamnă recentele atacuri împotriva comunităților creștine din diferite țări, în special cu referire la aruncarea peste bord a 12 creștini în timpul unei traversări recente a mării venind din Libia și la masacrarea a 30 de creștini etiopieni la 19 aprilie 2015, și își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor;

6.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că autorii actelor de terorism în mai multe zone ale lumii abuzează de religie, precum și profunda sa îngrijorare față de multiplicarea actelor de intoleranță, de represiune și de violență îndreptate împotriva creștinilor, în special în anumite părți ale lumii arabe; denunță instrumentalizarea religiei în diverse conflicte; condamnă numărul tot mai mare de atacuri asupra bisericilor în întreaga lume, în special atacul care a ucis 14 persoane în Pakistan la 15 martie 2015; condamnă cu fermitate încarcerarea, dispariția, tortura, sclavia și execuțiile publice la care sunt supuși creștinii în Coreea de Nord; confirmă și sprijină dreptul inalienabil al tuturor minorităților religioase și etnice care trăiesc în Irak și în Siria, inclusiv al creștinilor, de a trăi în continuare în ținuturile lor natale tradiționale și istorice cu demnitate, în condiții de egalitate și în siguranță; observă faptul că, timp de secole, membrii diferitelor grupuri religioase au conviețuit în mod pașnic în regiune;

7.

îndeamnă instituțiile UE să respecte obligațiile asumate în temeiul articolului 17 din TFUE de a menține un dialog deschis, transparent și periodic cu bisericile și organizațiile religioase, filozofice și neconfesionale, pentru a garanta faptul că persecutarea comunităților creștine și a altor comunități religioase este considerată a fi o chestiune prioritară a UE;

8.

condamnă utilizarea unei legi antice („pactului dhimmi”) de către ISIS/Da'esh în Siria și Irak, cu scopul extorcării creștinilor prin intermediul unor obligații de impozitare pe baze religioase și al unor restricții impuse sub amenințarea cu moartea;

9.

își reafirmă solidaritatea cu toți creștinii persecutați în diferite părți din Africa, cu referire specială la recentele atrocități din Libia, Nigeria și Sudan;

10.

condamnă și respinge orice interpretare eronată a mesajului Islamului în scopul creării unei ideologii violente, crude, totalitare, opresive și expansioniste, care legitimează exterminarea minorităților creștine; îndeamnă liderii musulmani să condamne pe deplin toate atacurile teroriste, inclusiv pe acelea care au drept ținte comunități și minorități religioase și în special pe creștini;

11.

solicită desfășurarea rapidă a unei anchete amănunțite, imparțiale și eficace pentru a aduce în fața justiției făptașii, organizatorii, finanțatorii și sponsorii acestor acte condamnabile de terorism;

12.

ia act de faptul că adevăratul răspuns trebuie căutat în acțiuni coordonate cu alte țări africane și invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Consiliul să răspundă amenințărilor teroriste și la adresa securității din această regiune în colaborare cu Uniunea Africană, sprijinind eforturile cruciale ale acesteia de combatere a grupării al-Shabaab prin intermediul AMISOM; îndeamnă Uniunea Europeană să acorde un sprijin ferm implementării mecanismelor continentale și regionale de gestionare a conflictelor, în special a Forței permanente africane (ASF);

13.

invită guvernul kenyan să-și asume responsabilitatea și să combată atât violența grupării al-Shabaab, cât și cauzele profunde ale acesteia; consideră că se poate ajunge la o stare de securitate numai dacă diviziunile din rândul societăților politice și civile din Kenya, precum și dezechilibrele regionale din dezvoltare, sunt abordate în mod corespunzător; consideră regretabilă reacția întârziată a forțelor de poliție; îndeamnă, în special, guvernul să se abțină de la a utiliza atacurile teroriste ca pretext pentru reprimarea libertăților civile; invită autoritățile kenyene să-și bazeze strategia de combatere a terorismului pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale; insistă asupra faptului că trebuie să existe control democratic și supraveghere din partea justiției asupra politicilor de combatere a terorismului;

14.

îndeamnă autoritățile kenyene să se asigure că sunt evitate orice tip de divergențe între credințe, precum și paralelele între comunitatea musulmană și gruparea al-Shabaab, și să ia toate măsurile pentru a se asigura menținerea unității țării în beneficiul creșterii sale economice și sociale și al stabilității, precum și al respectării drepturilor omului și demnității cetățenilor săi; invită guvernul kenyan, liderii opoziției și liderii comunităților religioase să se aplece asupra nemulțumirilor istorice legate de marginalizare, de divizări regionale în interiorul țării și de discriminare instituțională și să se asigure că operațiunile de combatere a terorismului vizează numai autorii și nu comunitățile etnice și religioase în ansamblul lor;

15.

reamintește Serviciului European de Acțiune Externă și statelor membre angajamentul asumat în cadrul Planului de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat în iunie 2012, de a garanta că în toate formele de dialog cu țările terțe privind combaterea terorismului este abordat aspectul drepturilor omului;

16.

solicită UE să pună în aplicare un program de misiuni de instrucție militară în Kenya și să furnizeze echipamente moderne, colaborând cu forțele militare și de poliție kenyene și instruindu-le pe acestea în vederea combaterii terorismului și prevenirii expansiunii grupării al-Shabaab;

17.

îndeamnă guvernul kenyan să depună toate eforturile pentru a respecta statul de drept, drepturile omului, principiile democratice și libertățile fundamentale și solicită UE să-și conducă partenerul internațional în această direcție și să reunească o contribuție financiară în vederea intensificării programelor existente de guvernare, pentru a asigura securitatea națională și a aduce pace și stabilitate în țară și în regiune; insistă asupra faptului că spirala violențelor grupului al-Shabaab trebuie abordată în colaborare cu țările învecinate; solicită UE să asigure tot sprijinul financiar, logistic și la nivel de experți necesar în acest sens, inclusiv posibilitatea de a recurge la Instrumentul financiar pentru pace în Africa și la instrumentele UE de gestionare a crizelor;

18.

invită forțele de securitate din Kenya să asigure un răspuns în limitele legii în contracararea amenințării teroriste; invită guvernul kenyan să asigure securitatea și protecția taberelor de refugiați de pe teritoriul său, în concordanță cu dreptul internațional;

19.

subliniază că terorismul internațional este finanțat prin spălare de bani ilegală, răscumpărări, extorcare, trafic de droguri și corupție; invită Comisia și statele membre să consolideze cooperarea cu țările terțe în ce privește distribuirea informațiilor legate de spălarea de bani și finanțarea terorismului;

20.

își reafirmă sprijinul pentru orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc dintre comunitățile religioase și alte comunități; îndeamnă toate autoritățile religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii și a radicalizării violente și extremiste;

21.

denunță identificarea instituțiilor și a spațiilor educaționale drept ținte pentru atacuri teroriste, cu intenția de a submina educația și demnitatea tuturor cetățenilor și de a trezi neîncredere și disensiuni între comunități; reamintește răpirea și dispariția fetelor creștine din orașul nigerian Chibok în 2014, fapte care au fost condamnate la nivel internațional, autorul lor fiind grupul terorist jihadist Boko Haram;

22.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Kenyei, instituțiilor Uniunii Africane, Autorității interguvernamentale pentru dezvoltare (IGAD), Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și copreședinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE.

21.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 346/55