Avizul Comitetului Economic și Social European cu privire la IMM-uri, întreprinderi din economia socială, artizanat și profesii liberale/Pachetul „Pregătiți pentru 55”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/01)

Raportoare:	Milena ANGELOVA
Coraportor:	Rudolf KOLBE

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	27.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	21.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	143/1/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, fie ele întreprinderi tradiționale, întreprinderi familiale, comercianți, întreprinderi din economia socială, artizanat sau profesii liberale (denumite în continuare MIMM), reprezintă o parte esențială a soluției pentru o economie competitivă, neutră din punct de vedere climatic, circulară și incluzivă a UE, cu condiția creării și prevalenței unor condiții adecvate. Impactul pozitiv este generat de MIMM-uri prin îmbunătățirea propriilor performanțe de mediu și prin furnizarea de expertiză și soluții altor întreprinderi, cetățenilor și sectorului public. Deși recunoaște și evidențiază diversitatea și diferitele nevoi ale MIMM-urilor, CESE solicită acordarea unei atenții deosebite celor mai mici și celor mai vulnerabile.

1.2.

Multe MIMM-uri nu cunosc cerințele legislative în permanentă evoluție, stabilite pentru a asigura neutralitatea climatică, nici modul de a răspunde la acestea. În plus, ele se confruntă cu dificultăți în identificarea potențialelor beneficii și oportunități de afaceri oferite de tranziția verde. Prin urmare, CESE evidențiază existența unei nevoi urgente de a sprijini MIMM-urile pentru ca acestea să înțeleagă și să gestioneze tranziția verde în cel mai bun mod posibil.

1.3.

CESE solicită măsuri de informare și de creștere a gradului de sensibilizare, la scară amplă și specifice, asigurate în mod coordonat și complementar de CE, de statele membre și de către organizațiile de întreprinderi, camerele de comerț, partenerii sociali și alte părți interesate relevante.

1.4.

De asemenea, CESE solicită un program cuprinzător, menit să sprijine MIMM-urile cu privire la toate aspectele cu care se confruntă în cadrul operațiunilor lor economice și în activitățile lor legate de tranziția verde și de respectarea legislației. Având în vedere că există diferențe considerabile între MIMM-uri, sunt necesare soluții extrem de bine adaptate și politici și măsuri bine țintite.

1.5.

Sprijinul imediat și specific pe termen scurt pentru MIMM-uri este esențial pentru stimularea redresării economice în urma pandemiei și pentru a le ajuta să gestioneze implicațiile invaziei ruse în Ucraina, cum ar fi prețurile ridicate la energie și lipsa aprovizionării cu materiale și produse. Având în vedere circumstanțele extraordinare, CESE consideră că ar trebui acordată o flexibilitate adecvată în ceea ce privește calendarul Pactului verde european (PVE) care să acopere toată perioada până la sfârșitul crizei, garantând totodată că obiectivele nu sunt abandonate din niciun motiv.

1.6.

Pentru a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor MIMM-urilor, CESE propune instituirea unor „centre de circularitate” în diverse regiuni. Acest demers ar trebui să consolideze cooperarea dintre întreprinderile din diferite sectoare și să faciliteze dezvoltarea de noi practici și procese, inclusiv testarea de noi tehnologii. Organizațiile de MIMM-uri, camerele de comerț, mediul academic, partenerii sociali și alte părți interesate relevante ar trebui să facă parte integrantă din proces.

1.7.

CESE consideră că este important ca reprezentanții MIMM-urilor să fie implicați în pregătirea foilor de parcurs sectoriale privind clima de la nivel național, precum și în modelarea căilor de tranziție de la nivelul UE pentru diverse ecosisteme de afaceri, sporind astfel cunoștințele privind schimbul de bune practici, alocarea adecvată a resurselor și punerea în aplicare eficientă.

1.8.

CESE solicită UE și statelor membre să accelereze investițiile verzi ale MIMM-urilor, prin asigurarea unui mediu de reglementare favorabil, predictibil și încurajator, inclusiv a unor proceduri fluente de autorizare și evitarea sarcinilor administrative împovărătoare, precum și prin oferirea unui acces rapid, ușor, simplu și trasabil la fonduri, adaptat nevoilor diferite ale tuturor grupurilor diverse de MIMM-uri.

1.9.

CESE solicită o cooperare strânsă între furnizorii de servicii de educație și MIMM-uri pentru a modela formarea cu scopul dobândirii abilităților și competențelor necesare pentru tranziția verde, inclusiv prin perfecționarea și recalificarea atât a angajaților, cât și a antreprenorilor. În plus, CESE solicită sprijinirea activităților de inovare pentru MIMM-uri, prin stimularea și facilitarea cooperării cu alte întreprinderi, cu organizațiile acestora, cu camerele de comerț, cu universitățile și cu organizațiile de cercetare.

1.10.

CESE îndeamnă la promovarea comerțului cu soluții verzi produse de MIMM-uri, inclusiv în contextul achizițiilor publice, prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru MIMM-uri pe piața unică și prin facilitarea accesului lor la piețele externe de produse, tehnologii și servicii verzi. Trebuie asigurat un mediu de afaceri competitiv pentru întreprinderile din UE în raport cu țările terțe, utilizând toate mijloacele diplomatice, inclusiv în domeniul politicii privind clima, resursele și comerțul, și acordând o atenție deosebită evoluțiilor din China și de pe alte piețe emergente.

2.   Tranziția verde și MIMM-urile

2.1.

MIMM-urile contribuie la o economie generatoare de locuri de muncă și durabilă. Ele mențin coeziunea societăților, adesea combinând funcțiile economice cu cele sociale și consolidând astfel baza democrației, a unității și a incluziunii. Ele sunt esențiale pentru redresarea și prosperitatea economică și socială, având rădăcini profunde în fiecare colț al UE și mai ales în zonele îndepărtate și rurale, unde destul de frecvent sunt singurul factor generator de activități economice.

2.2.

Schimbările climatice determină tranziția energetică durabilă, dar – cel mai important– conduc întreaga economie și societate către neutralitate climatică, circularitate și sustenabilitate globală. Aceste schimbări provoacă fenomene meteorologice extreme și dezastre naturale și sunt legate de alte provocări ecologice majore, cum ar fi declinul biodiversității, poluarea mediului și degradarea resurselor naturale.

2.3.

Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” se axează în special pe atenuarea schimbărilor climatice și include multe acte legislative care afectează MIMM-urile în diverse moduri. Acesta face parte din punerea în aplicare a inițiativei emblematice a UE – PVE, care abordează creșterea durabilă legată de industrii, comerț, servicii și energie, transporturi, clădiri și sisteme alimentare. MIMM-urile joacă un rol esențial în toate aceste sectoare,

2.4.

reprezentând o parte esențială a soluției în punerea în aplicare a PVE, cu condiția creării și prevalenței unor condiții adecvate. Acest impact pozitiv este generat, pe de o parte, prin îmbunătățirea performanței unei game largi de MIMM-uri și, pe de altă parte, prin acțiunile acestor MIMM-uri, oferind expertiză și soluții altor întreprinderi, cetățenilor și sectorului public.

2.5.

Tranziția verde este strâns legată de transformarea digitală, iar MIMM-urile trebuie să gestioneze ambele părți ale acestei duble tranziții – o dublă provocare foarte solicitantă din cauza nevoii semnificative de resurse. Digitalizarea este un instrument menit să eficientizeze operațiunile economice, contribuind la extinderea și internaționalizarea pieței, și are potențialul considerabil de a reduce emisiile, deșeurile și utilizarea resurselor naturale. Serviciile și echipamentele digitale, însă, produc și efecte asupra mediului care trebuie gestionate în mod simultan.

2.6.

Pe lângă eforturile depuse pentru tranziția verde și cea digitală, MIMM-urile se luptă cu redresarea economică în urma pandemiei și cu implicațiile invaziei ruse în Ucraina. Prețurile mari la energie și lipsa aprovizionării cu materiale și produse se numără printre problemele recente care au un impact semnificativ asupra MIMM-urilor și a activităților acestora. Competitivitatea lor, precum și competitivitatea globală a economiei UE, sunt în continuare puse în pericol de evoluțiile bruște din China și din alte piețe emergente, care beneficiază, de asemenea, de evitarea sancțiunilor împotriva Rusiei și de interpretări mai laxe ale cerințelor privind clima și mediul.

2.7.

Problemele legate de climă și de mediu nu se limitează doar la durabilitatea mediului, ci reprezintă, într-o mare măsură, și o parte esențială a competitivității, a profitabilității și a performanței economice globale a întreprinderilor. În afară de faptul că se bazează pe propriile valori și conștiințe generale, MIMM-urile îndeplinesc prin diverse mecanisme cerințele și așteptările privind clima și mediul: — cerințele directe ale cadrului de reglementare pentru MIMM-uri, de exemplu privind emisiile, energia, materialele și produsele sau obligațiile administrative; — efectele indirecte ale unora dintre cerințe, care afectează disponibilitatea și prețurile factorilor de producție, cum ar fi energia și materialele, sau prin alte costuri legate de gestionarea unei întreprinderi, incluzând impozitarea; — cerințe impuse prin intermediul lanțurilor valorice, sub forma așteptărilor clienților, ale investitorilor și ale finanțatorilor, cum ar fi cele privind finanțarea și raportarea durabilă sau sub forma așteptărilor altor părți interesate.

2.8.

Multe MIMM-uri nu sunt pe deplin conștiente de impactul politicilor și cerințelor specifice privind clima și mediul asupra activităților lor și a lanțurilor lor de aprovizionare și valorice, nici de modul de adaptare sau de conversie a produselor și serviciilor într-un stadiu incipient pentru a preveni pierderile ulterioare sau chiar excluderea de pe piață. În plus, ele se confruntă cu limitarea resurselor umane și financiare pentru operațiunile de zi cu zi și pentru dezvoltarea afacerilor lor și există riscul ca cerințele de expertiză multiplă să nu poată fi satisfăcute din cauza dimensiunii lor limitate. O mare parte a întreprinderilor se confruntă cu dificultăți ca urmare a complexității actelor legislative, a sarcinilor administrative, a normelor financiare și a costurilor ridicate care evoluează în permanență, a lipsei de expertiză și de cunoștințe specifice în materie de mediu pentru alegerea acțiunilor adecvate (1), însoțite de dificultăți în accesarea unor noi lanțuri valorice, a fondurilor, a personalului, a unor noi modele de afaceri, printre altele.

2.9.

Deși neconștientizarea cerințelor și a modalităților de a le răspunde reprezintă o provocare importantă, la fel sunt și dificultățile în identificarea potențialelor beneficii și oportunități de afaceri, cum ar fi reducerea costurilor cu energia și materialele, îmbunătățirea accesului la fonduri, creșterea cererii și a nevoii de noi piețe, precum și o imagine îmbunătățită în rândul părților interesate.

2.10.

MIMM-urile care vin cu o propunere de valoare economică în economia circulară, climă, biodiversitate, energie din surse regenerabile și alte teme legate de PVE dispun de un stimulent inerent de a explora, a investi și a urmări noi oportunități de afaceri în aceste domenii. Ele au multe oportunități, de exemplu în renovarea clădirilor, planificarea și construcția infrastructurii, producția industrială și întreținerea echipamentelor, furnizarea de servicii juridice și contabile și dezvoltarea de soluții digitale. Procesul de tranziție depinde, în mare măsură, de soluțiile lor inteligente, generate de experții pe care îi angajează, ceea ce subliniază importanța educației de înaltă calitate și relevante, a EFP și a perfecționării permanente.

2.11.

Grupul cel mai vulnerabil de MIMM-uri, care are și cea mai mare nevoie de informații, este, la rândul său, cel care crede că PVE este doar un act legislativ suplimentar care se adaugă sarcinilor administrative cumulative, punând presiune pe actualele lor modele de afaceri și limitând profitabilitatea într-un scenariu al activităților recurente. Acest lucru evidențiază că toate categoriile de MIMM-uri, fie că sunt vulnerabile sau rămase în urmă, în poziție de „urmăritori” sau de lideri, necesită sprijin diferit și adaptat în funcție de trăsăturile lor specifice (2).

2.12.

În plus, în ceea ce privește capacitatea și pregătirea, există multe diferențe între MIMM-uri din punctul de vedere al naturii și amplorii problemelor climatice și de mediu, al cerințelor și așteptărilor care se reflectă asupra lor și al oportunităților care se deschid pentru ele. Diferențele provin din diverși factori: intensitatea resurselor naturale ale afacerii, mărimea întreprinderii, poziția întreprinderii în lanțurile de aprovizionare și în ecosistemele de afaceri, locația întreprinderii, tipurile de clienți, sursele factorilor de producție și piețele geografice ale întreprinderii.

2.13.

Acest aspect necesită soluții extrem de bine adaptate și politici și măsuri bine țintite care să țină seama de diferențele, de exemplu, dintre întreprinderile mijlocii din industria prelucrătoare, cele care desfășoară activități în sectorul hotelier și în cel al comerțului cu amănuntul, întreprinderile familiale și tradiționale, start-upurile inovatoare, întreprinderile din economia socială și artizanat și profesiile liberale.

2.14.

În pofida numeroaselor diferențe dintre MIMM-uri, gestionarea cu succes a tranziției verzi în cadrul fiecărei întreprinderi începe cu o sensibilizare privind problemele și tendințele de actualitate și cunoașterea lor corespunzătoare, ceea ce permite înțelegerea punctelor forte, a punctelor slabe, a oportunităților și a riscurilor întreprinderii și definirea modul în care întreprinderea dorește să se poziționeze în tranziția verde.

2.15.

Cele mai concrete eforturi la nivel de întreprindere sunt legate de planificarea, organizarea și monitorizarea afacerii globale, inclusiv producția și comerțul de mărfuri și de servicii, transportul și logistica, precum și achiziționarea de energie, materii prime și alți factori de producție. Aspectele legate de climă și de mediu sunt, de asemenea, un element esențial în activitățile de inovare, în dezvoltarea competențelor și în implicarea întregului personal, precum și în comunicarea și cooperarea cu părțile interesate.

3.   Politicile și măsurile de sprijinire a MIMM-urilor în cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55”

3.1.

Pentru a răspunde cerințelor pachetului „Pregătiți pentru 55” și pentru a putea realiza cu succes tranziția verde, MIMM-urile trebuie să fie bine informate și trebuie să li se faciliteze o mai bună înțelegere a implicațiilor propunerilor legislative noi și complexe (3). În acest sens sunt necesare măsuri de informare și de creștere a gradului de sensibilizare, la scară amplă și specifice, asigurate în mod coordonat și complementar de CE și de statele membre, care au o responsabilitate esențială în acest sens. Rolul organizațiilor întreprinderilor și al camerelor de comerț este, de asemenea, central în informarea și sprijinirea membrilor lor, completate de furnizorii de servicii de educație și de formare, de birourile de dezvoltare regională, de organizațiile de clustere, de partenerii sociali și de OSC relevante.

3.1.1.

În urma invadării Ucrainei de către Rusia, politicile PVE sunt în prezent în consultare deschisă în ceea ce privește calendarul, din cauza noilor circumstanțe extraordinare, precum și a dependenței UE de energia și alimentele din Rusia și Ucraina. CESE recunoaște circumstanțele și dependențele extraordinare și consideră că obiectivele verzi nu ar trebui abandonate sub niciun motiv, însă ar trebui acordată o doză logică de flexibilitate o perioadă de timp, până la sfârșitul crizei.

3.1.2.

Pe lângă evaluarea adecvată a impactului tuturor inițiativelor legislative, CESE solicită CE să ofere un ghid cuprinzător, clar și neechivoc cu privire la toate cerințele existente și viitoare legate de climă și la implicațiile acestora pentru MIMM-uri, care ar trebui să acopere: — cerințele sau restricțiile directe pentru MIMM-uri în temeiul diverselor acte legislative, defalcate în funcție de diverse tipuri și categorii de întreprinderi (sector, mărime etc.); — impactul indirect asupra MIMM-urilor va fi anticipat prin mecanisme de piață, ca urmare a cerințelor orientate către întreprinderile mari.

3.1.3.

CESE solicită, de asemenea, elaborarea unor orientări corespunzătoare privind legislația referitoare la alte aspecte importante de mediu. În termeni mai generali, acest tip de ghid ar trebui să devină o practică regulată și să însoțească orice inițiativă viitoare în domeniul PVE. MIMM-urile au nevoie de un cadru legislativ stabil, care să le ofere perspective și planificări clare pentru investiții. Prin urmare, trebuie evitate schimbările bruște, cum ar fi modificarea recentă a obiectivelor privind sursele regenerabile de energie și eficiența energetică propuse în planul REPowerEU, deoarece acestea agravează mediul în care ele evoluează, deja extrem de complex și de nesigur.

3.2.

Având în vedere amploarea și profunzimea PVE, este avută în vedere o transformare industrială totală. Pe baza principiului „a gândi mai întâi la scară mică” și pentru a evita ca MIMM-urile să rămână „fără obiect de activitate”, este necesar un program cuprinzător și amplu de sprijin și de dezvoltare a capacităților. Scopul ar fi de a sprijini MIMM-urile cu privire la toate aspectele cu care se confruntă în cadrul operațiunilor lor economice și în activitățile lor legate de tranziția verde și de respectarea legislației.

3.2.1.

CESE observă interesul ridicat, declarat de CE și de PE, de a porni de la inițiativele deja lansate pentru promovarea strategiei pentru IMM-uri și pentru explorarea de noi posibilități de realizare reușită a strategiei. CESE solicită ca acest interes să fie transpus în mod eficient în politici în toate domeniile posibile și subliniază rolul indispensabil al statelor membre, care acționează în cooperare cu organizațiile, camerele de comerț, partenerii sociali și alte părți interesate relevante.

3.2.2.

Tinerii antreprenori sunt viitorul MIMM-urilor și al creșterii numărului locurilor de muncă. Prin urmare, atenția lor față de consumatori și atractivitatea pentru tinerii angajați, combinate cu o preocupare tot mai mare cu privire la tranziția verde, trebuie să fie identificate și abordate în mod mai specific, de exemplu în cadrul planurilor de redresare. Mai mult decât atât, pentru a valorifica întregul potențial al societății în ansamblul său și pentru a spori diversitatea întreprinderilor, trebuie eliminate orice obstacole din calea antreprenoriatului feminin. De asemenea, trebuie stimulat și promovat spiritul antreprenorial al tuturor grupurilor vulnerabile, de exemplu persoanele cu handicap, migranții și comunitățile minoritare.

3.2.3.

Pentru a stimula sinergiile dintre digitalizare și înverzire în cadrul MIMM-urilor, ambele tendințe trebuie luate simulat în considerare în elaborarea politicilor și a măsurilor. Întrucât nici tranziția verde, nici cea digitală nu sunt chestiuni pur tehnice sau financiare, trebuie abordate problemele importante personale și ale întreprinderilor pentru ca marea majoritate a MIMM-urilor să adopte o tranziție dublă pe termen lung și adaptată exigențelor viitorului (4).

3.2.4.

De asemenea, CESE solicită CE și statelor membre să monitorizeze efectele punerii în aplicare a tranziției verzi și a celei digitale în lanțurile de aprovizionare și valorice și evoluțiile economice și societale regionale respective, pentru a putea contracara, într-un stadiu incipient, posibilele efecte negative asupra MIMM-urilor și a ocupării forței de muncă.

3.3.

Pentru a sprijini dezvoltarea operațiunilor economice de zi cu zi ale MIMM-urilor, cum ar fi producția de mărfuri și de servicii, producția și utilizarea energiei și organizarea logisticii, trebuie să fie disponibile o ofertă adecvată de servicii de consiliere practică și platforme de cooperare.

3.3.1.

CESE solicită UE și statelor membre să consolideze și să încurajeze crearea de servicii de sprijin tehnologic și managerial disponibile pentru MIMM-uri, utilizând întregul potențial al diferitelor instrumente, în special în punerea în aplicare a planurilor naționale de redresare și reziliență și a acordurilor de parteneriat, cu scopul de a ajuta întreprinderile să îmbunătățească eficiența energetică și materială și să reducă generarea de emisii și de deșeuri, astfel încât să se reducă atât costurile, cât și impactul asupra mediului. De asemenea, CESE solicită integrarea aspectelor de mediu în serviciile de consiliere în domeniul digital.

3.3.2.

Pentru a îmbunătăți utilizarea eficientă a resurselor MIMM-urilor, CESE propune instituirea unor „centre de circularitate” în diverse regiuni. Acest demers ar trebui să consolideze cooperarea dintre întreprinderile din diferite sectoare și să faciliteze dezvoltarea de noi procese de reciclare și reutilizare a deșeurilor și a produselor secundare, inclusiv testarea de noi tehnologii.

3.3.3.

CESE solicită implicarea MIMM-urilor și a reprezentaților acestora în pregătirea foilor de parcurs sectoriale privind clima de la nivel național, precum și în modelarea căilor de tranziție de la nivelul UE pentru diverse ecosisteme de afaceri, sporind astfel cunoștințele privind schimbul de bune practici, alocarea adecvată a resurselor și punerea în aplicare eficientă.

3.4.

Pentru a consolida și a sprijini investițiile în înverzirea MIMM-urilor, a economiei și a societății în ansamblul său, trebuie asigurate un mediu de investiții favorabil și condiții care să permită MIMM-urilor să beneficieze de un acces adecvat la fonduri.

3.4.1.

CESE solicită UE și SM să accelereze investițiile MIMM-urilor prin: — asigurarea unui mediu de reglementare favorabil și încurajator, inclusiv a unor proceduri rapide și simplificate de autorizare și evitarea sarcinilor administrative împovărătoare; — oferirea unui acces rapid, ușor, simplu și trasabil la fonduri, adaptat nevoilor diferite ale MIMM-urilor care decurg din tipul, activitatea, locația, sectorul etc. al acestora, inclusiv prin instrumente specifice de granturi.

3.4.2.

CESE solicită CE să țină seama în mod adecvat de impactul indirect al criteriilor de finanțare durabilă asupra MIMM-urilor. Același lucru se aplică și pentru cerințele de solvabilitate pentru bănci și pentru orice alte măsuri de politică în domeniul politicii economice și fiscale care au impact indirect asupra capacității MIMM-urilor de a investi și de a funcționa, ceea ce duce la crearea și la păstrarea locurilor de muncă.

3.4.3.

CESE solicită respectarea normelor privind concurența loială în alocarea fondurilor publice pentru investițiile verzi. De asemenea, CESE subliniază necesitatea monitorizării fluxurilor financiare cu indicatori adecvați. Este important să se acorde MIMM-urilor acces egal la achiziții publice și la investiții, de exemplu în infrastructura generală, și să se încurajeze investițiile în înverzirea MIMM-urilor, de exemplu prin utilizarea fondurilor publice ca pârghie pentru investiții private.

3.4.4.

În urma evoluțiilor recente de pe piețele energiei, CE a recunoscut vulnerabilitatea MIMM-urilor cauzate de riscul tot mai mare al sărăciei energetice (5). CESE salută definiția „microîntreprinderilor vulnerabile” și solicită un efort suplimentar pentru a le oferi sprijinul relevant ca să facă față acestei sarcini.

3.5.

CESE solicită UE și statelor membre să consolideze comerțul cu soluții verzi al MIMM-urilor prin dezvoltarea și garantarea unor condiții de piață adecvate, care să asigure elementele de mai jos. — Condiții de concurență echitabile pe piața unică pentru MIMM-uri, din punctul de vedere al comerțului cu produse, tehnologii și servicii care contribuie la tranziția verde. — Accesul adecvat al MIMM-urilor la soluții verzi pentru sectorul public, în contextul licitațiilor privind, de exemplu, construcțiile, tehnologiile și serviciile. Este necesar să se impună obligativitatea procedurilor bazate pe calitate pentru astfel de servicii și să se reducă cerințele privind capacitățile care împiedică MIMM-urile să participe la proceduri de achiziții publice. — Facilitarea accesului lor egal pe piețele externe al produselor, tehnologiilor și serviciilor verzi, prin intermediul unor acorduri comerciale multilaterale și bilaterale. De asemenea, CESE încurajează statele membre să țină seama în mod adecvat de nevoile MIMM-urilor în activitățile lor de promovare a exporturilor. — Asigurarea unui mediu de afaceri competitiv pentru întreprinderile din UE în raport cu țările terțe, utilizând toate mijloacele diplomatice, inclusiv în domeniul politicii privind clima, resursele și comerțul. O atenție deosebită ar trebui acordată Chinei și altor piețe emergente, prin răspunsuri rapide și coordonate la mișcările lor bruște. — Garanția că standardele care promovează tranziția verde sunt elaborate într-un mod favorabil MIMM-urilor și permit inovarea prin aplicarea unor soluții alternative echivalente.

3.6.

Pentru a consolida rolul MIMM-urilor în dezvoltarea de noi soluții verzi pentru întreprinderi, consumatori și societate ca întreg, CESE solicită următoarele măsuri: — Diversele programe și inițiative în materie de inovare trebuie să fie mai ușor de înțeles și mai accesibile pentru MIMM-uri și ar trebui să fie oferite orientări cu privire la diverse instrumente de finanțare disponibile în domeniul inovării verzi, inclusiv instrumentele Fondului European de Investiții. — Fondurile ar trebui să promoveze accesul MIMM-urilor la ecosisteme de inovare și la parteneriate cu întreprinderile mari de vârf. În plus, statele membre ar trebui să faciliteze cooperarea dintre MIMM-uri, universități și organizații de cercetare în dezvoltarea de noi produse, tehnologii și soluții. — Dezvoltarea unor spații comune ale datelor și facilitarea accesului la acestea pentru MIMM-uri ar trebui accelerate, cu scopul de a contribui la dezvoltarea de noi soluții verzi și digitale, inclusiv cele bazate pe IA.

3.7.

Pentru a asigura competențele adecvate necesare dezvoltării și funcționării întreprinderilor în conformitate cu tranziția verde (6), CESE solicită următoarele: — Garanția că programele de studii profesionale și universitare și abordările de dezvoltare profesională continuă (DPC) țin seama pe deplin de aptitudinile și competențele necesare pentru tranziția verde, concentrându-se pe procesul mai larg al înverzirii locurilor de muncă și pe interdependența dintre sectoare. — Încurajarea unei cooperări strânse între furnizorii de servicii de educație și MIMM-uri în conceperea acțiunilor de formare, incluzând modulele și microcursurile aplicabile pentru perfecționare, pentru a răspunde nevoilor întreprinderilor. — Utilizarea dialogului social pentru a identifica nevoile și pentru a dezvolta competențe la locul de muncă. Având în vedere dimensiunea și diversitatea IMM-urilor și particularitățile diverselor sisteme naționale, dialogul social și colaborarea dintre angajatori și angajați în MIMM-uri au loc în moduri diverse.

3.8.

CESE solicită crearea unor indicatori adecvați și a unor instrumente practice care să contribuie la monitorizarea sistematică a operațiunilor și a impactului întreprinderilor în ceea ce privește tranziția verde. Aceasta ar trebui, de asemenea, să contribuie la comunicarea către o gamă largă de părți interesate. Între timp, CESE solicită factorilor de decizie din UE să se abțină de la stabilirea unor obligații de raportare împovărătoare pentru MIMM-uri și să evalueze inclusiv implicațiile indirecte pentru MIMM-uri cauzate de cerințele de raportare impuse întreprinderilor mari.

4.   Observații specifice privind profesiile liberale, artizanatul și întreprinderile din economia socială

4.1.

Pentru a asigura o tranziție verde echitabilă, în care nimeni nu este neglijat, este esențial ca politicile UE să fie formulate ținând seama de impactul lor potențial asupra comerțului și a artizanatului. Acești actori economici sunt într-adevăr importanți pentru economiile locale, oferind mărfuri și servicii indispensabile adaptate nevoilor consumatorilor, chiar și în zonele geografice mai puțin conectate la centrele urbane. Dialogul cu reprezentanții lor, cum ar fi organizațiile de afaceri și camerele de comerț, permite luarea unor decizii politice înțelepte care să țină seama de impactul potențial de pe teren.

4.2.

Este nevoie de expertiză profesională independentă pentru a găsi soluții inovatoare optimizate pentru schimbările climatice și alte provocări de mediu. Profesiile liberale răspund acestei nevoi în mai multe domenii ale economiei și societății, oferind expertiză și consultanță tehnică, juridică, financiară și nefinanciară. CESE solicită măsuri la nivelul UE care să stimuleze statele membre să promoveze reglementări profesionale care să asigure punerea în aplicare a tranziției verzi și a celei digitale într-un mod adecvat, de exemplu în cadrul unor abordări tehnice complexe, astfel încât să se promoveze soluțiile cele mai orientate către piață și mai inovatoare.

4.3.

Creșterea sustenabilității în planificarea spațială locală și regională poate fi asigurată prin îmbunătățirea serviciilor de consultanță pentru autoritățile locale. De asemenea, este important să se dezvolte în continuare conceptul de evaluare strategică de mediu în direcția evaluării sustenabilității (ecologice, economice și sociale). Procedurile de achiziții publice din întreaga UE ar trebui să aplice criterii orientate către climă și alte criterii de calitate și, prin aceasta, să promoveze inovarea MIMM-urilor și să le faciliteze accesul la proiecte, în special în domeniul serviciilor de planificare.

4.4.

Noi tehnici, produse și procese sunt necesare pentru tranziția către economia circulară. De exemplu, în sectorul construcțiilor, acest lucru impune reciclarea deșeurilor rezultate din renovare și construcție, reutilizarea componentelor și introducerea de noi materiale de construcție, inclusiv recunoașterea materialelor secundare de construcție de calitate garantată și cooperarea strânsă între producători, artizanat, profesioniști și industria de reciclare. Lanțurile valorice regionale și clusterele din domeniul construcțiilor trebuie, de asemenea, consolidate prin implicarea sectorului artizanatului.

4.5.

Provocările de mediu legate de întreprinderile din economia socială sunt, în esență, aceleași cu cele ale altor întreprinderi în ceea ce privește aspectele vizate. Cu toate acestea, condițiile specifice ale acestor întreprinderi trebuie luate în considerare în mod adecvat, în conformitate cu numeroasele avize ale CESE, prin măsuri specifice, pe baza recentului Plan de acțiune al UE pentru economia socială.

---

(1)  Date din Eurobarometrul Flash 498. IMM-urile, piețele verzi și raportul privind utilizarea eficientă a resurselor, p. 46, martie 2022.

(2)  Smit, S.J., SME focus – Long-term strategy for the European industrial future, (IMM-urile în centrul atenției – O strategie pe termen lung pentru viitorul industrial european), Departamentul tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții al PE, PE 648.776 – aprilie 2020.

(3)  Pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” cuprinde o gamă largă de inițiative legislative, în cadrul cărora decizia finală face obiectul negocierilor între instituții. Până la finalizarea acestui proces, MIMM-urile pot urmări doar informații parțiale și se pot confrunta cu incertitudini cu privire la viitor.

(4)  IMM-urile în centrul atenției, Departamentul tematic pentru politici, PE, aprilie 2020.

(5)  COM 2021) 568 final, 14.7.2021. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52021PC0568

(6)  A se vedea și JO C 56, 16.2.2021, p. 1.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Transferurile de întreprinderi ca factor de promovare a unei redresări și a unei creșteri durabile în sectorul IMM-urilor”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/02)

Raportoare:

Mira-Maria KONTKANEN

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru piața unică, producție și consum
Data adoptării în secțiune	8.9.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	21.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	143/0/0

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Transferurile de întreprinderi reprezintă un important proces strategic care asigură continuitatea întreprinderilor și protejarea ocupării forței de muncă. Prin urmare, Comitetul Economic și Social European (CESE) sugerează ca politicile în materie de redresare și de creștere ale Uniunii Europene (UE) și ale statelor membre să ofere un rol puternic promovării transferurilor de întreprinderi.

1.2.

Transferurile de întreprinderi protejează structura socială a zonelor rurale, în care MIMM-urile (microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii) au o prezență puternică. Dezvoltarea unor ecosisteme funcționale pentru transferurile de întreprinderi și a unor servicii de sprijin este esențială pentru a menține mijloacele de trai și economiile zonelor rurale și monoindustriale. CESE consideră că acest demers ar trebui să fi recunoscut în cadrul punerii în aplicare a viziunii pe termen lung a UE pentru zonele rurale și în cadrul Planului de acțiune rurală al UE.

1.3.

Transferurile reușite de întreprinderi protejează locurile de muncă existente și creează noi locuri de muncă, precum și perspective viitoare pentru angajați din punctul de vedere al continuității locurilor de muncă și al dezvoltării profesionale. CESE încurajează statele membre să facă schimb de bune practici privind modul de promovare a transferului unei întreprinderi către angajați, de exemplu sub forma unei cooperative (1) sau a altor forme de întreprinderi ale economiei sociale deținute de lucrători.

1.4.

Cu cât antreprenorii se pregătesc mai de timpuriu pentru transfer, cu atât mai reușite tinde să fie acesta. Statele membre trebuie să-și intensifice activitățile de sensibilizare cu privire la transferurile de întreprinderi și să doteze întreprinderile și alte organizații de sprijin cu mijloacele și resursele necesare pentru a promova și a asista transferurile de MIMM-uri. De asemenea, CESE solicită statelor membre să introducă mecanisme de alertă timpurie (2) pentru MIMM-uri și să continue să le dezvolte pentru a sprijini reziliența, viabilitatea și, în cele din urmă, transferabilitatea întreprinderilor.

1.5.

Achiziționarea unei întreprinderi existente ar trebui promovată în mod activ ca reprezentând pentru antreprenorii debutanți o oportunitate la fel de atractivă ca înființarea unei noi întreprinderi de către un antreprenor. Competențele în ceea ce privește achiziționarea unei întreprinderi și succesiunea ar trebui să facă parte din educația antreprenorială, în cadrul învățământului secundar și al celui superior. Prin urmare, CESE solicită dezvoltarea de stimulente pentru transferul întreprinderilor mici către antreprenori tineri. Astfel de stimulente ar putea include sensibilizarea, serviciile de consiliere, mentoratul și accesul la finanțare. De asemenea, înțelegerea dialogului social de către antreprenorii tineri ar putea fi consolidată și mai mult, pentru a asigura succesul transferurilor de întreprinderi pentru toate părțile interesate. De asemenea, ar trebui dezvoltate stimulente suplimentare pentru transferurile de întreprinderi pentru femeile antreprenoare, în scopul de a crește numărul acestora, în prezent prea scăzut.

1.6.

Finanțarea rămâne un obstacol în calea transferurilor reușite de întreprinderi, cele mai multe transferuri de întreprinderi necesitând finanțare externă. CESE încurajează cu fermitate fiecare stat membru să se asigure că există instituții financiare dispuse să sprijine transferurile de întreprinderi de tip MIMM, de exemplu prin acordarea de asistență în ceea ce privește garanțiile reale pentru creditele bancare.

1.7.

CESE recomandă ca statele membre să înființeze forumuri naționale ale părților interesate în domeniul transferului de întreprinderi, care să reprezinte părțile interesate atât din sectorul public, cât și din cel privat. Forumurile în domeniul transferului de întreprinderi oferă o abordare sistematică și pe termen lung a promovării transferurilor de întreprinderi. Acestea oferă, de asemenea, un spațiu pentru un dialog permanent între experții naționali și constituie o modalitate mai eficientă de utilizare a resurselor.

1.8.

CESE consideră că în toate statele membre ale UE ar trebui dezvoltate platforme online destinate transferurilor de întreprinderi, și că acestea ar trebui să fie accesibile și microîntreprinderilor și întreprinderilor mici. Ar trebui dezvoltate interconexiuni și sinergii între diferite platforme online din statele membre, iar Comisia Europeană ar putea facilita interconexiunea dintre diferitele piețe online din UE.

1.9.

Datele privind transferurile de întreprinderi sunt deseori fragmentate, insuficiente și depășite și nu sunt comparabile la nivelul statelor membre ale UE. Prin urmare, CESE recomandă Comisiei și statelor membre să continue îmbunătățirea bazei de date privind transferurile de întreprinderi.

1.10.

Ar trebui elaborată o revizuire periodică a situației transferurilor de întreprinderi din Europa, de exemplu, sub forma unui barometru al transferurilor de întreprinderi la nivelul UE care ar oferi și informații pentru elaborarea de politici bazate pe dovezi. Adunarea anuală a IMM-urilor din UE ar trebui utilizată ca forum regulat de dezbatere și schimb de experiență pentru transferurile de întreprinderi de tip MIMM. În cele din urmă, ar trebui să fie avute în vedere diferite inițiative de sensibilizare, precum crearea unei săptămâni naționale și/sau europene a transferurilor de întreprinderi.

2.   Introducere

2.1.

Creșterea numărului transferurilor reușite de întreprinderi ar avea beneficii imediate pentru ocuparea forței de muncă, continuitatea activității și economia europeană în ansamblu. În acord cu propunerile Conferinței privind viitorul Europei (3), transferurile de întreprinderi contribuie la conturarea unor societăți mai reziliente și mai coezive.

2.2.

Transferurile de întreprinderi reprezintă o parte din ce în ce mai importantă și naturală a dezvoltării strategice, a reînnoirii și a creșterii MIMM-urilor. Pe măsură ce populația Europei îmbătrânește și numărul antreprenorilor care intenționează să se retragă din afaceri crește, transferurile reușite de întreprinderi devin chiar mai importante pentru economia europeană a MIMM-urilor.

2.3.

Aproximativ 450 000 de întreprinderi cu un total de două milioane de angajați sunt transferate în fiecare an la nivelul întregii Europe. Se estimează că în fiecare an, aproximativ 150 000 de întreprinderi riscă să nu fie transferate cu succes, fapt ce pune în pericol aproximativ 600 000 de locuri de muncă. Cele mai mici întreprinderi sunt cele mai expuse riscului unui transfer eșuat (4).

2.4.

Transferurile de întreprinderi pot fi un proces complex ca urmare a provocărilor financiare, manageriale, de reglementare, administrative sau legate de piață, cum ar fi corelarea vânzătorilor cu cumpărătorii. În același timp, majoritatea transferurilor de întreprinderi au loc la nivelul microîntreprinderilor cu resurse limitate. Un transfer este deseori mai dificil pentru întreprinderile mici, în cadrul cărora proprietarul tradițional joacă un rol dominant (5).

2.5.

Un ecosistem funcțional pentru transferurile de întreprinderi este esențial pentru succesul transferurilor și contribuie la construirea unor piețe dinamice ale transferurilor de întreprinderi. Ecosistemele pentru transferurile de întreprinderi cuprind diverse părți interesate din sectorul public și din cel privat: cumpărători, vânzători, predecesori, succesori, consilieri în afaceri cum ar fi brokerii în domeniul afacerilor, contabili, avocați și consultanți, mediatori, instituții financiare, organizații de sprijin pentru întreprinderi, responsabili de elaborarea politicilor și mediul academic. Activitățile de sensibilizare care vizează creșterea gradului de pregătire pentru transferurile de întreprinderi reprezintă o parte importantă a ecosistemului. În prezent, peisajul transferurilor de întreprinderi variază în mod substanțial între statele membre și între regiunile dintr-un stat membru, lăsând loc pentru învățarea reciprocă și îmbunătățirea ecosistemelor pentru transferurile de întreprinderi din întreaga UE. Cu toate acestea, responsabilitatea finală pentru transfer revine întotdeauna întreprinzătorului.

2.6.

Un transfer de proprietate reușit poate conduce la o întreprindere mai rezilientă, mai inovatoare și mai competitivă. Atunci când întreprinderile cu noi proprietari adoptă modele de afaceri mai verzi și mai digitale, transferurile de întreprinderi contribuie și la dubla tranziție verde și digitală a sectorului MIMM-urilor.

2.7.

Pandemia de COVID-19 a evidențiat, de asemenea, nevoia de a consolida reziliența întreprinderilor europene și de a asigura o mai bună planificare a pregătirii lor. O întreprindere și modelul său de afaceri ar trebui să fie sănătoase și reziliente în fața șocurilor externe pentru ca transferul să fie unul reușit. Sănătatea și reziliența financiare cresc șansele unui transfer încununat cu succes.

3.   Contextul avizului

3.1.

Transferurile de întreprinderi au făcut parte din politica UE în domeniul antreprenoriatului de la începutul anilor 1990. În 1994, Comisia Europeană a elaborat o recomandare (6) cu scopul de a îmbunătăți condițiile-cadru din statele membre pentru transferurile de întreprinderi. Această recomandare a propus statelor membre o serie de măsuri menite să îmbunătățească situația întreprinderilor care se pregătesc pentru un transfer. Printre acestea se numără măsuri menite să crească gradul de sensibilizare și de pregătire, îmbunătățirea mediului financiar pentru transferurile de întreprinderi, deschiderea unor căi juridice pentru restructurare, punerea la dispoziție a mijloacelor juridice pentru asigurarea continuității parteneriatului în eventualitatea decesului unui partener sau a proprietarului, asigurarea faptului că taxele aferente succesiunii sau donațiilor nu împiedică transferurile de întreprinderi, precum și facilitarea transferurilor de întreprinderi către terțe părți prin intermediul unor norme fiscale adecvate.

3.2.

De atunci, Comisia a revizuit recomandarea în 2006 și a publicat comunicarea intitulată (7) Implementing the Lisbon Community Programme for Growth and Jobs: Transfer of Businesses – Continuity through a new beginning (Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă – Transferul de întreprinderi – Continuitate grație unui nou început). Revizuirea a evidențiat faptul că punerea în aplicare a recomandării din 1994 necesita eforturi suplimentare. În plus față de solicitarea de a pune în aplicare recomandarea din 1994, comunicarea din 2006 a formulat recomandări suplimentare pentru promovarea transferurilor de întreprinderi, cum ar fi sporirea atenției politice acordate transferurilor de întreprinderi, furnizarea de sprijin și de mentorat din partea unor specialiști, organizarea de piețe transparente ale transferurilor de întreprinderi și punerea în aplicare a unei infrastructuri de sprijin la nivel național, regional și local pentru a încuraja transferurile.

3.3.

În 2013, Comisia a evaluat progresele înregistrate în urma recomandărilor din 2006. Concluzia generală a fost că, de la comunicarea din 2006, nu au fost înregistrate suficiente progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a cadrului pentru transferurile de întreprinderi. Lacunele enumerate în evaluare au vizat domenii precum regimurile fiscale pentru terțe părți ori angajați sau sprijinul dedicat și inițiativele financiare. Evaluarea a evidențiat, de asemenea, că transferurile de întreprinderi nu au beneficiat de suficientă atenție politică la nivelul UE sau al statelor membre, spre deosebire de politica privind start-upurile.

3.4.

În 2020, Comisia Europeană a publicat o Strategie a UE pentru IMM-uri (8), reconfirmându-și aranjamentul de a continua eforturile menite să faciliteze transferurile de întreprinderi și de a sprijini statele membre în eforturile lor de a institui un mediu de afaceri favorabil transferurilor. Recent, Comisia s-a axat pe îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind transferurile de întreprinderi, publicând un raport în 2021 (9). Acțiunile Comisiei și bunele practici finanțate de UE pot fi urmărite pe site-ul Comisiei (10).

3.5.

CESE a recunoscut, de asemenea, importanța transferurilor de MIMM-uri, și solicită măsuri rapide de facilitare și raționalizare a acestora la costuri rezonabile (11). În avizul său privind Strategia UE pentru IMM-uri, CESE solicită, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită transferurilor transfrontaliere de MIMM-uri, pentru a aborda costurile ridicate asociate acestor tranzacții și diferențele substanțiale dintre reglementările naționale (12). Avizul CESE de monitorizare pe tema Strategiei UE pentru IMM-uri (13) ilustrează potențialul transferurilor reușite de întreprinderi de a face astfel încât întreprinderile să devină mai digitale și mai durabile, în conformitate cu obiectivele UE privind dubla tranziție.

4.   Observații generale

4.1.

Transferurile de întreprinderi reprezintă o temă tot mai importantă pentru MIMM-uri din cauza demografiei europene și a antreprenorilor în curs de îmbătrânire. Aproximativ 90 % din transferurile de întreprinderi au loc în cadrul microîntreprinderilor (14).

4.2.

Creșterea numărului transferurilor reușite de întreprinderi are beneficii imediate pentru economia europeană. În comparație cu start-upurile, întreprinderile transferate cu succes înregistrează o performanță mai bună din punctul de vedere al supraviețuirii, al cifrei de afaceri, al profitului, al capacității de inovare și al ocupării forței de muncă (15). Potrivit Comisiei Europene, întreprinderile existente mențin în medie cinci locuri de muncă, în timp ce un start-up generează doar două locuri de muncă, în medie (16). Promovarea transferurilor de întreprinderi este, prin urmare, cea mai bună promovare posibilă a creșterii antreprenoriale.

4.3.

Transferurile de întreprinderi protejează structura socială a zonelor rurale, în care MIMM-urile au o prezență puternică; se estimează că cel puțin o treime din MIMM-urile europene sunt situate în zone rurale. Ele asigură coeziunea economică și socială a acestor zone prin serviciile pe care le oferă cetățenilor, consumatorilor și activităților economice locale, precum și prin ocuparea forței de muncă pe care o asigură (17). Transferurile de întreprinderi contribuie la evitarea pierderii competențelor artizanale locale. Deseori, artizanatul local și sectorul comerțului cu amănuntul contribuie în mod pozitiv la diversitatea alegerilor consumatorilor pe piață, oferind o alternativă la lanțurile uniforme ale comerțului cu amănuntul. Pentru consumatori, transferul reușit înseamnă continuitatea serviciilor și a produselor și chiar îmbunătățirea acestora. Dezvoltarea unor ecosisteme funcționale pentru transferurile de întreprinderi și a unor servicii de sprijin este esențială pentru a menține mijloacele de trai și economiile zonelor monoindustriale și rurale, având o importanță specifică mai ales pentru sectorul agricol și pentru cel de prelucrare a alimentelor. Transferurile reușite oferă, de asemenea, o cale către accelerarea dublei tranziții în zonele rurale, prin intermediul unei transformări inițiate odată cu transferul de proprietate. CESE consideră că dezvoltarea de ecosisteme pentru transferurile de întreprinderi și de servicii de sprijin ar trebui să facă parte din punerea în aplicare a viziunii pe termen lung pentru zonele rurale ale UE și din Planul de acțiune rurală al UE.

4.4.

Promovarea transferurilor de întreprinderi este benefică și pentru angajați, întrucât protejează locurile de muncă și continuitatea activității. În special în cadrul MIMM-urilor, angajații sunt activul cel mai de preț care este transferat către noua proprietate. Prin urmare, este importantă garantarea bunăstării angajaților în eventualitatea transferurilor de întreprinderi. Deseori, noii proprietari abordează transferul cu entuziasm, pentru a dezvolta și a face să crească întreprinderea. Aceasta înseamnă, pentru angajați, perspective de viitor îmbunătățite din punctul de vedere al continuității locului de muncă și al dezvoltării profesionale. CESE încurajează statele membre să facă schimb de bune practici privind transferurile prin care angajații să poată continua să lucreze și să-și dezvolte activitățile prin preluarea propriei întreprinderi, de exemplu, sub forma unei cooperative și a altor forme de întreprindere din cadrul economiei sociale deținute de lucrători (18) care și-au demonstrat rezistența în fața situațiilor de criză. De asemenea, promovarea dialogului social și a informării în amonte facilitează preluarea întreprinderii de către angajați. Acest demers este în acord cu avizul CESE INT/925 (19), care evidențiază preluarea întreprinderii de către angajați drept o bună practică pentru relansarea întreprinderilor aflate în criză și pentru transmiterea IMM-urilor ai căror fondatori nu au urmași.

4.5.

Promovării transferurilor de întreprinderi trebuie să i se acorde un rol puternic în cadrul politicilor de redresare și de creștere ale UE și ale statelor membre. CESE salută efortul durabil și strategic depus de Comisia Europeană, precum și de organizațiile de promovare a transferurilor de întreprinderi cum ar fi Transeo (20), cu scopul de a crea un mediu mai favorabil transferurilor în Europa. Cu toate acestea, este în continuare loc pentru îmbunătățiri. Nivelul atenției, actuala funcționalitate globală a ecosistemului pentru transferurile de întreprinderi și amploarea măsurilor de promovare a transferurilor de întreprinderi variază în mod semnificativ între statele membre. Într-un mediu de afaceri care evoluează rapid, antreprenorii trebuie să îmbrățișeze oportunitățile de creștere, atât în plan intern, cât și prin intermediul achizițiilor. Ar trebui avute în vedere toate tipurile de transferuri de proprietate, inclusiv succesiunile familiale, preluarea unei întreprinderi de către conducerea sa („management buy-out”) sau de către o entitate externă („management buy-in”) și achizițiile strategice și preluarea întreprinderii de către angajați.

4.6.

Pentru ca tranziția Europei către o economie digitală și verde să reușească, trebuie să se țină seama de MIMM-uri. Transferurile de întreprinderi reprezintă o modalitate naturală de a transforma un model de afaceri de tip MIMM într-un model mai verde și mai digital, prin sprijinirea tranziției verzi și digitale a acestor întreprinderi. Un transfer de proprietate reușit poate conduce la o întreprindere mai rezilientă, mai inovatoare și mai competitivă. De asemenea, dintr-o perspectivă a resurselor, achiziționarea unei întreprinderi existente cu activele sale de producție este, deseori, mai prietenoasă cu mediul decât achiziționarea unora noi.

4.7.

În special atunci când întreprinderea este transferată de la un antreprenor mai în vârstă către un antreprenor mai tânăr, este posibil ca antreprenorul tânăr să fie mai bine pregătit pentru a integra noi tehnologii, metode de producție și modele durabile de afaceri în cadrul întreprinderii achiziționate. Astfel, CESE solicită ca, pentru transferul de MIMM-uri către antreprenori tineri, să se prevadă stimulente suplimentare, cum ar fi sensibilizarea, serviciile de consiliere, mentoratul și accesul la finanțare. De asemenea, înțelegerea dialogului social de către antreprenorii tineri ar putea fi consolidată și mai mult, de exemplu prin module de dialog social în cadrul formării antreprenoriale. Debutul ca antreprenor prin achiziționarea unei întreprinderi existente ar trebui promovat în mod activ ca reprezentând o oportunitate la fel de atractivă ca înființarea unei noi întreprinderi de către un antreprenor. De asemenea, ar trebui dezvoltate stimulente suplimentare pentru transferurile de întreprinderi pentru femeile antreprenoare, în scopul de a crește numărul acestora, în prezent prea scăzut.

4.8.

Marea majoritate a transferurilor de întreprinderi necesită finanțare externă. Date fiind cerințele de reglementare tot mai mari în sectorul financiar, două instrumente financiare sunt esențiale pentru a promova transferurile de întreprinderi. În primul rând, este evident că sunt necesare garanții reale pentru finanțarea pachetelor de transferuri de întreprinderi. Cu toate acestea, o pondere tot mai mare a activelor comerciale o constituie activele intangibile, iar sectorul bancar trebuie să respecte norme tot mai stricte. Fiecare stat membru are nevoie de un operator sau de o organizație care să ofere garanții reale pentru creditele bancare. În al doilea rând, dezvoltarea cadrului de reglementare al UE sporește cererea de finanțare prin capitaluri proprii. Există diverși cumpărători care ar dispune de calificările necesare pentru a gestiona întreprinderea-țintă, dar care nu dispun de finanțare prin capitaluri proprii. CESE încurajează cu fermitate Comisia să adopte un rol proactiv în ceea ce privește promovarea dezvoltării acestor două instrumente financiare în statele membre.

4.9.

Un număr tot mai mare de MIMM-uri familiale va fi transferat, în viitor, unor terțe părți. Pentru a atrage cumpărători terți, aceste întreprinderi trebuie să fie într-o stare viabilă, să fie solide din punct de vedere economic și să prezinte un real interes. Cu cât antreprenorii se pregătesc mai de timpuriu pentru transfer, cu atât este mai mare probabilitatea ca transferul să reușească. Statele membre trebuie să-și intensifice activitățile de sensibilizare privind transferurile de întreprinderi și să doteze întreprinderile și alte organizații de sprijin cu mijloacele și resursele necesare pentru a promova și a asista transferurile de MIMM-uri. Sprijinul oferit prin mecanismul de alertă timpurie unei întreprinderi care se confruntă cu dificultăți financiare poate fi important și pentru a ajuta antreprenorul să aducă întreprinderea înapoi pe calea viabilității financiare și să o pregătească pentru transfer. Prin urmare, CESE solicită statelor membre să introducă și să dezvolte în continuare mecanisme de alertă timpurie pentru a sprijini MIMM-urile.

Un studiu recent privind promovarea transferurilor de întreprinderi în țările europene (21) prezintă practicile de promovare a transferurilor de întreprinderi din statele membre care ar putea fi replicate în alte țări. CESE sprijină recomandarea formulată în acest studiu la adresa statelor membre de a înființa forumuri naționale ale părților interesate în domeniul transferului de întreprinderi, care să reprezinte părțile interesate atât din sectorul public, cât și din cel privat. Cooperarea părților interesate este necesară la toate nivelurile: regional, național și internațional. Forumurile în domeniul transferului de întreprinderi oferă, prin dialogul permanent între experți naționali, o abordare sistematică și pe termen lung a promovării transferurilor de întreprinderi, și reprezintă o modalitate mai eficientă de utilizare a resurselor. În cele din urmă, un dialog transfrontalier, promovat de Comisia Europeană, ar putea fi stabilit între diferite forumuri naționale pentru schimbul de bune practici privind promovarea transferurilor de întreprinderi în statele membre ale UE.

4.10.

CESE recomandă ca statele membre să utilizeze pe deplin tehnologiile digitale în promovarea transferurilor de întreprinderi. Platformele online destinate transferurilor de întreprinderi, care, în cea mai mare parte a cazurilor, sunt deținute și gestionate de părți interesate din sectorul privat, ar trebui dezvoltate în toate statele membre și ar trebui să fie accesibile și microîntreprinderilor și întreprinderilor mici. Ar trebui dezvoltate interconexiuni și sinergii între diferite platforme online din statele membre, iar Comisia Europeană ar putea facilita accesul la diferite piețe online din statele membre. În plus, numărul transferurilor transfrontaliere de întreprinderi din rândul întreprinderilor mici este în creștere. Cooperarea îmbunătățită dintre platformele online de la nivel național ar putea fi un mod eficient din punctul de vedere al costurilor de a permite întreprinderilor mici să descopere potențiali noi proprietari din alte state membre.

4.11.

Elaborarea cu succes a unor politici europene privind transferurile de întreprinderi necesită îmbunătățirea colectării datelor. În prezent, datele privind transferurile de întreprinderi continuă să fie fragmentate și să nu fie comparabile. CESE recomandă Comisiei și statelor membre să urmeze pașii propuși pentru a îmbunătăți baza de date privind transferurile de întreprinderi. Acești pași sunt prezentați în recentul raport intitulat Improving the evidence base on transfer of business in Europe (Îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind transferul de întreprinderi în Europa) (22). CESE recomandă dezvoltarea unui barometru al transferurilor de întreprinderi la nivelul UE, care să raporteze o dată la patru ani, cu scopul de a oferi informații pentru elaborarea de politici bazate pe date concrete și fundamentate prin date îmbunătățite. De asemenea, ar trebui să fie avute în vedere diferite inițiative de sensibilizare, precum crearea unei săptămâni naționale și/sau europene a transferurilor de întreprinderi.

4.12.

În afara dezvoltării unei mai bune colectări a datelor, CESE propune revizuirea periodică de către Comisie a situației transferurilor de întreprinderi din Europa. Adunarea anuală a IMM-urilor din UE ar trebui utilizată ca forum regulat de dezbatere și schimb de experiență pentru transferurile de întreprinderi de tip MIMM.

---

(1)  De exemplu, în Franța, există un cadru pentru organizarea și facilitarea transferului unei întreprinderi către angajați și pentru consolidarea activității economice a teritoriilor prin facilitarea transferului MIMM-urilor.

(2)  Mecanismul de alertă timpurie este un serviciu de consiliere și de sprijin pentru întreprinderile care se confruntă cu dificultăți financiare, al cărui scop este să asigure o intervenție timpurie pentru a preveni falimentul întreprinderilor viabile.

(3)  Conferința privind viitorul Europei, Raport privind rezultatul final, mai 2022.

(4)  Comisia Europeană: Business dynamics: start-ups, business transfers and bankruptcy (Dinamica întreprinderilor: întreprinderi nou-înființate, transferuri de întreprinderi și faliment), 2011.

(5)  Comunicarea Comisiei Europene intitulată Implementing the Lisbon Community Programme for Growth and Jobs Transfer of Businesses Continuity through a new beginning (Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă – Transferul de întreprinderi – Continuitate grație unui nou început), 2006, COM(2006) 117 final, p. 4.

(6)  Recomandarea Comisiei din 7 decembrie 1994 privind transferul întreprinderilor mici și mijlocii (94/1069/CE).

(7)  Comunicarea Comisiei Europene, Implementing the Lisbon Community Programme for Growth and Jobs: Transfer of Businesses – Continuity through a new beginning (Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă – Transferul de întreprinderi – Continuitate grație unui nou început), 2006, COM(2006) 117 final.

(8)  Comunicarea Comisiei Europene intitulată „O strategie pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitală”, 2020, [COM(2020) 103 final].

(9)  Comisia Europeană, Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Improving the evidence base on transfer of business in Europe: final report (Îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind transferul de întreprinderi în Europa: raport final), Oficiul pentru Publicații, 2021.

(10)  ec.europa.eu/growth/smes/supporting-entrepreneurship/transfer-businesses_en.

(11)  JO C 197, 8.6.2018, p. 1.

(12)  JO C 429, 11.12.2020, p. 210.

(13)  JO C 194, 12.5.2022, p. 7.

(14)  Comisia Europeană, Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Improving the evidence base on transfer of business in Europe: executive summary (Îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind transferul de întreprinderi în Europa: rezumat), Oficiul pentru Publicații, 2021.

(15)  Tall, Varamäki & Viljamaa: Business Transfer Promotion in European Countries (Promovarea transferurilor de întreprinderi în țările europene), Seinäjoki 2021, p. 8.

(16)  Comisia Europeană (2006), Transfer of Businesses: Continuity through a new beginning (Transferul de întreprinderi – Continuitate grație unui nou început), Bruxelles, pp. 3-4.

(17)  Uniunea Europeană a Artizanatului și a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (UEAPME), Position on long-term vision for the EU’s rural area (Poziția privind viziunea pe termen lung pentru zonele rurale ale UE), aprilie 2022.

(18)  De exemplu, societățile deținute de lucrători („sociedades laborales”) din Spania.

(19)  JO C 286, 16.7.2021, p. 13.

(20)  Transeo este o asociație non-profit internațională care reunește experți în domeniul transferurilor și al achizițiilor de întreprinderi mici și mijlocii din Europa și din lume.

(21)  Tall, Varamäki & Viljamaa: Business Transfer Promotion in European Countries (Promovarea transferurilor de întreprinderi în țările europene), Seinäjoki 2021, p. 8.

(22)  Comisia Europeană, Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Improving the evidence base on transfer of business in Europe: final report (Îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind transferul de întreprinderi în Europa: raport final), Oficiul pentru Publicații, 2021.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Taxonomia socială – provocări și oportunități”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/03)

Raportoare:

Judith VORBACH

Decizia Adunării plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	9.9.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	123/26/12

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Prin prezentul aviz, CESE pune în lumină ideea de taxonomie socială, cu obiectivul de a stimula dezbaterea. În special, CESE solicită Comisiei să publice raportul îndelung așteptat care descrie dispozițiile ce ar fi necesare pentru a extinde domeniul de aplicare al taxonomiei la „alte obiective de durabilitate, precum obiectivele sociale”, astfel cum se solicită în Regulamentul privind taxonomia (1) („Regulamentul”). CESE se exprimă în favoarea unei taxonomii sociale viabile din punct de vedere operațional și solide din punct de vedere conceptual, în vederea concretizării oportunităților, făcând totodată față provocărilor. Taxonomia UE ar trebui aliniată la o abordare globală, incluzând durabilitatea de mediu, precum și sustenabilitatea socială. Date fiind provocările legate de tranziția verde, efectele economice și sociale ale pandemiei și războiul din Ucraina cauzat de agresiunea Rusiei și tensiunile geopolitice rezultate, CESE își reiterează solicitarea pentru o politică economică echilibrată și acordarea unei atenții sporite obiectivelor sociale.

1.2.

Garanțiile minime prevăzute în Regulament sunt binevenite și ar trebui puse în aplicare cu atenție. Totuși, ele nu sunt suficiente pentru a asigura sustenabilitatea socială pentru lucrători, consumatori și comunități. O taxonomie a UE ar contribui la îndeplinirea nevoilor de investiții urgente în domeniul social prin orientarea investițiilor în direcția respectivă. Ea ar putea deveni și mai importantă dacă ar deveni parte integrantă a unei politici generale orientate către echitate socială și incluziune. O tranziție justă necesită condiții sociale durabile și o taxonomie socială ar putea oferi orientările mult așteptate. CESE solicită Comisiei să furnizeze o estimare a fondurilor necesare pentru a pune în aplicare Pilonul european al drepturilor sociale. În ansamblu, investițiile publice vor continua să joace un rol esențial în domeniul serviciilor publice. Finanțarea bunăstării sociale de către sistemele de cheltuieli publice și de către cele de securitate socială stabile rămâne fundamentală. Cu toate acestea, o taxonomie socială convenită de comun acord ar putea oferi orientări pentru investiții cu impact social pozitiv.

1.3.

CESE recomandă ca abordarea pe mai multe niveluri și diversă propusă de Platforma privind finanțarea durabilă (2) („Platforma”) să fie inclusă în raportul Comisiei. Integrarea unei taxonomii sociale în mediul legislativ al UE privind finanțarea și guvernanța durabile ar fi utilă, ținând seama de faptul că trebuie depuse multe eforturi. În special, Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD) ar fi o completare importantă pentru taxonomia socială, pe baza căreia ar putea fi analizate și evaluate măsurile. O taxonomie socială bine concepută ar contribui, de asemenea, la soluționarea problemei potențiale a dezinformării privind situația socială. CESE recomandă să se înceapă cu orientări simple și clare, punând la dispoziție proceduri ușoare și transparente și completându-le pas cu pas într-o etapă ulterioară. O integrare strânsă a taxonomiei sociale și a celei de mediu ar trebui să fie obiectivul final, dar, ca prim pas, garanțiile minime reciproce ar putea fi practice.

1.4.

Taxonomia UE ar trebui să scoată în evidență acțiuni și întreprinderi care contribuie în mod substanțial la sustenabilitatea socială și reprezintă un o normă de referință care să reflecte nivelul de ambiție mai ridicat decât cel prevăzut de legislație. CESE salută obiectivele propuse de Platformă privind munca decentă, niveluri adecvate de trai și comunități favorabile incluziunii și durabile. Deși diverse principii internaționale și europene ar trebui să servească drept bază, CESE recomandă în special trimiterea la Pilonul european al drepturilor sociale și la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) relevante, cum ar fi ODD 8 privind munca decentă. În orice caz, respectarea drepturilor omului și ale lucrătorilor trebuie să fie o condiție pentru a se asigura conformitatea cu taxonomia. Aderarea la acordurile colective și la mecanismele de codecizie în conformitate cu legislația națională și europeană respectivă este esențială și ar trebui să constituie principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” (3). Orientările cu impact social pozitiv, care se bazează pe acordul partenerilor sociali, ar trebui considerate conforme cu taxonomia. Trebuie avut în vedere faptul că nivelul de acoperire a negocierilor colective variază semnificativ de la un stat membru la altul și a scăzut în 22 dintre acestea, o problemă care a fost abordată de Directiva privind salariul minim.

1.5.

CESE îi îndeamnă pe legiuitori să-i implice pe deplin pe partenerii sociali și organizațiile societății civile în elaborarea taxonomiei sociale, pentru că sunt afectați și pentru că trebuie să respecte obligațiile de raportare, precum și pentru a-și proteja asumarea responsabilității. CESE pune sub semnul întrebării utilizarea excesivă a actelor delegate în domeniul taxonomiei, deoarece este adresată o gamă largă de chestiuni politice. Scopul taxonomiei este de a oferi transparență pentru investitori, întreprinderi și consumatori. În viitor, utilizarea sa potențială de către instituțiile guvernamentale ca referință pentru programele de ajutor și de finanțare ar trebui evaluată și discutată în mod corespunzător. Orice utilizare într-un sens mai amplu trebuie să facă obiectul unui proces decizional adecvat. O interferență excesivă cu legislația națională și cu autonomia partenerilor sociali trebuie prevenită. În cele din urmă, trebuie exclus pericolul dezinformării privind situația socială (social washing). Ar trebui prevăzute mecanisme de tratare a plângerilor pentru sindicate, comitete de întreprindere, asociații de consumatori și pentru alți reprezentanți ai societății civile, iar autoritățile naționale competente ar trebui să aibă mai multă responsabilitate în ceea ce privește sarcinile de control.

1.6.

CESE dorește să evidențieze beneficiile suplimentare legate de o taxonomie socială. În primul rând, cererea tot mai mare pentru investiții orientate către aspectul social ar trebui sprijinită prin asigurarea unei taxonomii fiabile care să armonizeze modul în care este măsurată sustenabilitatea socială. În al doilea rând, activitățile dăunătoare din punct de vedere social s-ar putea traduce prin riscuri economice, iar o taxonomie ar putea contribui la reducerea la minimum a acestora. În al treilea rând, transparența este esențială pentru eficiența piețelor de capital și ar trebui, de asemenea, să contribuie la piața internă socială, astfel cum se prevede la articolul 3 din TFUE. Aceasta ar încuraja condiții de concurență echitabile, ar preveni concurența neloială și ar crește vizibilitatea întreprinderilor și organizațiilor care contribuie la sustenabilitatea socială. În al patrulea rând, UE ar trebui să se bazeze pe punctele sale forte și să depună eforturi pentru a deveni un model și un pionier al durabilității de mediul și al durabilității sociale. Dezbaterea privind o agenție de rating a UE ar trebui relansată. De asemenea, CESE își reînnoiește apelul ca furnizorii de date financiare și extrafinanciare să fie reglementați și supravegheați în mod corespunzător.

1.7.

CESE evidențiază, de asemenea, provocările și soluțiile posibile. În primul rând, apar preocupări legate de împiedicarea accesului pe piață. Cu toate acestea, investițiile se bazează și pe alte criterii, cum ar fi rentabilitatea preconizată, care ar putea depăși obiectivele de durabilitate; există multe cazuri de sinergii între interesele investitorilor și cele ale altor părți interesate. În orice caz, neconformitatea cu taxonomia nu ar trebui considerată dăunătoare, iar acest aspect ar trebui clarificat de Comisie. Ar trebui să se pună un accent mai mare pe impactul investițiilor durabile asupra activităților economiei reale. În al doilea rând, definirea elementelor care ar trebui incluse în taxonomie va fi controversată. Tocmai acesta este motivul pentru care definirea procesului ar trebui să facă obiectul unei dezbateri și al unui proces decizional cu caracter democratic. Astfel, ar putea fi elaborată o idee comună și fiabilă privind durabilitatea la care actorii individuali ar putea și ar trebui să se raporteze. Succesul taxonomiei este legat de credibilitatea sa, iar activitățile incluse trebuie să corespundă unei definiții a durabilității care să fie acceptată la scară largă. În al treilea rând, o taxonomie socială ar putea conduce la cerințe de raportare suplimentare. CESE solicită Comisiei să le reducă la minimum, evitând totodată suprapunerile. Consilierea și furnizarea de servicii legate de taxonomie de către o agenție publică autorizată pot fi utile în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru cooperative și pentru modelele de afaceri non-profit. În plus, instituțiile financiare ar trebui să fie încurajate să furnizeze evaluări ale impactului social al investițiilor, astfel cum se realizează în prezent de așa-numitele bănci etice din întreaga lume.

2.   Contextul avizului

2.1.

Cadrul financiar durabil al UE ar trebui să contribuie la reorientarea fluxurilor financiare private către activități economice durabile. Planul de acțiune privind finanțarea durabilă din 2018 constă într-o taxonomie, un sistem de furnizare de informații pentru întreprinderi și în instrumente de investiții, incluzând criterii de referință, standarde și etichete, în timp ce Strategia reînnoită privind finanțarea durabilă din 2021 se concentrează pe finanțarea tranziției către durabilitate a economiei reale, precum și pe incluziune, pe reziliență, pe contribuția sectorului financiar și pe obiectivele globale. În acest cadru, UE a lucrat la diverse inițiative legislative în cadrul cărora taxonomia UE joacă un rol esențial. CESE face trimitere la avizele sale respective (4).

2.2.

Taxonomia UE ar trebui să ofere transparență pentru investitori și întreprinderi și să îi sprijine în identificarea investițiilor durabile. Regulamentul constituie un sistem de clasificare, care se concentrează pe șase obiective de mediu în următoarele domenii: atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, apa, biodiversitatea, prevenirea poluării și economia circulară. O investiție durabilă de mediu trebuie să aducă o contribuție semnificativă la atingerea unuia sau mai multora dintre aceste obiective, să nu aducă prejudicii semnificative niciunuia dintre acestea (principiul DNSH) și să respecte pragurile de performanță (denumite și criterii tehnice de evaluare). Aceasta trebuie să respecte, de asemenea, garanțiile minime sociale și legate de guvernanță (articolul 18). Prin urmare, procedurile trebuie să fie puse în aplicare de întreprinderi pentru a asigura alinierea unei activități cu Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cu principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, cu Declarația cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și cu Carta internațională a drepturilor omului.

2.3.

Articolul 26 din Regulament mandatează Comisia să publice, până la sfârșitul anului 2021, un raport în care să descrie dispozițiile care ar fi necesare pentru extinderea domeniului de aplicare al Regulamentului la „alte obiective de durabilitate, precum obiectivele sociale”. Acest aspect ilustrează intenția de a extinde domeniul de aplicare al Regulamentului, însă nu prevede obligația punerii în aplicare a unei taxonomii sociale. În conformitate cu Regulamentul, subgrupul privind taxonomia socială al Platformei a primit sarcina de a explora extinderea taxonomiei la obiective sociale. Raportul său final privind taxonomia socială a fost publicat în februarie 2022 (5), mai târziu decât s-a anunțat, iar Comisia urmează să își elaboreze raportul pe această bază. În plus, Platforma este invitată să ofere consiliere Comisiei privind aplicarea articolului 18, și anume să pună la dispoziție orientări privind modul în care întreprinderile ar putea respecta garanțiile minime și privind eventuala nevoie de a completa cerințele articolului.

2.4.

Platforma propune o structură pentru o taxonomie socială în cadrul prezentului mediu legislativ al UE privind finanțarea și guvernanța durabile. În cazul punerii în aplicare a unei taxonomii sociale, dispoziții suplimentare ar oferi un peisaj de reglementare, incluzând Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (CSRD) propusă, care va înlocui Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare (NFRD), și ar introduce standarde ale UE obligatorii privind raportarea în materie de durabilitate, Regulamentul privind publicarea de informații privind finanțarea durabilă (SFDR) și Directiva privind diligența necesară a întreprinderilor în materie de durabilitate(CSDD). În special, Directiva CSRD propusă impune întreprinderilor să abordeze și un set de informații pe teme sociale și raportarea privind factorii de guvernanță și se preconizează că va îmbunătăți furnizarea de informații în legătură cu chestiunile sociale. Prin urmare, aceasta ar fi o completare importantă la taxonomia socială în funcție de care aceste chestiuni pot fi măsurate și evaluate.

2.5.

În pofida diferențelor, Platforma sugerează următoarele aspecte structurale ale taxonomiei de mediu. Ea propune trei obiective principale însoțite de obiective secundare. Obiectivul privind munca decentă include obiective secundare precum consolidarea dialogului social, promovarea negocierii colective și venituri de subzistență care garantează vieți decente. Obiectivul privind nivelurile adecvate de trai include produse sănătoase și sigure, îngrijiri de sănătate de calitate și locuințe de calitate, iar obiectivul privind comunitățile favorabile incluziunii și durabile ar trebui să promoveze, de asemenea, egalitatea și creșterea favorabilă incluziunii și să sprijine mijloacele de trai durabile. Garanțiile minime propuse se referă la obiective de mediu, guvernamentale și sociale pentru a evita inconsecvențele, cum ar fi faptul ca o întreprindere care desfășoară activități durabile să fie implicată în încălcarea drepturilor omului. În plus, ar trebui abordate părțile interesate relevante, în special forța de muncă și lucrătorii din lanțul valoric al entității, utilizatorii finali și comunitățile afectate. Se sugerează, de asemenea, principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” în ce privește aspectele sociale și elaborarea unei liste a activităților dăunătoare.

3.   Observații generale

3.1.

CESE solicită o politică economică coerentă cu obiectivele stabilite la articolul 3 din Tratatul UE și cu ODD. Este necesar să se pună un accent echilibrat pe obiectivele esențiale de politică, și anume, durabilitatea mediului, creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, ocuparea integrală a forței de muncă și calitatea locurilor de muncă, distribuția echitabilă, sănătatea publică și calitatea vieții, egalitatea de gen, stabilitatea piețelor financiare, stabilitatea prețurilor, comerțul echilibrat bazat pe structuri industriale și economice echitabile și competitive, și stabilitatea finanțelor publice. În plus, CESE atrage atenția asupra agendei privind sustenabilitatea competitivă care plasează cele patru dimensiuni ale sale – durabilitatea mediului, productivitatea, echitatea și stabilitatea macroeconomică – pe poziții de egalitate pentru a obține efecte de consolidare și o tranziție verde și digitală reușită (6). În contextul războiului din Ucraina cauzat de agresiunea Rusiei, CESE subliniază apelul său pentru o politică economică echilibrată cu scopul de a atenua efectele economice și sociale ale războiului și reamintește declarația din Constituția OIM din 1919 conform căreia „pacea universală și durabilă nu poate fi întemeiată decât pe baza justiției sociale”.

3.2.

CESE pune în lumină conceptul de taxonomie socială, cu obiectivul de a stimula dezbaterea și sensibilizarea. CESE se exprimă în favoarea unei taxonomii sociale bine concepute, viabile din punct de vedere operațional și solide din punct de vedere conceptual pentru a verifica oportunitățile considerabile, făcând față totodată diverselor provocări (astfel cum sunt prezentate mai jos). Întocmai ca politica economică în ansamblu, conceptul de durabilitate legat de finanțare și, în special, taxonomia UE ar trebui aliniate la o abordare holistică și multidimensională, în care sustenabilitatea socială și cea de mediu ar trebui plasate pe picior de egalitate. În plus, tranziția verde poate fi dăunătoare din punct de vedere social. De aceea, protecția și îmbunătățirea standardelor în domeniul social sunt necesare, cu accent pe atenția de a nu lăsa pe nimeni în urmă. O tranziție justă necesită condiții sociale durabile; o taxonomie socială ar putea oferi criterii concrete în acest sens.

3.3.

CESE percepe taxonomia socială drept o completare importantă și necesară a dimensiunii sociale a UE și invită Comisia să publice în timp util raportul prevăzut la articolul 26. Comitetul recomandă includerea abordării pe mai multe niveluri și diversă a raportului Platformei. Totuși, căutarea perfecțiunii și includerea tuturor aspectelor durabilității sociale în același timp ar putea conduce la importante întârzieri în punerea în aplicare a taxonomiei sociale și chiar la riscul ca întregul proiect să fie abandonat în ansamblul său. Prin urmare, CESE recomandă demararea procesului cu orientări simple și clare, precum și cu proceduri ușoare în materie de transparență și în timp util, iar ulterior, acestea să fie completate în permanență, pas cu pas. În ceea ce privește relația dintre taxonomia de mediu și taxonomia socială, obiectivul ar trebui să fie coerența și o strânsă integrare a celor două abordări. Totuși, ca prim pas, garanțiile minime reciproce ar putea fi practice.

3.4.

CESE salută faptul că Platforma a publicat un proiect de raport referitor la articolul 18 din Regulament, pentru a oferi consultanță întreprinderilor cu privire la modul de punere în aplicare a cerințelor articolului și, eventual, pentru a permite modificarea acestuia. În special, în contextul sustenabilității sociale, este esențială urmărirea performanței efective a întreprinderilor în ceea ce privește drepturile omului, relațiile industriale și munca decentă. Cu toate acestea, deși garanțiile minime ale taxonomiei de mediu sunt foarte apreciate și ar trebui puse în aplicare cu atenție, acestea nu ar trebui să înlocuiască niciodată o taxonomie socială. Ele nu sunt deloc suficiente pentru a asigura sustenabilitatea socială pentru lucrători, consumatori și comunități (7). În plus, CESE recomandă cooperarea cu partenerii sociali locali, cu organizațiile societății civile și cu întreprinderile sociale, pentru a monitoriza și promova impactul pozitiv al activităților economice asupra părților interesate.

3.5.

Taxonomia socială va dobândi importanță dacă este inclusă în politica generală orientată către sustenabilitate socială, însoțită de norme corespunzătoare, de exemplu, privind diligența necesară în ceea ce privește drepturile omului. Cu toate acestea, ea nu va înlocui niciodată o reglementare guvernamentală și o politică socială solide. Finanțarea bunăstării sociale de către sistemele de cheltuieli publice și de către cele de securitate socială stabile rămâne fundamentală. Taxonomia nu ar trebui să servească niciodată ca instrument pentru excludere sau privatizare. Investițiile publice continuă să joace un rol esențial în domeniul serviciilor publice și, de asemenea, generează adesea noi investiții private. Totuși, taxonomia socială ar putea asigura criterii de durabilitate în domeniul infrastructurii, al sănătății, al educației, al formării și al locuințelor sociale pentru orice investitori, înlesnind investiții durabile din punct de vedere social în economia reală și evitând dezinformarea privind situația socială. În viitor, taxonomia ar putea fi utilizată și de instituțiile guvernamentale ca referință pentru programele de ajutor și de finanțare. Acest aspect va trebui evaluat și discutat în mod corespunzător.

3.6.

O taxonomie socială ar trebui să ofere o structură detaliată a efectelor sociale pozitive și negative ale activităților economice. Multe puncte avute în vedere sunt strâns legate de chestiuni ce sunt dezbătute în mod tradițional între partenerii sociali și organizațiile societății civile. CESE îndeamnă societatea civilă organizată să se implice pe deplin în conceperea taxonomiei sociale, în special a obiectivelor (secundare), a criteriilor principiului de „a nu aduce prejudicii semnificative” și în garantarea principiilor. Angajatorii, angajații, consumatorii și alte părți interesate și comunități sunt afectate de elaborarea obiectivelor și/sau trebuie să îndeplinească obligații de raportare. De asemenea, CESE atrage atenția asupra fondurilor de pensii ca un exemplu pentru angajați beneficiari ai investițiilor. Implicarea părților interesate este esențială pentru a garanta asumarea responsabilității. CESE consideră că o taxonomie socială ar putea fi pusă în aplicare prin revizuirea Regulamentului, adică printr-o procedură legislativă ordinară. Utilizarea excesivă a actelor delegate în contextul finanțării durabile și, în special, în punerea în aplicare a taxonomiei este discutabilă din cauza gamei largi de chestiuni de natură politică, care depășesc cu mult specificațiile tehnice.

3.7.

CESE subliniază importanța îmbunătățirii calității informațiilor în domeniul investițiilor durabile din punct de vedere social și a prevenirii dezinformării cu privire la situația socială, pentru a evita impactul negativ asupra tuturor părților interesate. O taxonomie socială bine concepută ar contribui în mod semnificativ la soluționarea unor astfel de probleme prin indicarea clară a activităților și a entităților care contribuie în mod substanțial la sustenabilitatea socială. Aceasta ar trebui să constituie o normă de referință care să reflecte un nivel de ambiție mai înalt decât cel prevăzut deja în legislație, obținând totodată echilibrul corespunzător între o dimensiune prea globală și una prea restrânsă. Deși criteriile de mediu se bazează mai mult pe știință, o taxonomie socială, așa cum este ea propusă de Platformă, s-ar baza mai mult pe standarde și cadre convenite la nivel global, care ar putea să nu fie prescriptive, dar care, ca orientări, ar putea să încurajeze activitățile legate de sustenabilitatea socială.

3.8.

Respectarea drepturilor omului și ale lucrătorilor trebuie să fie o condiție pentru a se asigura conformitatea cu taxonomia. În mod similar, aderarea la acordurile colective și la mecanismele de codecizie în conformitate cu legislația națională și europeană respectivă este esențială și ar trebui să constituie un principiu al abordării de „a nu aduce prejudicii semnificative”. În plus, orientările care prevăd proceduri simple și transparente cu impact social pozitiv, care se bazează pe acordul partenerilor sociali, ar trebui să constituie o activitate economică conformă cu taxonomia. Este important de reținut că nivelul de acoperire a negocierii colective variază în mod semnificativ între statele membre, de la numai 7 % în Lituania la 98 % în Austria. Începând din 2000, acoperirea negocierii colective a scăzut în 22 de state membre și se estimează că cel puțin 3,3 milioane de lucrători nu mai sunt asigurați în prezent prin acorduri de negociere colectivă. Un rol important în punerea în aplicare a taxonomiei sociale este jucat de noua directivă privind salariile minime și de extinderea aplicării contractelor colective de muncă (8). CESE recomandă furnizarea unor servicii de consiliere clare privind punerea în aplicare a garanțiilor minime în însuși actul juridic propus, eventual pornind de la raportul Platformei în contextul articolului 18 din Regulament.

3.9.

Diverse norme și principii internaționale și ale UE pot servi drept bază pentru taxonomia socială. În ceea ce privește obiectivele (secundare), CESE recomandă trimiterea la Pilonul european al drepturilor sociale și la planul de acțiune conex, precum și la ODD-urile relevante, și anume ODD 8 (muncă decentă și creștere economică), ODD 1 (fără sărăcie), ODD 2 (fără foamete), ODD 3 (sănătate și bunăstare), ODD 4 (educație și formare), ODD 5 (egalitatea de gen), ODD 10 (reducerea inegalităților) și ODD 11 (orașe și comunități durabile). De asemenea, cadrele convenite de către partenerii sociali ar putea oferi o sursă importantă. CESE consideră drept indispensabilă ideea Platformei de a pune în aplicare garanții minime pe baza principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și a orientărilor OCDE. În plus, Carta socială europeană, Carta drepturilor fundamentale a UE, Convenția europeană a drepturilor omului și propunerea de Directivă CSDD propusă ar reprezenta, de asemenea, puncte de referință valoroase pentru o taxonomie socială. În cele din urmă, activitățile care sunt considerate ca fiind foarte dăunătoare, și anume, activitățile care sunt opuse în mod fundamental și în orice circumstanțe oricăror obiective de durabilitate și nu oferă nicio posibilitate de a le diminua caracterul dăunător, ar trebui excluse. Armele condamnate prin acorduri internaționale, cum ar fi bombele cu dispersie sau minele antipersonal, ar trebui incluse aici. CESE recomandă și elaborarea unui concept privind modul de gestionare a regimurilor agresive și beligerante.

4.   Oportunitățile unei taxonomii sociale

4.1.

CESE recomandă insistent utilizarea potențialului taxonomiei pentru a canaliza investițiile către activități și entități durabile din punct de vedere social și pentru a crea locuri de muncă decente. Peste 20 % dintre cetățenii UE sunt expuși riscului de sărăcie. Pandemia a exacerbat inegalitățile, iar războiul din Ucraina va spori și mai mult tensiunile economice și sociale. La nivel global, se estimează că, pentru a atinge ODD-urile, trebuie mobilizate aproximativ 3,3 până la 4,5 mii de miliarde USD anual. Bunurile produse prin încălcarea drepturilor omului în domeniul muncii sunt legate de piața UE în care sunt importate. De asemenea, în UE există o nevoie presantă de investiții sociale, de exemplu pentru reducerea sărăciei, învățarea pe tot parcursul vieții și sănătate (9). Decalajul minim în ceea ce privește investițiile în infrastructura socială a fost estimat la aproximativ 1,5 mii de miliarde EUR în perioada 2018-2030 (10). CESE solicită Comisiei să furnizeze o estimare actualizată a nevoilor de investiții pentru a respecta Pilonul european al drepturilor sociale și pentru a atinge obiectivele principale ale UE pentru 2030. Pentru a consolida sustenabilitatea socială sunt necesare fonduri publice și private semnificative.

4.2.

Cu ajutorul unei taxonomii sociale, investitorii și întreprinderile ar putea evalua impactul social al investiției sau al activității lor și ar putea considera acest lucru în mod voluntar drept un obiectiv esențial. CESE subliniază cererea tot mai mare pentru instrumente orientate către aspectul social și apreciază deschiderea investitorilor față de finanțarea durabilă socială. În contrast, există o lipsă a definițiilor și standardizării, iar analiza ratingurilor ecologice, sociale și de guvernanță și rezultatele conexe ilustrează, de asemenea, diferențe fundamentale în funcție de furnizorul de rating, ceea ce îngreunează investițiile durabile sociale. O taxonomie socială ar constitui un concept coerent pentru definirea și promovarea sustenabilității sociale și pentru măsurarea progreselor. Aceasta are potențialul de a spori responsabilitatea și de a oferi orientări clare. Prin urmare, ar sprijini în mod decisiv ambițiile investitorilor și ar putea constitui un stimulent pentru ca alți participanți pe piață să investească în acest domeniu, contribuind în același timp la prevenirea dezinformării privind situația socială.

4.3.

Activitățile dăunătoare din punct de vedere social s-ar putea traduce prin riscuri economice. Există riscul de boicot dacă o întreprindere este asociată cu încălcarea drepturilor omului și dacă o întreprindere se confruntă cu riscul de a fi exclusă din contractele de achiziții publice în eventualitatea neglijării diligenței necesare în ceea ce privește drepturile omului. O astfel de întreprindere ar putea fi, de asemenea, antrenată în litigii costisitoare ca urmare a încălcării drepturilor omului sau lanțurile de aprovizionare ar putea perturbate ca urmare a grevelor. Riscurile economice și politice rezultate din decalajul tot mai mare dintre cei bogați și cei săraci ar putea afecta, de asemenea, investițiile. Acest set de riscuri ar putea fi redus la minimum prin decizii de investiții bazate și pe o taxonomie socială. CESE atrage atenția și asupra acțiunii BCE menite să consolideze monitorizarea și gestionarea riscurilor sistemice cauzate de neglijarea factorilor de durabilitate. CESE subliniază că riscurile de mediu sunt deseori însoțite de riscuri sociale, de exemplu, în cazul în care cetățenii își pierd locuințele ca urmare a unei inundații. În ansamblu, riscurile legate de sustenabilitatea socială ar trebui abordate în mod explicit și ar trebui să facă parte din acțiunea BCE privind riscurile legate de durabilitate.

4.4.

De asemenea, CESE subliniază că transparența este un element esențial pentru eficiența pieței. Acest lucru nu este valabil doar pentru piețele de capital. O taxonomie socială ar putea servi și ca instrument pentru a asigura echilibrul dintre libertățile economice și drepturile sociale și în materie de muncă (11). Prin consolidarea transparenței, aceasta ar putea contribui la piața internă socială, astfel cum se prevede la articolul 3 din TFUE și ar putea promova concurența loială. În plus, taxonomia socială ar putea încuraja condiții de concurență echitabile și ar crește vizibilitatea acelor întreprinderile care se aliniază cu drepturile omului și ale lucrătorilor și care contribuie în mod semnificativ la sustenabilitatea socială pentru a atrage investitori. Rolul transformator potențial al taxonomiei ar fi consolidat prin diseminarea de cunoștințe în materie de taxonomie. În acest context, CESE subliniază din nou rolul pozitiv pe care îl pot juca instrumentele financiare în dezvoltarea unor întreprinderi cu impact social (12).

4.5.

În cele din urmă, UE s-a plasat pe poziția de lider al finanțării durabile de mediu la nivel internațional și contribuie în mod activ la acest efort global. CESE salută aceste eforturi, dar reamintește Comisiei nevoia de progrese în materie de sustenabilitate socială și de promovare a ODD-urilor. De asemenea, în contextul durabilității sociale, UE ar trebui să depună eforturi pentru a oferi un model de urmat și a deveni un pionier prin ridicarea acestei chestiuni în cadrul forumurilor internaționale. În special în vremuri de război și tensiuni internaționale, o arhitectură a finanțării durabile la nivel internațional trebuie să aibă în vedere și sustenabilitatea socială.

5.   Provocări și soluții posibile

5.1.

Intențiile investitorilor financiari de a realiza investiții durabile sociale și de mediu sunt foarte apreciate și trebuie sprijinite. Totuși, participanții la piața financiară își bazează deciziile de investiții pe așteptările legate de rentabilitate, risc, lichiditate și scadență. Aceste motive ar putea fi contrare intereselor altor părți interesate și ar putea contracara sau chiar depăși obiectivele de mediu sau sociale. Totuși, CESE atrage atenția și asupra multiplelor sinergii dintre interesele investitorilor și cele ale altor părți interesate, de exemplu atunci când îmbunătățirile legate de participarea lucrătorilor consolidează și productivitatea întreprinderilor sau atunci când o activitate economică contribuie la bunăstarea comunităților. În orice caz, activitățile economice sau entitățile care nu s-ar conforma taxonomiei nu trebuie considerate în mod automat dăunătoare. În acest context, apar preocupări legate de împiedicarea accesului pe piață, iar CESE solicită Comisiei clarificări, precum și o abordare echilibrată. Ar trebui să se pună un accent mai mare pe impactul investițiilor durabile asupra activităților economiei reale.

5.2.

Pot apărea incompatibilități deoarece aspectele sociale sunt reglementate la nivelul statelor membre și între partenerii sociali, în timp ce societatea civilă organizată în ansamblu se străduiește să se implice în chestiuni sociale, de mediu și de altă natură. Cu toate acestea, CESE salută raportul Platformei privind riscurile de încălcare a altor regulamente și presupune, de asemenea, că propunerea Comisiei va avea grijă să evite suprapunerile contradictorii și interferențele cu sistemele sociale, relațiile de muncă și regulamentele de la nivel național. În plus, o taxonomie socială s-ar baza pe declarații și principii internaționale și europene comune, cum ar fi Pilonul european al drepturilor sociale, și ar constitui o bază pentru procesul decizional voluntar fără a stipula o anumită politică socială. Totuși, orice utilizare mai amplă a taxonomiei trebuie să facă obiectul unui proces decizional adecvat. Interferențele excesive cu legislația națională și cu autonomia partenerilor sociali trebuie prevenite, iar diferențele în ceea ce privește modelele naționale de piață a forței de muncă și sistemele de negociere colectivă trebuie recunoscute.

5.3.

Elaborarea unei taxonomii sociale și, prin urmare, a unei imagini de ansamblu structurate a activităților și sectoarelor durabile din punct de vedere social vizează și valorile politice. Va fi dificil de definit care activitate economică și/sau sector economic poate fi considerat a se conforma taxonomiei. Totuși, tocmai acesta este motivul pentru care elaborarea unei taxonomii ar trebui să facă obiectul unei dezbateri politice și al unui proces decizional democratice (13). Numai în aceste condiții se poate dezvolta o idee comună de sustenabilitate socială pe care actorii individuali ar putea și ar trebui să se bazeze și la care ar trebui să se refere. CESE subliniază că și în domeniul social, succesul taxonomiei depinde de acceptarea sa pe scară largă. Activitățile și sectoarele incluse trebuie să respecte o definiție a durabilității acceptată la scară largă și să se bazeze pe valori general recunoscute, cum ar fi demnitatea umană, echitatea, incluziunea, nediscriminarea, solidaritatea, abordabilitatea, bunăstarea și diversitatea. Garantarea credibilității taxonomiei este esențială pentru a nu pune în pericol proiectul în ansamblul său.

5.4.

Alte preocupări sunt legate de faptul că o taxonomie socială conduce la supraîncărcarea întreprinderilor cu cerințe de raportare suplimentare și de nevoia de a furniza informații complexe și dificile combinată cu proceduri de auditare costisitoare. CESE solicită Comisiei să reducă la minimum aceste sarcini și să elaboreze criterii simple și ușor de respectat, pornind totodată și de la suprapunerile cu alte cerințe de raportare. CESE salută abordarea Platformei de a structura obiectivele taxonomiei sociale într-un mod similar structurii propuse a CSRD. În ansamblu, CESE solicită un set de norme metodice și coerente fără complexități excesive și multiplicări astfel încât să poată funcționa în practică, asigurând totodată gradul necesar de transparență. Consilierea și furnizarea de servicii legate de taxonomie de către o agenție publică specializată autorizată pentru întreprinderile și alte organizații care doresc să se conformeze taxonomiei ar putea fi, de asemenea, utile. Astfel s-ar asigura că întreprinderile cu mai puțin resurse de raportare au acces la taxonomie. Cu toate acestea, instituțiile financiare pot furniza în continuare evaluări ale impactului social al investițiilor, astfel cum sunt realizate în prezent de băncile bazate pe valoare din întreaga lume.

5.5.

Deși obiectivul taxonomiei este de a asigura un cadru fiabil pentru investițiile durabile din punct de vedere social, pericolul dezinformării ecologice (green washing) sau al dezinformării privind situația socială nu poate fi exclus. CESE este de acord cu Platforma, potrivit căreia simpla verificare a angajamentelor și a politicilor nu asigură punerea în aplicare efectivă și protejarea drepturilor omului și nici nu sprijină dezvoltarea unor activități durabile din punct de vedere social. Există dificultăți considerabile în supravegherea și asigurarea respectării de către o întreprindere a obiectivelor de sustenabilitate socială proclamate și urmărirea performanței sale de-a lungul lanțurilor de aprovizionare deosebit de complexe în prezent. Pe de altă parte, Platforma subliniază evoluțiile promițătoare în domeniul datelor sociale cuantificabile, de exemplu, în contextul tabloului de bord social revizuit și al ODD-urilor. În ansamblu, taxonomia socială trebuie să fie transparentă, fiabilă și actualizată în permanență. CESE propune ca, în această privință, să se ia în considerare și comitetele de întreprindere și organizațiile societății civile.

5.6.

CESE propune ca dezbaterea privind o agenție de rating a UE, care s-ar putea axa în prezent pe durabilitate, să fie relansată și, astfel, să se consolideze rolul de pionier al UE în acest domeniu. De asemenea, își reînnoiește apelul ca furnizorii de date financiare și extrafinanciare să fie reglementați și supravegheați în mod corespunzător. Mecanismele de tratare a plângerilor pentru sindicate, consiliile lucrătorilor, asociațiile de consumatori și pentru alți reprezentanți ai societății civile ar trebui prevăzute în cazul unor eventuale plângeri false sau al neconformării la taxonomie. CESE recunoaște că în Regulament măsurile și sancțiunile aplicabile pentru încălcări sunt lăsate la latitudinea statelor membre. În orice caz, autoritățile naționale competente (14) ar trebui să aibă mai multă responsabilitate în ceea ce privește sarcinile de control, alături de obligația de raportare către parlamentele lor și societatea civilă.

---

(1)  JO L 198, 22.6.2020, p. 13..

(2)  Platforma privind finanțarea durabilă | Comisia Europeană (europa.eu).

(3)  DNSH = principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”.

(4)  JO C 517, 22.12.2021, p. 72.

(5)  Raport final privind taxonomia socială (europa.eu).

(6)  JO C 275, 18.7.2022, p. 50.

(7)  JO C 152, 6.4.2022, p. 97.

(8)  Directiva privind salariile minime adecvate în UE, articolul 4 alineatul (2), acord provizoriu. Pragul de acoperire a negocierilor colective de 80 % stabilit acolo pentru a solicita statelor membre să ia măsuri de creștere a ratei ar trebui să fie sprijinit într-o taxonomie socială.

(9)  Raport final privind taxonomia socială (europa.eu).

(10)  Comisia Europeană, Stimularea investițiilor în infrastructura socială în Europa, document de dezbatere 074/ianuarie 2018.

(11)  JO C 275, 18.7.2022, p. 50.

(12)  JO C 194, 12.5.2022, p. 39.

(13)  A se vedea capitolul 3.

(14)  A se vedea articolul 21 din Regulamentul privind taxonomia.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Fondul de ajustare la schimbările climatice finanțat prin Fondul de coeziune și NGEU

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/04)

Raportor:	Ioannis VARDAKASTANIS
Coraportoare:	Judith VORBACH

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	9.9.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	21.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	139/3/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Uniunea Europeană (UE) ia măsuri semnificative în vederea abordării schimbărilor climatice și a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Politicile climatice, de mediu și energetice ale UE prezintă un plan pe termen lung pentru a contribui la prevenirea celor mai grave efecte ale urgenței climatice cu care se confruntă planeta. Totuși, este posibil ca aceste măsuri să nu fie suficiente.

1.2.

Deși angajamentul UE este semnificativ, consecințele schimbărilor climatice și ale insuficienței resurselor se resimt deja, din păcate. Prin urmare, trebuie să ne adaptăm la o realitate pe care nu am mai trăit-o până acum. Deși UE se angajează, pe bună dreptate, să evite o agravare a situației, suntem totuși nepregătiți pentru urgențe climatice, crize energetice și dezastre naturale neprevăzute.

1.3.

Din 2021, ne-am confruntat cu două urgențe foarte importante, la care mecanismele de finanțare ale UE s-au dovedit incapabile să răspundă. Prima este distrugerea provocată de inundații și de incendiile de pădure produse în întreaga Europă, în vara anului 2022. A doua este actuala criză energetică și necesitatea ca UE să dobândească autonomia energetică, ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia în 2022.

1.4.

Actualul mecanism al UE menit să răspundă la dezastrele naturale este Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE). Totuși, bugetul anual disponibil al FSUE este afectat de costul daunelor provocate de recentele dezastre naturale și trebuie majorat semnificativ. Finanțarea acordată de UE pentru tranziția către energia verde este mai substanțială, dar nu ține cont de caracterul urgent al nevoii actuale de autonomie în materie de energie la nivelul UE și de riscul imens de sărăcie energetică, astfel cum se subliniază în avizul în curs al CESE „Combaterea sărăciei energetice și reziliența UE: provocări din punct de vedere economic și social” (1).

1.5.

CESE este de părere că UE are nevoie de un nou mecanism de finanțare, care să poată oferi asistență imediată și ambițioasă pentru a ajuta statele membre în astfel de situații de urgență, cum ar fi cele menționate mai sus. Prin urmare, CESE propune crearea unui nou fond de ajustare la schimbările climatice. Această finanțare ar trebui redirecționată din fondurile existente ale UE, în special din Fondul de coeziune și din Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), însă ar trebui gestionată într-o manieră raționalizată și coerentă prin acest nou fond.

1.6.

De asemenea, modernizarea mediului de finanțare ar putea include extinderea domeniului de aplicare, intensificarea programelor existente și luarea în considerare a instrumentului NextGenerationEU ca model pentru un nou instrument de finanțare.

1.7.

Având în vedere nevoile semnificative în materie de investiții, CESE recomandă, de asemenea, Comisiei să ia în considerare posibilitatea de a sprijini Fondul de ajustare la schimbările climatice prin încurajarea investițiilor și contribuțiilor private. În ceea ce privește, în mod specific, dezastrele naturale, Comisia și statele membre ar trebui, de asemenea, să depună eforturi pentru a spori și a facilita protecția prin asigurări și pentru a utiliza sistemul de asigurări ca mijloc de direcționare a finanțării către îmbunătățirea rezilienței la schimbările climatice, în special în zonele expuse riscului, pentru a reduce dependența de sprijinul financiar din partea UE.

1.8.

Fondul de ajustare la schimbările climatice trebuie să fie adaptabil și flexibil și să fie pregătit să răspundă crizelor noi și emergente în următorii ani și în următoarele decenii.

1.9.

Este esențial ca funcționarea Fondului de ajustare la schimbările climatice, mai axată pe răspunsuri rapide și urgente, să fie coerentă cu politicile climatice, de mediu și energetice generale ale UE, care, pe termen lung, vor reduce dependența de răspunsurile de urgență și vor proteja omenirea, precum și cadrul natural.

2.   Observații generale

2.1.

CESE recunoaște că combaterea crizei climatice este în acord cu angajamentele asumate de Uniune conform Pactului verde european, de a pune în aplicare Acordul de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD). Deși reducerea cauzelor schimbărilor climatice ar trebui să fie una dintre principalele ținte ale politicii climatice a UE, CESE subliniază nevoia de a avea la dispoziție, pe lângă planurile de reducere a GES, mecanisme solide și raționalizate de finanțare, pentru a aborda urgențele climatice și energetice cu care se confruntă deja populația UE.

2.2.

Viziunea CESE se referă la un nou Fond de ajustare la schimbările climatice, propunere sprijinită de mai mulți deputați în Parlamentul European (2). Acest mecanism ar trebui finanțat din fondurile existente în cadrul finanțării pentru coeziune și al MRR, concentrate într-un singur fond care să îmbunătățească eficiența și timpii de răspuns și să faciliteze monitorizarea centralizată a domeniilor care au în cea mai mare măsură nevoie de finanțare. El ar trebui să consolideze capacitatea UE de a sprijini statele membre să răspundă rapid la urgențele climatice, de mediu și energetice. În contextul actual, mecanismul ar servi la abordarea a două dintre cele mai semnificative urgențe cu care ne confruntăm în momentul de față: redresarea după dezastrele naturale din ce în ce mai frecvente și necesitatea urgentă a unei tranziții către energia verde și a trecerii la autonomia energetică europeană, dar cu flexibilitatea de a oferi un răspuns la alte crize de mediu emergente.

2.3.

Fondurile UE sunt deja direcționate către tranziția energetică și redresarea după dezastre; există însă mai multe aspecte care le îngreunează eficacitatea. Pur și simplu, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) deja existent, instituit pentru a ajuta comunitățile să își revină după dezastrele naturale, nu este suficient de mare pentru a face față amplorii dezastrelor climatice moderne. Finanțarea pentru tranziția energetică este mai ambițioasă, dar încă departe de a fi suficientă. În plus, este gestionată printr-o serie de fonduri diferite, existând riscul incoerenței sau al suprapunerii, într-o manieră care combină obiectivele iminente cu obiective pe termen mai lung privind combaterea schimbărilor climatice. Necesitatea de a spori autonomia energetică a UE ca urmare a invadării Ucrainei de către Rusia a subliniat măsura în care dependența noastră energetică de țări ostile ne reduce capacitatea de a reacționa decisiv la evenimente internaționale.

2.4.

Prin urmare, CESE solicită crearea unui Fond de ajustare la schimbările climatice, care să deservească obiectivul specific de a răspunde la urgențe de mediu, climatice și energetice iminente și să ajute UE să se adapteze la o nouă realitate în care aceste crize, din păcate, devin din ce în ce mai frecvente. Fondul de ajustare la schimbările climatice ar trebui să îndeplinească rolul de rezervă de finanțare și să fie pregătit să intre în acțiune în perioadele în care se înregistrează o nevoie acută de investiții.

2.5.

Fondul trebuie să ofere flexibilitatea și robustețea necesare pentru investiții rapide și ambițioase pentru a satisface nevoile imediate ale UE, rămânând totodată în concordanță cu politicile pe termen lung privind clima și energia. Acesta ar trebui să reunească un procent din fondurile de coeziune alocate în prezent problemelor climatice, FSUE existent și un procent din finanțarea din MRR alocată reformelor de mediu. Concentrarea acestor resurse într-un singur fond, punând în mod clar accentul pe acțiuni urgente, va îmbunătăți eficiența răspunsului și va facilita monitorizarea celor mai urgente nevoi de investiții. Acest procedeu ar trebui să îmbunătățească capacitatea de a asigura finanțare acolo unde este necesar, fără întârziere.

2.6.

De asemenea, modernizarea mediului de finanțare ar putea include extinderea domeniului de aplicare și accelerarea programelor existente. Având în vedere interesele comune și necesitatea urgentă de a combate schimbările climatice și consecințele sale catastrofale, CESE subliniază, de asemenea, necesitatea unei metode de finanțare îmbunătățite pe viitor. Chiar dacă urma să fie pusă în aplicare – pe bună dreptate – o regulă a echilibrului bugetar, este posibil ca unele state membre să nu aibă deocamdată capacitatea de a atrage investițiile masive necesare fără a-și periclita sustenabilitatea fiscală. Prin urmare, CESE recomandă, de asemenea, să se ia în considerare instrumentul NextGenerationEU ca model de finanțare a Fondului de ajustare la schimbările climatice. Granturile și/sau împrumuturile din acest fond ar trebui deblocate cu condiția ca statul membru sau regiunea care le primește să investească în combaterea schimbărilor climatice sau a consecințelor acestora, de exemplu realizând ulterior investiții în energia din surse regenerabile și în cea decarbonizată. Orice astfel de măsuri de politică trebuie să fie corelate cu o implicare obligatorie a partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile și, de asemenea, trebuie respectat principiul parteneriatului, prevăzut în politica de coeziune.

2.7.

CESE atrage atenția asupra faptului că numai Fondul de ajustare la schimbările climatice nu va fi suficient pentru a face față consecințelor dezastrelor naturale și pentru a acoperi costurile adaptării la schimbările climatice pentru a permite o mai bună reziliență. În acest sens, CESE atrage atenția asupra „decalajului în materie de protecție a climei”, și anume ponderea pierderilor economice neasigurate cauzate de dezastrele provocate de schimbările climatice. Rata de asigurare împotriva dezastrelor naturale rămâne scăzută în Europa, fiind asigurate doar aproximativ 35 % dintre pierderile generate de dezastrele naturale în perioada 1980-2017 (3). Prin urmare, este important să se examineze și să se promoveze asigurarea împotriva dezastrelor în statele membre și să se promoveze sistemele naționale de asigurare care încurajează utilizatorii să investească în adaptare, reducând presiunea asupra fondurilor UE și încurajând investițiile proactive. Dialogul dintre părțile interesate și inovarea în ceea ce privește produsele de asigurare pot genera noi soluții de transfer al riscurilor în cadrul sistemului de asigurare și reasigurare, acordând în același timp prioritate stabilității pieței financiare și protecției consumatorilor (4). Acest lucru ar îmbunătăți capacitatea Fondului de ajustare la schimbările climatice de a face față provocărilor viitoare.

2.8.

Fondurile UE au, de asemenea, un rol important ca fonduri de demarare pentru a atrage investiții private, inclusiv în ceea ce privește măsurile de adaptare menite să îmbunătățească reziliența la schimbările climatice.

3.   Fondul de ajustare la schimbările climatice ca instrument pentru redresarea în urma dezastrelor și pregătirea pentru dezastre

3.1.

Un studiu interinstituțional al UE ilustrează, în termeni clari, urgența combaterii catastrofelor climatice: „O creștere de 1,5 grade este maximul pe care îl poate tolera planeta; în cazul în care temperaturile vor crește și mai mult după 2030, ne vom confrunta cu și mai multe secete, inundații, cu temperaturi extreme și cu sărăcie pentru sute de milioane de persoane, cu dispariția probabilă a celor mai vulnerabile populații” (5).

3.2.

Începe să devină evident că suntem complet nepregătiți pentru provocările pe care le prezintă schimbările climatice. În 2021, statele membre ale UE s-au confruntat cu distrugeri neprevăzute ca urmare a dezastrelor naturale, de la inundații fatale în Germania și Benelux, până la incendii de pădure catastrofale în Grecia și Spania. În condițiile crizei climatice, împreună cu alte surse de degradare a mediului, este probabil ca distrugerea și dezastrele naturale să devină o regulă, nu o excepție. Cu cât sunt amânate, reduse sau îngreunate mai mult măsurile eficace pentru combaterea crizei climatice și a degradării mediului, cu atât riscurile vor crește.

3.3.

Cel puțin 240 de persoane și-au pierdut viața în inundațiile care au afectat vestul Europei în vara anului 2021 (6), iar mult mai multe au fost strămutate și și-au pierdut casele. În Grecia au izbucnit nu mai puțin de 500 de incendii de pădure, în timpul unui val de căldură care a lovit această țară (7).

3.4.

Nu numai amploarea distrugerii și a pierderilor de vieți ca urmare a dezastrelor de mediu din 2021, ci și costul financiar pentru comunitățile afectate au fost de o amploare fără precedent. Potrivit estimărilor, inundațiile au provocat daune în valoare de 38 de miliarde EUR în vestul Europei (8). În Grecia, prim-ministrul a fost obligat să aprobe un pachet de ajutor în valoare de 500 de milioane EUR pentru insula Evia, regiunea cea mai afectată de incendii (9).

3.5.

Nicio zonă de pe glob nu este la adăpost de pericolul tot mai mare al producerii dezastrelor naturale. De asemenea, niciun stat membru al UE nu este destul de bine pregătit să depășească provocări atât de mari – nici din punctul de vedere al resurselor și al materialelor necesare pentru gestionarea secetelor, a incendiilor de pădure și a inundațiilor, nici din punctul de vedere al finanțării necesare pentru a sprijini redresarea zonelor afectate.

3.6.

Investițiile din Fondul de ajustare la schimbările climatice pentru a răspunde dezastrelor naturale ar trebui să funcționeze în sensul completării cheltuielilor actuale din fondurile structurale și de investiții europene pentru pregătirea în fața dezastrelor și prevenirea acestora. Este nevoie de investiții enorme pentru a asigura reziliența împotriva efectelor schimbărilor climatice, de exemplu investiții pentru construcția de diguri, clădiri rezistente la inundații, protecție împotriva eroziunii costiere, echipamente pentru monitorizarea și stoparea incendiilor de pădure și tehnologie pentru a contribui la economisirea și stocarea apei dulci în zonele afectate de secetă, printre altele. În timp ce fondurile structurale de investiții ar trebui să funcționeze ex ante pentru reducerea eventualelor daune, Fondul de ajustare la schimbările climatice ar trebui să fie disponibil pentru a reacționa rapid în cazurile în care astfel de măsuri preventive nu au reușit să evite anumite daune.

3.7.

CESE subliniază că repercusiunile previzionate ale crizei climatice necesită un mecanism de sprijin mult mai solid decât cel în vigoare în momentul de față. Bugetul total al FSUE este limitat la 500 de milioane EUR în total pe an (10). De la punerea sa în aplicare în 2002, FSUE a sprijinit 28 de țări europene diferite, cu peste 7 miliarde EUR (11). Cifra este impresionantă, însă nu ar fi în niciun caz suficientă pentru a acoperi costurile daunelor cauzate de dezastrele naturale doar în 2021.

3.8.

În caz de dezastre naturale, asistăm la un risc ridicat de pierderi de vieți omenești în rândul anumitor grupuri care nu pot fi evacuate cu ușurință din zonele afectate. Acestea sunt mai ales persoane în vârstă, cu dizabilități și copii. Investițiile trebuie țintite pentru a garanta că serviciile de urgență dispun de resursele și de sprijinul unor salvatori suplimentari pentru a ajuta toate persoanele care au nevoie de o atenție deosebită. De asemenea, persoanele cu mai puține resurse sunt mai greu de evacuat din cauza costurilor pe care le presupune găsirea de cazare alternativă și a accesului limitat la mijloace de mobilitate personală. Aceasta ar trebui să fie o problemă pe care să încerce să o abordeze Fondul de ajustare la schimbările climatice.

4.   Fondul de ajustare la schimbările climatice ca o cale către tranziția la energie verde

4.1.

Din punctul de vedere al CESE, ajustarea la schimbările climatice presupune și ajustarea la o nouă realitate a producției de energie durabilă. Ca urmare a evoluțiilor recente, UE se confruntă cu provocări uriașe și urgente în ceea ce privește independența energetică, care nu au fost prevăzute la momentul elaborării cadrului financiar multianual (CFM), a instrumentului NextGenerationEU și a cadrului de guvernanță economică. Referindu-se la planul „REPowerEU” al Comisiei (12) și la concluziile Consiliului European, CESE este pe deplin de acord cu faptul că, ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia, argumentele în favoarea independenței energetice nu au fost niciodată mai puternice, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea surselor regenerabile de energie.

4.2.

CESE subliniază necesitatea de a pune accent pe rolul pe care tehnologiile energetice ecologice și decarbonizate, îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea cererii de energie îl pot juca în creșterea ofertei de energie și a accesibilității acesteia în UE. De asemenea, aceste măsuri vor contribui la protejarea împotriva creșterilor de prețuri, care îngreunează creșterea economică, exacerbează inegalitățile, provoacă sărăcie energetică, cresc costurile de producție și afectează competitivitatea UE. În special, CESE salută accelerarea implementării unor soluții inovatoare bazate pe hidrogen și a energiei electrice din surse regenerabile, competitive în materie de costuri, la nivel de industrie.

4.3.

Nevoia de a investi de urgență și în mod ambițios în trecerea către forme mai verzi de energie produse în UE este mai importantă ca oricând. Deși producția de energie verde și autonomia energetică ar trebui să fie întotdeauna un obiectiv pe termen lung pentru UE, contextul imediat arată că UE are urgent nevoie de energie la prețuri accesibile din surse alternative, fără a accepta compromisuri în ceea ce privește obiectivele sale energetice. Investițiile rapide necesare pentru a furniza cetățenilor energie din surse alternative la prețuri accesibile ar putea fi abordate de Fondul de ajustare la schimbările climatice într-un mod mai eficace și mai eficient decât mecanismele existente.

4.4.

CESE observă tot mai clar că dependența energetică este un factor care duce la diminuarea răspunsului UE la acțiunile unor țări precum Rusia, după cum reiese în mod clar din răspunsul UE la invazia asupra Ucrainei. Actuala dependență excesivă de gazele din Rusia subminează semnificativ capacitatea UE și a statelor sale membre de a lua rapid măsuri fără a-și pune cetățenii în pericolul de a se confrunta cu penuria de combustibil și cu sărăcia energetică. Din păcate, planurile de a achiziționa gaze naturale din SUA nu oferă o soluție durabilă sau responsabilă din punctul de vedere al mediului (13).

4.5.

Fondul de ajustare la schimbările climatice ar trebui să funcționeze ca un mijloc de finanțare a nevoii urgente de energie verde și decarbonizată produsă în UE, cu achiziționarea ambițioasă a tehnologiilor existente și cu investiții în dezvoltarea de noi tehnologii pentru a se ajunge la o economie cu emisii zero. CESE susține că războiul din Ucraina nu trebuie să determine UE să își neglijeze misiunea de a atinge obiectivele de mediu și sociale, întrucât acestea stau la baza consolidării forței economice pe termen lung.

4.6.

În contextul reducerii consumului de energie, progresele variază semnificativ de la un stat membru la altul. În 2018, numai 11 dintre cele 27 de state membre au redus cererea internă totală de energie sub obiectivul lor pentru 2020. Per ansamblu, UE este departe de a-și atinge obiectivele pentru 2030, ceea ce înseamnă că este nevoie de eforturi suplimentare. Din fericire, proporția surselor regenerabile în consumul final brut de energie în UE a crescut constant. Pachetul „Pregătiți pentru 55” a propus atingerea unei proporții de 40 % a surselor regenerabile în consumul de energie până în 2030. În timp ce proporția surselor regenerabile în consumul de energie variază substanțial în UE, variază și capacitatea de a produce energie din surse regenerabile, ca urmare a restricțiilor bugetare și a aspectelor geografice. În unele țări, capacitatea fotovoltaică instalată pe cap de locuitor este destul de scăzută, în pofida potențialului ridicat în acest domeniu. Alte țări realizează un procent ridicat de energie din surse regenerabile ca urmare a posibilităților geografice favorabile pentru centralele hidroelectrice.

4.7.

Intensificarea eforturilor în direcția tranziției către energia verde va merge mână în mână cu noi necesități de finanțare și va trebui să se producă de urgență, în lumina crizei energetice și a nevoii tot mai mari de autonomie energetică la nivelul UE. Impulsionarea propunerilor din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55” cu obiective mai ridicate și cu termene-limită mai timpurii pentru energia din surse regenerabile, de exemplu prin folosirea energiei solare și eoliene și prin îmbunătățirea eficienței energetice, va necesita o finanțare solidă. Comisia și-a anunțat intenția de a evalua aceste nevoi de finanțare în contextul propunerilor REPowerEU (14), pe baza unei cartografieri a nevoilor din statele membre, precum și în ceea ce privește cerințele privind investițiile transfrontaliere. CESE salută acest fapt, însă evidențiază și îngrijorarea că actualele instrumente de finanțare de la nivelul UE și de la nivel național nu vor fi suficiente și că trebuie luate măsuri pentru ca energia din surse regenerabile să devină o soluție în acest moment. Cheltuielile din cadrul Fondului de ajustare la schimbările climatice pentru energia din surse regenerabile ar trebui, de asemenea, să fie stimulate prin atragerea de investiții private, fondul acționând în calitate de furnizor de fonduri de demarare.

4.8.

Extinderea investițiilor pentru îmbunătățirea autonomiei energetice a UE ar trebui să se facă în acord cu punerea accentului pe tranziția către energia verde și din surse regenerabile. Pentru a reuși, dar și pentru a realiza investiții mai rapide cu ajutorul Fondului de ajustare la schimbările climatice, UE va avea nevoie de investiții pe termen lung semnificative în cercetare și inovare și de noi modalități de producție și consum, pentru a ne îmbunătăți capacitatea de a oferi energie curată și accesibilă pentru toți. Agenda UE în materie de cercetare și inovare prezintă deja un angajament considerabil față de acest obiectiv și există potențialul de a realiza progrese remarcabile. Totuși, punerea accentului pe cercetare trebuie să corespundă unui angajament al statelor membre de a adopta forme mai verzi de producere a energiei și capacității acestora de a renunța la mijloacele mai tradiționale de generare, mai ales în statele membre care încă se bazează, în mare măsură, pe cărbune.

4.9.

Deși salută finanțarea existentă dedicată politicii climatice în CFM și în NextGenerationEU, CESE evidențiază și faptul că amenințările ecologice imediate la adresa persoanelor din UE s-au schimbat de când au fost concepute aceste mecanisme și că este nevoie de noi abordări. Pe lângă crearea acestui nou fond, CESE invită Comisia să revizuiască mediul de finanțare, pentru a identifica lacunele de finanțare și nevoile suplimentare în acest sens în ceea ce privește diferite aspecte ale politicii climatice.

5.   Garantarea solidității politicilor existente ale UE în domeniul climei și al energiei și a complementarității acestora cu Fondul de ajustare la schimbările climatice

5.1.

Fondul de ajustare la schimbările climatice ar răspunde unei nevoi foarte concrete și nesatisfăcute în ceea ce privește finanțarea din partea UE, și anume punerea la dispoziție de fonduri suficiente pentru a răspunde rapid la urgențele climatice, de mediu și energetice. Totuși, acest fond trebuie să fie coerent și să se articuleze cu politicile generale ale UE în aceste domenii.

5.2.

Criza climatică este o problemă sistemică, care nu ține cont de frontiere, ceea ce înseamnă că este nevoie de o schimbare sistemică a modului în care funcționează economia noastră și că este esențial ca guvernele să se angajeze să găsească soluții sistemice în loc să abordeze doar simptomele problemei.

5.3.

Disparitățile enorme în ce privește implicarea indivizilor și a grupurilor în problema schimbărilor climatice, precum și în ce privește efectele acestora, exacerbează această problemă. Aceste disparități se referă la amprenta de carbon, emisiile de CO2 pe cap de locuitor variind semnificativ de la un stat membru la altul și de la o regiune la alta. De asemenea, observăm disparități în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice, capacitatea de adaptare și de gestionare a provocărilor și, în fine, impactul măsurilor de politică în domeniul climei și schimbările structurale semnificative iminente.

5.4.

Pe teritoriul UE, impactul schimbărilor climatice diferă foarte mult în interiorul statelor membre și de la un stat membru la altul, în funcție de geografia acestora și de starea și structura economiei lor. De exemplu, în timp ce 7 % din populația UE trăiește în zone cu risc ridicat de inundații, peste 9 % trăiește în zone cu 120 de zile pe an fără ploi.

5.5.

Eforturile pentru o tranziție justă necesită, de asemenea, condiții sociale durabile, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și cu Pilonul european al drepturilor sociale. În plus, CESE solicită o abordare globală a durabilității mediului și atrage atenția asupra Regulamentului privind taxonomia, care stabilește șase obiective de mediu: atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă și protecția apei și a resurselor marine, trecerea la o economie circulară, prevenirea și controlul poluării și protejarea și refacerea biodiversității și a ecosistemelor.

5.6.

Cu un buget aprobat de peste 330 de miliarde EUR în actuala perioadă de programare, politica de coeziune este cel mai mare și cel mai important instrument de investiții din Europa și, prin urmare, joacă un rol esențial în combaterea crizei climatice. Disparitățile din interiorul statelor membre și dintre acestea, pe care politica de coeziune are ca obiectiv să le abordeze, sunt, foarte probabil, accentuate de schimbările climatice și de consecințele acestora. La rândul său, Planul de redresare și reziliență pune, de asemenea, un accent puternic pe climă. Deși se constată un angajament clar față de investiții, este necesar să existe o imagine clară și structurată a fondurilor UE destinate combaterii schimbărilor climatice și a modului în care acestea sunt gestionate.

5.7.

CESE subliniază, de asemenea, necesitatea ca autoritățile locale și regionale să asume un angajament politic clar în vederea atingerii obiectivelor climatice. Este urgent necesar să se intensifice dialogul pe mai multe niveluri între autoritățile naționale, regionale și locale cu privire la planificarea și punerea în aplicare a măsurilor naționale privind schimbările climatice la nivel regional și local, la accesul direct la finanțare pentru autoritățile locale și la monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește măsurile adoptate. Partenerii sociali și societatea civilă organizată trebuie să fie implicați în acest proces pentru a garanta o abordare echilibrată, respectând interesele tuturor grupurilor.

5.8.

CESE subliniază rolul esențial al partenerilor locali, sociali și regionali în combaterea consecințelor schimbărilor climatice. Din păcate, sprijinul pe care mulți dintre acești actori îl primesc pentru a-și finanța activitățile este încă departe de a fi suficient pentru a face față provocărilor cu care se confruntă. Printre altele, Fondul pentru o tranziție justă trebuie consolidat pentru a oferi un sprijin mai bun.

5.9.

CESE insistă că tranziția către durabilitatea mediului trebuie să fie favorabilă incluziunii și conformă cu ODD și cu Pilonul european al drepturilor sociale. În acest context, criteriile esențiale trebuie să includă protejarea și crearea de noi locuri de muncă verzi de calitate, asigurarea de acțiuni de formare și de măsuri sociale favorabile incluziunii prin dezvoltarea unor sectoare economice alternative și neutre din punct de vedere climatic pentru populația din regiune. Ea trebuie să depășească posibilele efecte regresive ale măsurilor de politică în domeniul climei și ale schimbărilor structurale. De exemplu, achizițiile publice și măsurile de ajutor de stat pentru întreprinderi trebuie corelate cu crearea de locuri de muncă de calitate și cu respectarea drepturilor lucrătorilor, a standardelor de mediu și a obligațiilor fiscale În plus, persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva impactului schimbărilor climatice și, în orice caz, trebuie evitată sărăcia energetică. În fine, CESE atrage atenția asupra principiului taxonomiei UE de „a nu aduce prejudicii semnificative”, care prevede că niciun obiectiv de mediu nu poate fi afectat prin punerea în aplicare a diverselor politici.

5.10.

Întrucât educația formală și non-formală este un mecanism important de combatere a crizei climatice, este esențial să se investească într-o educație accesibilă în ceea ce privește schimbările climatice și cetățenia activă. Educația privind sustenabilitatea este un instrument puternic de capacitare a tinerilor pentru a participa la discuțiile despre direcția pe care ar trebui să o urmeze o anumită politică în domeniul climei. Rolul educației și formării profesionale în combaterea schimbărilor climatice este recunoscut într-o măsură din ce în ce mai mare.

---

(1)  https://www.eesc.europa.eu/ro/our-work/opinions-information-reports/opinions/tackling-energy-poverty-and-eus-resilience-challenges-economic-and-social-perspective (a se vedea pagina 88 din prezentul Jurnal Oficial).

(2)  Regional development MEPs suggest to set-up a Climate Change Adaptation Fund | Sala de presă | Parlamentul European (Dezvoltarea regională – Deputații în Parlamentul European propun instituirea unui fond de ajustare la schimbările climatice).

(3)  Pierderi economice cauzate de fenomenele climatice extreme în Europa – Agenția Europeană de Mediu.

(4)  Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice, COM(2021) 82 final, secțiunea 2.2.3, și Strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă, COM(2021) 390 final, secțiunile II și III, Acțiunea 2c, Tabloul de bord al Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) privind lacunele în materie de protecție a asigurărilor și document de dezbatere.

(5)  ESPAS_Report.pdf, p. 8.

(6)  https://www.brusselstimes.com/belgium-all-news/199487/europes-summer-floods-amount-to-worlds-second-most-costly-natural-disaster-of-2021

(7)  https://www.reuters.com/world/europe/greece-starts-count-cost-after-week-devastating-fires-2021-08-09/

(8)  Europe’s summer floods amount to world’s second-most costly natural disaster of 2021 (Inundațiile care au afectat Europa în vară sunt al doilea dezastru natural din lume din punctul de vedere al costurilor din anul 2021) (brusselstimes.com).

(9)  https://www.reuters.com/world/europe/greece-starts-count-cost-after-week-devastating-fires-2021-08-09/

(10)  Fondul de solidaritate al UE.

(11)  https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/funding/solidarity-fund/

(12)  Planul REPowerEU, COM(2022) 230 final.

(13)  U.S., EU strike LNG deal as Europe seeks to cut Russian gas (SUA și UE încheie un acord privind GNL, în încercarea Europei de a reduce folosirea gazului rusesc) | Reuters.

(14)  COM(2022) 230 final.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Criptoactive: provocări și oportunități”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/05)

Raportor:	Philip VON BROCKDORFF
Coraportoare:	Louise GRABO

Decizia Adunării Plenare	24.3.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	9.9.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	148/0/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Deși recunoaște creșterea capitalizării bursiere a criptoactivelor, CESE sprijină cu fermitate propunerea Comisiei Europene de regulament privind piețele criptoactivelor (MiCA), care vizează reglementarea criptoactivelor în UE și care a condus la un acord politic provizoriu al colegiuitorilor la 30 iunie 2022 (1).

1.2.

CESE solicită, de asemenea, un cadru de reglementare și operațional solid pentru a îmbunătăți urmărirea financiară a tranzacțiilor și conformitatea fiscală a criptoactivelor.

1.3.

CESE recomandă insistent ca autoritățile să respecte principiul „aceeași activitate, aceleași riscuri, aceleași norme”. Acest lucru presupune valorificarea cadrelor de reglementare existente pentru întreprinderile care efectuează tranzacții cu criptoactive, în cazul cărora trebuie să fie acoperite riscuri similare cu cele care decurg din tranzacțiile tradiționale. CESE consideră că acest lucru este necesar pentru a evita asimetriile dintre servicii și active similare care ar putea intra sub incidența unor cadre diferite din cauza aspectelor tehnice.

1.4.

Cadrul de reglementare pentru criptoactive trebuie să fie coerent între jurisdicții și nu doar în interiorul UE. Standardele, bazate pe condiții de concurență echitabilă, ar trebui stabilite în interiorul și în afara UE pentru a proteja clienții. CESE sprijină Regulamentul privind transferul de fonduri (TFR) (2), deși, în anumite privințe, acesta merge mai departe decât în cazul operațiunilor de finanțare tradiționale. Cu toate acestea, în același timp, CESE sprijină inovarea în cadrul UE; astfel, este important ca produsele obișnuite bazate pe tehnologia blockchain, care nu sunt de natură financiară, să fie tratate ca și omologii lor fizici și nu ca instrumente financiare, urmând principiul „aceeași activitate, același risc, aceleași norme”.

1.5.

CESE ia act cu îngrijorare de consecințele asupra mediului ale criptoactivelor și ale activităților conexe de extragere de date, având în vedere angajamentele UE în materie de climă ca parte a Pactului verde, și este de părere că, în pofida noilor DLT, cum ar fi tehnologia blockchain, care par să fie în măsură să asigure o infrastructură durabilă pentru un viitor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, nu există nicio dovadă concludentă în acest sens.

1.6.

CESE este de părere că tehnologia blockchain, principala tehnologie care stă la baza criptoactivelor, ar putea contribui la abordarea riscurilor care predomină în prezent pe piață. Beneficiile potențiale ale blockchainului variază de la tranzacțiile în timp real care permit reducerea riscurilor și o mai bună gestionare a capitalului, la îmbunătățirea eficacității reglementărilor, de exemplu prin utilizarea blockchainului pentru verificări legate de cunoașterea clientelei sau de combaterea spălării banilor.

1.7.

CESE observă, de asemenea, că evoluțiile tehnologice ulterioare pot contribui la abordarea limitărilor existente în materie de respectare a obligațiilor fiscale, îmbunătățind astfel transparența și calitatea datelor transmise autorităților fiscale în scopuri de control, abordând evaziunea fiscală și tranzacțiile ilicite.

1.8.

Evoluțiile tehnologice ulterioare la nivelul blockchainului ar putea, de asemenea, motiva băncile să coopereze în cadrul ecosistemului blockchain, permițându-le să împărtășească informații și experiență cu comunitatea blockchain extinsă, printr-o platformă de finanțare a comerțului bazată pe blockchain.

1.9.

În cele din urmă, CESE sprijină pe deplin rolul jucat de BCE în monitorizarea evoluțiilor criptoactivelor și a implicațiilor potențiale ale acestora pentru politica monetară și riscurile pe care criptoactivele le pot prezenta pentru buna funcționare a infrastructurilor pieței și a plăților, precum și pentru stabilitatea sistemului financiar.

2.   Contextul avizului

2.1.

Capitalizarea bursieră a criptoactivelor a crescut de peste trei ori în 2021, ajungând la 2,6 mii de miliarde USD, dar criptoactivele rămân o mică parte din activele globale ale sistemului financiar (3). Din punctul de vedere al cifrelor, criptoactivele sunt comparabile cu unele dintre clasele de active stabilite, deși acestea sunt departe de a avea importanța obligațiunilor de stat, a piețelor titlurilor de capital și a instrumentelor financiare derivate. Creșterea rapidă a criptoactivelor a atras mai mulți jucători noi în ecosistem, fiind oferit un număr tot mai mare de criptoactive, unele dintre ele denumite „monede virtuale” sau „monede” ori „jetoane” digitale. Cele mai importante criptoactive de până acum sunt Bitcoin și Ether, care, împreună, reprezintă aproximativ 60 % din capitalizarea bursieră totală a criptoactivelor.

2.2.

În ultimul an, cererea pentru o clasă de criptoactive denumite criptomonede stabile (4) a înregistrat o creștere fără precedent, susținută de evoluțiile din tehnologie, în special de blockchain. În special, volumele de tranzacționare a criptomonedelor stabile au depășit aproape toate celelalte criptoactive, în principal pentru că acestea sunt puternic utilizate pentru a deconta operațiunile la vedere (spot) și tranzacțiile cu instrumente financiare derivate la bursă. Stabilitatea relativă a prețurilor criptomonedelor stabile contribuie, de asemenea, la protejarea deținătorilor de criptoactive împotriva volatilității asociate criptoactivelor care nu sunt criptomonede stabile.

2.3.

Finanțarea descentralizată sau serviciile de open finance (5) bazate pe tehnologia blockchain și furnizarea de servicii financiare folosind criptomonedele stabile și alte criptoactive reprezintă unul dintre principalele motive pentru creșterea cererii de criptoactive, deoarece acestea au permis utilizatorilor să tranzacționeze criptoactive fără un intermediar. De asemenea, nu este nevoie de o evaluare a riscului de credit al clientului în timpul unei tranzacții. În mod interesant, astfel de tranzacții implică în principal actori instituționali din economiile dezvoltate, unde tranzacționarea criptomonedelor stabile este un lucru obișnuit (6).

2.4.

Tehnologia blockchain sau tehnologia registrelor distribuite (DLT) poate fi descrisă ca un fișier public de mari dimensiuni care este partajat și stocat într-o rețea imensă de computere care conțin toate tranzacțiile în criptoactive. Întrucât este făcută public și conținutul său este validat, tranzacția nu mai poate fi inversată sau modificată. Prin urmare, fișierul public elaborat ca urmare a utilizării DLT împiedică tranzacțiile frauduloase.

2.5.

În perioada de vârf a crizei provocate de pandemia de COVID-19, o perioadă de criză a pieței, valoarea Bitcoinului s-a ridicat la 10 367,53 USD la jumătatea lunii februarie 2020, scăzând la 4 994,70 USD la jumătatea lunii martie a aceluiași an. Cu toate acestea, creșterea și scăderea bruscă a valorii nu au fost influențate de pandemie și de efectul acesteia asupra pieței titlurilor de capital (7). Comportamentul aparent neregulat al valorii Bitcoinului este rezultatul fenomenului pe care minerii și experții îl numesc „înjumătățire”. Înjumătățirea Bitcoinului are loc la fiecare patru ani sau de fiecare dată când sunt minate 210 000 de blocuri. Aceasta a avut loc în 2012 și a arătat aceleași fluctuații previzibile ale prețurilor Bitcoinului. Acest tipar nu s-a schimbat foarte mult din 2012.

2.6.

După cum stau lucrurile, criptoactivele nu par a prezenta un risc semnificativ pentru stabilitatea financiară, după cum a confirmat Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) în raportul său din 2018. Acestea fiind spuse, CSF însuși și-a exprimat îngrijorarea cu privire la riscurile pe care le-ar putea genera creșterea capitalizării bursiere, în special riscurile privind încrederea investitorilor, riscurile care decurg din expunerea directă și indirectă a instituțiilor financiare și riscurile asociate utilizării criptoactivelor pentru plăți și schimburi.

2.7.

Aceeași îngrijorare au fost exprimată de autoritățile europene de supraveghere (ABE, ESMA și EIOPA), care au avertizat consumatorii că multe criptoactive sunt extrem de riscante și speculative și nu sunt potrivite pentru majoritatea investitorilor individuali sau ca mijloc de plată sau de schimb. Opinia lor este că consumatorii se confruntă cu posibilitatea foarte reală de a pierde toți banii investiți în cazul în care cumpără criptoactive cu risc ridicat. De asemenea, aceste autorități avertizează că consumatorii ar trebui să fie vigilenți cu privire la riscurile de publicitate înșelătoare, inclusiv prin platforme de comunicare socială și influențatori. Consumatorii ar trebui să fie deosebit de vigilenți în ceea ce privește beneficiile rapide sau ridicate promise.

2.8.

Conexiunile directe dintre criptoactive și instituțiile financiare de importanță sistemică, precum și piețele financiare de bază, deși cresc rapid, sunt limitate în prezent. Cu toate acestea, implicarea instituțională în piețele criptoactivelor, atât în calitate de investitori, cât și în calitate de furnizori de servicii, a crescut în ultimul an, deși nivelul de plecare este scăzut. Dacă traiectoria actuală de creștere a scării și a interconectării criptoactivelor cu aceste instituții ar continua, acest lucru ar putea avea implicații pentru sistemul financiar global.

2.9.

Creșterea scării și a interconectării criptoactivelor consolidează nevoia și importanța ca criptoactivele să fie supuse unor audituri coerente, comparabile și obiective, cu obiectivul de a raporta cu privire la acuratețea și exhaustivitatea informațiilor financiare raportate publicului. În acest context, în septembrie 2020, Comisia Europeană a prezentat o propunere legislativă de armonizare și legitimare a reglementării criptomonedelor în criptoactive (8). Propunerea oferă un cadru cuprinzător pentru reglementarea și supravegherea emitenților și a ofertanților de criptoactive și a furnizorilor de servicii de criptoactive, în vederea protejării consumatorilor și a integrității și stabilității sistemului financiar. Colegiuitorii au ajuns la un acord politic provizoriu la 30 iunie 2022. Se preconizează că textul legislativ final va fi publicat și va intra în vigoare în lunile următoare. Poziția CESE în această privință este cuprinsă în avizul său privind criptoactivele și tehnologia registrelor distribuite (9).

3.   Riscurile reprezentate de criptoactive

3.1.

Creșterea rapidă a criptoactivelor a fost, în general, caracterizată printr-o configurare operațională necorespunzătoare, printr-un management inadecvat al riscurilor cibernetice și prin cadre de guvernanță deficiente. O combinație a celor trei crește riscurile pentru clienți, securitatea cibernetică fiind o problemă în domeniul criptoactivelor. Criptoactivele furate își găsesc, de obicei, drumul spre piețele ilegale și sunt utilizate pentru a finanța alte activități criminale. În aceeași ordine de idei, în contextul atacurilor de tip ransomware, infractorii cer adesea victimelor să plătească răscumpărarea în criptomonede, cum ar fi Bitcoin (10). Regulamentul privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar (DORA), convenit recent de colegiuitori și aflat în prezent în curs de finalizare pentru a fi publicat, prevede cerințe uniforme privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice care sprijină procesele operaționale ale entităților financiare, inclusiv ale furnizorilor de servicii de criptoactive, ceea ce este necesar pentru atingerea unui nivel comun ridicat de reziliență operațională digitală.

3.2.

Ecosistemul criptoactivelor este, de asemenea, expus unui anumit grad de risc de concentrare, tranzacționarea fiind dominată de un număr relativ mic de entități (11). Un studiu a constatat că mai puțin de 10 000 de persoane din întreaga lume au deținut în mod colectiv 4,8 milioane de Bitcoin (12) – aproape o treime din cele 18,5 milioane de Bitcoin minate până în prezent. Aceasta din urmă a avut o valoare de piață de aproape 600 de miliarde USD. Situația nu s-a schimbat foarte mult. Ecosistemul Bitcoinului este încă dominat de jucători mari și concentrați, fie că este vorba de mari extractori de date (13), deținători de Bitcoin sau persoane care fac schimb de Bitcoin. Această concentrare face ca Bitcoinul să fie susceptibil la risc sistemic și implică, de asemenea, că majoritatea câștigurilor din adoptarea ulterioară sunt susceptibile de a scădea în mod disproporționat la un set mic de participanți (14).

3.3.

În ultimul său raport (15), CSF afirmă că sistemele de piață, cum ar fi sistemul bancar, au fost în mare parte protejate de volatilitatea criptoactivelor. Cu toate acestea, CSF avertizează cu privire la importanța tot mai mare a activelor digitale în operațiunile instituțiilor financiare. Dacă o criptomonedă stabilă (utilizată pe scară largă pentru plăți) ar eșua, acest lucru ar putea avea un impact suplimentar asupra stabilității financiare, într-un moment de incertitudine tot mai mare ca urmare a războiului din Ucraina, cu prețuri tot mai ridicate la mărfuri. O criptomonedă stabilă care nu eșuează ar putea duce, de asemenea, la o lipsă de lichidități în cadrul ecosistemului mai amplu al criptoactivelor, limitând astfel volumele de tranzacționare.

3.4.

După cum s-a menționat într-un aviz anterior (16), CESE sprijină pe deplin eforturile UE de a spori supravegherea criptoactivelor. Cu toate acestea, ca urmare a anonimatului lor perceput, criptoactivele pot prezenta în continuare interes pentru săvârșirea unei infracțiuni, în pofida îmbunătățirilor aduse urmăririi lor. Recent, criptoactivele au suscitat un foarte puternic interes, fiind moneda preferată a atacatorilor cibernetici, care recurg la ransomware pentru a pirata sisteme și apoi solicită în schimb plăți în Bitcoin, pentru a nu distruge sau a divulga datele valoroase ale întreprinderii. În plus, a existat o creștere a numărului de semnalări privind scheme Ponzi cu criptomonede. BCE susține, de asemenea, că criptomonedele sunt utilizate pentru sustragerea de la sancțiunile impuse oligarhilor ruși din cauza războiului din Ucraina (17). Riscul utilizării greșite a criptoactivelor pentru a eluda sancțiunile împotriva Rusiei este un memento important că aceste piețe trebuie să aibă obligația de a respecta standardele necesare, inclusiv informații despre investitori, cerințe de combatere a spălării banilor și de prezentare.

3.5.

Informațiile înșelătoare și lipsa de transparență reprezintă un alt motiv de mare îngrijorare. Unele criptoactive sunt promovate în mod agresiv publicului, utilizându-se materiale de marketing și alte informații care pot fi neclare, incomplete, inexacte sau intenționat înșelătoare, supraevaluând câștigurile potențiale și ignorând totodată riscurile implicate. Marketingul este realizat adesea prin intermediul influențatorilor pe platformele de comunicare socială care nu declară dacă beneficiază de stimulente financiare pentru a comercializa anumite criptoactive, în special creșterea recentă a jetoanelor nefungibile (NFT), în legătură cu diverse celebrități și sportivi.

3.6.

Autoritățile de supraveghere din UE consideră că fluctuațiile extreme ale prețurilor criptoactivelor reprezintă un mare risc pentru investitori, deși riscuri similare ar putea apărea și în fluctuațiile pieței globale a titlurilor de valori. De fapt, multe criptoactive sunt supuse unor variații bruște și extreme ale prețurilor, ceea ce le face extrem de speculative, prețurile fiind dependente în principal de cererea din partea investitorilor. Variațiile extreme ale prețurilor nasc și alte îndoieli cu privire la viitorul criptomonedelor ca o clasă de active.

3.7.

Îngrijorător este că, în cazul criptoactivelor, investitorii consideră adesea că este aproape imposibil să introducă solicitări de despăgubire sau să prezinte alte revendicări legale, de exemplu, pentru informații înșelătoare, în special pentru că, până în prezent, aceste active nu intră sub protecția existentă a reglementărilor actuale ale UE privind serviciile financiare. De asemenea, investitorii nu sunt protejați de schemele de garantare a depozitelor ale băncilor, deoarece acestea acoperă doar moneda, nu și criptoactive, titluri de valoare sau obligațiuni.

3.8.

Din perspectiva UE, odată cu eventuala intrare în vigoare a MiCA, ar trebui abordată lipsa armonizării între statele membre care predomină în prezent. În ceea ce privește impozitarea, se aplică diverse abordări la nivelul statelor membre; multe dintre acestea percep impozite asupra creșterii capitalului din profiturile derivate din criptoactive la rate de 0-50 %. În 2020, odată cu adoptarea pachetului privind finanțele digitale, menit să reglementeze tehnologia financiară, UE a recunoscut potențialul finanțelor digitale în ceea ce privește inovarea și concurența, reducând totodată riscurile care decurg din acestea.

3.9.

CESE solicită un cadru de reglementare și operațional eficient pentru a îmbunătăți urmărirea tranzacțiilor și conformitatea fiscală a criptoactivelor. Deși recunoaște problemele cauzate de lipsa controlului centralizat al criptoactivelor, de pseudoanonimitatea acestora, de dificultățile de evaluare, de caracteristicile hibride și de evoluția rapidă a tehnologiei de bază, CESE este de părere că respectarea obligațiilor fiscale pe baza unei abordări simetrice este realizabilă. Un studiu recent (18) a arătat că veniturile fiscale potențiale din câștigurile de capital obținute de la Bitcoin în UE s-au ridicat la 850 de milioane EUR în 2020, ceea ce arată că în acest sector se pot înregistra câștiguri fiscale potențiale semnificative. Acest lucru presupune, desigur, că veniturile provenite din criptoactive ar trebui să facă obiectul impozitării, la fel ca instrumentele financiare tradiționale. Din nou, acest lucru necesită aplicarea corespunzătoare a obligațiilor fiscale pe baza unei raportări adecvate și a accesului la datele furnizate administrațiilor fiscale. Un beneficiu suplimentar al unei mai bune urmăriri în timp real a vânzărilor întreprinderilor ar fi o îmbunătățire a procesului de colectare a TVA.

3.10.

Este pertinent să se sublinieze că unele criptoactive pot fi considerate instrumente financiare ce intră în domeniul de aplicare al Directivei privind piețele instrumentelor financiare II (MiFID II) sau pot fi considerate monede electronice în sensul Directivei privind moneda electronică (EMD) ori fonduri în temeiul celei de A doua directive privind serviciile de plată (DSP2). Problema este că unele state membre au pus în aplicare norme speciale la nivel național pentru criptoactivele care se încadrează în afara reglementărilor actuale ale UE, ceea ce duce la fragmentarea reglementărilor. Acest lucru denaturează concurența pe piața unică, îngreunând sarcina furnizorilor de servicii de criptoactive de a-și extinde activitățile la nivel transfrontalier, dând naștere unui arbitraj de reglementare.

3.11.

Deși CESE este de acord că abordarea preferată este o abordare holistică pentru a viza atât criptoactivele care s-ar putea califica drept instrumente financiare existente, cât și criptoactivele care nu intră în prezent în perimetrul de reglementare, CESE recomandă cu fermitate ca autoritățile să respecte principiul „aceeași activitate, aceleași riscuri, aceleași norme”. Acest lucru presupune valorificarea cadrelor de reglementare existente pentru întreprinderile care efectuează tranzacții cu criptoactive, în cazul cărora trebuie să fie acoperite riscuri similare cu cele care decurg din tranzacțiile tradiționale. CESE consideră că acest lucru este necesar pentru a evita asimetriile dintre servicii și active similare care ar putea intra sub incidența unor cadre diferite din cauza aspectelor tehnice. De asemenea, orice inovare în domeniul criptoactivelor trebuie să fie urmată de un răspuns normativ eficace de atenuare a riscurilor.

3.12.

În cele din urmă, consecințele asupra mediului ale criptoactivelor și ale activităților de minare conexe sunt extrem de importante, având în vedere angajamentele de climă ale UE, în cadrul Pactului verde. Un studiu recent al Băncii Centrale a Țărilor de Jos (2021) raportează că amprenta de carbon a rețelei Bitcoinului este în creștere, cu o utilizare totală a energiei electrice a rețelei comparabilă cu utilizarea energiei electrice din Țările de Jos și un cost de mediu rezultat de 4,2 miliarde EUR (19). Acestea fiind spuse, ar putea fi pertinent să se compare consumul de energie electrică al industriei bancare globale. În acest sens, CESE observă că tehnologiile digitale emergente, cum ar fi tehnologia blockchain, par să fie utilizate pentru a permite furnizarea unei infrastructuri durabile pentru un viitor cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Cu toate acestea, până în prezent nu există nicio dovadă concretă în acest sens. Pozitiv vorbind, dezvoltatorii din sectorul energetic încearcă să valorifice tehnologia bazată pe DLT pentru a contribui la descentralizarea distribuției de energie, la controlul rețelelor energetice prin contracte inteligente și la furnizarea de servicii de consum dispecerizabil legate de utilizarea energiei electrice și de previzionarea furnizării de energie electrică.

4.   Oportunitățile ce decurg din criptoactive

4.1.

Având în vedere riscurile menționate anterior, nu este clar dacă criptomonedele vor deveni vreodată un mijloc de schimb principal. Cu toate acestea, nu ar fi un lucru de neașteptat ca deficiențele care au caracterizat criptoactivele, cum ar fi capacitatea de procesare și consumul foarte mare de energie pentru mineritul lor, să fie abordate odată cu evoluțiile viitoare ale tehnologiei. Același lucru se poate afirma și despre riscurile asociate activității infracționale și spălării banilor, unde ponderea ilicită a volumului tranzacțiilor cu criptomonede a scăzut de la 0,62 % în 2020 la 0,15 % în 2021 (20), iar autoritățile de aplicare a legii înregistrează îmbunătățiri în ceea ce privește urmărirea și confiscarea criptomonedelor ilicite. Având în vedere acest lucru, CESE observă că de la publicarea Planului său de acțiune privind FinTech în martie 2018, Comisia a luat în considerare atât oportunitățile, cât și provocările pe care le prezintă criptoactivele.

4.2.

Pe cât de necesar este să se ofere un cadru legislativ solid pentru criptoactive, după cum se subliniază în propunerea Comisiei (21), CESE consideră că blockchainul, ca principala tehnologie de bază pentru criptoactive, mai are mult până să abordeze riscurile existente. Beneficiile potențiale ale blockchainului variază de la tranzacțiile în timp real care permit reducerea riscurilor și o mai bună gestionare a capitalului, la îmbunătățirea eficacității reglementărilor, de exemplu prin utilizarea blockchainului pentru verificări legate de cunoașterea clientelei sau de combaterea spălării banilor. În plus, blockchainul aduce și o securitate cibernetică consolidată, având în vedere că piratarea unui ecosistem bazat pe blockchain ar necesita resurse exorbitante în ceea ce privește puterea de rețea și de procesare. Există, de asemenea, un potențial imens de integrare cu alte tehnologii emergente, cum ar fi inteligența artificială și internetul obiectelor, pentru a sprijini tehnologia pentru criptoactive.

4.3.

După cum s-a menționat anterior, lipsa de transparență și de informații este o problemă gravă în ceea ce privește criptoactivele, ceea ce duce atât la pseudoanonimitate, cât și la date fiscale insuficiente. Evoluțiile tehnologice ulterioare pot contribui la abordarea limitărilor existente, îmbunătățind astfel transparența și calitatea datelor transmise autorităților fiscale în scopul conformării, abordând evaziunea fiscală și tranzacțiile ilicite. În plus, sinergiile dintre blockchain și inteligența artificială ar putea fi, de asemenea, o soluție, deoarece tehnologia blockchain oferă date de înaltă calitate pentru aplicațiile de IA și modele transparente pentru studiile de analiză comparativă și asigură integritatea unei evaluări fiscale automatizate.

4.4.

Evoluțiile tehnologice ulterioare la nivelul blockchainului ar putea, de asemenea, motiva băncile să coopereze în cadrul ecosistemului blockchain, permițându-le să împărtășească informații și experiență cu comunitatea blockchain extinsă, printr-o platformă de comercializare. O astfel de infrastructură ar putea oferi un serviciu complet integrat de tranzacționare, decontare și custodie capăt-la-capăt pentru activele digitale bazate pe blockchain. De asemenea, aceasta ar putea oferi un mediu sigur pentru emiterea și tranzacționarea activelor digitale și ar putea permite tokenizarea titlurilor de valoare și a activelor nebancare existente pentru ca activele anterior netranzacționabile să devină tranzacționabile.

4.5.

Desigur, pentru a realiza acest lucru, trebuie să existe un cadru de reglementare solid. Acestea fiind spuse, cadrul de reglementare trebuie să fie coerent între jurisdicții și nu doar în cadrul UE. Standardele, bazate pe principii de concurență echitabilă, ar trebui stabilite în interiorul și în afara UE pentru a proteja consumatorii. În acest context, CESE sprijină Regulamentul privind transferul de fonduri (TFR), deși, în anumite privințe, acesta merge mai departe decât în cazul operațiunilor de finanțare tradiționale. Cu toate acestea, în același timp, CESE sprijină inovarea în cadrul UE; astfel, este important ca produsele obișnuite bazate pe tehnologia blockchain, care nu sunt de natură financiară, să fie tratate ca și omologii lor fizici și nu ca instrumente financiare, urmând principiul „aceeași activitate, același risc, aceleași norme”.

4.6.

Analiza finală se referă la posibila introducere a monedei euro digitale. Ar trebui clarificat că moneda euro digitală nu este un criptoactiv, ci o altă formă a monedei euro (22). O monedă euro digitală le-ar permite cetățenilor UE să efectueze plăți digitale în întreaga zonă euro – la fel cum pot utiliza numerarul pentru plăți fizice. Există, desigur, argumente în favoarea și împotriva introducerii monedei euro digitale, dar pare să fie un pas logic de făcut pe măsură ce plățile devin din ce în ce mai digitalizate. Acest lucru este esențial din două motive principale: o monedă euro digitală ar putea contracara într-o oarecare măsură poziția dominantă a SUA în materie de criptomonedă stabilă și este relevant că BCE continuă să monitorizeze evoluțiile criptoactivelor și implicațiile potențiale ale acestora pentru politica monetară și riscurile pe care criptoactivele le pot prezenta pentru buna funcționare a infrastructurilor pieței și a plăților, precum și pentru stabilitatea sistemului financiar.

---

(1)  Se preconizează că textul va fi finalizat odată ce va fi aprobat de Coreper pe la sfârșitul lunii septembrie 2022 și, prin urmare, cel mai probabil nu va fi disponibil înainte de adoptarea prezentului aviz al CESE.

(2)  TFR este, în esență, rezultatul recomandării GAFI de a crea o obligație pentru prestatorii de servicii de plată de a însoți transferurile de fonduri cu informații privind plătitorul și beneficiarul plății. Noile tehnologii, cum ar fi cele utilizate în transferurile de criptoactive, vor fi acoperite de TFR.

(3)  Assessment of risks to financial stability from crypto-assets (Evaluarea riscurilor prezentate de criptoactive la adresa stabilității).

(4)  Liao and Caramichael, Stablecoins: Growth Potential and Impact on Banking (Criptomonedele stabile: potențialul de creștere și impactul asupra sistemului bancar), International Finance Discussion Papers No 1334, Washington: Board of Governors of the Federal Reserve System (2022).

(5)  Servicii de open finance înseamnă, în principiu, furnizarea de servicii financiare în mod descentralizat, adică fără utilizarea de către un intermediar pentru a facilita prestarea serviciului financiar. Odată dezvoltate de persoane individuale, aplicațiile de acest tip sunt implementate în tehnologia blockchain și capătă treptat o viață proprie, pe măsură ce guvernanța este cedată comunității de utilizatori. Forma finală a unei aplicații bazate pe servicii de open finance este o organizație autonomă descentralizată (DAO). Acest lucru contrastează cu sistemul financiar tradițional, care se bazează pe intermediari centralizați care controlează accesul la serviciile financiare. Utilizarea tehnologiei blockchain în sine nu înseamnă un serviciu de open finance; mai degrabă absența unor intermediari (lucru posibil prin intermediul tehnologiei blockchain) pregătește calea către serviciile de open finance.

(6)  Chainalysis (2021).

(7)  A se vedea Sajeev, K.C., Afjal, M. Contagion effect of cryptocurrency on the securities market: a study of Bitcoin volatility using diagonal BEKK and DCC GARCH models (Efectul de contagiune al criptomonedelor asupra pieței valorilor mobiliare: un studiu al volatilității Bitcoinului utilizând modelele BEKK și DCC GARCH). SN Bus Econ 2, 57 (2022).

(8)  Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piețele criptoactivelor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937, COM(2020) 593 final, 24.9.2020.

(9)  JO C 155, 30.4.2021, p. 31.

(10)  Crypto-assets: Key developments, regulatory concerns and responses (Criptoactivele: principalele evoluții, preocupări în materie de reglementare și răspunsuri).

(11)  Este relevant să se sublinieze că gradul de risc de concentrare este, în termeni relativi, limitat la ecosistemul criptoactivelor, fără nicio incidență asupra concentrării bogăției, astfel cum este descrisă, de exemplu, în lista mondială a miliardarilor, publicată de Forbes.

(12)  Makarov, I., Schoar, A., Blockchain Analysis of the Bitcoin Market (Analiza blockchain a pieței de Bitcoin) (18 aprilie 2022).

(13)  Extragerea criptografică este procesul de creare a unor blocuri individuale adăugate la tehnologia blockchain prin soluționarea unor probleme matematice complexe. Scopul extragerii de date este de a verifica tranzacțiile cu criptomonede și de a prezenta dovada acestui demers, adăugând aceste informații la blockchain într-un bloc de date, care acționează ca registru pentru tranzacțiile de extracție a datelor.

(14)  Makarov, I., Schoar, A., Blockchain Analysis of the Bitcoin Market (Analiza blockchain a pieței de Bitcoin) (18 aprilie 2022).

(15)  Assessment of Risks to Financial Stability from Crypto-assets (Evaluarea riscurilor prezentate de criptoactive la adresa stabilității).

(16)  Avizul CESE privind criptoactivele și tehnologia registrelor distribuite, JO C 155, 30.4.2021, p. 31.

(17)  Președinta BCE, Christine Lagarde, afirmă că criptomonedele sunt utilizate pentru a eluda sancțiunile impuse Rusiei.

(18)  Thiemann, A. (2021), Cryptocurrencies: An empirical view from a tax perspective, JRC Working Papers on Taxation and Structural Reforms No 12/2021 („O perspectivă empirică dintr-o perspectivă fiscală” – documente de lucru ale JRC privind impozitarea și reformele structurale), Comisia Europeană, Joint Research Centre, Sevilla, JRC126109.

(19)  Trespalacios, J.P., și Dijk, J., The carbon footprint of bitcoin (Amprenta de carbon a Bitcoinului), De Nederlandsche Bank, DNB Analysis Series, 2021.

(20)  The Chainalysis 2022 Crypto Crime Report (Raportul Chainalysis din 2022 privind infracțiunile cu criptomonede).

(21)  Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piețele criptoactivelor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937, COM(2020) 593 final.

(22)  A se vedea avizul din proprie inițiativă pe tema O monedă euro digitală.

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Strategia privind forța de muncă și îngrijirea în domeniul sănătății pentru viitorul Europei

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/06)

Raportor:	Danko RELIĆ
Raportoare:	Zoe TZOTZE-LANARA

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	6.9.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	21.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	194/4/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE sprijină cu fermitate principiul conform căruia sistemele de sănătate puternice și rezistente pot fi bazate numai pe o forță de muncă din domeniul sănătății educată, calificată și motivată și pot fi dezvoltate de o astfel de forță de muncă, care este fundamentală pentru asigurarea unei politici de succes în domeniul sănătății și, prin urmare, esențială pentru realizarea acoperirii cu servicii de sănătate centrate pe toate ființele umane și a „dreptului la sănătate”, după cum a recomandat Conferința privind viitorul Europei, garantând tuturor europenilor acces egal și sustenabil la servicii de sănătate abordabile ca preț, preventive, curative și de calitate.

1.2.

CESE salută inițiativa de acțiune la nivelul UE vizând consolidarea îngrijirii pe termen lung și a educației și îngrijirii timpurii, astfel cum se prevede în cadrul Pilonului european al drepturilor sociale, care va contribui la servicii de îngrijire de înaltă calitate, accesibile, echitabile și abordabile ca preț și va sprijini consolidarea egalității de gen și a echității sociale.

1.3.

CESE solicită o abordare transformatoare a îngrijirii, axată pe oameni, pe drepturile și nevoile lor, inclusiv pe participarea lor la orice dezbateri, consultări și decizii relevante. Consiliul îndeamnă Comisia să dea dovadă de ambiție în stabilirea unei strategii de îngrijire care să poată contribui la coeziune și la convergență ascendentă în asistența medicală și în îngrijirea pe termen lung, între statele membre și în interiorul lor.

1.4.

O garanție europeană privind îngrijirea poate asigura că toți cei care trăiesc în UE au acces pe tot parcursul vieții la servicii medicale și de îngrijire de calitate și abordabile ca preț, abordează deficitele de îngrijire și promovează condiții de muncă decente, oferind oportunități de formare. Sprijinirea și o mai bună recunoaștere a persoanelor care asigură servicii informale de îngrijire, precum și politicile destinate să abordeze problemele legate de serviciile informale de îngrijire remunerate și neremunerate sunt esențiale pentru o utilizare eficientă a resurselor.

1.5.

Având în vedere că existența unor servicii publice eficiente, responsabile și finanțate adecvat rămâne esențială pentru asigurarea accesului egal la îngrijire de calitate, CESE solicită Uniunii Europene să asigure complementaritate între toți furnizorii de servicii de îngrijire bazate pe solidaritate, să încurajeze investițiile în serviciile publice și în economia socială și să sprijine actorii economiei sociale din sectorul îngrijirii.

1.6.

Planificarea forței de muncă ar trebui să ia în considerare dezvoltarea tehnologiilor digitale întrucât inovațiile din aceste domenii deschid oportunități pentru crearea de noi medii de lucru și contexte în care se oferă îngrijire și care necesită noi competențe. Sprijinirea digitalizării serviciilor de îngrijire pe termen lung este esențială pentru combaterea decalajului digital și a sărăciei digitale.

1.7.

CESE propune o actualizare a Planului de acțiune pentru forța de muncă în domeniul sănătății și al îngrijirii în Uniunea Europeană (1). Dezvoltarea unei planificări și prognozări integrate a forței de muncă din domeniul sănătății și adaptarea competențelor forței de muncă din domeniul sănătății și al îngrijirii pe termen lung sunt esențiale pentru îmbunătățirea accesului la aceste servicii și a calității lor. Un plan actualizat ar putea asigura o mai bună colectare a datelor și fructificarea potențialului digitalizării la nivelul întregii UE și ar putea dezvolta metode pentru a anticipa mai bine nevoile în materie de forță de muncă și de competențe.

1.8.

CESE subliniază că dreptul la mobilitate trebuie respectat în interiorul UE. Mobilitatea transfrontalieră adaugă o dimensiune suplimentară planificării forței de muncă, iar înființarea unui serviciu european de supraveghere a forței de muncă în domeniul sănătății pentru a sprijini statele membre să instituie și să mențină structuri de planificare și să coordoneze aspectele transfrontaliere ale planificării ar fi un element util de infrastructură pe termen lung.

1.9.

Dialogul social care implică guverne, angajatori și lucrători, precum și organizațiile lor reprezentative este esențial pentru o strategie transformatoare privind îngrijirea și pentru sisteme de sănătate și îngrijire reziliente în UE; îngrijitorii și beneficiarii îngrijirii trebuie incluși în elaborarea unui ecosistem de îngrijire și sănătate incluziv, rezilient și care să asigure egalitatea de gen.

2.   Observații generale privind asistența medicală

2.1.

Îngrijirea pe termen lung, vitală pentru protecția socială și bunăstarea cetățenilor UE, cuprinde o gamă de servicii și asistență pentru persoanele care suferă de fragilitate și/sau de un handicap mintal(ă) și/sau fizic(ă) pe o perioadă extinsă de timp, care depind de ajutorul acordat pentru activitățile de zi cu zi de viață și/sau care au nevoie de asistență medicală permanentă din partea unor furnizori profesioniști sau neprofesioniști remunerați/neremunerați, la domiciliu sau la centre de îngrijire medicală și rezidențială (2).

2.2.

Pandemia de COVID-19 a pus la grea încercare rezistența și caracterul adecvat al sistemelor de îngrijiri din întreaga UE, indicând probleme structurale, cum ar fi subfinanțarea și deficitul de personal în multe țări, care se pot deteriora din cauza provocărilor economice/politice permanente, a inflației, a nesiguranței și a crizei energetice.

2.3.

Pilonul european al drepturilor sociale consacră dreptul la îngrijire și dreptul oricărei persoane de a avea acces la servicii de îngrijire formale de calitate, bazate pe nevoi. Anunțată de președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, în discursul său din 2021 privind Starea Uniunii, noua strategie europeană privind îngrijirea implică două recomandări ale Consiliului privind îngrijirea copiilor (revizuirea obiectivelor de la Barcelona) și îngrijirea pe termen lung. Parlamentul European a recomandat îmbunătățirea serviciilor de îngrijire pe tot parcursul vieții pe baza nevoilor beneficiarilor și furnizorilor de servicii de îngrijire, îndemnând Comisia să sprijine statele membre în dezvoltarea unor servicii de îngrijire de calitate (3).

2.4.

CESE a adoptat mai multe avize privind furnizarea de servicii de îngrijire în UE (4), subliniind necesitatea de a investi în îngrijire de înaltă calitate, durabilă și accesibilă pentru toți și de a aborda deficitele legate de îngrijirea copiilor și de îngrijirea pe termen lung. Comitetul a identificat deficiențe în acordarea asistenței pentru toți, în „diversificarea și fragmentarea ofertelor de servicii, reglementarea deficitară a acestora, dificultățile de coordonare a nivelurilor de gestionare, problemele de corelare a serviciilor sociale și a celor sanitare, caracterul comercial din ce în ce mai accentuat al serviciilor și nevoia de politici și măsuri de prevenire”. Opunându-se stereotipurilor și altor forme de discriminare împotriva persoanelor în vârstă, CESE a solicitat ca digitalizarea să sprijine îngrijirea centrată pe oameni. În acest context, CESE recomandă implementarea deplină a digitalizării, pentru a reduce formalitățile administrative nejustificate pentru personalul de îngrijire și a aplica cele mai bune realizări ale reglementării inteligente.

3.   O abordare transformatoare a activităților de îngrijire

3.1.

O strategie europeană eficientă privind îngrijirea necesită un angajament pentru o abordare transformatoare și ambițioasă, care să pună în centrul său oamenii și drepturile și nevoile lor fundamentale, asigurând participarea lor la consultări și la procesul decizional, cu potențialul de a contribui la coeziunea și la convergența ascendentă dintre statele membre și din interiorul lor.

3.2.

Înglobând această transformare, o garanție europeană privind îngrijirea ar asigura că toți cei care trăiesc în UE au acces la îngrijire pe tot parcursul vieții și abordabilă ca preț și ar oferi un cadru coerent pentru ca statele membre să furnizeze servicii de înaltă calitate și strategii privind îngrijirea pe tot parcursul vieții, precum și să îmbunătățească condițiile de muncă și formarea pentru îngrijitori și să ofere sprijin persoanelor care asigură servicii informale de îngrijire.

3.3.

Investițiile pe scară largă în economia îngrijirii și în infrastructura de îngrijire sunt necesare pentru o abordare transformatoare care să abordeze lacunele persistente în materie de îngrijire, creând eventual aproape 300 de milioane de locuri de muncă până în 2035, ceea ce ar spori și egalitatea de gen și accesul femeilor pe piețele forței de muncă (5).

3.4.

Deși există diferite modele în statele membre, serviciile publice eficiente, responsabile și bine finanțate rămân esențiale pentru a asigura accesul egal la îngrijirea de calitate și pentru sprijinirea furnizorilor de servicii de îngrijire neremunerați, în special a femeilor. CESE subliniază necesitatea de a maximiza complementaritatea și sinergia dintre toți furnizorii de servicii de îngrijire și de sănătate, atât din sectorul public, cât și din cel privat (profit și nonprofit), pentru a garanta o acoperire pentru toți (6), ținând seama de cele mai bune practici și de exemplele pozitive din statele membre și respectând totodată trăsăturile specifice și diferențele naționale.

3.5.

Tendințele în materie de privatizare și practicile bazate pe piață, cum ar fi selecția riscurilor și maximizarea profitului în ceea ce privește îngrijirea și sănătatea, pot exacerba inegalitățile, afectând persoanele cele mai vulnerabile ale căror nevoi de îngrijire sunt nesatisfăcute. Pe baza solidarității, a respectării competențelor naționale și a subsidiarității, îngrijirea pe termen lung și îngrijirea copiilor la nivelul UE și al statelor membre are nevoie de sisteme de protecție socială și de servicii publice puternice, de investiții sociale și de actori ai economiei sociale – de exemplu, case de ajutor reciproc – pentru a asigura furnizarea de asistență optimă în comunitate și la domiciliu de către îngrijitori instruiți în mod adecvat (7).

3.6.

Fondurile structurale și de investiții ale UE pot fi utilizate pentru a sprijini investițiile în îngrijire. În ceea ce privește asistența medicală și îngrijirea pe termen lung, Comisia ar trebui să își direcționeze mai bine recomandările specifice fiecărei țări în cadrul semestrului european și, dacă este necesar, să ajute statele membre să acorde prioritate unei finanțări adecvate, privită mai degrabă ca o investiție productivă decât ca o povară economică.

4.   Condiții de lucru, provocări și potențialul de ocupare a forței de muncă

4.1.

Aproximativ 6,3 milioane de persoane lucrează în sectorul îngrijirii pe termen lung din UE, în timp ce 44 de milioane de persoane oferă frecvent îngrijire pe termen lung în mod informal rudelor sau prietenilor, într-unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creștere din întreaga lume (8). Până în 2030, se preconizează crearea a până la 7 milioane de locuri de muncă pentru profesioniștii asociați din domeniul sănătății și pentru lucrătorii din sistemul serviciilor de îngrijire (9).

4.2.

Principalele provocări cu care se confruntă sectorul îngrijirii includ deficitul de personal, condiții de muncă neatractive și solicitant, o forță de muncă în curs de îmbătrânire și subfinanțarea, din cauza reducerilor bugetare în domeniul social și al sănătății ca răspuns la criza economică din 2008, în grade diferite în rândul SM (10). În aproape toate țările UE, creșterea numărului de locuri de muncă este în urma creșterii cererii, din cauza condițiilor dificile din punct de vedere mental și fizic, care îi determină pe lucrătorii din sistemul serviciilor de îngrijire să părăsească sectorul – o tendință exacerbată de pandemie, care afectează negativ sănătatea și siguranța atât a beneficiarilor de îngrijire, cât și a lucrătorilor.

4.3.

O abordare transformatoare ar trebui să promoveze egalitatea de gen, având în vedere că femeile reprezintă peste 80 % din forța de muncă din sectorul îngrijirii, sunt principalii îngrijitori și beneficiari în situații formale și informale (11) și sunt, în medie, mai în vârstă decât forța de muncă globală din UE. Pe măsură ce femeile își asumă marea majoritate a responsabilităților în materie de îngrijire în familie, serviciile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari accesibile și la prețuri abordabile (ECEC) și serviciile de îngrijire pe termen lung ar permite mai multor femei să se alăture pieței muncii. Dreptul îngrijitorilor la cel puțin cinci zile lucrătoare de concediu pe an, introdus prin Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, va oferi un anumit sprijin persoanelor care asigură servicii informale de îngrijire și încearcă să echilibreze responsabilitățile profesionale cu cele de îngrijire. Cu toate acestea, lipsa unui concediu plătit adecvat împiedică exercitarea deplină a dispozițiilor directivei privind acest drept și ar putea exacerba inegalitățile de gen.

4.4.

Remunerațiile din acest sector sunt sub medie în multe țări din UE, în pofida condițiilor grele de muncă, a cerințelor specifice în ceea ce privește abilitățile/competențele și calificările, precum și a riscurilor ridicate în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă (12). În mai multe state membre, sindicalizarea, acoperirea negocierii colective, satisfacția la locul de muncă și personalul disponibil în raport cu numărul utilizatorilor sunt la niveluri scăzute; printre altele, pandemia a dat la iveală furnizarea deficitară de echipamente individuale de protecție.

4.5.

Îngrijirea informală neremunerată sau îngrijirea familială reprezintă o piatră de temelie a furnizării de îngrijire pe termen lung la domiciliu în Europa, dar îngrijirea la domiciliu și îngrijirea în comunitate în multe țări rămân subdezvoltate și greu accesibile (13). Având în vedere impactul îngrijirii informale asupra principalelor rezultate ale vieții, CESE recomandă cu fermitate elaborarea unor politici care să promoveze „formalizarea” îngrijirii informale, care să sprijine persoanele care asigură servicii informale de îngrijire și care să contribuie la o utilizare eficientă a resurselor.

4.6.

CESE își exprimă îngrijorarea cu privire la munca precară pe scară largă în rândul lucrătorilor nedeclarați, în special al femeilor care lucrează în domeniul îngrijirii la domiciliu, care se implică în îngrijirea în regim intern, provenind în principal din grupuri de migranți sau din categorii de cetățeni mobili. Exacerbată de lipsa accesului la îngrijirea formală și de necesitatea economică, această zonă gri necesită o abordare politică coerentă, acordând atenția cuvenită certificării competențelor, regularizării și/sau procedurilor de autorizare a rezidenților.

4.7.

Pe măsură ce cererea de îngrijire pe termen lung crește, sectorul va beneficia de salarii mai mari și mai atractive, de reprezentare colectivă și de negociere colectivă eficiente, precum și de mai multă formare. Finanțarea publică utilizată pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă (de exemplu, prin intermediul cerințelor în materie de achiziții publice) poate contribui la soluționarea deficitului de personal și la asigurarea unei îngrijiri pe termen lung de înaltă calitate. Profesionalizarea, definirea calității și elaborarea standardelor de evaluare/măsurare a calității, precum și armonizarea standardelor între statele membre sunt esențiale pentru reînnoirea sectorului (14).

5.   Alte observații

5.1.

Pandemia a expus fragmentarea și dispersia, în special în ceea ce privește furnizarea și responsabilitățile de finanțare în multe state membre, indicând necesitatea unei mai bune integrări între sistemele de îngrijiri de sănătate și sistemele naționale de îngrijire (15), care sunt cele mai bine plasate pentru a asigura accesul pentru toți și eficiența.

5.2.

Una dintre provocările majore emergente care necesită măsuri concertate în noua strategie privind îngrijirea este reprezentată de prevenirea și abordarea problemelor de sănătate mintală care sunt rezultatul combinat al pandemiei și al creșterii incidenței sănătății mintale (de exemplu, demența) legate de îmbătrânirea populației.

5.3.

După cum demonstrează experiența recentă legată de prevenirea și controlul COVID-19 în unitățile de îngrijire pe termen lung (16), evaluarea eficientă, supravegherea externă și procedurile de inspecție eficiente și raționalizate atât în centrele de îngrijire publice, cât și în cele private, sunt esențiale pentru a preveni abuzurile și a asigura siguranța și calitatea, în special pentru populațiile vulnerabile, persoanele în vârstă și copii, valorificând bunele practici existente în statele membre.

5.4.

Elaborarea unor indicatori standardizați de colectare a datelor la nivelul UE și a unor indicatori privind îngrijirea pe termen lung este esențială pentru o strategie de succes privind îngrijirea la nivelul statelor membre, inclusiv pentru cerințele de raportare și pentru revizuirile periodice, fiind nevoie să fie aplicați prin proceduri eficiente și simplificate. Furnizarea de servicii adecvate de îngrijire a copiilor, în special, necesită obiective cantitative și calitative pentru a măsura progresul și a îndeplini și a depăși obiectivele de la Barcelona.

5.5.

Sprijinirea digitalizării serviciilor de îngrijire pe termen lung este esențială pentru combaterea decalajului digital. O atenție deosebită trebuie acordată accesibilității, sistemelor de asistență, îmbunătățirii alfabetizării digitale și digitalizării pentru calitatea locurilor de muncă, perfecționare și noi metode de diagnostic, monitorizare și tratament.

5.6.

CESE condamnă crimele de război comise de Federația Rusă în Ucraina, vizând lucrători din domeniul îngrijirii și al sănătății, pacienți, copii, spitalele și alte instituții; alături de decese și răniri, această agresiune afectează grav sistemul de sănătate și de îngrijire al Ucrainei, impunând măsuri specifice de ajutor și sprijin. Este necesar să se ia în considerare și răspândirea generală a crizei din Ucraina, care afectează multe aspecte ale mediului social și economic.

5.7.

Dialogul social care implică guverne, angajatori și lucrători, precum și organizațiile lor reprezentative este esențial pentru o strategie transformatoare privind îngrijirea și pentru sisteme de sănătate reziliente în UE; cei care beneficiază de îngrijire și cei care asigură îngrijirea trebuie să fie incluși într-un ecosistem de îngrijire și sănătate mai incluziv, rezilient și care să asigure egalitatea de gen, implicând societatea civilă și alte părți interesate, cum ar fi biserica și filantropia.

6.   Observații generale privind forța de muncă din domeniul sănătății

6.1.

Serviciile adecvate de îngrijiri de sănătate reprezintă un pilon al unei societăți stabile, sigure și prospere și organizarea acestora este responsabilitatea administrației. Bazarea pe recrutarea rapidă și la costuri reduse a lucrătorilor din domeniul sănătății din alte țări europene este o practică obișnuită în multe țări. Acest procedeu este pur și simplu recunoscut ca un fapt de viață și, pe cât este de îngrozitor, pe atât este de neglijat.

6.2.

CESE sprijină cu fermitate principiul conform căruia sistemele de sănătate puternice și rezistente pot fi bazate numai pe o forță de muncă din domeniul sănătății educată, calificată și motivată, care este fundamentală pentru asigurarea unei politici de succes în domeniul sănătății și, prin urmare, esențială pentru realizarea protecției universale a sănătății și a dreptului la sănătate. Recomandările Conferinței privind viitorul Europei urmăresc să creeze un „drept la sănătate”, garantând tuturor europenilor acces egal și universal la servicii de sănătate abordabile ca preț, preventive, curative și de calitate.

6.3.

Uniunea europeană a sănătății ar trebui să îmbunătățească protecția, prevenirea, pregătirea și răspunsul la nivelul UE împotriva amenințărilor la adresa sănătății umane. În acest context, succesul tuturor inițiativelor esențiale din cadrul uniunii europene a sănătății depind în mare măsură de o forță de muncă de înaltă calitate în domeniul sănătății.

6.4.

Într-o serie de avize (17), CESE a abordat problema forței de muncă din domeniul sănătății într-o varietate de alte contexte și activități. Mai ales în timpul pandemiilor, lucrătorii din domeniul sănătății se află în prima linie, demonstrând un nivel remarcabil de solidaritate în cele mai dificile momente.

6.5.

CESE sprijină măsurile care ar trebui adoptate pentru ca locurile de muncă din sectorul îngrijirilor de sănătate să devină mai atractive pentru tineri. Aceasta este una dintre cele mai importante cerințe prealabile pentru crearea unei capacități suficiente de resurse umane în sistemele de îngrijiri de sănătate pentru a răspunde nevoilor de îngrijiri de sănătate, promovarea sănătății și prevenirea bolilor.

6.6.

Datele privind numărul, migrația, competențele și alte aspecte specifice legate de forța de muncă din domeniul sănătății ar trebui standardizate și partajate în permanență între statele membre. Numeroase evenimente (pandemia de COVID-19, cutremure, inundații, invazia rusă a Ucrainei etc.) demonstrează importanța unui răspuns rapid, în special în situații de criză.

6.7.

Ocuparea forței de muncă în domeniul sănătății și al serviciilor sociale a crescut cu 48 % în țările OCDE între 2000 și 2017 (18). Pe măsură ce populația îmbătrânește și se schimbă, și cererea de servicii de sănătate va crește și se va schimba: se estimează că cererea globală de lucrători în domeniul sănătății se va dubla aproape până în 2030 (19).

6.8.

Inclusiv înainte de pandemia de COVID-19, capacitatea de a furniza servicii de sănătate de bază a fost limitată în multe țări din cauza deficitului persistent al forței de muncă din domeniul sănătății și a unui deficit global estimat de 18 milioane de profesioniști din domeniul sănătății până în 2030 (20).

6.9.

Este important să se definească în mod clar principiile transferului sau combinației posibile de competențe și sarcini (schimbarea sarcinilor/combinarea de competențe). Este necesar să se coordoneze instituțiile care formează forța de muncă din domeniul sănătății pentru a răspunde în mod corespunzător nevoilor sistemului național de sănătate prin ajustarea, după caz, a ratelor de înscriere și ale programelor de învățământ.

6.10.

Dezvoltarea resurselor umane în domeniul sănătății și al asistenței sociale ar trebui să urmeze principiul coordonării, al cooperării intersectoriale și al integrării îngrijirii, cu scopul comun de a asigura continuitatea asistenței pentru cetățeni conform modelului: 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, 365 de zile pe an.

6.11.

O atenție deosebită ar trebui acordată disponibilității tratamentului în comunitățile locale, în special în zonele slab populate, în zonele rurale îndepărtate sau izolate și în insule, unde soluțiile moderne de transport și telemedicină trebuie utilizate mai activ.

7.   Planificarea forței de muncă în domeniul sănătății

7.1.

CESE consideră că planificarea forței de muncă în domeniul sănătății trebuie să urmărească crearea condițiilor pentru o practică profesională care să îmbunătățească calitatea îngrijirii și a siguranței pacienților. În același timp, capacitatea de formare de înaltă calitate trebuie asigurată la toate nivelurile.

7.2.

Gestionarea forței de muncă din domeniul sănătății trebuie considerată o activitate importantă din punct de vedere strategic la nivelul întregii administrații de stat și prin rolul esențial al administrației statelor membre și trebuie pusă în aplicare într-un mod multisectorial, ținând seama de diferite perspective și priorități.

7.3.

Gestionarea forței de muncă în domeniul sănătății trebuie să abordeze toate etapele „ciclului de viață al profesioniștilor” – de la recrutarea viitorilor studenți la angajarea pensionarilor. Procesul de selectare a candidaților pentru formare, angajare și promovare ar trebui să fie transparent și echitabil, fără nicio formă de discriminare.

7.4.

În planificarea forței de muncă în domeniul sănătății, este important să se ia în considerare și să se reprezinte în mod clar nevoile cetățenilor și ale lucrătorilor din domeniul sănătății. Procesele de planificare și de gestionare trebuie să stabilească metodele prin care este posibilă identificarea tuturor nevoilor profesioniștilor, de la condițiile de muncă, drepturile materiale, oportunitățile de avansare, timpul și resursele adecvate alocate învățării și cercetării la stabilirea unui echilibru durabil între viața personală și cea profesională.

7.5.

Planificarea forței de muncă în domeniul sănătății trebuie să reflecte planificarea structurii, dar și acțiunile și procesele necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite, pentru a defini ceea ce trebuie realizat și modul specific de acțiune.

7.6.

CESE propune o actualizare a Planului de acțiune pentru forța de muncă în domeniul sănătății și al îngrijirii în Uniunea Europeană (21). Dezvoltarea unei planificări și prognozări integrate a forței de muncă din domeniul sănătății și adaptarea competențelor forței de muncă din domeniul sănătății și al îngrijirii pe termen lung sunt esențiale pentru îmbunătățirea accesului la aceste servicii și a calității lor.

7.7.

Partenerii sociali și toate organizațiile societății civile interesate trebuie să joace un rol activ în procesul de planificare a forței de muncă în domeniul sănătății. Este necesar să se definească relațiile dintre diferitele grupuri profesionale, nevoile specifice ale populației și sistemul pentru anumite competențe.

7.8.

Identificarea zonelor geografice neatractive sau a zonelor de activitate în care există un deficit de resurse umane este necesară pentru a proteja drepturile și a oferi stimulente adecvate pentru profesioniștii din domeniul sănătății. CESE propune Comisiei Europene să publice recomandări privind raportul minim de resurse per unitate de populație pentru acoperirea universală de bază în materie de sănătate și pentru situații de urgență, ținând seama de distribuția geografică și de profilul de vârstă (22).

7.9.

Ca bază pentru aceste recomandări, este important să se îmbunătățească exercițiile internaționale de colectare a datelor pentru a armoniza categoriile de date acolo unde este posibil, pentru a identifica diferențele și pentru a evita interpretarea greșită a datelor. Este important să se reflecte abaterile naționale de la categoriile armonizate din întreaga Europă pentru a putea pune datele în context (23).

7.10.

Chestiunea resurselor financiare va fi abordată în mod diferit, în funcție de circumstanțele economice din fiecare stat membru. Dovezile sugerează că statele membre trebuie să se asigure că planificarea sistemului, în general, și planificarea forței de muncă în domeniul sănătății, în special, țin seama atât de mediul mai amplu, cât și de capacitatea relativă a administrației de a-l influența (24).

7.11.

Planificarea forței de muncă ar trebui să ia în considerare dezvoltarea tehnologiilor digitale întrucât inovațiile din aceste domenii deschid oportunități pentru crearea de noi medii de lucru și contexte în care se oferă îngrijire și care necesită noi competențe.

8.   Condițiile de muncă

8.1.

Importanța condițiilor de muncă ca factor în deciziile profesioniștilor de a intra, de a rămâne sau de a părăsi cariera medicală subliniază importanța unor politici coerente în domenii precum educația, ocuparea forței de muncă, viața de familie, finanțele și migrația. Deși multe discuții despre planificarea forței de muncă în domeniul sănătății se concentrează asupra compensării profesionale ca factor esențial al recrutării și retenției, accesul la educație și formare, inclusiv la dezvoltarea profesională și capacitatea de a menține competențe, condiții practice, cum ar fi disponibilitatea serviciilor de îngrijire, orele de lucru oficiale, un nivel sigur de personal, oportunități semnificative de dezvoltare profesională, echilibrul dintre viața profesională și cea privată contribuie la un mediu de lucru sănătos, în care medicina este o alegere de carieră atractivă și durabilă (25).

8.2.

Organizațiile medicale europene și internaționale remarcă faptul că medicii care lucrează în spitale, cabinete generale și private se confruntă din ce în ce mai mult cu situații de violență – uneori extreme – în practica lor zilnică, în afara oricărui conflict (26). CESE solicită Comisiei Europene și tuturor părților interesate să facă dovada unui angajament politic și să fie conștienți de necesitatea urgentă de a proteja forța de muncă din domeniul sănătății în desfășurarea activității sale.

8.3.

Cei care lucrează în domeniul sănătății riscă să contracteze boli infecțioase la care sunt expuși la locul de muncă. Transmiterea bolilor duce la absenteism, la morbiditate și, în unele cazuri, la mortalitate în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății. Acestea au ca rezultat, în cele din urmă, reducerea forței de muncă și, în consecință, afectează calitatea îngrijirii și a siguranței pacienților.

8.4.

Lucrătorii din domeniul sănătății pot suferi, de asemenea, de stres psihologic și de posibile dizabilități mintale care le afectează atât munca, cât și viața personală. În ultimii ani, rapoartele privind profesioniștii din domeniul sănătății care își reduc practica profesională sau se pensionează timpuriu din cauza epuizării, a depresiei sau a altor condiții de sănătate mintală au crescut (27). CESE solicită investiții în serviciile publice de sănătate mintală pentru a asigura accesul integral și gratuit la aceste servicii pentru toți profesioniștii din domeniul sănătății.

9.   Mobilitatea

9.1.

CESE subliniază că dreptul la mobilitate trebuie respectat atât în interiorul, cât și în afara UE. Mobilitatea transfrontalieră ar trebui să fie facilitată în beneficiul fiecărui lucrător și al profesiei în ansamblu, întrucât oferă o oportunitate pentru transferul de cunoștințe și învățarea reciprocă, de care beneficiază serviciile de îngrijire a pacienților și, în cele din urmă, întregul sistem de îngrijiri de sănătate. În eventualitatea migrației din cauza necesității economice sau a condițiilor de muncă nefavorabile, este esențial să se identifice și să se abordeze cauzele profunde ale acestor dinamici și să se depună eforturi pentru a îmbunătăți situația forței de muncă din domeniul sănătății (28).

9.2.

Mobilitatea transfrontalieră adaugă o dimensiune suplimentară planificării forței de muncă, înființarea unui serviciu european de supraveghere a forței de muncă în domeniul sănătății pentru a sprijini statele membre să instituie și să mențină structuri de planificare și să coordoneze aspectele transfrontaliere ale planificării, ar fi un element util de infrastructură pe termen lung. Aceasta ar trebui să fie corelată cu procesele UE, în special semestrul european și planificarea în caz de pandemie prevăzute în cadrul unui viitor regulament al UE privind amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății (29).

9.3.

Statele membre trebuie să pună în aplicare politici etice de recrutare în conformitate cu Codul global de bune practici al OMS în materie de recrutare internațională a personalului medical (30). Recrutarea de profesioniști din străinătate nu ar trebui considerată un mijloc simplu de atenuare a deficitului de personal medical intern. Acolo unde există fluxuri asimetrice de mobilitate, ar trebui depuse eforturi pentru a crea mecanisme de echilibrare care să acționeze în vederea schimburilor reciproc avantajoase.

10.   Alte observații

10.1.

O conducere eficientă este esențială pentru gestionarea personalului medical de la toate nivelurile; aceasta este o componentă complexă și foarte apreciată a educației în domeniul sănătății, care este din ce în ce mai recunoscută ca fiind esențială pentru atingerea unor standarde înalte de educație, cercetare și practică clinică.

10.2.

În consecință, formarea de înaltă calitate și suficientă și dezvoltarea profesională continuă a cadrelor de conducere ar trebui să facă parte din programele de învățământ ale tuturor profesiilor din domeniul sănătății (31).

---

(1)  Comisia Europeană și-a publicat în 2012 Planul de acțiune pentru forța de muncă în domeniul sănătății și al îngrijirii în Uniunea Europeană.

(2)  Comisia Europeană, DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (2014): Adequate social protection for long-term care needs in an ageing society – Report jointly prepared by the Social Protection Committee and the European Commission (Protecția socială adecvată pentru nevoile de îngrijire pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire: Raport elaborat în comun de Comitetul pentru protecție socială și de Comisia Europeană), Oficiul pentru Publicații, https://data.europa.eu/doi/10.2767/32352, p. 14.

(3)  Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen (https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-8-2018-0464_RO.html).

(4)  JO C 129, 11.4.2018, p. 44; JO C 487, 28.12.2016, p. 7; JO C 204, 9.8.2008, p. 103; broșura și Avizul CESE pe tema „Mutații economice, tehnologice și sociale ale serviciilor intensive de sănătate pentru persoanele în vârstă” (JO C 240, 16.7.2019, p. 10); Avizul CESE pe tema „Către un nou model de îngrijire pentru persoanele în vârstă: învățămintele desprinse din pandemia de COVID-19” (JO C 194, 12.5.2022, p. 19).

(5)  Addati, L., Cattaneo, U. și Pozzan, E., Care at work: Investing in care leave and services for a more gender equal world of work (Activitățile de îngrijire la locul de muncă: investirea în concediile și serviciile de îngrijire pentru o lume a muncii mai egală din perspectiva egalității de gen), raport (2022), ILO, Geneva, https://www.ilo.org/global/topics/care-economy/WCMS_838653/lang--en/index.htm

(6)  https://www.who.int/publications/i/item/WHO-HIS-SDS-2018.53

(7)  Avizul CESE pe tema „Impactul investițiilor sociale asupra ocupării forței de muncă și a bugetelor publice” (JO C 226, 16.7.2014, p. 21).

(8)  Eurofound (2020), Long-term care workforce: Employment and working conditions (Forța de muncă din domeniul îngrijirii pe termen lung: angajare și condiții de muncă), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, https://www.eurofound.europa.eu/nb/publications/customised-report/2020/long-term-care-workforce-employment-and-working-conditions

(9)  Barslund, Mikkel et al., (2021), Study: Policies for long-term carers (Studiu: Politici pentru îngrijitorii pe termen lung) (2021), Bruxelles, Parlamentul European https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2021/695476/IPOL_STU(2021)695476_EN.pdf

(10)  https://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0011/186932/12-Summary-Economic-crisis,-health-systems-and-health-in-Europe.pdf

(11)  Comisia Europeană, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, „Raport privind îngrijirea pe termen lung: tendințe, provocări și oportunități într-o societate în curs de îmbătrânire” (2021), volumul I, capitolul 3, Oficiul pentru Publicații, p. 12, 28, https://data.europa.eu/doi/10.2767/677726

(12)  A se vedea nota de subsol 11, p. 68-70.

(13)  Comisia Europeană, DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (2018), Zigante, V., Informal care in Europe: exploring formalisation, availability and quality (Îngrijirea informală în Europa: explorarea formalizării, a disponibilității și a calității), Oficiul pentru Publicații, https://data.europa.eu/doi/10.2767/78836

Spasova, S., et al. (2018), Challenges in long-term care in Europe. A study of national policies (Provocările îngrijirii pe termen lung în Europa. Un studiu privind politicile naționale), Rețeaua europeană a politicii sociale (ESPN), Bruxelles, Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8128&furtherPubs=yes

(14)  A se vedea nota de subsol 11, capitolul 3.

(15)  Comisia Europeană, DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (2014), „Protecția socială adecvată pentru nevoile de îngrijire pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire: Raport elaborat în comun de Comitetul pentru protecție socială și de Comisia Europeană”, Oficiul pentru Publicații, p. 36, https://data.europa.eu/doi/10.2767/32352, și Comisia paneuropeană pentru sănătate și dezvoltare durabilă (2021), Drawing light from the pandemic: a new strategy for health and sustainable development. A review of the evidence (Ieșirea la lumină după pandemie: o nouă strategie pentru sănătate și dezvoltare durabilă. O analiză a datelor), https://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0015/511701/Pan-European-Commission-health-sustainable-development-eng.pdf

(16)  Danis, K., Fonteneau, L. et al. (2020), High impact of COVID-19 in long-term care facilities: suggestion for monitoring in the EU/EEA (Impactul ridicat al COVID-19 in instituțiile de îngrijire pe termen lung: propuneri de monitorizare în UE/SEE), Euro Surveillance : European Communicable Disease Bulletin, 25(22), https://doi.org/10.2807/1560-7917.ES.2020.25.22.2000956

(17)  JO C 286, 16.7.2021, p. 109; JO C 429, 11.12.2020, p. 251; JO C 242, 23.7.2015, p. 48; JO C 143, 22.5.2012; JO C 18, 19.1.2011, p. 74; JO C 77, 31.3.2009, p. 96.

(18)  https://one.oecd.org/document/ECO/WKP(2021)43/en/pdf

(19)  Liu, JX, Goryakin, Y., Maeda, A., Bruckner, T., Scheffler, R., Global health workforce labor market projections for 2030. Human Resources for Health 2017 (Proiecțiile pieței forței de muncă globale de sănătate pentru 2030. Resurse umane pentru sănătate); 15:11, https://human-resources-health.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12960-017-0187-2

(20)  https://www.who.int/health-topics/health-workforce#tab=tab_1

(21)  În 2012, Comisia Europeană și-a publicat Planul de acțiune pentru forța de muncă în domeniul sănătății în UE.

(22)  CPME, Policy on Health Workforce (Politica privind forța de muncă în domeniul sănătății), https://www.cpme.eu/policies-and-projects/professional-practice-and-patients-rights/health-systems-and-health-workforce

(23)  A se vedea nota de subsol 2.

(24)  Russo, G., Pavignani, E., Guerreiro, CS, Neves, C., Can we halt health workforce deterioration in failed states? Insights from Guinea Bissau on the nature, persistence and evolution of its HRH crisis (Putem opri deteriorarea forței de muncă în domeniul sănătății în statele care au eșuat? Informații din Guineea Bissau privind natura, persistența și evoluția crizei de resurse umane), Human Resources for Health 2017; 15(1):12.

(25)  A se vedea nota de subsol 2.

(26)  https://www.cpme.eu/api/documents/adopted/2020/3/EMOs.Joint_.Statement.on_.Violence.FINAL_.12.03.2020.pdf

(27)  L. N. Dyrbye, T. D. Shanafelt, C. A. Sinsky, P. F. Cipriano, J. Bhatt, A. Ommaya, C. P. West și D. Meyers, 2017, Burnout among health care professionals: A call to explore and address this underrecognised threat to safe, high-quality care (Epuizare în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății: un apel pentru a explora și a aborda această amenințare subestimată pentru îngrijirea sigură, de înaltă calitate). NAM Perspectives, Document de dezbatere, Academia Națională de Medicină, Washington, DC.

(28)  Comisia Europeană, DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (2014): Adequate social protection for long-term care needs in an ageing society – Report jointly prepared by the Social Protection Committee and the European Commission (Protecția socială adecvată pentru nevoile de îngrijire pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire: Raport elaborat în comun de Comitetul pentru protecție socială și de Comisia Europeană), Oficiul pentru Publicații, https://data.europa.eu/doi/10.2767/32352, p. 14.

(29)  Comisia Europeană, DG Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune (2014): Adequate social protection for long-term care needs in an ageing society – Report jointly prepared by the Social Protection Committee and the European Commission (Protecția socială adecvată pentru nevoile de îngrijire pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire: Raport elaborat în comun de Comitetul pentru protecție socială și de Comisia Europeană), Oficiul pentru Publicații, https://data.europa.eu/doi/10.2767/32352, p. 14.

(30)  https://www.who.int/publications/m/item/migration-code

(31)  Van Diggele, C., Burgess, A., Roberts, C. și Mellis, C. (2020), Leadership in healthcare education (Conceptul de conducere în educația în domeniul îngrijirilor de sănătate), BMC Medical Education, 20 (Suppl. 2), 456, https://doi.org/10.1186/s12909-020-02288-x

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Testul UE pentru tineret”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/07)

Raportoare:

doamna Katrīna LEITĀNE

Decizia Adunării Plenare	24.2.2022
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	6.9.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	21.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	158/0/5

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Participarea politică este baza oricărei democrații funcționale. Principalul atu al UE pentru tinerii europeni este respectul pentru democrație, drepturile omului și statul de drept (1). Este esențial să se garanteze că tinerii au un cuvânt de spus în ceea ce privește deciziile care le afectează viitorul, deoarece chiar și un efect indirect poate avea totuși un impact puternic asupra tinerilor și a generațiilor viitoare. Politicile care nu vizează în mod direct tinerii sau care nu sunt considerate ca făcând parte din domeniul tradițional al politicii pentru tineret pot avea totuși un impact puternic asupra vieții tinerilor. Este important să se ofere mecanisme eficiente, care să completeze mecanismele participative existente, să fie aliniate la principiile democratice și adaptate nevoilor tinerilor. Acest lucru poate contribui la un proces mai bun și mai eficace de elaborare a politicilor.

1.2.

În opinia CESE, educația este una dintre cele mai eficace modalități de a ajunge la tineri și de a-i informa cu privire la toate formele posibile de participare și la valorile pe care le reprezintă proiectul european. Programele existente de sprijinire a educației formale și nonformale, precum Erasmus+ și Corpul european de solidaritate, au reușit să îmbunătățească viziunea tinerilor despre participarea democratică și valorile și principiile Uniunii Europene.

1.3.

CESE subliniază că există o nevoie explicită de a-i include pe tineri în procesul de elaborare a politicilor prin asigurarea participării lor semnificative, în modul cel mai potrivit pentru această categorie de vârstă, urmată de monitorizare, evaluare și de evaluarea impactului, pentru a se garanta că opiniile tinerilor au fost luate în considerare la luarea deciziilor politice. Implicarea pe parcursul procesului de elaborare a politicilor creează încredere în rândul tinerelor generații și dincolo de acestea și permite ca ele să fie percepute ca relevante și semnificative în cursul procesului respectiv. Aceste procese ar trebui să includă comunicarea vizibilă și transparentă a rezultatelor implicării acestei categorii de vârstă. Este vorba de un aspect esențial pentru a consolida încrederea între tineri și în procesul de elaborare a politicilor (2). În plus, incluziunea socială și implicarea unor grupuri cu nevoi diferite este foarte importantă.

1.4.

CESE este de acord că organizațiile societății civile pot juca un rol esențial în implicarea tinerilor în provocările societale și, prin urmare, în participarea lor la procesul de elaborare a politicilor și la procesul democratic. Astfel de organizații pot servi drept punți și rețele de sprijin pentru a-i ajuta pe tineri să colaboreze cu organismele publice oficiale și pentru a le permite tinerilor să devină cetățeni activi. CESE sprijină inițierea de acțiuni de către aceste organizații și de către tinerii cetățeni și solicită măsuri care să le permită să facă acest lucru.

1.5.

CESE încurajează instituțiile UE și statele membre să pună în aplicare măsuri și mecanisme care să garanteze că perspectiva tineretului este luată în considerare în fiecare domeniu de politică, creând totodată posibilități pentru ca tinerii să ofere contribuții substanțiale și bazate pe expertiză cu privire la provocările cu care se confruntă. Aceste structuri ar trebui, de asemenea, să includă mecanisme de acțiune ulterioară și monitorizare transparente și vizibile și să completeze instrumentele existente menite să asigure participarea tinerilor, fără să aibă ca efect diminuarea finanțării. Ar trebui puse la dispoziție resurse adecvate pentru participarea semnificativă a tineretului la procesul de elaborare a politicilor.

1.6.

Participarea tinerilor la procesele de elaborare a politicilor și de luare a deciziilor poate sprijini o mai bună reglementare și îmbunătățirea politicilor prin cartografierea și înțelegerea tendințelor actuale și viitoare care au un impact asupra vieții tinerilor și a generațiilor viitoare. Acest lucru poate, de asemenea, să ușureze munca autorului unei propuneri, întrucât el poate primi contribuții calitative care să vină în completarea datelor secundare.

1.7.

CESE dorește să sublinieze că, deși Testul UE pentru tineret se bazează pe obiectivele-cheie ale Strategiei UE (3) pentru tineret și ale Anului European al Tineretului, ambele subliniază importanța integrării aspectelor legate de tineret în procesul de elaborare a politicilor, ceea ce necesită o abordare transsectorială. Aceasta este, de asemenea, una dintre măsurile prevăzute în Raportul privind rezultatul final (4) al Conferinței privind viitorul Europei, care a fost aprobat de toate părțile cu drept de vot în plenul Conferinței și de cetățeni. Pentru a se asigura un impact de lungă durată și o moștenire dincolo de Anul European al Tineretului, tinerii trebuie să fie capacitați, astfel încât să poată da tonul schimbărilor și să construiască un viitor mai bun.

1.8.

CESE ia notă de trimiterea la Testul UE pentru tineret cuprinsă în Comunicarea Comisiei Europene pe tema rezultatelor Conferinței privind viitorul Europei (5). Cu toate acestea, subliniază că propunerea Comisiei nu este în conformitate cu obiectivele și mijloacele propunerii inițiale și nu include stabilirea de contacte semnificative cu organizațiile de tineret și cu experții în politici privind tineretul și nici integrarea aspectelor legate de tineret în toate politicile și nu ia în considerare impactul pe termen lung al politicilor asupra generațiilor viitoare. CESE consideră că un Test al UE pentru tineret ar trebui să facă parte din setul de instrumente pentru o mai bună legiferare ca instrument separat, deoarece generațiile viitoare și tinerii merită o atenție deosebită.

1.9.

CESE solicită o cooperare mai strânsă între instituții în vederea alinierii inițiativelor de succes existente, cum ar fi Dialogul UE cu tinerii, „Europa ta, părerea ta!” și Evenimentul tineretului european, solicitând totodată ca acestea să fie conectate la inițiative viitoare, cum ar fi Testul UE pentru tineret, în conformitate cu Strategia UE pentru tineret. În plus, CESE prezintă o listă de propuneri privind participarea tinerilor în cadrul CESE și își propune să introducă în activitatea sa conceptul Testului UE pentru tineret.

2.   Observații generale

2.1.    Rolul tinerilor în construirea proiectului european

2.1.1.

Tinerii sunt motorul proiectului european, iar creativitatea, energia și entuziasmul lor reprezintă forța motrice pentru durabilitatea acestuia. Anul acesta, 2022, a fost desemnat Anul European al Tineretului, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, afirmând că „Europa are nevoie de toți tinerii săi” și că „Uniunea noastră trebuie să aibă un suflet și o viziune cu care tinerii să se poată identifica” (6).

2.1.2.

Proiectul UE nu poate fi realizat în mod eficient și adecvat în mediul democratic actual fără a recunoaște discursul privind participarea politică a tineretului (7) în cadrul tradițiilor democratice și al contextelor geopolitice. Vicepreședintele pentru promovarea modului nostru de viață european, Margaritis Schinas, a declarat că „Anul European al Tineretului ar trebui să aducă o schimbare de paradigmă în ceea ce privește modul în care îi includem pe tineri în politici și în procesul decizional”. Justificarea subiacentă este de a oferi tinerilor acces la o participare semnificativă și de a capacita tineretul (8) în acest sens.

2.1.3.

Potrivit sondajelor Eurobarometru (9), mai puțin de jumătate (47 %) dintre europeni au încredere în UE și doar 44 % au o imagine pozitivă despre ea. Viitorul proiectului european depinde în mare măsură de cât de strâns legați sunt tinerii de valorile Europei și de dorința lor de a îmbrățișa o identitate europeană. Implicarea activă a tinerilor în procesele politice și decizionale este esențială, întrucât viitorul lor va fi determinat de deciziile de astăzi. Prin urmare, ar trebui introduse instrumente participative pentru a garanta că vocile tinerilor sunt luate în considerare. Participarea la viața civilă și democratică trebuie consolidată la toate nivelurile pentru a asigura prosperitatea viitoare a Europei, recunoscând că maturitatea democratică influențează (10) modelele de participare politică în rândul tinerilor din UE.

2.1.4.

Inițiativa UE de a convoca o Conferință privind viitorul Europei a acționat ca stimulent pentru promovarea dialogului participativ cu cetățenii din întreaga Uniune. Îmbunătățirea eficacității mecanismelor existente de participare a tineretului și dezvoltarea unora noi sunt considerate a fi calea de urmat. Așa cum s-a sugerat în rezultatele finale ale Conferinței privind viitorul Europei, aceasta ar putea include un „Test pentru tineret” (11) al legislației, cu o evaluare a impactului și un mecanism de consultare care să implice reprezentanți ai tinerilor (12).

2.1.5.

Testul pentru tineret joacă rolul de metodă de analiză prospectivă strategică pentru elaborarea politicilor. Analiza prospectivă strategică este un concept valoros pe care Comisia Europeană își propune să îl utilizeze în cadrul procesului de elaborare a politicilor. Întrucât acest concept se bazează pe principii precum scrutarea perspectivelor, evaluarea megatendințelor, elaborarea de scenarii și conturarea unor viziuni, este inevitabilă luarea în considerare în acest cadru a perspectivei tineretului și a tinerelor generații. Deși procesul de analiză prospectivă recunoaște că viitorul nu este predeterminat, el colectează informații cu privire la scenariile posibile și vizează o bună pregătire pentru provocările emergente. Dialogul intergenerațional poate include instrumente valoroase care garantează că politicile elaborate iau în considerare aceste tendințe și scenarii viitoare. Efectuarea unei analize care să ia în considerare perspectiva tinerilor și cea a tinerelor generații poate și ar trebui să contribuie la politici mai bune și mai adaptate, care să poată răspunde provocărilor cu care se vor confrunta generațiile viitoare.

2.1.6.

Pentru a crea politici mai bune, adaptate provocărilor viitoare, ele trebuie să recunoască și să protejeze drepturile tinerilor și ale generațiilor viitoare, asigurându-se că nu există niciun impact negativ asupra niciunei generații și niciunui grup social specific. În prezent, anumite grupuri sunt adesea ignorate sau considerate ca făcând parte din altele, ceea ce nu reflectă realitatea. Prin urmare, politicile nu abordează în mod corespunzător provocările și contribuie la erodarea încrederii și la lipsa de implicare în relații cu instituțiile oficiale.

2.2.    Necesitatea unei participări semnificative a tineretului

2.2.1.

Implicarea semnificativă se referă la partajarea puterii, la capacitatea de a lua decizii, cu implicarea altor părți interesate, în condiții transparente, cunoscute de toți actorii implicați. Procesele de responsabilizare bine concepute generează încrederea tuturor părților interesate în procesele politice participative, iar responsabilitățile explicite ale diferiților actori ar trebui comunicate tuturor părților interesate.

2.2.2.

Încrederea tinerilor în instituțiile publice a stagnat de la criza financiară globală de la sfârșitul anilor 2000 (13) și până în prezent, iar percepția lor în ceea ce privește influența lor politică și reprezentarea lor în luarea deciziilor rămâne neschimbată. Participarea tineretului la viața democratică poate lua diverse forme. Cu toate acestea, votul la alegerile locale, naționale sau europene este considerat a fi cel mai eficace mod de a-și face auzită vocea de către factorii de decizie (39 %) (14), în timp ce proporția tinerilor care au încredere în acest tip de participare democratică este încă foarte scăzută. În același timp, pentru cei care tind să stea departe de politică, acest lucru se datorează lipsei de implicare semnificativă și de încredere și sentimentului că nu are rost să participe, din moment ce contribuția lor nu este luată în considerare. Una dintre principalele bariere din calea participării tinerilor este convingerea că factorii de decizie „nu ascultă persoane ca mine” (15). Prin urmare, promovarea încrederii și consolidarea dialogului dintre tineri și instituțiile publice sunt esențiale pentru a asigura pregătirea și reziliența societăților pentru a face față șocurilor viitoare (16).

2.2.3.

Majoritatea (70 %) (17) dintre tineri consideră că nu au prea multe sau nimic de spus cu privire la deciziile, legile și politicile importante care afectează UE în ansamblul său. Un procent de 24,8 % (18) dintre tineri consideră că nu au nicio influență asupra temelor care ajung să fie supuse dezbaterilor publice sau politice, iar un alt procent de 40,8 % afirmă că nu au multă influență. În plus, două treimi dintre respondenți consideră că o mai mare sensibilizare în rândul politicienilor cu privire la preocupările tinerilor i-ar ajuta pe aceștia din urmă să influențeze mai mult politicile publice, în timp ce peste 50 % dintre ei consideră că un rol mai puternic al organizațiilor de tineret în politică ar fi și ea utilă în acest sens.

2.2.4.

Tinerii și-au schimbat modurile de participare, preferând în prezent forme de implicare politică neinstituționalizate și, în special, neelectorale (19). Cercetările au arătat din ce în ce mai clar că acest lucru este legat de scăderea gradului de încredere în organismele publice și de nemulțumirea cu privire la modul în care funcționează democrația reprezentativă. Participarea politică neconvențională a tinerilor a devenit din ce în ce mai fluidă, individualizată și personalizată, ei preferând să se implice în chestiuni și subiecte unice, precum și în activism direct și proteste în sensul unor „opțiuni individuale legate de stilul de viață” (20). În general, tinerii sunt foarte motivați din punct de vedere politic. Atunci când au analizat chestiunea participării tinerilor, experții privind participarea politică și-au îndreptat atenția de la dorința tinerilor de a participa sau nu la locul și modul în care aleg să își exprime opiniile politice (21). Având în vedere gama largă de modalități prin care tinerii încearcă în prezent să influențeze politicile și viața politică, există o nevoie clară de a lua în considerare natura neconvențională a participării politice, procesul decizional participativ și îmbunătățirea comunicării și a mecanismelor de transparență într-un cadru instituțional democratic. Procesul de elaborare a politicilor în cadrul organismelor publice ar trebui adaptat și conceput în consecință, astfel încât să se asigure informarea și implicarea tuturor grupurilor de tineri atunci când se iau decizii în materie de politici. Mecanismele participative ar trebui, de fapt, să fie favorabile incluziunii, iar informațiile cu privire la ele ar trebui să fie comunicate în așa fel încât să ajungă la un public divers și la cei la care se ajunge greu, de obicei.

2.2.5.

Organizațiile conduse de tineri au dezvoltat expertiză și cunoștințe despre o gamă largă de teme legate de problemele cu care se confruntă tinerii. Includerea lor în procesul de elaborare a politicilor va duce la norme și reglementări mai coerente și mai adaptate. Un argument în plus este și numărul tot mai mare de tineri care se alătură acestor organizații (22).

2.2.6.

Stabilirea unor contacte semnificative cu tinerii este esențială. Participarea tineretului trebuie îmbunătățită, abordându-se în special: lipsa reprezentării democratice a tineretului și lipsa unei perspective a tineretului în afara domeniului tradițional al politicii de tineret. Tinerii doresc să fie incluși în modelarea politicilor care le influențează viața. Justiția intergenerațională (23) este modul prin care inegalitatea dintre generații în societățile în curs de îmbătrânire poate fi remediată.

2.2.7.

Instrumentele existente pentru evaluarea impactului asupra tineretului, precum Instrumentul nr. 31 din cadrul setului de instrumente pentru o mai bună legiferare, nu prevăd integrarea aspectelor legate de tineret și includerea organizațiilor de tineret și a tinerilor care dețin expertiza relevantă, care să poată oferi o evaluare sistematică a problemelor din perspectiva tineretului. În plus, potrivit publicațiilor disponibile, astfel de instrumente sunt puse în aplicare mai puțin frecvent decât ar necesita relevanța și semnificația propunerilor.

3.   Observații specifice

3.1.    Testul UE pentru tineret

3.1.1.

Propunerea se bazează pe trei piloni: consultare, evaluare a impactului și măsuri de atenuare (24). Ea oferă un cadru pentru îmbunătățirea eficacității și a eficienței politicilor, bazat pe consolidarea participării tinerilor și pe integrarea aspectelor legate de tineret în procesul de elaborare a politicilor, ținând seama în același timp de grupurile vulnerabile de tineri, cum ar fi tinerii cu handicap, tinerii NEET (25), tinerii care trăiesc în zone îndepărtate etc. Prin diferitele componente ale Testului UE pentru tineret, ea oferă o structură coerentă pentru elaborarea unor politici de înaltă calitate și mai bune care să abordeze problemele cu care se pot confrunta generațiile viitoare.

3.1.2.

Primul pas al Testului UE pentru tineret este de a determina relevanța și impactul oricăror proiecte de propuneri politice viitoare pentru tineri și generațiile viitoare. Cu ajutorul acestor informații, se va analiza necesitatea de a efectua un test complet pentru tineret cu privire la politica viitoare respectivă. Prin intermediul unui instrument de tip listă de verificare, evaluatorii stabilesc dacă proiectul de propunere este într-adevăr relevant pentru tineri, precum și impactul direct și indirect al propunerii asupra tinerilor și a generațiilor viitoare. În cazul în care răspunsul este pozitiv, testul pentru tineret trece la etapele de consultare completă, de evaluare a impactului și de măsuri de atenuare. Indicatorii listei de verificare ar urma să fie dezvoltați pe baza nevoilor și ideilor tinerilor, pentru a se garanta că propunerile relevante sunt analizate din perspectiva tinerilor.

3.1.3.

În cadrul etapei următoare, se așteaptă ca evaluatorii respectivi să consulte în mod semnificativ părțile interesate legate de tineret, pentru a garanta că se asigură o expertiză sistematică, pentru o analiză aprofundată. Pe baza acestor contacte, evaluatorii vor încerca să identifice preocupările tinerilor cu privire la impactul potențial al proiectului de politică care face obiectul testării. Această componentă participativă trebuie să fie transparentă și să ofere posibilitatea ca o gamă largă de reprezentanți ai tinerilor, organizații conduse de tineri și tineri cu expertiză relevantă să își poată aduce contribuția. Astfel, se poate asigura o abordare sistematică a aspectelor vizate de proiectele de propuneri de politici. Includerea organizațiilor de tineret, a reprezentanților tinerilor și a tinerilor cu expertiză relevantă poate oferi un fundal foarte divers și unic pentru evaluarea impactului. Prin stabilirea de contacte semnificative, evaluatorii pot primi o imagine de ansamblu cuprinzătoare, bazată pe cunoștințele și expertiza globale pe care acești tineri le-au dobândit. Utilizând această contribuție, evaluarea impactului poate fi suficient de detaliată pentru a identifica provocările și aspectele în care politicile ar putea provoca perturbări.

3.1.4.

Pe baza datelor disponibile care urmează să fie colectate în cursul întregului proces și a rezultatelor consultărilor, evaluatorii sunt în măsură să elaboreze evaluarea impactului în funcție de temele menționate în lista de verificare și, de asemenea, să furnizeze analize prospective pentru generațiile viitoare.

3.1.5.

În cazul identificării unui impact negativ, evaluatorul ar trebui să propună măsuri de atenuare care să se concentreze în principal asupra grupurilor care trăiesc în situații vulnerabile și asupra tinerilor defavorizați. Se recomandă ca în timpul consultării, evaluatorii să includă întrebări cu privire la posibile măsuri de atenuare care ar putea fi incluse în analiză. În anii următori, se recomandă efectuarea unei evaluări pentru a monitoriza impactul politicilor și modul în care măsurile de atenuare au abordat efectele negative.

3.1.6.

Testul UE pentru tineret nu ar trebui să înlocuiască stabilirea de contacte semnificative cu tinerii, în general, și ar trebui să completeze mecanismele participative existente.

3.1.7.

Propunerea a fost rezultatul unei serii de discuții cu cele mai mari rețele de tineret din Europa, fiind, de asemenea, menționată în mod specific în mai multe recomandări ale Dialogului UE cu tinerii, formulate după instituirea acestuia (și a predecesorului său, Dialogul structurat cu tinerii). Tinerii și-au exprimat clar dorința de a avea la dispoziție o procedură transparentă de elaborare a politicilor, care să le permită să contribuie la elaborare și la monitorizarea rezultatelor.

3.1.8.

Propunerea se inspiră, de asemenea, din Testul IMM, care este un exemplu de instrument adecvat de evaluare a impactului la nivelul UE, bazat pe trei piloni – consultare, analiza impactului și măsuri de atenuare (26). În plus, la fel ca Testul IMM, Testul UE pentru tineret este menit, de asemenea, să facă parte din setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, ca instrument separat, pentru a sublinia rolul tinerilor în viitorul Europei, în conformitate cu comunicarea președintei Comisiei Europene.

3.1.9.

Propunerea se bazează pe exemple de instrumente de evaluare a impactului asupra tineretului deja existente în mai multe state membre, precum Austria, Germania, Franța, Flandra (Belgia) și în afara UE, de exemplu în Noua Zeelandă și Canada.

3.1.10.

În forma propusă, evaluarea impactului oferă o soluție pentru a garanta că impactul politicilor ține seama de nevoile și așteptările tinerilor și se face simțit dincolo de domeniul tradițional al politicii de tineret. Doar o mică parte din propunerile Comisiei Europene sunt analizate din perspectiva tineretului. Cu toate acestea, o parte semnificativă a acestor propuneri afectează, în mod direct și indirect, calitatea vieții tinerilor.

3.1.11.

Se propune includerea Testului UE pentru tineret în evaluările de impact privind o mai bună legiferare, puse la dispoziția publicului, și publicarea lui pe Portalul european pentru tineret. Ar trebui însă să se exploreze în continuare soluția cu cel mai mare impact. Cu toate acestea, Direcția Generală Comunicare este încurajată să promoveze în mod activ Testul UE pentru tineret pentru a-i asigura vizibilitatea, în timp ce Secretariatul General ar trebui să sprijine adoptarea sa în diferite direcții generale. Testul UE pentru tineret ar putea fi, de asemenea, publicat de instituțiile care decid să îl pună în aplicare, inclusiv pe site-ul CESE. Prin publicarea evaluării și a versiunii finale a propunerii, părțile interesate din domeniul tineretului implicate în consultare vor putea vedea cum a fost luată în considerare contribuția lor.

3.1.12.

Testul UE pentru tineret este propus ca structură care poate fi pusă în aplicare la nivel local, regional și național, împreună cu instituțiile Uniunii Europene.

3.1.13.

Testul UE pentru tineret poate îmbunătăți politicile, dar trebuie, de asemenea, să se bazeze pe mecanisme participative semnificative, deoarece utilizarea cunoștințelor comunității reprezintă o modalitate de a asigura eficiența și de a aduce îmbunătățiri.

3.2.    Participarea tineretului în cadrul CESE

3.2.1.

CESE recunoaște importanța implicării tineretului în modelarea viitorului Europei (27) și, prin urmare, desfășoară mai multe inițiative de succes, precum „Europa ta, părerea ta!”, mesele rotunde pentru implicarea tinerilor în domeniul climei și al durabilității și Summitul UE al tineretului pe tema schimbărilor climatice, organizat în comun de CESE și de Parlamentul European. Ca urmare a avizului NAT/788 (28), CESE a inclus, pentru prima dată în 2021, un delegat pentru tineret în delegația sa oficială la reuniunea COP la CCONUSC, cu ocazia COP 26. În plus, în contextul Anului european al tineretului, Premiul CESE pentru societatea civilă 2022 va recompensa inițiativele eficace, inovatoare și creative care vizează crearea unui viitor mai bun pentru și împreună cu tinerii europeni.

3.2.2.

CESE va depune eforturi pentru a amplifica vocile tinerilor și ale organizațiilor de tineret prin mecanisme participative mai structurate, mai semnificative și mai specifice pentru tineret, în vederea consolidării implicării interne a tinerilor și a organizațiilor de tineret în activitatea CESE. În consecință, CESE ar trebui să ia următoarele măsuri: — introducerea unor mecanisme de coordonare transparente și transversale pentru a integra perspectivele tineretului în lucrările CESE și în legislație; — eventuala desemnare a unor tineri experți cu expertiză relevantă cu privire la principalele avize; — în contextul Anului European al Tineretului, desemnarea tineretului ca subiect comun pentru runda de toamnă a avizelor din proprie inițiativă; — organizarea de dezbateri tematice cu organizațiile europene de tineret și cu organizațiile de la nivel local pentru a corela în mod mai eficace perspectivele naționale și cele europene; — teme legate de tineret ar putea fi selectate anual pentru studiile CESE (29); — toate avizele CESE ar trebui, de asemenea, să ia în considerare întotdeauna perspectiva intergenerațională (astfel cum se întâmplă în ceea ce privește perspectiva de gen); — dezvoltarea unor relații dinamice cu alte instituții ale UE pentru a cartografia mecanismele participative ale tineretului și pentru a consolida activitățile de sensibilizare cu tineretul și organizațiile de tineret de la nivel național, regional și local; — adoptarea rezoluției privind implicarea tineretului în cadrul CESE, elaborată de Grupul de coordonare pentru Anul European al Tineretului; — crearea unei rubrici privind „implicarea tineretului” pe site-ul CESE pentru a evidenția activitățile anterioare, actuale și viitoare legate de tineret, inclusiv avize, audieri publice, manifestări etc.; — posibilitatea instituirii în cadrul CESE a unei structuri permanente pentru a garanta că activitatea privind implicarea tineretului în cadrul CESE și cu celelalte instituții va continua și după 2022.

3.2.3.

CESE va analiza și va lua în considerare în continuare posibile modalități de aplicare a conceptului Testului UE pentru tineret în activitatea sa, pentru a elabora o abordare coerentă privind implicarea tinerilor în cadrul CESE.

3.2.4.

CESE invită Comisia Europeană să răspundă la acest aviz din proprie inițiativă și la propunerea privind Testul UE pentru tineret și să colaboreze pentru a explora împreună idei cu privire la punerea în aplicare.

---

(1)  Cercetare documentară „European Youth in 2021” (Tineretul european în 2021).

(2)  Influencing and understanding political participation patterns of young people (Influențarea și înțelegerea modelelor de participare politică a tinerilor), Parlamentul European, 2021.

(3)  Rezoluția Consiliului European privind Strategia Uniunii Europene pentru tineret pe perioada 2019-2027

(4)  Conferința privind viitorul Europei, Raport privind rezultatul final, mai 2022.

(5)  https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52022DC0404&qid=1660827033223

(6)  https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/speech_21_4701

(7)  Deželan, T., Moxon, D., Influencing and understanding political participation patterns of young people: The European perspective (Influențarea și înțelegerea modelelor de participare politică a tinerilor: perspectiva europeană), studiu, 2021.

(8)  Barta, O., Boldt, G., Lavizzari, A. (2021), Meaningful youth political participation in Europe: concepts, patterns and policy implications (Participarea politică semnificativă a tineretului: concepte, modele și implicații politice), studiu de cercetare.

(9)  Eurobarometru 96 – Iarna 2021-2022.

(10)  Kitanova, M., Youth political participation in the EU: evidence from a cross-national analysis” (Participarea politică a tineretului în UE: date colectate printr-o analiză transnațională), Journal of Youth Studies, Vol. 23, No. 7, 2020 (articol primit în 2018).

(11)  https://www.youthforum.org/files/YFJ_EU_Youth_Test.pdf

(12)  Raport privind rezultatul final al Conferinței privind viitorul Europei

(13)  „Governance for Youth, Trust and Intergenerational Justice. Fit for all generations? Highlights” (Guvernanța pusă în serviciul tineretului, încrederii și justiției intergeneraționale – politici adecvate pentru toate generațiile? Puncte principale).

(14)  „Flash Eurobarometer on Youth and Democracy” (Eurobarometrul Flash privind tinerii și democrația), realizat între 22 februarie și 4 martie 2022.

(15)  „European Parliament youth survey Report” (Raportul Parlamentului European privind sondajul referitor la tineri), (Parlamentul European, septembrie 2021).

(16)  „Governance for Youth, Trust and Intergenerational Justice. Fit for all generations? Highlights” (Guvernanța pusă în serviciul tineretului, încrederii și justiției intergeneraționale – politici adecvate pentru toate generațiile? Puncte principale).

(17)  „European Parliament youth survey Report” (Raportul Parlamentului European privind sondajul referitor la tineri), (Parlamentul European, septembrie 2021).

(18)  Youth Survey Report(în cadrul trioului de președinții Germania-Portugalia-Slovenia, ianuarie 2022).

(19)  „Youth Survey Report” (Raport privind sondajul referitor la tineri) (în cadrul trioului de președinții Germania-Portugalia-Slovenia, ianuarie 2022).

(20)  „Youth Survey Report” (Raport privind sondajul referitor la tineri) (în cadrul trioului de președinții Germania-Portugalia-Slovenia, ianuarie 2022).

(21)  Deželan, T., Moxon, D., „Influencing and understanding political participation patterns of young people: The European perspective” (Influențarea și înțelegerea modelelor de participare politică a tinerilor: perspectiva europeană), studiu, 2021.

(22)  Eurobarometru privind Anul European al Tineretului: Tinerii europeni sunt tot mai militanți, Comisia Europeană, 2022.

(23)  „Governance for Youth, Trust and Intergenerational Justice. Fit for all generations? Highlights” (Guvernanța pentru tineret, încredere și justiție între generații este potrivită pentru toate generațiile? Puncte principale).

(24)  https://www.youthforum.org/files/Concept-Note_final.pdf și https://www.youthforum.org/files/YFJ_EU_Youth_Test.pdf

(25)  JO C 152, 6.4.2022, p. 27.

(26)  Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare – Testul IMM

(27)  SOC/706 Anul European al Tineretului, JO C 152, 6.4.2022, p. 122 și SOC/589 O nouă strategie a UE pentru tineret, JO C 62, 15.2.2019, p. 142.

(28)  JO C 429, 11.12.2020, p. 44.

(29)  Există un studiu în curs al CESE privind implicarea structurată a tineretului: cartografierea bunelor practici de la nivel local, național, european și internațional pentru a dezvolta mecanismele necesare și adecvate pentru a garanta că vocile tinerilor vor fi auzite.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Rolul tehnologiilor de eliminare a carbonului în decarbonizarea industriei europene”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/08)

Raportor:	domnul Andrés BARCELÓ DELGADO
Coraportoare:	doamna Monika SITÁROVÁ

Decizia Adunării Plenare	18.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	24.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	21.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	229/0/7

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE își reiterează sprijinul ferm pentru angajamentele asumate în cadrul Pactului verde și pentru consolidarea autonomiei strategice în ceea ce privește furnizarea de energie și poziția de lider în sectorul industrial.

1.2.

Efectele războiului actual din Ucraina asupra disponibilității energiei și a materiilor prime nu pot fi ignorate, iar semestrul european trebuie să monitorizeze situația.

1.3.

Tranziția verde în industria prelucrătoare are nevoie de o bază pentru un mix suficient și adecvat de energie din surse regenerabile pentru electrificare și pentru a se putea produce hidrogen verde. Tehnologiile de eliminare a dioxidului de carbon (CDR), captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) și captarea și utilizarea dioxidului de carbon (CUC) vor ajuta industria să atingă neutralitatea climatică. Utilizarea energiei din surse regenerabile în întreaga Europă este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor Pactului verde.

1.4.

Decarbonizarea va necesita o transformare profundă a activităților industriale (în următorii 30 de ani). Deși există deja multe tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, nivelurile lor de maturitate tehnologică [TRL (1)] sunt scăzute. Vor fi necesare foi de parcurs tehnologice ambițioase pentru a extinde și a implementa pe scară largă aceste tehnologii revoluționare, iar UE trebuie să promoveze inovarea prin intermediul fondurilor pentru climă și inovare.

1.5.

Prin urmare, dezvoltarea tehnologiilor și educarea și reconversia profesională a forței de muncă sunt vitale pentru tranziția verde în industria producătoare. Dialogul social atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre și la nivel regional ar trebui să sprijine sensibilizarea, acceptarea și sprijinirea unei tranziții verzi și juste în industrie. Consolidarea capacităților și proiectele de definire a competențelor-cheie vor fi esențiale pentru asigurarea unei tranziții industriale eficace, care să nu lase pe nimeni în urmă.

1.6.

Creșterea gradului de utilizare a materiilor prime alternative – în special a biomasei durabile – poate contribui la eliminarea sustenabilă a dioxidului de carbon din atmosferă prin promovarea gestionării durabile a terenurilor productive (terenuri agricole și forestiere) și a utilizării biomasei în produse durabile care prelungesc și mai mult efectele benefice ale eliminării. În plus, aceasta ar contribui la reducerea dependenței UE de materiile prime și resursele importate.

1.7.

CESE solicită menținerea competitivității industriei europene: UE este pionieră în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2, însă are nevoie și de alți actori pentru a-și îndeplini ambițiile climatice. Întrucât criza climatică este globală, diplomația Uniunii Europene trebuie să-și intensifice eforturile pentru a convinge în mod eficace țările terțe să depună eforturi sporite pentru a o combate. Dincolo de obiectivele sale ambițioase de politică, UE va ocupa un loc din ce în ce mai important în avangarda decarbonizării industriilor, prin sprijinul politic pe care îl acordă și datorită cunoștințelor practice ale întreprinderilor și ale lucrătorilor acestora cu privire la capacitățile industriale, la tehnologiile necesare și la modul de anticipare a schimbărilor, creând condiții pentru a se lua măsurile practice adecvate.

1.8.

Menținerea unei baze industriale solide în cadrul UE va asigura, pentru societatea europeană, prosperitate, locuri de muncă de calitate și angajamentul de a combate schimbările climatice. Industria europeană trebuie să investească în Europa, dispunând de un cadru de reglementare adecvat, atât în cercetare, dezvoltare și inovare, cât și în instalații și echipamente, pentru a-și menține poziția competitivă.

2.   Observații generale

2.1.

Legea europeană a climei a stabilit un obiectiv ambițios de reducere a emisiilor pentru 2030, confirmând totodată obiectivul de neutralitate climatică pentru 2050. Pentru a atinge obiectivul Uniunii Europene, trebuie analizate toate activitățile cu emisii de gaze cu efect de seră (GES) și trebuie identificate căile de realizare a neutralității climatice până în 2050.

2.2.

Industriile prelucrătoare sunt responsabile pentru 20 % (2) din emisiile europene. Industriile prelucrătoare europene cu emisii ridicate de CO2 sunt industria fierului și oțelului, industria cimentului, industria chimică și petrochimică, industria celulozei și hârtiei, a îngrășămintelor, a sticlei, a ceramicii, rafinăriile de petrol și industria metalelor neferoase (în principal aluminiu). Printre emisiile de GES produse de sectorul industrial se numără dioxidul de carbon (CO2) rezultat din consumul de energie, utilizarea în alte scopuri decât producerea de energie a combustibililor fosili și din sursele se combustibili nefosili, precum și alte gaze decât CO2.

2.3.

Tranziția verde a industriei producătoare este esențială pentru a respecta Legea europeană a climei. Se va înregistra o tranziție la nivelul tehnologiilor și, ulterior, vor avea loc modificări în ceea ce privește metodele de lucru, abilitățile și competențele în cadrul industriilor. Vor fi necesare, însă, și măsuri axate pe cerere pentru a promova adoptarea de produse cu emisii scăzute de dioxid de carbon și noi modele de afaceri (simbioză industrială, circularitate, consum dispecerizabil).

3.   Industria producătoare pe drumul către neutralitatea climatică

3.1.

Prezentul aviz din proprie inițiativă se axează pe sectoarele industriale care fac obiectul ETS. Prin urmare, nu sunt vizate utilitățile energetice, transporturile și clădirile.

3.2.

Pe lângă provocarea în ceea ce privește decarbonizarea, îmbunătățirea eficienței energetice este imperativă pentru fiecare sector industrial. Deși nu va fi suficientă pentru a decarboniza industria europeană, eficiența energetică poate reduce semnificativ emisiile din consumul de energie. Se va înregistra o trecere de la combustibilii fosili la tehnologiile care emit alte gaze-decât cele cu efect de seră, în principal energie din surse regenerabile. Furnizorii de utilități și autoritățile publice sunt responsabili pentru tranziția energetică de la combustibilii fosili la tehnologii fără emisii.

3.3.

În ceea ce privește provocarea în materie de decarbonizare, industriile ar putea fi clasificate după cum urmează: — sectoarele care trebuie să își schimbe radical procesul de producție: siderurgia (ruta integrată), îngrășămintele și industria chimică; — sectoare care trebuie să schimbe vectorul energetic al procesului de producție: siderurgie (cuptoare cu arc electric), sticlă, ceramică, hârtie etc.; — sectoare „greu de decarbonizat”, precum sectorul cimentului, care trebuie să capteze și să stocheze (sau să folosească) CO2 emis în timpul procesului de fabricație pentru a deveni neutru din punct de vedere climatic; — sectoare care pot profita de tehnologiile de captare și utilizare a dioxidului de carbon pentru a dezvolta produse cu valoare adăugată ridicată, cum ar fi rafinăriile de petrol și industria chimică și petrochimică.

3.4.

Cogenerarea industrială de înaltă eficiență [CHP (3)] va contribui cu siguranță la creșterea eficienței energetice, dar nu poate decarboniza industria. Alternativ, folosirea entalpiei scăzute din industrie pentru încălzirea centralizată ar fi o altă modalitate de a crește eficiența energetică generală și ar putea fi valorificată pe parcursul tranziției către decarbonizarea completă.

3.5.

Tehnologiile de eliminare a dioxidului de carbon (CDR) elimină CO2 deja emis din atmosferă, creând astfel emisii „negative”. Tehnologiile legate de CSC, cum ar fi bioenergia cu captarea și stocarea dioxidului de carbon (BECCS) și captarea și stocarea directă a aerului (DACCS), reprezintă o parte importantă a portofoliului de tehnologii cu emisii negative. Totuși, în pofida potențialului lor de atenuare a schimbărilor climatice, aceste tehnologii se află, în prezent, doar în etapa demonstrativă. Alte tehnologii CDR cuprind activități de extindere a absorbanților naturali de CO2, precum împădurirea și reîmpădurirea, și nu fac obiectul prezentului aviz.

Viitoarea provocare în ceea ce privește CDR în industria prelucrătoare este de a găsi un echilibru în care captarea și stocarea dioxidului de carbon să fie o opțiune de atenuare, alături de alte tehnologii de reducere și eliminare a dioxidului de carbon. Reducerea și eliminarea GES trebuie să fie aliniate la Acordul de la Paris și la Legea europeană a climei. CSC poate permite UE să efectueze eliminarea GES în ritmul necesar, însă scopul trebuie să fie acela de a evita stocarea dioxidului de carbon pe termen lung.

3.6.

Hidrogenul produs prin folosirea energiei din surse regenerabile (hidrogen verde) pare să fie răspunsul- intersectorial la procesele de decarbonizare. De exemplu, în Suedia există un proiect care își propune să elimine emisiile de gaze cu efect de seră din producția de oțel folosind hidrogen produs din surse regenerabile de energie. În Finlanda, un proiect va demonstra modalități de producere a hidrogenului albastru și mai apoi verde și de captare și stocare permanentă a CO2 în Marea Baltică.

4.   Industria prelucrătoare pe calea decarbonizării

4.1.

Dintre toate industriile europene, ne axăm pe sectoarele cu un potențial ridicat de îmbunătățire și cu impact ridicat asupra reducerii emisiilor de CO2 la nivel european. În industria prelucrătoare, accentul se pune pe sectoarele care se confruntă cu mai multe provocări pentru decarbonizare. Prezentul aviz se axează pe siderurgie, industria cimentului, industria chimică și petrochimică, rafinăriile de petrol, industria celulozei și hârtiei, a îngrășămintelor, a sticlei și a ceramicii.

4.2.

Înainte de a descrie tehnologiile care ar putea avea un impact asupra reducerii și eliminării emisiilor de dioxid de carbon, trebuie să luăm în considerare trecerea de la sursele de energie din combustibili fosili la alte surse de energie care nu emit dioxid de carbon și la alte surse regenerabile. Aceste surse ar putea fi: energia eoliană, energia fotovoltaică și termosolară-, hidroenergia, energia geotermală, biomasa și biocombustibilii.

4.3.

Unele sectoare ar trebui să adopte tehnologiile existente sau tehnologiile noi în procesele lor pentru a atinge un nivel zero de emisii de gaze cu efect de seră, astfel încât să se asigure trecerea la o societate neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei. În funcție de fiecare industrie și de emisiile sale actuale de GES, trebuie să se ia o singură măsură sau mai multe.

4.4.

Acest prim pas ar putea părea „doar” o modificare a segmentului de producție sau de aprovizionare al procesului. În multe alte situații poate fi nevoie de cercetări și dezvoltări suplimentare, de exemplu pentru a adapta la hidrogen arzătoarele actuale pe gaze naturale sau pentru a folosi pompe de căldură. În plus, ar trebui abordate și aspectele legate de interdependența dintre hidrogen și materiale sau produse.

4.5.

Industria siderurgică: Provocarea pentru industria siderurgică tradițională (rută integrată, care necesită reducerea minereului de fier) a dus deja la introducerea mai multor noi abordări tehnologice, care se axează în prezent pe înlocuirea furnalelor înalte cu furnale cu arc electric alimentate cu fier redus în mod direct, produs folosind hidrogen verde. Alte alternative deja explorate se bazează pe tehnologii de CSC, însă nu pot atinge obiectivul de reducere a GES. Electroliza minereului de fier poate emite cu până la 87 % mai puțin CO2 decât ruta integrată actuală (dacă aprovizionarea cu energie este decarbonizată complet). Reducerea plasmei din hidrogen a vizat obținerea de emisii zero de CO2. De fapt, producția de oțel pe bază de hidrogen ar putea să emită cu până la 95 % mai puțin CO2 decât actuala rută integrată (dacă utilizează energie electrică complet decarbonizată), dar, din cauza energiei pierdute în timpul producției de hidrogen, acest lucru ar duce la creșterea consumului de energie al industriei. Oțelul produs în furnalele cu arc electric generează numai 14 % din emisiile de GES ale rutei integrate, iar principala provocare constă în înlocuirea gazelor naturale din furnalele actuale cu hidrogen verde sau cu energie electrică din inducție. CUC (folosind gazele reziduale ale furnalelor înalte) poate reduce emisiile cu până la 65 % dacă este valorificată complet (reducerea CO2 depinde și de ciclul de viață complet al produselor chimice rezultante). Câteva dintre ele se află într-un stadiu mai avansat de dezvoltare – instalația de demonstrație Steelanol (în prezent în construcție – TRL 9) utilizează gaze reziduale pentru a produce bioetanol, iar proiectul Carbon2Chem (TRL 7-8) vizează utilizarea gazelor reziduale ca materie primă pentru substanțele chimice.

4.6.

Industria cimentului: Doar 37 % din emisiile din industria cimentului provin din combustibili, în timp ce restul de 63 % din emisii sunt rezultatul unei reacții chimice a materiei prime (emisii de proces). Prin urmare, folosirea combustibililor din surse regenerabile (biomasă sau hidrogen) va reduce emisivitatea cu cel mult 35 %. În prezent sunt testate tehnologii care ar putea permite captarea și gestionarea sau stocarea viitoare a CO2 (metoda aminelor și circuitul calciului). O altă modalitate de a reduce emisiile constă în dezvoltarea așa-numitelor tipuri de ciment cu clincher scăzut, care au în prezent un TRL cuprins între 5 și 7. Aceste tipuri de ciment au o emisivitate cu până la 30 % mai scăzută decât cimenturile de Portland pure.

4.7.

Industria chimică: În industria chimică, electrificarea proceselor de producție, cum ar fi electrificarea instalațiilor de cracare, vizează reducerea cu 90 % a emisiilor de CO2 per unitate de cracare. Sectorul chimic este un factor important care contribuie la restabilirea ciclurilor sustenabile ale carbonului. Produsele chimice sunt un rezervor masiv de carbon, care pot fixa carbonul pentru o perioadă de 10-40 de ani. În prezent, volumul de carbon integrat în produsele chimice este comparabil cu emisiile totale ale industriei pentru producția acestora. Chiar dacă cea mai mare parte a acestui tip de carbon ajunge în atmosferă atunci când produsele sunt incinerate la finalul duratei de viață utile, stabilirea unei strategii ambițioase pentru economia circulară este o cerință prealabilă pentru realizarea unor cicluri ale carbonului sustenabile și reziliente din punct de vedere climatic, menținând carbonul „în buclă”. Sectorul chimic poate contribui la reducerea emisiilor în alte sectoare „absorbind” carbonul și stocându-l în produse.

4.8.

Industria celulozei și hârtiei: În industria celulozei și a hârtiei, se preconizează că o combinație de îmbunătățiri ale proceselor, inclusiv tranziția la Industria 4.0, alături de investiții în tehnologii de producție de vârf, va conduce la o reducere a CO2 cu 7 milioane de tone până în 2050. Valorificând instalațiile sale de cogenerare la fața locului, industria are capacitatea de a intra pe piața energiei utilizând surplusurile de energie din surse regenerabile intermitente. Beneficiile de decarbonizare asociate s-ar putea ridica la 2 milioane de tone. Se preconizează că transformarea viitoare a instalațiilor industriale în surse de energie cu emisii de carbon scăzute sau chiar egale cu zero va asigura o reducere cu 8 milioane de tone a emisiilor de CO2. Pe lângă unele dintre conceptele inovatoare identificate în proiectul Two Team (4), precum tehnologia Deep Eutectic Solvents aflată acum în curs de dezvoltare, alte soluții inovatoare și disruptive ar putea completa efortul de reducere a emisiilor cu aproximativ 5 milioane de tone de CO2.

4.9.

Rafinăriile de petrol: Rafinăriile de petrol pot contribui la tranziția energetică și climatică a economiei UE în două moduri: i) reducând substanțial amprenta de carbon a procesului lor de fabricație și ii) înlocuind progresiv combustibilii și alte produse de origine fosilă cu combustibili și alte produse bazate pe CO2 din biomasă sau reciclat. Înlocuirea treptată a energiei fosile cu bioenergie, împreună cu tehnologiile de CUC și CSC, va conduce chiar la emisii negative de GES. Emisiile nete de gaze cu efect de seră generate de utilizarea combustibililor și a altor produse de rafinărie pot fi reduse radical prin trecerea treptată, în ceea ce privește materiile prime, de la țiței la biomasă sustenabilă și la CO2 reciclat. Odată arși, combustibilii rezultați nu vor adăuga deloc CO2 în atmosferă sau vor adăuga foarte puțin, contribuind astfel la decarbonizarea transportului, mai ales în cazul modurilor a căror electrificare este mai dificilă. Sunt în curs de realizare investiții și noi proiecte în aceste domenii. De exemplu, trei dintre cele aproximativ 80 de mari rafinării din UE au fost transformate în biorafinării, înlocuind complet țițeiul cu biomasă durabilă (5). Această strategie pentru tranziția climatică necesită resurse financiare mai scăzute decât alte soluții, întrucât rafinăriile și sistemul de logistică pentru distribuția produselor pot fi adaptate și reutilizate în mare măsură.

4.10.

Industria îngrășămintelor: În prezent, industria îngrășămintelor explorează posibilitatea de a înlocui gazele naturale ca materie primă cu hidrogen verde. Mai multe proiecte-pilot (6) sunt în curs de elaborare în întreaga UE și, odată ce hidrogenul ecologic va deveni disponibil și costul său va fi stabilit, industria va avansa către decarbonizarea completă.

4.11.

În concluzie, industria prelucrătoare are potențial de decarbonizare prin eficiența energetică, optimizarea proceselor și trecerea la energie din surse regenerabile. Va fi nevoie de investiții în cercetare, dezvoltare și inovare pentru a atinge obiectivul de neutralitate climatică până în 2050. Tehnologiile CSC și CUSC sunt, de asemenea, importante pentru industriile prelucrătoare, precum industria cimentului și în care biomasa este sursa de energie.

5.   Abilități și competențe în viitoarea industrie producătoare

5.1.

Noile procese industriale vor necesita, fără îndoială, noi metode de lucru. Industriile și lucrătorii vor trebui să adapteze modul în care își îndeplinesc obligațiile în industrie, axându-se pe reducerea emisiilor de CO2 încă de la primele etape ale proceselor de fabricație.

5.2.

Tranziția verde a industriei producătoare va schimba producția în multe moduri, prin introducerea completă a noilor tehnologii de producție și prin valorificarea digitalizării. Vor fi necesare noi competențe și acțiuni de perfecționare și recalificare pentru a realiza o tranziție justă, care să nu lase pe nimeni deoparte. Trebuie să se acorde o atenție deosebită acțiunilor prin care cetățenii și lucrătorii din UE, IMM-urile, întreprinderile sociale și experții regionali să fie invitați să joace un rol proactiv în schimbarea inevitabilă a mediului de viață.

5.3.

UE trebuie să se asigure că cunoștințele privind noile tehnologii și privind punerea în aplicare a acestora în industriile actuale ajung la lucrătorii din industrie. Autoritățile publice și întreprinderile trebuie să depună eforturi, în cadrul dialogului social, pentru a valorifica competențele deja existente, precum și pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare.

5.4.

Introducerea completă a hidrogenului verde în industrie va fi esențială pentru numeroase industrii. Totuși, în plus, punerea în aplicare a tehnologiilor de eliminare a dioxidului de carbon va influența abilitățile și competențele din industria producătoare și, foarte mult, din lanțul de aprovizionare.

6.   Măsurile adoptate de UE și condițiile-cadru

6.1.

Cadrul juridic al UE și reglementările naționale trebuie să contribuie la decarbonizarea industriei. În acest demers, ar trebui să se țină seama de faptul că posibilitățile și/sau resursele care urmează să fie investite pentru tranziție diferă foarte mult, în Europa, de la un stat membru la altul și de la o regiune la alta.

6.2.

Fondul pentru o tranziție justă dedicat sprijinirii regiunilor care depind foarte mult de industriile cu emisii ridicate de dioxid de carbon reprezintă un prim pas pozitiv. Totuși, domeniul său de aplicare, limitat la regiuni extrem de dependente de cărbune, lignit, turbă, șisturi bituminoase și industriile cu emisii ridicate de dioxid de carbon, este prea restrâns. CESE, ca și Parlamentul European, propune creșterea semnificativă a bugetului Fondului pentru o tranziție justă, pentru a oferi sprijin altor sectoare care vor fi afectate de decarbonizarea industriei. Ar trebui alocate resurse bugetare suplimentare pentru a asigura tranziția de la un loc de muncă la altul, crearea de locuri de muncă alternative și de calitate în aceleași regiuni și formarea, recalificarea și perfecționarea corespunzătoare a lucrătorilor.

6.3.

Tranziția verde a industriei va necesita acces la volume semnificative de energie și de materii prime neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, la un preț accesibil, stabil și competitiv. Vor trebui realizate investiții semnificative în Europa, printre altele în infrastructura energetică, pentru a răspunde nevoii industriei de a dispune de cantități mari de energie din surse regenerabile.

6.4.

Cadrul de reglementare al UE trebuie să îndrepte economia UE către îndeplinirea obiectivului de neutralitate climatică globală netă până în 2050, prin crearea condițiilor necesare pentru deblocarea unor resurse uriașe – financiare, tehnologice și intelectuale – pentru investiții în tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv în tehnologii de eliminare a emisiilor de dioxid de carbon, care să fie puse în aplicare rapid.

6.5.

Este nevoie de stimulente regulate pentru a încuraja introducerea captării carbonului în industriile producătoare, la nivel european – prin Fondul pentru inovare – și în fiecare stat membru, însă fără a afecta piața unică, acesta fiind unul dintre elementele esențiale ale UE. Va fi nevoie de inițiative suplimentare din partea UE pentru a atrage și a mobiliza investițiile private.

6.6.

Trebuie constituite alianțe strategice la nivel european pentru a intensifica dezvoltarea acestei industrii, permițând UE să devină lider în domeniu. Actualele norme privind ajutoarele de stat ar putea fi adaptate pentru a permite acest lucru.

6.7.

Trebuie acordată o atenție deosebită activităților de cercetare-dezvoltare, purtându-se dialoguri în acest sens la nivel european. Fondul pentru inovare trebuie să fie mecanismul preferat pentru canalizarea acestor activități.

6.8.

Ar trebui utilizate politicile de achiziții publice pentru a stimula piețele produselor verzi, în cadrul cărora producătorii reduc emisiile de gaze cu efect de seră, în raport cu produsele „maro”.

6.9.

Întârzierile identificate în abordarea provocărilor climatice și presiunea timpului înseamnă că raportarea în cadrul semestrului european și recomandările adresate fiecărui stat membru trebuie să includă o serie de indicatori-cheie de performanță pentru a contribui la atingerea decarbonizării necesare a industriei.

6.10.

Raportul de analiză prospectivă strategică ar trebui să revizuiască periodic progresele înregistrate, cele mai promițătoare scenarii/opțiuni și punctele slabe apărute în încercările de a atinge obiectivele climatice. Acest lucru este cu atât mai important cu cât poate oferi orientări pentru investițiile urgente și cu risc ridicat, dar și pentru o combinare rezonabilă a resurselor, atât la nivel vertical, cât și la nivel orizontal.

6.11.

Un set de semnale de avertizare indică condiții de concurență neechitabile și un risc de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon” către țările terțe, care împiedică tranziția fără emisii de dioxid de carbon. Acest fapt subliniază încă o dată importanța introducerii unui control în materie de competitivitate ca instrument de filtrare a riscurilor și de orientare.

6.12.

Există diferențe clar măsurate în ceea ce privește concentrațiile emisiilor în funcție de statele membre, emisii/cap de locuitor, sectoare economice și regiuni. Având în vedere presiunea timpului, trebuie acordată prioritate prezentării celor mai rapide și mai mari rezultate care generează măsuri de decarbonizare. Prin urmare, ar trebui să se acorde o atenție deosebită metalurgiilor, materialelor minerale și substanțelor chimice, precum și industriei combustibililor din surse regenerabile. Inovațiile în fază incipientă și dorința de a le utiliza și a le vinde diferă în funcție de dimensiunea întreprinderilor, grupurile foarte mari având un avantaj în raport cu primul factor, iar IMM-urile în raport cu cel de-al doilea. Astfel, transferul de cunoștințe atât intersectorial, cât și vertical ar trebui încurajat și facilitat prin crearea unui mediu de afaceri favorabil.

---

(1)  TRL: Nivelurile de maturitate tehnologică sunt puncte diferite pe o scară utilizată pentru a măsura progresul sau nivelul de maturitate al unei tehnologii.

(2)  Agenția Europeană de Mediu.

(3)  CHP: producerea combinată de energie electrică și de energie termică.

(4)  https://www.cepi.org/two-team-project-report/

(5)  Gela, biorafinăria din Veneția (eni.com) și La Mède (TotalEnergies.com).

(6)  Fertiberia a lansat fabrica de îngrășăminte Impact Zero în Puertollano, Spania.

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Tranziția energetică și digitală a zonelor rurale”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/09)

Raportor:	John COMER
Coraportor:	Luís MIRA

Decizia Adunării plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Data adoptării în secțiune	30.6.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	21.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	173/1/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

CESE consideră că o strategie combinată pentru tranziția energetică și digitală în zonele rurale nu a beneficiat de atenția și sprijinul preconizate. CESE solicită punerea în aplicare rapidă a viziunii pe termen lung a Comisiei pentru zonele rurale ale UE și mobilizarea părților interesate prin intermediul Pactului rural al UE. Zonele rurale cele mai vulnerabile necesită o atenție deosebită, astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă. Este esențial să se pună accentul pe sărăcia energetică și pe zonele de sărăcie rurală.

1.2.

CESE este convins că viitorul succes al Europei va depinde în mare măsură de cum tratăm zonele rurale într-un mod care să fie în echilibru cu zonele urbane. Comunitățile rurale nu ar trebui să fie dezavantajate în ceea ce privește digitalizarea și opțiunile de utilizare a energiei, de exemplu, utilizarea necesară a autoturismelor personale din cauza lipsei transportului public.

1.3.

Rolul comunităților locale trebuie să fie mobilizat pentru a realiza o tranziție energetică echitabilă, combinată cu dezvoltarea comunității, prin crearea și extinderea comunităților de energie din surse regenerabile și a comunităților de energie ale cetățenilor, care să includă reunirea voluntară a cetățenilor, a autorităților locale și a IMM-urilor pentru a promova beneficiile sociale și economice.

1.4.

CESE solicită consolidarea următoarelor politici și instrumente: — Politica privind energia din surse regenerabile: actuala politică în domeniul energiei din surse regenerabile este determinată în primul rând de nevoia de a crește capacitatea mai degrabă decât de sporirea sinergiilor cu bunăstarea comunitară rurală. Necesitatea de a maximiza capacitatea de energie din surse regenerabile este esențială și la fel de esențială este necesitatea de a cuantifica și de a obține rezultate în toate aspectele legate de dezvoltarea rurală. — Politica de licitație: actuala politică în domeniul licitațiilor pentru instalațiile de energie din surse regenerabile nu este utilă comunităților rurale întrucât aceasta se axează în primul rând pe reducerea costurilor și nu neapărat pe nevoile socioeconomice ale cetățenilor din zonele rurale. Trebuie să se aibă în vedere ca montarea tuturor instalațiilor de energie din surse regenerabile să fie cât mai eficientă din punctul de vedere al costurilor și să contribuie semnificativ la nevoile socioeconomice ale comunităților rurale și ale cetățenilor din mediul rural. — Stocarea energiei electrice: sectorul stocării energiei electrice trebuie să crească. Una dintre principalele provocări va fi securitatea sezonieră a alimentării cu energie electrică. Stocarea în baterii și electrificarea inteligentă combinate cu răspunsuri la cerere vor ajuta în această privință. Stocarea hidrogenului verde va fi necesară ca rezervă. — Finanțare specifică prin alocarea planurilor naționale de redresare și reziliență, asigurându-se astfel că banii sunt efectiv cheltuiți în zonele rurale.

1.5.

CESE invită Comisia să propună un Digital Rural Act ca a treia componentă a Strategiei digitale a UE, împreună cu Actul legislativ privind piețele digitale și Actul legislativ privind serviciile digitale. Digitalizarea va deschide noi oportunități, în special pentru tineri, ceea ce ar putea modifica evoluțiile demografice, permițând totodată cetățenilor să lucreze de acasă și din centre de muncă rurale.

1.6.

CESE subliniază că, pentru ca planurile europene sau naționale de redresare și reziliență să beneficieze pe deplin de contribuția zonelor rurale, este imperativ ca conexiunea la internet de mare viteză să fie garantată pentru întregul teritoriu, inclusiv în zonele slab populate. CESE îndeamnă guvernele fie să creeze condițiile pentru ca operatorii privați să furnizeze acest serviciu, fie să recurgă la o întreprindere de stat pentru a furniza serviciul.

1.7.

CESE consideră că autoritățile guvernamentale și furnizorii de servicii trebuie să dezvolte aplicații ușor de utilizat, adaptate în mod specific la realitățile stilurilor de viață și ale activităților rurale. Aplicarea acestor tehnologii va reduce, de exemplu, amprenta de carbon a agriculturii (agricultura de precizie) și va contribui la îmbunătățirea accesibilității zonelor îndepărtate (drone). Sectorul public trebuie să intervină în cazul în care sectorul privat nu furnizează aceste soluții.

1.8.

CESE subliniază că utilizatorilor din zona rurală de vârste diferite trebuie să li se ofere posibilități de formare și perfecționare corespunzătoare pentru utilizarea acestei noi tehnologii digitale. Incluziunea în zonele mai puțin favorizate trebuie să permită, de asemenea, accesul la dispozitivele necesare, fie prin utilizarea partajată, fie prin subvenții acordate de stat pentru achiziționarea acestora.

1.9.

CESE concluzionează că implementarea tehnologiilor digitale în zonele rurale este necesară pentru a sprijini tranziția energetică. Sistemul energetic rural trebuie să fie descentralizat, ceea ce implică o nevoie uriașă de interconexiuni mai multe și mai bune, ceea ce necesită, în sine, implementarea tehnologiilor digitale pentru a corela cererea și oferta și pentru a asigura fluxuri eficiente de energie. Aplicația digitală la nivel rural va trebui să fie foarte eficientă din punct de vedere energetic din cauza ratei de utilizare mai scăzute și a densității mai scăzute a populației. Conectivitatea informatică cu consum redus de energie este o necesitate pentru zonele rurale.

1.10.

CESE subliniază că, având în vedere că 30 % din populația UE trăiește în zone rurale, o tranziție energetică rurală echitabilă este un element-cheie al tranziției juste către o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic, durabilă și prosperă, în conformitate cu Agenda teritorială 2030.

1.11.

Comisia a propus ca o investiție de 20 % din NextGenerationEU să fie în domeniul digital. CESE recomandă ca toate statele membre să aloce cel puțin 10 % din aceste fonduri digitalizării rurale, fără a impune o birocrație nejustificată.

2.   Tranziția energetică a zonelor rurale

Introducere

2.1.

Există un acord științific general conform căruia modul cel mai probabil prin care umanitatea influențează schimbările climatice globale vizează emisiile de dioxid de carbon provenite din arderea combustibililor fosili.

2.2.

Cercetătorul științific în domeniul climei, Michael Mann, afirmă în cartea sa, The New Climate War (Noul război climatic), că planeta noastră a intrat acum în zona de pericol din punctul de vedere al încălzirii și încă nu luăm măsurile necesare pentru a evita cea mai mare criză globală cu care ne-am confruntat vreodată.

2.3.

Periculoasele schimbări climatice au ajuns deja în unele locuri ca urmare a creșterii nivelului mării. Veneția și Miami se confruntă cu provocări semnificativa în acest sens. Regiunea Amazonului s-a confruntat cu o despădurire masivă și cu secetă indusă de schimbările climatice. Dezghețarea mai rapidă decât se preconizase a calotei glaciare arctice reprezintă o preocupare majoră.

2.4.

Sunt necesare acțiuni în rândul tuturor părților interesate la scară globală pentru a adopta măsuri imediate privind schimbările climatice, prin măsuri de atenuare și de adaptare cu scopul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES). Reducerea rapidă a utilizării combustibililor fosili trebuie să fie o prioritate imediată.

Zonele rurale

2.5.

130 de milioane de persoane, adică 30 % din populația UE, locuiesc în zone rurale. Zonele rurale sunt diverse și sunt influențate în mare măsură de locația lor. În multe zone, în special în Europa de Sud, schimbările climatice vor crește progresiv deficitul de apă, vor exacerba inundațiile și vor spori intensitatea și frecvența incendiilor forestiere. În nordul Europei, intensificarea precipitațiilor și a furtunilor poate și va cauza daune semnificative și costisitoare infrastructurii. Temperaturile mai ridicate vor intensifica ciclul apei și vor crește frecvența furtunilor puternice. Aceste circumstanțe demonstrează necesitatea unei tranziții energetice și digitale cât mai rapide cu putință în zonele rurale.

2.6.

Idea tranziției energetice rurale nu a beneficiat de nivelul de atenție pe care l-am fi așteptat. Acest fapt este surprinzător întrucât resursele necesare pentru a produce energie din surse regenerabile sunt într-o foarte mare măsură legate de zonele rurale. Cea mai mare parte a infrastructurii de energie din surse regenerabile, precum turbinele eoliene, instalațiile solare și centralele de biogaz sunt situate în zone rurale. Stâlpii și rețelele de transmisie reprezintă, de asemenea, o caracteristică a peisajului rural. Mulți locuitori din zonele rurale consideră că aceste structuri le sunt impuse și că zonele urbane profită într-o măsură mai mare de ele.

2.7.

Zonele rurale au nevoi variate și distincte, în funcție de așezarea lor. Zone rurale pot fi împărțite după cum urmează: — zonele rurale din cadrul zonelor de navetă ale unui oraș (rază de 60 km) și a căror dezvoltare se suprapune cu cea a orașului; — regiunile rurale care nu fac parte din piața muncii urbane, dar înregistrează un flux de mărfuri și servicii de mediu și de alte activități economice către și dinspre regiune; — regiunile rurale îndepărtate, a căror economie locală depinde în mare măsură de exportul activităților principale, cum ar fi produsele agricole din regiune. În special, populația din aceste zone tinde să fie disipată. De asemenea, aceste zone nu dispun de toată gama de servicii publice.

2.8.

Aceste diferite tipuri de zone rurale se confruntă cu multe și variate provocări în ceea ce privește punerea în aplicare a tranziției energetice, ceea ce arată importanța unei tranziții juste pentru atingerea obiectivului dorit.

2.9.

Multe zone rurale sunt izolate fizic, cu o mică diversitate economică și cu o slabă densitate a populației. În multe cazuri, veniturile reduse și îmbătrânirea populației cresc vulnerabilitatea comunităților rurale. Persoanele care trăiesc singure în zone rurale izolate cu puține interacțiuni sociale prezintă imense probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a unei tranziții energetice. Sărăcia energetică este o problemă semnificativă în aceste domenii.

2.10.

Implementarea contoarelor inteligente reprezintă o parte esențială a tranziției energetice rurale. Până în prezent, s-ar părea că implementarea contoarelor inteligente a fost mai curând lentă în zonele rurale. Trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că gospodăriile cu venituri reduse și persoanele cu competențe informatice limitate pot fructifica la maximum contoarele inteligente în cadrul unei tranziții energetice juste în care nimeni nu este lăsat în urmă. Mecanismul de redresare și reziliență a alocat 25 miliarde EUR pentru a sprijini competențele și educația digitale. Statele membre trebuie să acorde o parte adecvată din acest fond competențelor digitale și formării în domeniul alfabetizării pentru populația rurală. Faptul că există locuri în Europa care nu dispun de internet este o situație intolerabilă și trebuie remediată cât mai curând posibil.

2.11.

CESE a subliniat în avizul său „Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală/urbană durabilă” (1) că politicile din domeniul agriculturii, al alimentelor și cele rurale trebuie corelate cu politicile în domeniul schimbărilor climatice și al biodiversității. Aspectul multifuncțional al agriculturii este la fel de important ca promovarea activităților neagricole, cum ar fi înființarea de întreprinderi în sectorul serviciilor de energie curată pentru a crea oportunități de locuri de muncă. Trebuie explorat potențialul comerțului electronic.

2.12.

Comunicarea intitulată „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE” (2) include un Pact rural care vizează, printre altele, încurajarea coeziunii teritoriale și crearea de noi oportunități pentru a atrage întreprinderi inovatoare. Punerea în aplicare a acestei viziuni ar facilita în mare măsură o tranziție energetică justă în zonele rurale. CESE a salutat această abordare în avizul său „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE” (3).

Transporturile

2.13.

Asigurarea transportului rural este un aspect esențial din cauza unui transport public necorespunzător, a zonelor slab populate și a depărtării de magazine și servicii. În plus, persoanele din zonele rurale care lucrează în centre urbane acoperă distanțe lungi de navetă către locurile lor de muncă.

2.14.

Este necesară o planificare locală și națională cu scopul de a asigura un sistem de transport multimodal pentru a face trecerea către energia din surse regenerabile. Un astfel de sistem trebuie să ofere alegeri și alternative pentru transportul persoanelor și pentru cel al mărfurilor.

2.15.

Transportul mărfurilor în zonele rurale necesită o atenție specifică în ceea ce privește tranziția energetică. De exemplu, livrările de bunuri agricole și colectarea produselor agricole trebuie să fie o parte importantă a planificării tranziției energetice. Vehiculele grele de transport marfă (HGV) electrice și HGV-urile pe bază de hidrogen trebuie să fie obiectivul de atins. Pe termen scurt, biocombustibilii durabili și vehiculele hibride ar putea contribui la reducerea emisiilor de GES.

2.16.

Expansiunea majoră a cumpărăturilor online, în special în zonele rurale, arată importanța reducerii emisiilor de GES ale camionetelor de livrare. Utilizarea camionetelor electrice ar răspunde acestui scop imediat ce este instituită infrastructura de încărcare adecvată. De asemenea, firmele de curierat trebuie să finanțeze achiziționarea de camionete electrice. Prioritatea imediată este de a începe reducerea emisiilor în toate modurile posibile.

2.17.

Trebuie acordată prioritate asigurării unui transport public mai bun în zonele rurale, înglobând emisii scăzute de GES și incluziunea socială și permițând oportunități de dezvoltare rurală. Transportul public rural trebuie privit ca un bun public în contextul tranziției energetice și, prin urmare, sunt necesare fonduri publice pentru a promova și a facilita un transport public durabil.

2.18.

Autovehiculele personale sunt considerate mijloace de transport indispensabile în mediul rural, întrucât ar fi impracticabil să se locuiască în zonele rurale în absența lor. În mod prioritar ar trebui vizată sprijinirea și încurajarea rezidenților din zonele rurale să reducă utilizarea autovehiculelor personale atunci când este posibil și să facă trecerea la autovehicule cu emisii scăzute cât mai curând posibil. Ajutorul financiar pentru promovarea achiziționării de vehicule electrice trebuie să fie un obiectiv principal pentru tranziția energetică în zonele rurale.

2.19.

Stocarea bateriilor reprezintă un mijloc eficace de aplatizare a curbei cererii nete de energie electrică din surse regenerabile. Utilizarea la scară largă a vehiculelor electrice (VE) ar putea contribui în această privință. Atunci când VE permit transmiterea energiei electrice înapoi către rețea, parcul electric poate acționa ca activ de stocare a bateriilor în plus față de alte forme de stocare a bateriilor. Returnarea energiei electrice de la VE către rețea trebuie să fie atractivă din punct de vedere financiar pentru consumatori, astfel cum se subliniază în avizul CESE privind Regulamentul privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (4).

Turismul

2.20.

Zonele rurale depind adesea de turism, ca un important generator de venituri. Prin urmare, zonele rurale trebuie să dispună de o infrastructură pentru combustibili alternativi adecvată pentru a încuraja industria turismului reducând totodată emisiile de GES. Companiile care închiriază autovehicule trebuie încurajate să facă trecerea la vehicule cu emisii scăzute și, de preferință, la vehiculele electrice. Tranziția energetică în zonele rurale necesită acțiuni care să faciliteze obținerea unor venituri mai mari din turism.

Energia electrică din surse regenerabile

2.21.

Energia electrică din surse regenerabile cum ar fi energia eoliana, energia solară și biogazul, reprezintă o componentă majoră în peisajul rural. Armonizarea legislației între statele membre trebuie să promoveze și să protejeze interesele prosumatorilor și să motiveze investițiile în infrastructurile de energie din surse regenerabile. Toate statele membre trebuie să dispună de posibilitatea de a vinde energia produsă către rețeaua națională. Trebuie să existe sisteme de compensare adecvate între energia din surse regenerabile produsă de prosumatori și energia consumată pentru a asigura independența energetică a zonelor rurale.

2.22.

Licitațiile recente pentru achizițiile publice centralizate de energie electrică din surse regenerabile au devenit tot mai răspândite și au reușit în multe cazuri să reducă costurile de construcție a instalațiilor eoliene și solare. În general, dezvoltarea energiei electrice în zonele rurale este legată în primul rând de decarbonizarea sectorului energetic și nu există sinergii cu obiectivele de dezvoltare rurală. Locuitorii din zonele rurale se opun frecvent acestor dezvoltări întrucât prevăd un beneficiu modest pentru comunitatea locală.

2.23.

Cooperativele și alte organizații de la nivel local trebuie implicate în convenirea asupra locațiilor destinate instalațiilor de energie electrică din surse regenerabile, atât în interiorul teritoriilor, cât și în regiunile de coastă. Comunitățile locale trebuie să aibă participații și să obțină beneficii locale din astfel de instalații.

2.24.

În cadrul acestor proiecte ample, dezvoltarea energiei din surse regenerabile este legată în primul rând de decarbonizarea sectorului energetic; există puține preocupări legate de dezvoltarea rurală. Parcurile eoliene la scară mică, precum și instalațiile solare și de digestie anaerobă de mici dimensiuni operate de cooperative și de populația locală pot fi mai orientate către dezvoltarea rurală, precum și către incluziunea socială și economică a comunităților rurale. Există nevoia obținerii unui echilibru în legătură cu aceste două sisteme. Comunitățile de energie din surse regenerabile și comunitățile de energie ale cetățenilor oferă o cale de a realiza o tranziție energetică echitabilă, combinată cu dezvoltarea comunității.

2.25.

Un studiu de caz în Suedia rurală (Ejdemo și Söderholm, 2015) a constatat că, în absența unui sistem de beneficii pentru comunitate, oportunitățile de ocupare a forței de muncă au fost foarte modeste în contextul dezvoltării rurale.

2.26.

O comunitate de energie a cetățenilor este o entitate juridică în cadrul căreia cetățenii, IMM-urile și autoritățile locale se reunesc în calitate de utilizatori finale pentru a coopera în ceea ce privește generarea de energie din surse regenerabile. Un astfel de exemplu este municipalitatea Feldheim (un mic sat din sud-vestul Berlinului) care a devenit autonomă din punct de vedere energetic. Municipalitatea a instalat turbine eoliene în curțile din spatele caselor și a creat o rețea independentă. Rezidenții plătesc prețuri minime pentru energia electrică. Instalarea unei centrale de biogaz a permis satului să creeze o rețea centralizată de termoficare. Acesta este un exemplu excelent al unei comunități a energiei din surse regenerabile în funcțiune. De asemenea, aceasta demonstrează că o abordare ascendentă este vitală pentru viitorul zonelor rurale (5).

2.27.

Răspunsul din partea cererii deplasează consumul de energie electrică către perioade în care sistemul poate face față cererii. Trebuie să aplatizăm curba cererii nete pentru energia electrică în perioadele de vârf ale cererii pentru a evita penele de curent pe măsură ce este produsă mai multă energie electrică verde. Utilizarea stocării bateriilor, a stocării hidroelectrice și a electrificării inteligente va oferi flexibilitate în ceea ce privește aplatizarea curbei cererii nete.

2.28.

Adresându-se la Dublin parlamentarilor irlandezi, comisara pentru energie, Kadri Simson, a declarat că războiul din Ucraina a forțat Bruxelles-ul să meargă mai departe și mai rapid pentru a pune capăt importurilor de combustibil din Rusia. Ea a afirmat că, în cadrul propunerilor care nu au fost încă convenite, UE va urmări să își asume 45 % din consumul său de energie din surse regenerabile până în 2030. Aceasta va reprezenta o creștere față de obiectivul actual de 32 % și mai mult decât dublul cotei de 22 % în 2020. CESE este de acord cu acest nou obiectiv, dar avertizează că el poate fi atins numai prin stimularea rapidă a unor investiții noi și mai mari în tranziția energetică rurală.

2.29.

Vântul nu bate mereu, prin urmare va fi necesară o rezervă. Hidrogenul verde poate constitui o rezervă pentru a răspunde cererii variate de energie electrică și poate fi stocat până în momentul în care devine necesar.

Agricultura

2.30.

Activitatea agricolă este esențială pentru dezvoltarea și prosperitatea majorității zonelor rurale. Acest sector al economiei rurale se confruntă cu imense provocări în realizarea tranziției energetice.

2.31.

Nu au fost realizate activități majore pentru a reduce amprenta de carbon a mașinilor agricole.

2.32.

În viitorul imediat, s-ar părea că utilizarea biocombustibililor durabili oferă cea mai bună soluție de reducere a emisiilor, întrucât mașinile existente ar putea fi utilizate odată ce sunt modificate în mod corespunzător.

2.33.

Biocombustibilii durabili nu sunt ieftin de produs și pot costa mai mult decât dublul prețului motorinei. Prețurile pot scădea ușor pe măsura progreselor.

2.34.

În viitor, atunci când mașinile agricole electrice devin disponibile pe scară mai largă, va fi posibilă reducerea semnificativă a emisiilor.

2.35.

Agricultura este în principal o întreprindere cu profituri reduse, prin urmare, costurile de investiții legate de trecerea la mașini electrice ar fi extrem de dificil de finanțat. Depășirea problemei finanțării trecerii la mașini electrice sau pe bază de hidrogen va fi un aspect major al tranziției energetice a zonelor rurale.

2.36.

Utilizarea panourilor solare în construcțiile din agricultură ar permite fermierilor să utilizeze energia electrică verde și, întrucât agricultura este un mare consumator de energie electrică, aceasta ar reprezenta un câștig semnificativ pentru tranziția energetică. Orice excedent ar putea fi vândut înapoi rețelei.

2.37.

Agricultura de precizie este o abordare bazată pe date de gestionare a exploatației agricole care poate îmbunătăți producția și randamentele și poate reduce amprenta de carbon a agriculturii. Aceasta se datorează progreselor realizate în domeniul tehnologiei digitale cu sisteme de teledetecție, de GPS și de direcționare prin satelit pentru tractoare. Toate acestea vor fi importante pentru tranziția energetică în agricultură combinate cu cerințele privind investițiile, formarea și perfecționarea.

2.38.

Este posibil ca fermierii să poată vinde surplusul de energie electrică în rețea, deoarece fermierii din sectorul produselor lactate și crescătorii de animale dețin acoperișuri mari pe clădirile lor agricole. Unii fermieri pot deveni parteneri în crearea instalațiilor de biomasă și pot vinde gazul către rețeaua de gaze. Utilizarea reziduurilor forestiere în instalațiile de biomasă este importantă pentru facilitarea gestionării pădurilor în acele zone în care sunt disponibile astfel de materiale.

2.39.

Consecințele războiului din Ucraina înseamnă că trebuie să reexaminăm securitatea alimentară din UE. Ca prioritate, terenurile trebuie utilizate pentru a produce alimente. Nu ar trebui să existe o concurență între instalarea de panouri solare la scară industrială și producția de biomasă pentru energia regenerabilă, întrucât acestea ar trebui să fie, mai curând, complementare.

Biometanul

2.40.

Biometanul este un biogaz din care au fost îndepărtate dioxidul de carbon, hidrogen sulfuratul și apa; acesta poate fi injectat direct în rețeaua de gaz sau utilizat într-un vehicul pe bază de gaz.

2.41.

Instalațiile de digestie anaerobă trebuie construite aproape de locurile în care există o aprovizionare adecvată cu dejecții lichide. Silozurile de iarbă și de porumb excedentare pot fi, de asemenea, utilizate, cu condiția de a nu intra în conflict cu producția alimentelor și a hranei pentru animale.

2.42.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a îmbunătăți eficiența instalațiilor de digestie anaerobă și a reduce costurile asociate procesului.

2.43.

Utilizarea instalațiilor de digestie anaerobă trebuie promovată și finanțată în cadrul tranziției energetice din zonele rurale.

2.44.

Energia pe bază de biomasă poate fi utilizată pentru a produce căldură sau pentru a produce energie electrică. Biomasa va juca un rol vital în producerea de energie electrică din surse regenerabile.

Locuințele din zonele rurale

2.45.

Există posibilitatea ca multe gospodării din zonele rurale să instaleze o tehnologie de microgenerare, cum ar fi panourile solare și turbinele eoliene de mici dimensiuni, cu potențialul de a vinde orice alimentare excedentară înapoi rețelei.

2.46.

Gospodăriile cu venituri reduse au nevoie de ajutor financiar pentru a implementa instalațiile de microgenerare. Aceasta ar marca o tranziție energetică semnificativă în gospodăriile rurale.

2.47.

Locuințele rurale sunt în general mai puțin bine izolate termic și mai puțin eficiente din punct de vedere energetic decât locuințele urbane. În multe cazuri, este vorba despre case în poziții izolate, expuse condițiilor meteorologice.

2.48.

În contextul tranziției energetice, este necesar un program major de investiții pentru renovarea clădirilor rezidențiale din zonele rurale, pentru a îmbunătăți izolarea termică și eficiența energetică a acestora. O astfel de investiție va fi un pas important în direcția reducerii consumului de energie și a decarbonizării încălzirii locuințelor rurale. Va fi necesar un sistem de granturi, deoarece costurile capitalului necesar pentru un program cuprinzător de renovare sunt foarte ridicate. Gospodăriile cu venituri reduse și cele care se confruntă cu sărăcia energetică vor avea nevoie de ajutor special pentru a realiza această tranziție.

3.   Tranziția digitală în zonele rurale

3.1.

În 2021 Comisia Europeană și-a prezentat viziunea asupra transformării digitale a Europei până în 2030 Mai întâi, a subliniat nevoia unor propuneri legislative privind Actul legislativ privind piețele digitale și Actul legislativ privind serviciile digitale pentru a asigura un spațiu digital mai sigur, în care drepturile fermierilor sunt protejate și pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile europene în lumea digitală.

3.2.

Pentru a hrăni o populație mondială tot mai mare, cu un impact minim asupra mediului și într-un mod care să promoveze neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon, în zonele rurale este necesară o infrastructură digitală și tehnologică pentru a facilita utilizarea eficientă și precisă a resurselor în agricultură. Cu toate că 30 % din populația Europei locuiește în zone rurale și că aceste zone reprezintă 80 % din teritoriul celor 27 de state membre, digitalizarea se confruntă cu dificultăți mai mari în mediul rural care, dacă nu sunt abordate, vor submina ambițiile digitale ale Europei. Cadrul legislativ european pentru actul legislativ rural digital este conceput pentru a aborda aceste dificultăți promovând: — o acoperire în rețeaua de bandă largă egală și garantată pentru toate regiunile Europei: în prezent, acoperirea este bună în marile centre urbane și slabă în zonele rurale; pentru a atinge obiectivele de digitalizare, această problemă trebuie abordată urgent pentru a nu se crea un decalaj și mai mare între regiuni; — infrastructura: asigurarea unor investiții private pentru dezvoltarea unei infrastructuri în buclă locală, ținând seama de beneficiile nefinanciare cum ar fi externalitățile socioeconomice; — consolidarea capacităților: îmbunătățirea competențelor digitale ale persoanelor care trăiesc în zone rurale; — adecvarea: promovarea dezvoltării aplicațiilor care răspund nevoilor comunității agricole și rurale, care utilizează în mică măsură serviciile digitale concepute pentru mediul urban.

3.3.

Actul legislativ rural digital, ca mecanism legislativ al Comisiei Europene, întocmai ca Actul legislativ privind piețele digitale și Actul legislativ privind serviciile digitale, va constitui un set de norme, obligații și responsabilități menite să asigure faptul că zonele rurale europene au acces la un set de inițiative, instrumente și forme de acces care, din cauza densității scăzute a populației, sunt nefavorabile din punct de vedere economic pentru investițiile private. Astfel, actul legislativ rural digital va asigura implementarea digitalizării în zonele rurale, acolo unde nevoia de digitalizare este invers proporțională cu beneficiile financiare obținute.

3.4.

În cele din urmă, actul legislativ rural digital va fi cel mai important pionier al Pactului verde european, al Strategiei „De la fermă la consumator” și al neutralității emisiilor de dioxid de carbon ale Europei până în 2050, întrucât tranziția către un sistem alimentar echitabil, sănătos și respectuos față de mediu va fi posibil numai dacă tehnologia și digitalizarea sunt disponibile și accesibile lumii agricole și rurale.

3.5.

După cum s-a subliniat în avizul CESE „Trecerea la un nivel superior de digitalizare favorabilă incluziunii, sigură și fiabilă pentru toți” (6), importanța digitalizării nu poate fi subestimată, deoarece ea „poate sprijini creșterea mobilității pe piața forței de muncă, poate spori productivitatea și flexibilitatea la locul de muncă și poate permite concilierea vieții profesionale cu viața privată atunci când lucrătorii lucrează la distanță, de la domiciliu”. În acest scop, este nevoie de un set cuprinzător de competențe digitale, indiferent dacă lucrătorii locuiesc în zone urbane sau rurale. Cu toate acestea, există obstacole suplimentare multiple în zonele îndepărtate. Prin urmare, CESE solicită ca agenda specifică pentru competențe digitale să-i sprijine pe europenii care locuiesc în zonele rurale. Această abordare, care va constitui nucleul actului legislativ privind digitalizarea zonelor rurale, ar trebui să contribuie simultan la reducerea decalajului digital și la valorificarea beneficiilor transformării digitale a societății.

---

(1)  Avizul CESE pe tema „Către o strategie globală privind dezvoltarea rurală/urbană durabilă” (JO C 105, 4.3.2022, p. 49).

(2)  COM(2021) 345 final.

(3)  Avizul CESE „O viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE” (JO C 290, 29.7.2022, p. 137).

(4)  Avizul CESE pe tema „Regulamentul privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi” (JO C 152, 6.4.2022, p. 138).

(5)  ERP WORKSHOP REPORT Workshop 21 (raport de atelier ERP, atelierul 21).

(6)  Avizul CESE pe tema „Trecerea la un nivel superior de digitalizare favorabilă incluziunii, sigură și fiabilă pentru toți” (JO C 374, 16.9.2021, p. 11).

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Investițiile publice în infrastructura energetică ca parte a soluției la problemele climatice”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 486/10)

Raportor:	Thomas KATTNIG
Coraportor:	Lutz RIBBE

Decizia Adunării Plenare	20.1.2022
Temei juridic	Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Data adoptării în secțiune	7.9.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	22.9.2022
Sesiunea plenară nr.	572
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	162/7/8

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Consecințele crizei climatice afectează semnificativ Europa și întreaga lume. Cu toate că posibilitățile disponibile de adaptare efectivă la schimbările climatice au sporit în ultimii ani, specialiștii atrag atenția asupra unei mobilizări insuficiente a mijloacelor financiare, a unei implicări prea limitate a cetățenilor și a sectorului privat, precum și a lipsei de leadership politic.

1.2.

Pentru satisfacerea cererii crescânde de energie electrică și pentru atingerea obiectivelor climatice, se impun dublarea investițiilor în rețeaua de energie electrică, pentru ca acestea să ajungă la 55 de miliarde EUR anual, și majorarea la 75 de miliarde EUR pe an a fondurilor pentru crearea unor capacități de producție nepoluante (1). În acest context, au un rol important investițiile publice în sisteme energetice inteligente și regenerabile, precum și în infrastructura de stocare, care să garanteze securitatea aprovizionării cu energie, combaterea sărăciei energetice, prețuri accesibile și crearea de locuri de muncă.

1.3.

CESE sprijină propunerile Comisiei de a accelera și raționaliza procedurile de autorizare pentru energia din surse regenerabile și de a defini așa-numitele „zone pretabile dezvoltării” proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile pentru astfel de proiecte. Aici există un potențial semnificativ pentru o tranziție energetică mai rapidă. Este cu atât mai important să se definească cât mai concret ce simplificări se aplică în așa-numitele „zone pretabile dezvoltării” proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile.

1.4.

Legislația europeană în domeniul energiei nu recunoaște protecția climei drept un obiectiv al reglementărilor în materie de rețele. În consecință, și pentru autoritățile naționale de reglementare este dificil să creeze stimulente pentru transformarea, extinderea și modernizarea rețelelor de distribuție a energiei electrice care să îndeplinească cerințele neutralității climatice.

1.5.

În ceea ce privește viitoarea organizare a sistemelor și infrastructurilor energetice, CESE a subliniat în repetate rânduri că toții consumatorii – gospodăriile, întreprinderile și comunitățile energetice – trebuie să fie implicați activ în dezvoltarea unor sisteme energetice inteligente și că trebuie să se ofere stimulente pentru ca societatea civilă să poată participa la tranziția energetică, dar și contribui la finanțarea ei.

1.6.

Rata investițiilor publice ale UE în tehnologiile pentru o energie curată necesare pentru decarbonizare este cea mai scăzută în comparație cu alte economii majore, ceea ce afectează competitivitatea UE. De la începutul liberalizării, evoluția investițiilor întreprinderilor din domeniul energiei electrice este în declin. Această diminuare a investițiilor a condus la blocaje de aprovizionare și frânează extinderea surselor regenerabile de energie. Prin urmare, CESE sprijină propunerea Comisiei de a utiliza planurile de redresare și Mecanismul de redresare și reziliență, precum și finanțarea suplimentară din Fondul de coeziune pentru dezvoltarea regională și fondul politicii agricole comune pentru punerea în aplicare a planului REPowerEU.

1.7.

Organizarea și reglementarea pieței trebuie să fie adaptate la noile realități ale energiilor regenerabile care vor prevala în viitor (inclusiv o producție mai descentralizată și un consum sporit la locul de producție), să creeze condițiile necesare pentru diferiții actori și să asigure o protecție adecvată a consumatorilor. CESE salută intenția Comisiei de a verifica opțiunile de optimizare a structurii pieței energiei electrice și insistă asupra efectuării unor evaluări ale pieței, în care să se analizeze comportamentul tuturor actorilor potențiali de pe piața energiei electrice și structura pieței energiei electrice. În orice caz, CESE subliniază importanța unei evaluări cuprinzătoare a impactului înainte de prezentarea oricărei propuneri.

1.8.

CESE pledează din nou pentru o „regulă de aur” pentru investițiile publice, în scopul de a proteja productivitatea și baza socială și ecologică pentru bunăstarea generațiilor viitoare.

1.9.

Finanțările mixte cu implicarea unor investitori privați reprezintă o opțiune numai dacă se garantează că procedura de achiziții este transparentă și că ea nu implică costuri suplimentare nejustificate pentru autoritățile publice în comparație cu finanțarea publică. Trebuie să existe transparență deplină cu privire la costurile suplimentare justificate. Este cu atât mai important ca astfel de modele de finanțare mixtă să definească în mod clar drepturile și obligațiile, să clarifice aspectele legate de răspundere și să prevadă un sistem eficient și rapid de soluționare a conflictelor pentru a evita costurile suplimentare pe termen lung și situațiile defavorabile în materie de răspundere.

1.10.

CESE subliniază că „tranziția justă” nu se referă numai la finanțarea tranziției. Ea are drept obiectiv, de asemenea, să creeze condiții de muncă decente, locuri de muncă de calitate și securitate socială și să mențină competitivitatea întreprinderilor europene, necesitând măsuri specifice la toate nivelurile, îndeosebi la nivel regional.

1.11.

CESE este convins că trebuie avute în vedere, în special, definirea extinderii rețelelor drept interes public major, considerarea protecției climei drept obiectiv al reglementării și, în general, o mai bună sincronizare în ce privește planificarea energiei din surse regenerabile și a rețelei de energie electrică. Sunt necesare în acest sens dispoziții concrete de drept european.

1.12.

Evoluțiile din ultimul deceniu, provocările legate de extinderea rețelei, creșterea masivă a prețurilor la energie, pericolul atacurilor cibernetice și nu în ultimul rând războiul din Ucraina evidențiază clar miezul problemei, și anume întrebarea: sub controlul cui se vor afla în viitor infrastructurile esențiale, cum ar fi rețeaua energetică? Prin urmare, există un interes public major care, în mod logic, ar face necesară deținerea infrastructurii de către o autoritate publică care să îndeplinească o obligație de serviciu public și să elimine inegalitățile existente.

1.13.

Aspectul avantajelor și dezavantajelor proprietății publice și private și/sau al finanțării private a infrastructurii energetice pentru o piață a energiei funcțională este fără îndoială important și ar trebui analizat în cadrul evaluării planificate de Comisie a opțiunilor de optimizare a structurii pieței energiei. Rezultatele unei astfel de analize pot servi drept instrument decizional valoros pentru statele membre, care sunt responsabile pentru luarea deciziilor cu privire la proprietatea publică sau privată asupra infrastructurilor energetice. În opinia CESE, energia electrică nu este doar un bun strategic esențial pentru întreaga economie a UE, ci și un bun public. Prin urmare, CESE solicită Comisiei Europene să analizeze în detaliu impactul și consecințele întregului proces de privatizare și liberalizare a sectorului energetic european în ceea ce privește stabilitatea sa, fiabilitatea aprovizionării și funcționarea pieței energiei electrice și să transpună rezultatele într-un proces de reconfigurare a întregului sector energetic, inclusiv în ce privește opțiunile de consolidare a rolului sectorului național și al celui public.

2.   Context

2.1.

Consecințele crizei climatice sunt resimțite de pe acum de miliarde de oameni în lumea întreagă, dar și de ecosisteme, după cum reiese din ultimele rapoarte ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), deși creșterea temperaturii nu a atins încă obiectivul de 1,5 grade convenit la Paris. Deosebit de problematic este faptul că sistemele și grupurile cele mai afectate de caniculă, secetă, inundații, boli, lipsa apei și a hranei dispun de multe ori de cele mai puține resurse pentru gestionarea acestor probleme.

2.2.

În ultimii ani există tot mai multe opțiuni de adaptare eficace la schimbările climatice. Totuși, măsurile puse în aplicare și planificate în multe părți ale Europei nu sunt satisfăcătoare. Specialiștii atrag atenția asupra unei mobilizări insuficiente a mijloacelor financiare, a unei implicări prea limitate a cetățenilor și a sectorului privat, precum și a lipsei de leadership politic.

2.3.

Faptul că în acest moment, pe fondul războiului din Ucraina, în Europa sunt mobilizate rapid fonduri importante în scopuri militare creează temerea că s-ar putea angaja mijloace financiare în aceste scopuri, ceea ce ar putea duce la întârzieri în ceea ce privește protecția climei. Prin urmare, CESE salută măsurile și instrumentele anunțate de Comisie în Planul REPowerEU (2) de reducere a dependenței UE de combustibilii fosili, în special cei din Rusia, prin luarea de măsuri de economisire a energiei, accelerarea tranziției către energia din surse regenerabile, promovarea diversificării furnizorilor și unirea forțelor pentru a realiza un sistem energetic mai rezilient și o veritabilă uniune energetică.

2.4.

Pentru a se îndeplini obiectivele climatice, capacitatea de energie din surse regenerabile trebuie mai mult decât dublată. Deja în prezent, în țări mari, cum ar fi Germania, costul energiei electrice ecologice care nu poate fi utilizată sau transportată și a cărei producție trebuie, astfel, limitată, se ridică la câteva sute de milioane de euro pe an. Această pierdere economică va crește de mai multe ori dacă rețelele de energie electrică și capacitățile de stocare nu se extind rapid, îmbunătățind în același timp posibilitățile de utilizare a energiei electrice la fața locului. Este important ca, în procesul de organizare și reglementare a rețelelor, dezvoltarea rețelelor energetice să fie aliniată la obiectivul neutralității climatice. Rețelele de distribuție joacă un rol esențial în acest sens din cauză că la ele sunt conectate majoritatea instalațiilor de energie din surse regenerabile.

2.5.

Pentru îndeplinirea acestor cerințe, se impune dublarea investițiilor în rețeaua de energie electrică, pentru ca acestea să ajungă la 55 de miliarde EUR anual, și majorarea la 75 de miliarde EUR pe an a fondurilor pentru crearea unor capacități de producție nepoluante (3). În acest context, CESE subliniază valoarea adăugată a propunerilor Comisiei privind procedurile rapide de autorizare a proiectelor privind energia din surse regenerabile și stabilirea unor zone pretabile dezvoltării proiectelor de producere a energiei din surse regenerabile pentru astfel de proiecte. CESE sprijină accelerarea și simplificarea procedurilor de autorizare a energiei din surse regenerabile. O atenție deosebită trebuie acordată rețelelor de distribuție, deoarece în acestea ajunge, de regulă, energia din surse regenerabile.

2.6.

În acest context, au un rol important investițiile publice în sisteme energetice inteligente și regenerabile, care să garanteze securitatea aprovizionării cu energie, combaterea sărăciei energetice, prețuri accesibile și crearea de locuri de muncă. Transformarea ecologică definită în Pactul verde european va avea fără îndoială efecte enorme asupra ocupării forței de muncă în sectoarele energetice care generează un nivel ridicat de emisii de CO2. În același timp, prin extinderea rațională a investițiilor publice în sisteme energetice neutre din punct de vedere climatic apar locuri de muncă noi și variate. Aceste evoluții impun o marjă de manevră bugetară corespunzătoare, prin redefinirea cadrului bugetar, așa cum a propus CESE în avizul din proprie inițiativă pe tema „Redefinirea cadrului bugetar al UE pentru o redresare durabilă și o tranziție justă” din octombrie 2021.

2.7.

Până în acest moment, legislația europeană în domeniul energiei nu recunoaște protecția climei drept obiectiv al reglementărilor în materie de rețele. În consecință, și pentru autoritățile naționale de reglementare este dificil să creeze stimulente pentru transformarea, extinderea și modernizarea rețelelor de distribuție a energiei electrice care să îndeplinească cerințele neutralității climatice.

2.8.

În ceea ce privește viitoarea organizare a sistemelor și a infrastructurilor energetice, CESE a subliniat în repetate rânduri că toți consumatorii – gospodăriile, întreprinderile și comunitățile energetice – trebuie să fie implicați activ în dezvoltarea unor sisteme energetice inteligente. Din păcate, în acest sens nu au fost formulate inițiative clare, ci doar unele promisiuni. CESE solicită crearea, în cele din urmă, de stimulente pentru activarea prosumatorilor, a comunităților de energie din surse regenerabile sau a comunităților de energie ale cetățenilor, astfel încât societatea civilă să poată participa la tranziția energetică, iar consumatorii să aibă posibilitatea de a participa activ pe piață. Astfel se poate atenua și problema costurilor tot mai mari pentru limitarea producției de energie din surse regenerabile ca urmare a congestionării rețelei.

2.9.

CESE se declară în favoarea unei adaptări mai bune a regulilor UE privind rețelele energetice transeuropene (TEN-E) la obiectivele Pactului verde, care include în special decarbonizarea sistemului energetic, tranziția către neutralitatea climatică, dezvoltarea de surse regenerabile de energie, eficiența energetică și prevenirea riscului de sărăcie energetică. Întrucât rețelele energetice asigură un rol esențial în echilibrarea, reziliența și dezvoltarea sistemului energetic, CESE solicită ca regulamentul să se înscrie mai clar într-o dinamică de integrare a sistemului energetic, pentru a se promova orice formă de energie fără emisii de carbon și pentru a se preveni orice formă de dezintegrare. În acest context, trebuie salutată inițiativa luată de Consiliu și de Parlamentul European de a considera că, pe lângă energia din surse regenerabile, și rețelele de distribuție sunt de „interes public major”.

2.10.

Creșterile actuale de prețuri constituie o povară pentru cetățenii europeni și pentru întreprinderi. CESE constată cu regret că, în trecut, solicitarea sa de reducere a dependenței strategice (4) de terți nefiabili nu a fost transpusă în acțiuni de către liderii politici, ba chiar, dimpotrivă, această dependență a crescut. Rusia este cel mai mare exportator de petrol, gaze naturale și cărbune în UE, iar multe centrale nucleare sunt dependente de barele de combustibil și tehnologiile rusești. Criza actuală a prețurilor la energie ar fi putut afecta mult mai puțin cetățenii și întreprinderile europene, dacă Europa ar fi redus deja importul de combustibili fosili, așa cum a promis. Prin urmare, CESE salută eforturile prezentate în planul REPowerEU pentru reducerea rapidă a acestei dependențe, în special de Rusia. CESE sprijină eforturile instituțiilor UE și ale statelor membre de a aborda în mod eficient problema prețurilor, în conformitate cu Comunicarea din octombrie 2021, cu Comunicarea privind piața energiei electrice – COM(2022) 236 final – și cu instrumentele oferite de cadrul temporar privind ajutoarele de stat.

2.11.

În contextul actual, CESE atrage din nou atenția asupra faptului că nu trebuie să se aibă în vedere în principal o diversificare a dependențelor, ci, pe cât posibil, „independența și autonomia energetică strategică”. Sursele regenerabile de energie și hidrogenul vor fi o forță motrice în cadrul procesului de decarbonizare, iar producția lor ar trebui să aibă loc, pe cât posibil, în UE.

2.12.

GNL este în prezent un substitut pe termen scurt și mediu pentru gazele naturale rusești în unele regiuni, alături de măsuri semnificative de economisire a energiei. Pe termen lung, hidrogenul ecologic este o opțiune compatibilă cu obiectivele privind clima, dacă este disponibil în cantități suficiente și la un preț rezonabil. Cât timp Europa nu poate produce pe cont propriu volumul întreg de gaze necesar – ceea ce este evident în cazul GNL, în timp ce, în cazul hidrogenului, independența de importuri este încă posibilă – trebuie desprinse învățămintele corecte din catastrofa rusească. CESE atrage atenția că Europa trebuie să fie deosebit de atentă, în cazul resurselor menite să înlocuiască gazul rusesc, la efectele acestora asupra mediului și la noi dependențe de țări terțe care nu împărtășesc valorile europene, cum ar fi democrația și respectarea drepturilor omului și a statului de drept.

2.13.

Rata investițiilor publice ale UE în tehnologiile pentru o energie curată, care sunt necesare pentru decarbonizare, este cea mai scăzută în comparație cu alte economii majore, ceea ce afectează competitivitatea mondială a UE. În plus, Curtea de Conturi Europeană avertizează că strategia REPowerEU nu ar putea mobiliza suficiente fonduri. Prin urmare, CESE sprijină propunerea Comisiei de a utiliza planurile de redresare și Mecanismul de redresare și reziliență, precum și finanțarea suplimentară din Fondul de coeziune pentru dezvoltarea regională și fondul politicii agricole comune pentru punerea în aplicare a planului REPowerEU.

2.14.

Efectele războiului din Ucraina sunt considerate în unele state membre ale UE și la nivelul UE drept un impuls final în direcția unei mai mari independențe energetice și neutralități climatice. CESE salută această abordare. Tabloul este însă eterogen: sunt avute în vedere utilizarea mai intensivă a gazului lichid și revenirea la cărbune, ceea ce ar putea însemna un pas înapoi în tranziția energetică. CESE are un punct de vedere critic în acest sens, dar este conștient de faptul că, pe termen scurt, mai multe opțiuni de producere a energiei contribuie, ca măsură de urgență, la securitatea energetică. Prin urmare, pe lângă energia eoliană și solară, este important să se utilizeze marea varietate de surse de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon care sunt compatibile din punct de vedere economic și ecologic cu un sistem energetic. În același timp, solicită mai multe eforturi pentru transformarea ecologică a sistemului energetic.

2.15.

Federația Europeană a Sindicatelor din Serviciile Publice a publicat un raport (5) care confirmă faptul că liberalizarea sistemului energetic a oferit răspunsuri insuficiente la criza climatică care avansează. Utilizarea pe scară largă a unor alternative practicabile la sursele de energie care emit dioxid de carbon a fost posibilă în mare parte cu ajutorul unor subvenții publice semnificative, și nu prin concurența liberă de pe piață. Raportul arată că, fără schimbarea modelului actual al sistemului energetic din Europa, obligațiile asumate prin Acordul de la Paris nu vor putea fi îndeplinite.

3.   Observații generale

3.1.

Având în vedere schimbările climatice rapide și criza energetică actuală, sunt necesare într-un timp scurt investiții în infrastructură, pentru a se atinge obiectivul neutralității climatice până în 2050 și a se asigura aprovizionarea cu energie. Simultan, creșterea prețului la energie a evidențiat punctele slabe ale pieței energiei. Trebuie să se pună întrebări fundamentale despre viitorul energetic, care să asigure o aprovizionare cu energie prietenoasă cu mediul, accesibilă ca preț și fiabilă, precum și dreptul la energie. CESE atrage atenția explicit asupra urgenței investițiilor publice pentru îndeplinirea obiectivului de independență energetică de importurile de gaz rusesc și sprijină măsurile propuse de Comisie în planul REPowerEU în acest sens.

3.2.

În acest demers trebuie să se aibă în vedere organizarea pieței și reglementarea acesteia, crearea premiselor necesare pentru actori individuali, precum și consolidarea protecției adecvate a consumatorilor. CESE salută intenția Comisiei de a explora opțiunile de optimizare a organizării pieței energiei electrice și ia notă de analiza Comisiei privind piețele energiei electrice și gazelor și de măsurile propuse pentru a aborda prețurile mari la energie, precum și de propunerile de îmbunătățire a rețelelor energetice și a capacităților de stocare și de noile promisiuni de îmbunătățire a accesului pe piață al actorilor mici (prosumatori) și de asigurare a securității aprovizionării.

3.3.

Organizarea și reglementarea pieței trebuie adaptate la noile realități ale energiilor regenerabile, care vor fi utilizate cu precădere în viitor – principiile de bază: producție descentralizată și un consum sporit la locul de producție. Însă pentru aceasta trebuie create condițiile necesare pentru diferiții actori și asigurată o protecție adecvată a consumatorilor. Sunt necesare evaluări ale pieței care să analizeze comportamentul tuturor actorilor potențiali pe piața energiei, precum și organizarea acestei piețe. În orice caz, CESE subliniază importanța unei evaluări cuprinzătoare a impactului înainte de prezentarea oricărei propuneri. CESE consideră că este urgentă contracararea prețurilor mari la energie electrică, inclusiv gruparea prețurilor la energie electrică și gaze, care au un impact negativ asupra economiilor statelor membre.

3.4.

Mult timp s-a evitat întrebarea: până la ce grad și cu ce mod de organizare a pieței poate fi obținută securitatea aprovizionării cu energie prin mijloace de piață? În principiu, un sistem energetic bazat pe energie din surse regenerabile (produsă în mare parte pe plan intern) promite un grad ridicat de securitate a aprovizionării cu energie. Însă acesta nu va apărea de la sine, ci necesită un cadru de reglementare corespunzător. Importante sunt mai ales rețelele inteligente, care transmit semnale clare către milioane de producători și consumatori, pentru ca aceștia să aibă un comportament prietenos cu sistemul, contribuind astfel la securitatea aprovizionării cu energie.

3.5.

În ceea ce privește finanțarea proiectelor de infrastructură, regulile bugetare stricte au reprezentat constant, în trecut, principala barieră pentru autoritățile publice. Prin urmare, trebuie să se vizeze exceptarea proiectelor care au legătură cu Pactul verde european, independența energetică și sectorul digital de la reglementările care împiedică astfel de investiții publice. Prin urmare, în conformitate cu avizul său pe tema „Redefinirea cadrului bugetar al UE” (6), CESE recomandă aplicarea „regulii de aur” pentru investițiile publice, cu scopul de a se proteja productivitatea și baza socială și ecologică pentru bunăstarea generațiilor viitoare.

3.6.

Finanțările mixte cu implicarea unor investitori privați reprezintă o opțiune numai dacă se garantează că procedura de achiziții este transparentă și că aceasta nu implică costuri suplimentare nejustificate pentru autoritățile publice în comparație cu finanțarea publică. Trebuie să existe o transparență deplină în ceea ce privește costurile suplimentare justificate. Un raport al Băncii Europene de Investiții constată că în Europa, de exemplu, contractele în parteneriat public-privat (PPP) din domeniul transporturilor rutiere au fost în medie cu 24 % mai scumpe decât proiectele similare cu finanțare tradițională (7). Este cu atât mai important ca astfel de modele de finanțare mixtă să definească în mod clar drepturile și obligațiile, să clarifice aspectele legate de răspundere și să prevadă un sistem eficient și rapid de soluționare a conflictelor pentru a evita costurile suplimentare pe termen lung și situațiile defavorabile în materie de răspundere.

3.7.

Comisia subliniază, pe bună dreptate, că investițiile publice pot și trebuie să genereze fonduri private. Comunicarea „REPowerEU” nu acoperă refinanțarea respectivelor fonduri publice. Eliminarea subvențiilor pentru resursele fosile ar fi o abordare pentru organizarea acesteia; impozitarea profiturilor excepționale, care își au originea în criza majoră a petrolului și gazelor și se reflectă în profituri suplimentare enorme, mai ales pentru marile companii petroliere, ar fi o altă abordare. CESE este preocupat de faptul că profiturile extrem de mari ale întreprinderilor energetice, pe de o parte, și acutizarea sărăciei energetice cauzate de exploziile prețurilor la energie, pe de altă parte, reprezintă explozivi sociali periculoși. CESE propune ca aceste profituri să fie reduse cu ajutorul taxelor și să fie transferate sub formă de compensație financiară consumatorilor de energie, de exemplu gospodăriile mai slabe din punct de vedere financiar sau întreprinderile mari consumatoare de energie, și să fie utilizate pentru extinderea producției de energie din surse regenerabile și a infrastructurii de rețea necesare, în special deoarece aceasta este deja discutată sau pusă în aplicare în unele state membre. CESE consideră că, pentru a nu descuraja întreprinderile energetice să investească în soluții cu emisii scăzute de dioxid de carbon, o astfel de impozitare ar trebui să fie definită cu multă sensibilitate. CESE solicită Comisiei să propună fără întârziere măsurile necesare.

3.8.

Rostul infrastructurii este înainte de toate ca ea să funcționeze, nu să transporte energie electrică din punctul A în punctul B ca scop în sine, generând astfel venituri în continuu. Evoluțiile din ultimul deceniu, provocările legate de extinderea rețelei, creșterea masivă a prețurilor la energie, pericolul atacurilor cibernetice și nu în ultimul rând războiul din Ucraina evidențiază clar miezul problemei, și anume întrebarea: sub controlul cui se vor afla în viitor infrastructurile esențiale, cum ar fi rețeaua energetică? Prin urmare, există un interes public major care, în mod logic, ar face necesară deținerea infrastructurii de către o autoritate publică care să îndeplinească o obligație de serviciu public și să elimine inegalitățile existente.

3.9.

CESE subliniază că „tranziția justă” nu se referă numai la finanțarea tranziției. Ea are drept obiectiv, de asemenea, să creeze condiții de muncă decente, locuri de muncă de calitate și securitate socială și să mențină competitivitatea întreprinderilor europene, necesitând măsuri specifice la toate nivelurile, îndeosebi la nivel regional. Alți factori-cheie pentru o tranziție justă sunt rolul activ și de organizare al sectorului public și garantarea participării democratice a partenerilor sociali la toate nivelurile.

3.10.

Rețeaua energetică face parte din infrastructurile critice. Defectarea sau afectarea acestor infrastructuri poate cauza probleme de aprovizionare devastatoare și poate pune în pericol siguranța publică. În Europa, în urma valului de liberalizare și privatizare din ultimele decenii, infrastructurile critice, cum ar fi transportul, serviciile de sănătate, sistemul financiar și siguranța publică – pentru a da doar câteva exemple – se regăsesc tot mai des în mâna unor actori privați. Această situație este problematică având în vedere că sectoarele sunt interconectate, iar vulnerabilitatea unui sector reduce sau chiar împiedică performanța altor infrastructuri critice (efect în cascadă). Pe de o parte, aceste dependențe reciproce sunt greu de evaluat și, pe de altă parte, asigurarea performanței acestor sectoare este o obligație din perspectiva interesului general. Mai ales în cazul unor întreruperi pe piață sau în caz de dezastre, este esențial ca la aceste infrastructuri să aibă acces entitățile publice de coordonare cu drept de control, pentru a se putea asigura o reziliență coordonată geografic. Aceste riscuri sunt deosebit de mari în cazul energiei electrice, fără de care funcționarea unei civilizații avansate a secolului 21 este practic de neconceput, iar întreruperile generalizate ar duce la destrămarea societății în ansamblu.

3.11.

Având în vedere că pentru aproximativ 40 % din consumul de energie din Europa sunt responsabile clădirile, este esențial, mai ales pentru tranziția energetică și sporirea eficienței energetice în domeniul locuințelor, să existe o combinație inteligentă de noi tehnologii, măsuri de renovare eficace și măsuri de promovare a unor modele noi de participare civică. Directiva privind piața internă a energiei electrice promovează această participare a consumatorilor la producția de energie electrică din surse regenerabile și constituie o bază importantă pentru acceptarea producției de energie descentralizate. În acest context este importantă armonizarea în întregul spațiu european, pentru ca un număr cât mai mare de gospodării din Europa să poată participa la tranziția energetică. Concepte precum partajarea energiei și energia produsă de cetățeni, în general, deschid perspective semnificative de utilizare a rețelelor energetice pentru aprovizionarea la scară mică și orientată în funcție de necesități, prin care se reduce presiunea asupra rețelelor.

3.12.

CESE își reiterează poziția potrivit căreia obiectivul este de a reduce cât mai mult posibil emisiile la cele mai mici costuri socioeconomice posibile. CESE recomandă combinarea instrumentelor compatibile cu o piață bine reglementată și cu măsuri de reglementare, atunci când este necesar, inclusiv a unor instrumente financiare sprijinite de cadrul financiar multianual și NextGenerationEU, pentru a contribui la un mediu energetic mai eficient. Un lucru trebuie însă să fie clar: acolo unde o analiză atentă indică în mod cert un eșec al pieței existent sau iminent, autoritățile publice trebuie să ofere sprijin, de exemplu prin investiții sau prin intervenții pe piață.

4.   Observații specifice

4.1.

Investițiile în infrastructura energetică vizează să impulsioneze în mod rapid, eficient și puțin costisitor securitatea aprovizionării cu energie și dezvoltarea energiei din surse regenerabile în interesul consumatorilor și al economiei. În acest context se pune o întrebare fundamentală: sub controlul cui se vor afla în viitor infrastructurile esențiale, cum ar fi rețeaua energetică și infrastructura de stocare? De la începutul liberalizării, evoluția investițiilor întreprinderilor din domeniul energiei electrice este în declin. Această diminuare a investițiilor – în rețea și în producție – a condus la blocaje de aprovizionare și frânează utilizarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile.

4.2.

Din perspectivă comercială, se pune întrebarea de ce o rețea energetică interesantă pentru investitori, fiind o investiție fiabilă, nu ar fi interesantă și pentru stat. Dacă s-ar afla în proprietatea publică, dividendele distribuite anual de societățile private ar putea fi reinvestite în interesul public, reducându-se astfel presiunea asupra bugetelor publice, nu în ultimul rând pentru că, așa cum s-a dovedit deja în cazul unor privatizări parțiale din trecut, fie numai și din motive financiare, proprietatea publică ar fi fost decizia mai înțeleaptă. Unele state membre folosesc deja structuri publice sau parțial publice. În același timp se poate constata o tendință spre remunicipalizare. Aspectul avantajelor și dezavantajelor proprietății publice și private și/sau al finanțării private a infrastructurii energetice pentru o piață a energiei funcțională este fără îndoială important și ar trebui analizat în cadrul evaluării planificate de Comisie a opțiunilor de optimizare a structurii pieței energiei. Rezultatele unei astfel de analize pot servi drept instrument decizional valoros pentru statele membre, care sunt responsabile pentru luarea deciziilor cu privire la proprietatea publică sau privată asupra infrastructurilor energetice.

4.3.

Pe acest fond, aprovizionarea locală și regională cu energie și remunicipalizarea serviciilor de utilități – corelată mai ales cu strategii de descentralizare – devin tot mai importante. În acest context, investițiile publice au un rol esențial pentru producția descentralizată de energie la nivelul municipalităților. Ar trebui analizate și alte oportunitățile de finanțare, cum ar fi punerea la dispoziție directă a mijloacelor financiare prin intermediul unor fonduri. Acoperișurile clădirilor publice sunt foarte potrivite pentru a aproviziona cu energie solară la prețuri avantajoase cartiere întregi.

4.4.

În anumite state membre sunt oferite stimulente financiare pentru a forța dezvoltarea sistemelor fotovoltaice. Austria, Belgia, Lituania, Luxemburg și Spania solicită printr-o notă adresată Comisiei ca, în anumite condiții, clădirile administrative, supermarketurile, acoperișurile-terasă și instalațiile industriale să fie echipate obligatoriu cu instalații fotovoltaice. Și în cazul clădirilor noi sau renovate, instalațiile fotovoltaice ar trebui să devină norma. Aceste state solicită Comisiei să pună la dispoziție mai multe fonduri din bugetul UE pentru dezvoltarea acestor instalații. CESE apreciază drept pozitivă această idee și solicită Comisiei să efectueze o analiză privind investițiile, reglementările și măsurile însoțitoare, cum sunt cercetarea și dezvoltarea, necesare pentru impulsionarea utilizării sporite de instalații fotovoltaice și a producției în UE.

4.5.

Referitor la rolul de bun social al energiei, CESE reamintește de punerea în aplicare a valorilor comune ale Uniunii în ceea ce privește serviciile de interes economic general în sensul articolului 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum sunt menționate în Protocolul nr. 26 la TUE și TFUE privind serviciile de interes general. Astfel se poate asigura un plus de eficiență și accesibilitate financiară și se poate împiedica eșecul pieței.

4.6.

Criza energetică actuală evidențiază importanța majoră a energiei ca bun relevant pentru societate. Pe lângă păstrarea locurilor de muncă de calitate și a gradului de ocupare a forței de muncă, este limpede că aspectele sociale și aspectele de mediu sunt corelate. Proprietatea publică poate asigura controlul democratic, investiții publice, securitatea aprovizionării cu energie și o partajare justă a costurilor pentru transformarea industriei energetice pe baza surselor regenerabile de energie.

4.7.

Pentru evitarea investițiilor greșite și nerentabile, trebuie eliminate rapid actualele neclarități și contradicții cu privire la structurile importante ale noului sistem energetic, arhitectura pieței, rolurile și regulile de la nivelul pieței și să se aibă cu precădere în vedere efectele sociale asupra lucrătorilor și a consumatorilor. Un rol central în acest sens îl joacă distribuția echitabilă a poverii investițiilor, precum și a eventualelor câștiguri. Printre cele mai importante aspecte care trebuie abordate se numără și modul în care se pot asigura necesarul de investiții și rentabilitatea, astfel încât să se garanteze pe termen lung o piață a energiei care funcționează optim. CESE ia notă de concluziile studiului ACER și de Comunicarea privind piețele energiei electrice și gazelor în acest sens și salută intenția Comisiei de a evalua piața energiei electrice.

4.8.

Un aspect important pe parcursul tranziției energetice va fi reprezentat de coordonarea și organizarea dintre importatori, operatorii de rețea regionali, comunitățile de energie ale cetățenilor, autoconsumatori și comunitățile de energie care își folosesc energia electrică la fața locului, întreprinderile de stocare și furnizori.

---

(1)  Aceasta este concluzia la care a ajuns Eurelectric, o organizație interprofesională din domeniul energiei electrice.

(2)  Planul REPowerEU, COM(2022) 230 final.

(3)  Aceasta este concluzia la care a ajuns Eurelectric, o organizație interprofesională din domeniul energiei electrice.

(4)  Avizul CESE pe tema prețurilor energiei (JO C 275, 18.7.2022, p. 80).

(5)  A Decarbonised, Affordable and Democratic Energy System for Europe („Un sistem energetic decarbonizat, accesibil și democratic pentru Europa”).

https://www.epsu.org/sites/default/files/article/files/Going%20Public_EPSU-PSIRU%20Report%202019%20-%20EN.pdf

(6)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind redefinirea cadrului bugetar al UE pentru o redresare durabilă și o tranziție justă” (JO C 105, 4.3.2022, p. 11).

(7)  BEI (2006). Ex ante construction costs in the European road sector: a comparison of public-private partnerships and traditional public procurement. Economic and Financial Report 2006/01 („Costurile de construcție ex ante în sectorul rutier european: o comparație între parteneriatele public-privat și achizițiile publice tradiționale. Raportul economic și financiar 2006/01”), Blanc-Brude, F., Goldsmith, H., și Välilä, T., https://www.eib.org/attachments/efs/efr_2006_v01_en.pdf