27.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 59/1

(1)

La 27 noiembrie 2000, prin Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 (2), Consiliul a impus taxe antidumping definitive la importurile anumitor tipuri de polietilen tereftalat („PET”) originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda („țările în cauză”). Măsurile impuse s-au bazat pe o anchetă antidumping („ancheta inițială”) deschisă în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază.

(2)

La 13 august 2004, prin Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 (3), Consiliul a impus taxe antidumping definitive la importurile anumitor tipuri de PET originare din Australia și Republica Populară Chineză („RPC”) și a încheiat procedura privind importurile de PET originare din Pakistan.

(3)

Modificările la Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 au rezultat fie în urma anchetelor de reexaminare deschise în temeiul articolului 11 alineatele (3) și (4) din regulamentul de bază, fie în urma acceptării angajamentelor de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din acesta.

(4)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (4), la 30 august 2005, Comisia a primit o cerere de reexaminare a măsurilor în vigoare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază („reexaminare în temeiul expirării măsurilor”) și de reexaminare parțială a măsurilor impuse pentru importurile din Taiwan și pentru importurile de la trei producători-exportatori din Republica Coreea, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază („reexaminare intermediară parțială”).

(5)

Cererea a fost înaintată de către Comitetul pentru polietilen tereftalat din cadrul Plastics Europe („solicitantul”) în numele producătorilor reprezentând o proporție majoritară, în acest caz peste 90 % din producția totală de PET a Comunității.

(6)

Cererea de reexaminare în temeiul expirării măsurilor s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar putea să aibă ca rezultat continuarea sau reapariția dumpingului și prejudicierea industriei comunitare.

(7)

Cererea pentru reexaminarea intermediară parțială a măsurilor pentru importurile din Taiwan și importurile originare de la trei producători-exportatori din Republica Coreea (Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd., SK Chemicals Co. Ltd. și KP Chemical Corp.) s-a bazat pe faptul că nivelul măsurilor nu a fost suficient pentru a contracara dumpingul cauzator de prejudicii.

(8)

După ce a determinat, în urma consultării Comitetului consultativ, că există suficiente dovezi pentru inițierea celor două reexaminări, în temeiul articolului 11 alineatul (2) și al articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a inițiat aceste reexaminări la 1 decembrie 2005 (5).

(9)

Un aviz cu privire la domeniul de aplicare a reexaminării intermediare a fost publicat în Jurnalul Oficial la 2 iunie 2006 (6), precizând faptul că domeniul de aplicare a reexaminării intermediare include, de asemenea, toate societățile afiliate.

(10)

La 1 decembrie 2005, Comisia a inițiat, de asemenea, o reexaminare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 al Consiliului (7) privind măsurile compensatorii în vigoare pentru importurile de PET originare din India.

(11)

Comisia a comunicat în mod oficial producătorilor-exportatori, reprezentanților țărilor exportatoare, importatorilor, producătorilor din Comunitate, consumatorilor și solicitantului deschiderea reexaminării în temeiul expirării măsurilor și a reexaminării intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere. Tuturor părților interesate, care au solicitat și au demonstrat că există motive speciale care justifică să fie ascultate, li s-a acordat aceasta.

(12)

Având în vedere numărul aparent mare de producători-exportatori indieni, indonezieni, coreeni și taiwanezi, precum și de producători și importatori din Comunitate enumerați în cererea pentru reexaminarea în temeiul expirării măsurilor, precum și numărul de producători-exportatori taiwanezi enumerați în cererea pentru reexaminarea intermediară, s-a considerat adecvat, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se analizeze dacă trebuie utilizată eșantionarea. Pentru a da Comisiei posibilitatea de a decide dacă selectarea unui eșantion ar fi necesară și, în caz afirmativ, de a selecta un eșantion, părților de mai sus li s-a solicitat, în temeiul articolului 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminărilor și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(13)

După examinarea informațiilor prezentate, dat fiind numărul mic de producători-exportatori din India, Indonezia, Republica Coreea și Taiwan care s-au arătat dispuși să coopereze, s-a decis că eșantionarea nu este necesară în ceea ce privește producătorii-exportatori din aceste patru țări.

(14)

După examinarea informațiilor prezentate de producătorii și importatorii din Comunitate și ținând cont de faptul că numărul acestora nu a fost excesiv, s-a decis includerea tuturor și că eșantionarea nu a fost necesară.

(15)

În consecință, au fost trimise chestionare tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din țările în cauză, importatorilor, furnizorilor, producătorilor și utilizatorilor comunitari.

(16)

Răspunsuri la chestionare s-au primit de la:

S-a descoperit, de asemenea, că un producător-exportator indonezian necooperant și-a schimbat denumirea de la data publicării măsurilor în vigoare. Este vorba despre P.T. Bakrie Kasei Corp., devenit P.T. Mitsubishi Chemical Indonesia.

(17)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru analiză și a întreprins vizite de verificare la sediul următoarelor companii:

(18)

Investigarea cu privire la probabilitatea continuării și/sau reapariției dumpingului și a prejudicierii pentru reexaminarea în temeiul expirării măsurilor a acoperit perioada 1 octombrie 2004-30 septembrie 2005 („PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a acoperit perioada de la 1 ianuarie 2002 până la sfârșitul PAR („perioada luată în considerare”). Perioada de anchetă pentru reexaminarea intermediară parțială în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază privind importurile din Taiwan și de la trei producători-exportatori din Republica Coreea este aceeași cu cea din reexaminarea în temeiul expirării măsurilor.

(19)

Produsul vizat este același ca și în ancheta inițială, adică PET cu un indice de viscozitate de 78 ml/g sau mai mare, conform Standardului ISO 1628-5 originar din țările implicate. Este clasificat în prezent cu codul NC 3907 60 20.

(20)

Similar anchetei inițiale și anchetei de reexaminare, s-a constatat că produsul vizat, PET produs și vândut pe piețele naționale în țările în cauză și PET produs și vândut de către producătorii din Comunitate, prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și au aceleași întrebuințări. În consecință, aceste produse sunt considerate ca fiind produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(21)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă dumpingul se practică în prezent și dacă încetarea măsurilor ar putea probabil favoriza continuarea dumpingului.

(22)

Metodologia generală expusă mai jos s-a aplicat tuturor producătorilor-exportatori din țările implicate și este aceeași ca în ancheta inițială. Astfel, prezentarea constatărilor de dumping pentru fiecare dintre țările implicate descrie doar ceea ce este caracteristic fiecărei țări exportatoare.

(23)

Pentru determinarea valorii normale, s-a stabilit mai întâi, pentru fiecare producător-exportator, dacă vânzările totale pe piața internă ale produsului vizat sunt reprezentative în raport cu vânzările totale de produse exportate în Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările pe piața internă sunt considerate reprezentative atunci când volumul total de vânzări pe piața internă pentru fiecare producător-exportator este de cel puțin 5 % din volumul total de vânzări de produse exportate în Comunitate.

(24)

Ulterior, s-au identificat acele tipuri de produs vizate vândute pe piața internă de către producătorii-exportatori, cu vânzări interne globale reprezentative, care sunt identice sau direct comparabile cu tipurile de produse vândute la export către Comunitate.

(25)

Pentru fiecare tip vândut de producătorii-exportatori pe piețele lor naționale și găsit a fi direct comparabil cu tipurile de PET vândute la export către Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne sunt suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de PET au fost considerate suficient de reprezentative atunci când volumul total de vânzări interne ale acelui tip pe durata PAR a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total de vânzări ale tipului comparabil de PET exportat către Comunitate.

(26)

De asemenea, s-a analizat dacă vânzările interne pentru fiecare tip de PET pot fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Acest fapt s-a realizat prin stabilirea, pentru fiecare producător-exportator din țările implicate, a proporției de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața națională, a fiecărui tip exportat din produsul vizat pe piața internă pe durata perioadei de desfășurare a anchetei.

(27)

În cazurile în care a fost necesară calcularea valorilor normale, acestea au fost calculate în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, adică pe baza costului de fabricație a tipului vizat, la care s-au adăugat o sumă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale (SG&A) și o marjă de profit. Suma SG&A a fost suportată de producătorul-exportator pentru produsul similar, și suma reprezentând profitul a fost asimilată cu profitul mediu realizat de către producătorul-exportator la vânzarea produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(28)

În toate cazurile în care produsul vizat a fost exportat către clienți independenți din Comunitate, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(29)

În cazurile în care vânzările au fost intermediate de către un importator asociat sau de către un comerciant, prețul de export a fost construit pe baza prețurilor de revânzare ale respectivului importator asociat către clienți independenți. S-au adus modificări pentru toate costurile suportate între importare și revânzare, inclusiv costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și o marjă de profit rezonabilă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Marja de profit adecvată a fost stabilită pe baza informațiilor furnizate de comercianți/importatori cooperanți independenți, care operează pe piața din Comunitate.

(30)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe o bază franco uzină. În scopul asigurării unei comparații corecte între valoarea normală și prețul de export, se ține seama, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețul și comparabilitatea prețului în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Ajustări adecvate au fost admise în toate cazurile în care au fost considerate rezonabile, exacte și susținute de elemente de probă.

(31)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, s-a calculat o marjă de dumping pentru fiecare producător-exportator cooperant, prin compararea mediei ponderate a valorii normale cu media ponderată a prețului de export.

(32)

Pentru acele țări în care s-a constatat că nivelul de cooperare este unul ridicat (peste 80 % din totalul volumurilor importate în Comunitate pe durata PAR) și unde nu a existat niciun motiv să se presupună că vreun producător-exportator nu ar dori să coopereze, marja de dumping restantă a fost fixată la nivelul producătorului-exportator cooperant cu marja de dumping cea mai mare, pentru a asigura eficacitatea măsurilor.

(33)

Pentru acele țări în care s-a constatat că nivelul de cooperare este unul scăzut (mai puțin de 80 % din totalul volumurilor importate în Comunitate pe durata PAR), marja de dumping reziduală a fost determinată în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, adică pe baza datelor disponibile.

(34)

Trei din cinci producători-exportatori cunoscuți au cooperat la anchetă. Cele două companii necooperante reprezintă peste 80 % din totalul producției de PET din India și aproximativ 25 % din exporturile Indiei către Comunitate. Cuantumul exporturilor din India către Comunitate raportat la consumul din Comunitate s-a ridicat la 0,3 % în PAR. Doi dintre cei trei exportatori cooperanți mențin angajamentele de preț referitor la exporturile lor de PET către Comunitate, care au fost încheiate în conformitate cu ancheta inițială.

(35)

În ceea ce privește două companii cooperante, s-a descoperit că prețurile lor de export către Comunitate sunt în conformitate cu prețurile minime fixate prin angajamente. Aceste prețuri le-au depășit în mod evident pe cele pentru vânzarea pe piețele din țările terțe. Ultimele vânzări au fost realizate în cantități mult mai mari decât exporturile către Comunitate. Acest fapt indică faptul că prețurile practicate față de clienții din Comunitate nu reflectă evoluția normală a prețurilor în cazul întreprinzătorilor indieni.

(36)

În ceea ce privește exporturile către Comunitate, s-a descoperit că marjele de dumping ale celor trei producători-exportatori cooperanțicooperanți sunt cuprinse într-un interval mergând de la absența dumpingului până la 17 %. Trebuie remarcat faptul că producătorul-exportator fără dumping are un angajament de preț, iar volumul exporturilor sale către Comunitate este foarte mic (sub 10 %) raportat la exporturile către țările terțe. În ancheta inițială, inclusiv în controalele ulterioare, marjele de dumping s-au situat între 14,7 % și 51,5 % (8). Cu toate acestea, cum cantitățile importate erau într-adevăr foarte mici, analiza se concentrează pe probabilitatea reapariției dumpingului.

(37)

Ancheta a stabilit că existau cinci producători de PET în Indonezia pe durata PAR. Astfel cum se precizează la considerentul 16, trei companii au prezentat răspunsuri complete la chestionar, dar numai două companii au acceptat vizite de verificare la sediul lor. Fiind astfel imposibil de verificat corectitudinea datelor furnizate de compania terță în răspunsul la chestionar, această companie nu a cooperat în mod adecvat la anchetă în sensul articolului 18 din regulamentul de bază. Compania a fost informată în consecință și a avut ocazia de a obiecta față de această constatare.

(38)

Una dintre companiile cooperante avea un volum foarte mic al vânzărilor pe piața UE, dar acestea erau livrate unui singur utilizator specialist din sectorul medical. În consecință, s-a considerat că nici volumul, nici prețul unitar al acestor vânzări nu sunt reprezentative. Cu excepția acestui foarte mic volum, nu s-au înregistrat în Eurostat alte vânzări pe piața UE originare din Indonezia.

(39)

Având în vedere că cele două companii cooperante nu au realizat vînzări reprezentative pe piața UE în PAR, iar statisticile de import din Eurostat au indicat faptul că nu mai sunt și alte importuri din Indonezia, nu s-a putut stabili nicio marjă de dumping.

(40)

Doi producători de PET din Malaezia au cooperat la anchetă. Doar unul dintre ei avea exporturi către Comunitate, reprezentând 100 % din totalul exporturilor de PET din Malaezia către Comunitate. Importurile totale de produs vizat din Malaezia erau mici, adică în jur de 2 000-4 000 de tone comparativ cu piața comunitară în ansamblu.

(41)

Pentru producătorul-exportator cu exporturi către Comunitate în PAR, vânzările interne ale produsului similar erau reprezentative. Valoarea normală era bazată pe prețurile plătite sau plătibile, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărătorii independenți din Malaezia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(42)

Ancheta a arătat că a fost subestimat costul de fabricație raportat de companie, deoarece costurile globale ale fabricii (inclusiv deprecierea, cheltuielile cu chiria, salariile și întreținerea) suportate realmente pe durata PAR au fost reclasificate în cheltuieli SG&A. Compania a susținut că această practică a fost creată pentru a reflecta rata scăzută a capacității de utilizare a facilităților de producție. Cu toate acestea, costurile efective suportate includ și costurile reclasificate ale fabricii. Faptul că compania a operat la doar o fracțiune din capacitatea totală de producție nu înseamnă că nu sunt suportate costurile provenite din astfel de facilități. Într-adevăr, astfel de costuri au fost consemnate în registrele contabile ale companiei și, având în vedere că erau direct legate de producția produsului similar, a trebuit să se practice o corectare a costului de fabricație raportat.

(43)

Pentru același producător-exportator, prețurile de export au fost stabilite pe baza prețurilor efectiv plătite de către clienți independenți din Comunitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(44)

Pentru a asigura o comparație corectă, s-a ținut seama de diferențele în costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare, precum și costurile anexe și de credit, în cazurile în care au fost aplicabile și justificate.

(45)

Pentru a calcula marja de dumping, media ponderată a valorilor normale a fost comparată cu media ponderată a prețului de export către Comunitate pentru produsul vizat.

(46)

Această comparație a indicat existența dumpingului la aproximativ 5 % pentru unicul producător-exportator care exporta către Comunitate în PAR. Cu toate acestea, cum cantitățile importate erau într-adevăr foarte mici, analiza se concentrează în principal pe probabilitatea reapariției dumpingului.

(47)

Trebuie amintit faptul că, în ceea ce privește Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd., SK Chemicals Co. Ltd. și KP Chemicals Corp., reexaminarea intermediară a fost limitată la dumping. De la aceste trei societăți s-au primit răspunsuri complete la chestionar.

(48)

În plus, societățile asociate cu unul dintre producătorii-exportatori menționați mai sus s-au făcut, de asemenea, cunoscute. Astfel, s-au primit răspunsuri la chestionar și de la producătorii-exportatori Honam Petrochemicals și Huvis Corp.

(49)

Înaintea anchetei realizate la fața locului, Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd. a înștiințat Comisia cu privire la decizia sa de a înceta producția de PET în Republica Coreea. În consecință, compania a decis să anuleze vizita de verificare planificată. Cum această companie nu a reușit să coopereze în sensul articolului 18 din regulamentul de bază, trebuie să fie supusă marjei de dumping restante.

(50)

Potrivit solicitării, există zece producători în Republica Coreea care au capacitatea de a produce PET. Din acești zece producători, cinci (inclusiv Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd.) s-au făcut cunoscuți Comisiei și i-au prezentat acesteia răspunsuri la chestionar. Din ceilalți cinci producători necooperanți, unul a cooperat cu Comisia la ancheta inițială.

(51)

Volumurile de export ale celor patru producători-exportatori cooperanți, plus cantitățile neverificate exportate de Daehan Synthetic Fiber Co. Ltd., au reprezentat aproape 100 % din totalul de exporturi coreene pe durata PAR din Republica Coreea către Comunitate, după cum s-a înregistrat în Eurostat.

(52)

După cum reiese din considerentele (16) și (17), cei patru producători-exportatori cooperanți care au cooperat în totalitate la anchetă au fost următorii:

(53)

Pentru a evita orice eludare pe viitor, marjele de dumping au fost calculate la nivelul unui întreg grup.

(54)

Pentru toate tipurile de PET exportate de producătorii-exportatori coreeni, a fost posibilă stabilirea valorii normale pe baza prețurilor plătite și plătibile în cadrul operațiunilor comerciale normale de către clienți independenți pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(55)

Doi dintre producătorii-exportatori coreeni au realizat vânzări la export către Comunitate direct unor clienți independenți, prin societăți asociate stabilite în Republica Coreea și prin importatori asociați stabiliți în Comunitate. Prin urmare, în situația din urmă, s-a stabilit un preț de export calculat, în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(56)

S-au acordat indemnizații pentru diferențe în taxele de transport, asigurare, manipulare, impozite pe comisioane, credit, ambalare, taxe vamale (sistem drawback) și taxe bancare în cazurile unde au fost justificate și susținute prin dovezi corespunzătoare.

(57)

Doi dintre producătorii-exportatori coreeni au înaintat o cerere pentru sistemul drawback pe motiv că taxele de import au fost suportate de produsul similar când acesta a fost destinat consumului în țara exportatoare, dar au fost rambursate când produsul a fost vândut pentru export către Comunitate. În ambele cazuri, suma cerută s-a constatat a fi mai mare decât volumul taxelor suportate de produsul similar pe piața internă și astfel reducerile au fost adaptate în mod corespunzător. Metodologia folosită în prezenta anchetă a fost compatibilă cu condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, întrucât a reflectat cu exactitate nivelul real de import pentru taxele suportate de produsul similar.

(58)

În plus, ambii producători-exportatori au solicitat costuri de credit pe baza perioadei reale de credit luate de clienți în sistemul de plată „cont deschis” folosit pe piața coreeană internă. S-a constatat că într-un astfel de sistem, în general, producătorii-exportatori nu au admis de fapt perioade specifice de credit și, de asemenea, perioadele de credit luate nu au putut fi determinate cu exactitate, deoarece recipisele nu aveau facturi corespunzătoare. În aceste condiții, respectivele reduceri nu au putut fi acordate.

(59)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, media ponderată a valorilor normale pentru fiecare tip de produs vizat exportat către Comunitate a fost comparată cu media ponderată a prețului de export pentru fiecare tip de produs vizat.

(60)

Comparația a indicat existența dumpingului de minimis pentru producătorii-exportatori care au exportat către Comunitate în PAR.

(61)

Doi din patru producători-exportatori cunoscuți au cooperat la anchetă. Cele două companii cooperante reprezintă peste 80 % din producția totală de PET din Taiwan și 99 % din totalul exporturilor către Comunitate. Cuantumul exporturilor din Taiwan către Comunitate, raportat la consumul din Comunitate, s-a ridicat la 1,2 % în ceea ce privește PAR.

(62)

Un al treilea producător-exportator taiwanez a completat, inițial, un răspuns la chestionar, dar a încetat apoi cooperarea înaintea verificării realizate la fața locului. Faptul că respectiva companie nu a permis oficialilor Comisiei să verifice pe loc răspunsul la chestionar echivalează cu lipsa de cooperare la anchetă. În virtutea articolului 18 din regulamentul de bază, această companie trebuie să fie supusă marjei de dumping reziduale.

(63)

Pentru toate tipurile de PET exportate de producătorii taiwanezi exportatori, a fost posibilă stabilirea valorilor normale pe baza prețurilor plătite sau plătibile în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către clienți independenți, pe piața internă, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(64)

Ambii producători-exportatori cooperanți taiwanezi au realizat vânzări la export direct către cumpărători independenți din cadrul Comunității. Prețurile de export au putut fi evaluate pe baza prețurilor plătite sau plătibile de către acești cumpărători conform articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(65)

S-au acordat reduceri pentru diferențe în taxele de transport, asigurare, manipulare, credit, ambalare și taxe bancare.

(66)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, media ponderată a valorilor normale pentru fiecare dintre produsele vizate exportate în Comunitate a fost comparată cu media ponderată a prețului de export pentru fiecare tip corespunzător de produs vizat.

(67)

Pe baza unei astfel de comparații, marja de dumping rezultată a fost mai mică decât marja de minimis în cazul Far Eastern Textile. În cazul Shinkong, marja de dumping s-a ridicat la 6,5 %. Cu toate acestea, în cazul Far Eastern Textile, ancheta a arătat că, prin compararea mediei ponderate a valorii normale cu media ponderată a prețurilor de export, nu s-a reflectat în întregime nivelul de dumping practicat. Într-adevăr, ancheta a arătat că volumuri importante (aproximativ 25 % din toate exporturile în Comunitate) erau comercializate la prețuri extrem de mici și erau concentrate pe un singur client. În plus, exporturile către toate destinațiile din cadrul Comunității erau făcute la prețuri reduse în mod semnificativ pe durata ultimelor patru luni din PAR, în comparație cu primele opt luni din PAR. Prin urmare, era necesară aplicarea unei alte metodologii de comparație. O diferență importantă a fost descoperită între marjele de dumping rezultate dintr-o comparație medie-cu-medie și comparația tranzacție-cu-medie. În ceea ce privește comparația tranzacție-cu-tranzacție, s-a dovedit a nu fi o metodă alternativă potrivită pentru comparație, deoarece procesul de selectare a tranzacțiilor individuale pentru a face o astfel de comparație a fost considerat arbitrar în acest caz. Astfel, o comparație pe baza raportului tranzacție-cu-medie a fost realizată în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază. Prin urmare, a existat un model clar al exporturilor realizate în funcție de client și de timp.

(68)

Pe această bază, marja de dumping rezultată din comparația tranzacție-cu-media este luată în calcul în vederea analizei ulterioare asupra continuării dumpingului. În cazul Shinkong, diferența dintre marjele de dumping calculată în conformitate cu cele două metodologii nu a fost semnificativă și nu a fost găsit niciun model. Astfel, marja de dumping rezultată în urma comparației medie-cu-medie trebuie luată în considerare pentru acea companie.

(69)

Ulterior, marjele de dumping stabilite pentru cei doi producători-exportatori cooperanți sunt după cum urmează:

Atunci când sunt exprimate specific, aceste marje procentuale corespund următoarelor taxe specifice:

Taxa restantă trebuie să se bazeze pe taxa restantă aplicabilă în prezent pentru Taiwan, dat fiind faptul că nu s-a găsit nicio modificare a circumstanțelor în acest sens. Aceasta se ridică la 143,4 EUR/tonă.

(70)

În ceea ce privește cele două companii care nu au cooperat la investigație, se consideră că informațiile disponibile trebuie să fie aplicate în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. De fapt, acestor companii trebuie să li se aloce taxa reziduală.

(71)

Un singur producător thailandez de PET a cooperat în timpul investigației și nu a realizat exporturi către Comunitate pe durata PAR. Potrivit Eurostat, volumul importurilor originare din Thailanda a fost neglijabil pe perioada PAR. Cu toate acestea, se știe că existau cel puțin alți trei producători de PET în Thailanda pe durata PAR, care nu au cooperat la anchetă.

(72)

În absența exporturilor de PET către Comunitate de la singurul producător cooperant, nu a putut fi efectuat niciun calcul al dumpingului pentru respectivul producător.

(73)

Pentru a stabili dacă dumpingul ar putea reîncepe în cazul în care măsurile ar fi abrogate, s-a analizat evoluția prețurilor la producătorii-exportatori cooperanți pe alte piețe de export și producția lor, capacitatea și stocurile. Analiza s-a bazat pe informațiile disponibile, adică informațiile furnizate și verificate în răspunsurile la chestionar ale producătorilor cooperanți menționați la secțiunea A.4. A fost efectuată, de asemenea, o analiză referitoare la evoluția prețurilor, producția și capacitatea de producție la alți producători-exportatori din țările vizate de aceste măsuri. Această analiză s-a bazat pe datele studiilor de piață furnizate de industria comunitară și producătorii-exportatori, statisticile Eurostat pentru importuri și, atunci când au fost disponibile, statisticile de export din țările vizate.

(74)

Scenariul cel mai probabil cu privire la ceea ce s-ar întâmpla dacă măsurile s-ar abroga s-a bazat pe:

(75)

Prețurile Comunității au fost în general mai scăzute decât prețurile de pe piața internă din India. Este posibil ca exporturile să fie făcute la prețuri cel puțin ușor mai mici decât prețurile curente din cadrul Comunității. În cazul abrogării măsurilor, este posibil ca exporturile către Comunitate să fie făcute la prețuri de dumping în condițiile menținerii aceluiași nivel al prețurilor.

(76)

Prețurile de export din India către țările terțe au fost în general mai scăzute decât prețurile de pe piața sa internă. Această diferență de preț s-a ridicat la 24 % din nivelul prețului de export. Acest lucru indică faptul că exporturile către Comunitate ar putea fi făcute la aceleași prețuri de dumping în cazul abrogării măsurilor. Marjele constatate sunt într-adevăr mai mari decât nivelul actual al dumpingului către CE constatat după metoda descrisă mai sus. Remarcăm că: (1) acest nivel curent al dumpingului constatat pentru CE a fost stabilit pe baza unor volumuri reduse la export și că (2) unele dintre aceste exporturi au fost făcute în condițiile adoptării unui preț care a avut un efect corector asupra nivelului prețurilor de export. Astfel, în cazul abrogării măsurilor, este probabil ca marja de dumping să fie chiar mai mare.

(77)

Prețurile de export din India către țările terțe au fost în general sub nivelul prețurilor din cadrul Comunității. Prin urmare, este posibil ca, în cazul abrogării măsurilor, exportatorii indieni să exporte PET în cantități mai mari către Comunitate și la prețuri apropiate de cele practicate pentru țările terțe pe durata PAR. Prin urmare, este posibil ca dumpingul stabilit referitor la exporturile către Comunitate pentru PAR să se amplifice, în cazul în care măsurile s-ar abroga.

(78)

În ceea ce privește capacitățile disponibile, reamintim faptul că cei doi producători indieni mai importanți nu au cooperat la realizarea investigației. S-a constatat totuși că, în ansamblu, capacitățile lor se ridicau la aproximativ 23 % din consumul Comunității pe durata PAR. Pe baza informațiilor disponibile, partea rămasă neutilizată din capacitățile lor este substanțială, atingând între 80 000 și 130 000 de tone. În plus, cei trei producători cooperanți dispun, la rândul lor, de unele capacități neutilizate. În concluzie, există o rezervă de capacități substanțiale disponibile în India. Piața indiană se caracterizează, de asemenea, printr-un exces de ofertă. În acest context, în cazul abrogării măsurilor, producătorii ar putea alege să redirecționeze spre Comunitate cantitățile în exces, în continuu și din ce în ce mai mult, la prețuri de dumping.

(79)

Se pare că, în cazul abrogării măsurilor, capacitățile neutilizate vor fi direcționate, probabil, către Comunitate. Date fiind raporturile de preț, în special raportul de preț între prețurile din cadrul Comunității și prețurile din India, este posibil ca astfel de exporturi către Comunitate să fie făcute la prețuri de dumping.

(80)

Prețurile din cadrul Comunității au fost în general mai mari decât cele atinse pe piața internă de către cei doi producători-exportatori cooperanți din Indonezia. Aceasta poate sugera că, pentru producătorii-exportatori indonezieni, orientarea vânzărilor către Comunitate ar reprezenta o alternativă atractivă în cazul abrogării măsurilor antidumping.

(81)

Pentru Polypet, care a operat în pierdere pe toate piețele, prețurile interne nu au fost privite ca fiind fiabile și astfel a trebuit să se calculeze o valoare normală bazată pe costurile sale de producție și un profit normal. La realizarea calculelor s-a folosit o marjă de profit de 7 %, echivalentă cu marja utilizată în ancheta inițială. O diferență de preț de 25,0 % a fost identificată între această valoare normală construită și prețurile de export către țările terțe. Faptul că prețurile de export erau mai mici decât valoarea normală în această măsură sugerează o probabilitate a reapariției dumpingului pe piața comunitară, în cazul abrogării măsurilor.

(82)

Petnesia opera în jurul pragului rentabilității pe durata PAR, prin urmare, valoarea normală a fost calculată atât pe baza vânzărilor interne, cât și a valorii normale calculate prin aceeași metodă ca cea descrisă mai sus în cazul Polypet. Diferența dintre valorile normale și prețul de export către țările terțe a fost între 5-10 % (în cazul acestor metode). Faptul că prețurile de export au fost mai scăzute decât valoarea normală în această măsură sugerează probabilitatea reapariției dumpingului pe piața comunitară, în cazul abrogării măsurilor.

(83)

Prețurile de vânzare ale producătorilor din cadrul Comunității pentru vânzarea în UE au fost stabilite la 1 058 EUR pe durata PAR. În aceeași perioadă, prețurile de vânzare ale exportatorilor indonezieni erau de 911 EUR către piețele țărilor terțe. Prin urmare, vânzările pe piața UE erau cu 16 % mai ridicate pe piața UE decât pe alte piețe. Aceasta sugerează că, pentru producătorii-exportatori indonezieni, reorientarea vânzărilor către Comunitate ar reprezenta o alternativă atractivă în cazul abrogării măsurilor antidumping.

(84)

Așa cum a fost menționat mai sus, cinci producători operau în Indonezia pe durata PAR. Raportul de studii de piață indică o producție de 324 000 de tone în Indonezia, din care 47 % era reprezentată de producătorii cooperanți. Informațiile de la producătorii cooperanți și din studiile de piață sugerează că aproximativ 10 % din capacitatea totală sau aproximativ 37 000 de tone reprezentau capacitățile nefolosite. Aceasta reprezintă aproximativ 1,5 % din consumul comunitar.

(85)

Informațiile de la producătorii cooperanți au arătat că stocul de PET era redus.

(86)

În ceea ce privește capacitățile și stocurile nefolosite, ancheta a evidențiat că un volum semnificativ de PET ar putea fi pus la dispoziție, spre vânzare, pe piața comunitară.

(87)

Evaluarea factorilor de mai sus a arătat că exista o diferență substanțială de preț între realizările producătorilor indonezieni pe piețele țărilor terțe și valoarea lor normală.

(88)

Mai mult, prețurile de export ale producătorilor-exportatori cooperanți pe piețele țărilor terțe și pe piața indoneziană internă sunt considerabil mai mici decât prețurile de vânzare practicate de industria comunitară în cadrul Comunității. Adăugând și disponibilitatea capacității suplimentare, există, prin urmare, un stimulent pentru producătorii-exportatori indonezieni de a crește vânzările pe piața comunitară în cazul abrogării măsurilor și este posibil ca aceste vânzări să fie la preț de dumping.

(89)

În timp ce producția și vânzările totale estimate ale produsului vizat de producătorii malaezieni sunt estimate la aproximativ 120 000 de tone, totalul consumului de PET în Malaezia este de numai aproximativ 60 000 de tone. Cu o piață internă capabilă să consume numai jumătate din totalul producției și al vânzărilor, este evident faptul că producătorii malaezieni ai produsului vizat sunt, în general, dependenți de piețele de export pentru continuarea operațiunilor la capacitățile curente.

(90)

Ancheta a dezvăluit faptul că prețurile pe piața internă erau cu aproximativ 10 până la 20 % mai mici decât prețurile medii practicate pe piața comunitară. Nu există niciun motiv pentru a concluziona că acest lucru s-ar schimba în cazul abrogării măsurilor.

(91)

Informațiile furnizate de ambii exportatori cooperanți menționați la considerentul 17 arată că exporturile către țările terțe au fost făcute în cantități mari, reprezentând 67 % din vânzările totale în PAR.

(92)

Pentru un exportator malaezian care a exportat către Comunitate, media ponderată a prețurilor de export către țările terțe se afla sub media ponderată a valorilor normale, care au fost stabilite pentru calcularea dumpingului său, și părea să fie, de asemenea, mai mică decât prețurile de vânzare către Comunitate. Acest lucru indică faptul că acest exportator malaezian vinde PET, probabil la preț de dumping, și pe piețele unor țări terțe, iar diferența de preț este chiar mai mare decât cea constatată pe piața europeană.

(93)

În cazul celuilalt exportator, care nu a operat exporturi către Comunitate în PAR, ancheta a dezvăluit faptul că media prețurilor de export către țările terțe se afla sub costul de producție, ceea ce indică faptul că și produsul similar este vândut la preț de dumping pe piețele țărilor terțe.

(94)

Cele de mai sus indică o probabilitate destul de mare a reapariției dumpingului la exporturile către Comunitate în cazul abrogării măsurilor.

(95)

Informațiile furnizate de exportatorii cooperanți menționați la considerentul 17 arată că exporturile către țările terțe erau făcute la o medie ponderată a prețului de export cu mult sub prețurile de vânzare practicate de industria comunitară în cadrul Comunității.

(96)

Putem concluziona că, la nivel de preț predominant, Comunitatea ar putea fi considerată drept o piață atractivă pentru producătorii-exportatori din Malaezia. Pe această bază se consideră că abrogarea măsurilor ar fi un stimulent economic pentru reorientarea exporturilor către țările terțe înspre piața mai profitabilă a Comunității. Dacă vânzările ar fi reorientate către Comunitate, este foarte probabil, de asemenea, ca acestea să fie la preț de dumping.

(97)

Ancheta a dezvăluit nivelul foarte scăzut al capacității de utilizare a celor doi unici producători cooperanți pe durata PAR, adică între 30-80 %. Din acest motiv, se poate concluziona că există o rezervă de capacități disponibile semnificative în Malaezia. Abrogarea măsurilor ar fi un stimulent pentru ca producătorii-exportatori malaezieni să folosească capacitatea disponibilă și să mărească vânzările la export, în special către Comunitate.

(98)

S-a descoperit că cei doi producători-exportatori cooperanți aveau un nivel normal de stocuri. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că stocurile nu pot fi considerate un indicator semnificativ, deoarece producția de PET din Malaezia se bazează în majoritate pe comenzile de la clienți. Astfel, stocurile sunt constituite în principal din PET care urmează să fie expediat către clienți deja cunoscuți.

(99)

Ancheta a indicat că unul dintre producătorii cooperanți și-a continuat practicile de dumping, în pofida măsurilor în vigoare.

(100)

Mai mult, media ponderată a prețurilor de export ale producătorilor-exportatori cooperanți către piețele din țările terțe și prețurile de vânzare pe piețele interne sunt, de asemenea, cu mult mai scăzute decât nivelul prețului predominant în cadrul Comunității. Adăugând și capacitatea redusă de utilizare, există, prin urmare, un stimulent pentru producătorii-exportatori malaezieni în vederea reorientării către piața comunitară cu prețuri, posibil de dumping, în cazul abrogării măsurilor.

(101)

La considerentul 60 s-a explicat faptul că marja de dumping constatată pentru toți cei patru producători-exportatori cooperanți se afla sub nivelul de minimis. Reamintim că aceste exporturi au avut loc în timpul perioadei în care doi dintre exportatorii cooperanți erau capabili să exporte cu taxe zero către Comunitate. Deoarece exporturile realizate de acești patru producători-exportatori au reprezentat aproape 100 % din totalul importurilor de PET pe durata PAR (conform Eurostat), se pare că există un risc scăzut de reapariție a dumpingului la oricare dintre producătorii-exportatori care au cooperat la anchetă.

(102)

Ancheta a arătat că prețurile de pe piața internă coreeană practicate de companiile cooperante sunt mai mari decât cele practicate de industria comunitară pe piața comunitară. Nu există niciun motiv pentru a crede că acele prețuri interne găsite pentru companiile cooperante nu sunt reprezentative sau că producătorii-exportatori necooperanți vând la prețuri cu mult mai mici pe piața internă decât companiile cooperante. De asemenea, este probabil ca acele companii necooperante care nu au vândut în CE să vândă la prețuri mici pentru a recâștiga cota de piață pierdută de pe piața CE. Aceasta sugerează posibilitatea reapariției dumpingului de la companiile necooperante, în cazul în care măsurile sunt abrogate. Se știe, de asemenea, că aceste companii necooperante exportau către Comunitate în ancheta inițială în cantități deloc neglijabile.

(103)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți, s-a constatat o diferență de preț de aproximativ 5 % între nivelul predominant al prețului de pe piața internă coreeană și exporturile lor către țările terțe. Cu toate acestea, dat fiind că avuseseră posibilitatea de a exporta cantități nelimitate de PET în Comunitate cu taxe zero, riscul de reorientare a schimburilor comerciale către Comunitate pare a fi mai degrabă scăzut.

(104)

Prețurile de export către țările terțe au fost, de asemenea, disponibile pe o bază generală, inclusiv prețuri precum cele percepute de producătorii necooperanți. Acestea din urmă erau mai scăzute decât prețurile de pe piața internă percepute de producătorii cooperanți. Această diferență de preț indică încă o dată că exporturile către Comunitate pot fi făcute la preț de dumping în cazul abrogării măsurilor.

(105)

Ancheta a arătat că producătorii-exportatori cooperanți din Republica Coreea au vândut cantități semnificative către țările terțe. Cu toate acestea, pentru SK Chemicals și KP Chemicals, dat fiind faptul că ei au avut posibilitatea de a exporta cantități nelimitate de PET către Comunitate cu taxe zero, riscul de reorientare a schimburilor comerciale de către producătorii-exportatori cooperanți pare să fie mai degrabă scăzut.

(106)

În ceea ce privește producătorii-exportatori necooperanți, s-au folosit informațiile obținute în urma unui raport de studii de piață și de la biroul coreean de statistică.

(107)

La un rezumat al exporturilor totale către țările terțe ale producătorilor-exportatori coreeni în PAR (727 Kt), astfel cum s-a raportat de către biroul coreean de statistică și scăzând exporturile efectuate de către producătorii-exportatori cooperanți (320 Kt), totalul exporturilor efectuate de producătorii-exportatori necooperanți a fost calculat la 407 Kt.

(108)

Cantitățile exportate către fiecare destinație de către producători-exportatori necooperanți au fost stabilite prin luarea în calcul a exporturilor în ansamblu în funcție de destinație și scăderea exporturilor din partea producătorilor-exportatori cooperanți în funcție de destinație. Cele cinci destinații către care se presupune că producătorii-exportatori necooperanți ar fi exportat cele mai însemnate cantități sunt RPC, urmată de Ucraina, Japonia, Tunisia și Republica Islamică Iran.

(109)

Pe baza valorilor de export furnizate de biroul coreean de statistică, media ponderată a prețului către cele cinci destinații cu cele mai mari exporturi a fost calculată ca 759 EUR/tonă. În timp ce acest preț se bazează pe date statistice brute, neverificate (conținând parțial valori statistice ale producătorilor-exportatori cooperanți și conținând, probabil, prețuri de export către companiile partenere, precum și prețuri ce exclud cheltuielile de transport maritim), prețul mediu rămâne în mod semnificativ mai mic decât prețurile medii de import (la nivelul CIF) către Comunitate (aproximativ 25 %).

(110)

Pe această bază, adică luând în considerare volumul aparent semnificativ de exporturi către țările terțe ale producătorilor-exportatori necooperanți și faptul că prețurile către cele mai importante cinci destinații pentru producătorii-exportatori cooperanți sunt semnificativ mai scăzute decât prețul mediu de import în cadrul Comunității, se pare că există un risc sporit de reorientare a schimburilor comerciale din partea producătorilor-exportatori necooperanți, în cazul în care măsurile încetează să mai fie aplicabile. Dată fiind marja de dumping semnificativă (55 %) identificată pentru cel mai mare dintre producătorii-exportatori necooperanți în ancheta inițială, este foarte probabil ca producătorii-exportatori necooperanți să reia practicile lor de dumping, în cazul abrogării măsurilor.

(111)

În cazul producătorilor-exportatori cooperanți, s-a constatat că toți aveau un nivel de stocuri normal și că operau aproape la capacitate maximă. Astfel, riscul de reapariție a dumpingului din acest motiv pare să fie foarte limitat.

(112)

În cazul producătorilor-exportatori necooperanți, capacitatea s-a determinat pe baza capacității totale a producătorilor-exportatori coreeni, conform datelor furnizate de studiile de piață. Nu este disponibilă nicio informație cu privire la nivelul de stocuri. La scăderea capacității producătorului-exportator cooperant din totalul de capacitate coreeană, s-a calculat capacitatea estimativă pentru producătorii-exportatori necooperanți. Această capacitate a fost estimată la aproximativ 550 Kt, care ar corespunde unei cote de piață de 23 % din consumul total al Comunității.

(113)

Pe baza raportului de studii de piață, capacitatea nefolosită în cazul Republicii Coreea în ansamblu este estimată la aproximativ 200 000 de tone. Astfel, nu poate fi exclus faptul că poate exista un grad de reapariție a dumpingului de către producători-exportatori necooperanți cu capacitate nefolosită, în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(114)

Deși se pare că pentru cele patru companii cooperante nu există în mod vizibil niciun risc de reapariție a dumpingului, ancheta a demonstrat că pentru companiile necooperante există un risc real de reapariție a dumpingului. Acest fapt a fost demonstrat printr-o comparație între nivelul prețului predominant pe piața internă coreeană și nivelul prețului de pe piața comunitară, precum și printr-o comparație între același nivel al prețului pe piața internă și nivelul mediu al prețului de export către piețele țărilor terțe.

(115)

Mai mult, o amenințare semnificativă de reorientare a schimburilor comerciale poate fi într-adevăr identificată în urma comparării volumurilor semnificative de PET care sunt vândute țărilor terțe, la prețuri semnificativ mai scăzute decât prețul la care se importă PET în Comunitate. Dată fiind istoria dumpingului referitor la acele companii necooperante (55 % în ancheta inițială), nu există motive să credem că acele companii nu-și vor relua politica de dumping în cazul în care măsurile încetează să mai fie aplicabile.

(116)

Prețurile interne din Taiwan ale producătorilor-exportatori cooperanți și necooperanți au fost în general mai mici decât prețurile din Comunitate. Prețurile anterioare au fost într-adevăr profitabile. Acest fapt înseamnă că și nivelul prețului din Comunitate ar fi foarte atractiv din punctul de vedere al producătorului-exportator din Taiwan. Dat fiind raportul de preț identificat, prețurile de export din Taiwan sunt susceptibile de a fi semnificativ mai mici decât mediile prețurilor practicate de industria comunitară.

(117)

În cazul unui producător cooperant, prețurile pentru țările terțe erau semnificativ mai mici decât prețurile interne din Taiwan. În cazul celuilalt producător cooperant, care vindea în principal Japoniei, prețurile de export către țările terțe depășeau prețurile de vânzare interne. Pe această bază, nu se poate exclude ipoteza potrivit căreia prețurile la export către Comunitate vor urma tendința prețurilor la export din Taiwan către alte țări (cu excepția Japoniei) dacă măsurile ar fi abrogate. Prin urmare, este posibil ca dumpingul să reapară în situația unui astfel de scenariu. Această evaluare se bazează pe datele furnizate de către producătorii cooperanți, deoarece nu au putut fi găsite alte date în această privință.

(118)

Prețurile taiwaneze de export către țările terțe au fost semnificativ mai mici decât nivelul prețurilor din Comunitate. Exporturile taiwaneze către alte țări nu au fost supuse taxelor antidumping pe durata PAR. Dacă măsurile sunt abrogate, nu este exclus ca prețurile de export către Comunitate să urmeze tendința prețurilor pentru alte piețe. În aceste circumstanțe, exporturile viitoare către Comunitate se vor efectua la prețuri de dumping. Din nou, această analiză se bazează pe date furnizate de producători cooperanți. Cu toate acestea, deoarece nu există informații disponibile care să indice că prețurile de export către țările terțe sau prețurile interne găsite pentru companiile cooperante nu sunt reprezentative pentru toți producătorii-exportatori taiwanezi, se mai poate concluziona că exporturile viitoare către CE, provenite de la companiile necooperante, se vor face probabil la prețuri de dumping.

(119)

În timp ce o companie cooperantă își utilizează pe deplin capacitatea pe durata PAR, cealaltă nu utilizează o cantitate semnificativă din capacitatea sa totală. Companiile necooperante la anchetă par să aibă capacități neutilizate între 400 000 și 500 000 de tone. Acestea se ridică la aproximativ 20 % din consumul Comunității pe durata PAR. Într-adevăr, dat fiind nivelul atractiv al prețului pe piața comunitară, există șanse ca asemenea capacități neutilizate să fie redirecționate către Comunitate în cazul abrogării măsurilor.

(120)

Având în vedere capacitățile neutilizate, există aparent șanse ca asemenea capacități să fie redirecționate către Comunitate în cazul abrogării măsurilor. În plus, este posibil ca astfel de exporturi către Comunitate să se efectueze la prețuri de dumping, dat fiind nivelul mic al prețului pentru exporturile către piețele țărilor terțe, cu excepția Japoniei. Există posibilitatea ca prețurile Comunității să fie supuse presiunii la importul unor cantități mai mari pe piața comunitară. O astfel de tendință descendentă a prețului este susceptibilă de a contribui la accentuarea dumpingul stabilit pentru PAR.

(121)

Astfel cum s-a arătat la considerentul 71, se știe că au existat cel puțin alți trei producători de PET în Thailanda pe durata PAR, care nu au cooperat la anchetă. Pentru acești producători necooperanți s-au analizat informațiile furnizate de Eurostat și din alte surse.

(122)

Informațiile cu privire la stocuri și la vânzările către piețele terțe se referă numai la producătorul-exportator cooperant. A fost posibilă obținerea datelor cu privire la capacitatea totală de producție din Thailanda și realizarea unei estimări a volumului de producție pentru toți producătorii-exportatori din Thailanda pe baza studiilor de piață. Prin urmare, s-a considerat că hotărârile pentru companiile necooperante nu pot fi mai favorabile decât cele stabilite pentru companiile cooperante.

(123)

Ancheta a dezvăluit faptul că prețurile interne erau cu 10-20 % mai mici decât prețurile medii practicate pe piața comunitară. Nu există niciun motiv pentru a concluziona că acest fapt se va schimba dacă măsurile sunt abrogate.

(124)

Informațiile furnizate de către producătorii-exportatori cooperanți menționați la considerentul 17, care nu au exportat către Comunitate, au arătat că exporturile către țările terțe s-au făcut în cantități mari, depășind 80 % din totalul vânzărilor în PAR. De asemenea, s-a constatat că media prețurilor de export către țări terțe era sub costuri, ceea ce indică faptul că produsul este vândut pe piețele țărilor terțe la prețuri de dumping. În plus, în ceea ce privește companiile necooperante, nu există informații disponibile care să indice faptul că evoluția prețurilor în cazul acestora este diferită comparativ cu piețele interne din Thailanda sau din țările terțe și, prin urmare, se poate presupune că și aceștia vând la prețuri mai mici către țări terțe decât pe piețele lor interne.

(125)

Informațiile furnizate de exportatorul cooperant care nu a exportat către Comunitate au arătat că exporturile către țări terțe s-au efectuat la o medie ponderată a prețului de export, aflată semnificativ sub prețurile de vânzare din industria comunitară în cadrul Comunității.

(126)

Presupunând că nivelul predominant al prețului în Comunitate ar rămâne același, se poate concluziona că pentru producătorii-exportatori din Thailanda Comunitatea poate fi considerată o piață atractivă. Pe această bază se consideră că abrogarea măsurilor ar fi un stimulent economic pentru reorientarea exporturilor către țările terțe înspre piața mai profitabilă a Comunității.

(127)

Există în Thailanda capacități disponibile semnificative. Ancheta a scos la iveală faptul că utilizarea capacității de către producătorul-exportator cooperant a fost mai scăzută pe durata PAR.

(128)

Conform raportului de studii de piață, nivelul capacității producătorilor-exportatori necooperanți este estimat la circa 500 000 de tone, cu o producție totală de aproximativ 430 000. În baza acestor cifre, capacitatea disponibilă crește la aproximativ 70 000 de tone. Capacitatea disponibilă ar echivala cu circa 2,9 % din totalul de consum al Comunității, dacă ar fi orientată spre vânzări pe piața comunitară.

(129)

În ansamblu, datele asupra studiilor de piață sugerează că piața internă din Thailanda poate absorbi mai puțin de 94 000 de tone, respectiv 25 % din producția internă de PET. În aceste circumstanțe, producătorii thailandezi ai acestui produs sunt în mare măsură dependenți de vânzările la export pentru a funcționa în continuare la capacitatea actuală. În această situație, există o mare probabilitate ca exporturile către CE să crească dacă măsurile sunt abrogate. De aceea, nu se poate exclude faptul că producătorii-exportatori thailandezi vor micșora prețurile lor de export către Comunitate la nivelul prețurilor de export pentru alte piețe din țări terțe, în scopul recâștigării pieței pierdute, dacă măsurile sunt abrogate. Prin urmare, nu poate fi exclus un posibil pericol de reapariție a dumpingului din partea producătorilor-exportatori necooperanți, în cazul abrogării măsurilor.

(130)

S-a constatat că producătorul-exportator cooperant are un nivel normal de stocuri. Totuși, s-a observat că stocurile nu pot fi considerate ca un indicator stabil, deoarece producția de PET din Thailanda se bazează în principal pe comenzi de la clienți. Prin urmare, stocurile sunt formate în mare parte din PET, care urmează să fie livrat unor clienți deja cunoscuți.

(131)

Deoarece unicul producător-exportator cooperant nu a exportat către Comunitate, ancheta nu poate concluziona dacă dumpingul continuă în pofida măsurilor în vigoare.

(132)

Totuși, media ponderată a prețurilor de export ale producătorului-exportator cooperant pe piețele țărilor terțe și prețurile de vânzare pe piața internă au fost considerabil mai mici decât prețurile de vânzare din industria comunitară în cadrul Comunității. Prețurile de vânzare au fost sub costul de producție. Acesta este un indicator al faptului că vânzările se vor efectua probabil la prețuri de dumping, dacă măsurile sunt abrogate. În plus, dat fiind nivelul atractiv al prețului în Comunitate, abrogarea măsurilor este considerată ca fiind un stimulent pentru producătorii-exportatori thailandezi de a-și reorienta vânzările înspre piața comunitară.

(133)

Pentru producătorii-exportatori necooperanți, un pericol semnificativ de reorientare a schimburilor comerciale este depistat la compararea cererii interne cu volumul semnificativ de PET vândut țărilor terțe. Trebuie din nou menționat faptul că, astfel cum se prevede la considerentul 131 și în continuare, producătorii thailandezi depind în mare măsură de exporturi și că există o vastă rezervă de capacități libere disponibile, care poate fi reorientată către Comunitate. Date fiind cazurile care au făcut, în trecut, obiectul practicilor de dumping (32,5 % în ancheta inițială), există aparent riscul reapariției dumpingului, dacă măsurile sunt abrogate.

(134)

În baza celor de mai sus, se concluzionează că există posibilitatea continuării și/sau reapariției dumpingului în cazul abrogării măsurilor. Prin urmare, se propune ca măsurile aplicabile importurilor de PET originare din India, Indonezia, Malaezia, Taiwan și Thailanda să fie menținute.

(135)

Pe baza informațiilor colectate referitor la producătorii-exportatori necooperanți, se pare că există un risc semnificativ al reapariției dumpingului. Acest risc se bazează în primul rând pe datele care sugerează o capacitate de export și de producție semnificativă din partea producătorilor-exportatori necooperanți și, astfel cum s-a demonstrat prin practicile de dumping din ancheta inițială, este realmente probabil ca riscul să se materializeze în exporturi către Comunitate la prețuri de dumping, dacă măsurile sunt abrogate.

(136)

În consecință, se propune ca măsurile aplicabile importurilor de PET originare din Republica Coreea să fie menținute.

(137)

Conform articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a mai examinat, de asemenea, dacă împrejurările în care intervin modificări în comparație cu ancheta inițială privind dumpingul pot fi considerate durabile.

(138)

Trebuie amintit că întindrea acestui control provizoriu pentru Republica Coreea se limitează la marjele de dumping estimat pentru cele trei companii, SK Chemicals Co. Ltd., KP Chemicals Corp. și Daehan Synthetic Fibres Co. Ltd., și companiile asociate.

(139)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți care au exportat PET în Comunitate pe timpul PAR, reexaminarea intermediară a arătat că marjele de dumping se mențin la un nivel de minimis. Principalul motiv a fost acela că, în timp ce valorile normale și prețurile de vânzare interne pentru aceste companii au crescut comparativ cu datele din ancheta inițială, prețurile de vânzare de pe piața comunitară au crescut în mod corespunzător.

(140)

Nu s-au găsit indicații care să sugereze că aceste modificări care duc la o estimare de dumping de minimis n-ar fi durabile, deoarece toți producătorii-exportatori cooperanți au funcționat la o rată ridicată de utilizare a capacității (peste 90 %). Mai mult, niciunul dintre aceștia nu avea planuri de creștere a capacității de producție în Republica Coreea. Doar unul dintre aceștia, SK Chemicals, a înființat o unitate de producție în Comunitate și este mai probabil să își reducă exporturile din Republica Coreea.

(141)

În ceea ce privește producătorul-exportator Daehan, care, astfel cum se prevede la considerentul 19, a ales în cele din urmă să nu coopereze la anchetă, niciuna dintre datele referitoare la această companie nu a putut fi verificată.

(142)

Prin urmare, concluzia în cazul aceastei companii a trebuit să se bazeze pe faptele disponibile în conformitate cu articolului 18 din regulamentul de bază, adică pe baza informațiilor din reclamație și a informațiilor din chestionarul neverificat.

(143)

Pentru cele două grupuri de producători-exportatori cooperanți, SK Chemicals și KP Chemicals, împrejurările în care estimarea dumpingului s-a calculat în această anchetă pot fi considerate durabile.

(144)

În ceea ce privește cel de-al treilea producător-exportator, Daehan Synthetic Fibres, trebuie să reamintim că această companie nu a cooperat și, prin urmare, analiza trebuie să se bazeze pe datele disponibile, care sugerează o continuare a dumpingului. În aceste condiții, prezenta companie trebuie să fie supusă taxei reziduale, așa cum s-a stabilit în ancheta inițială și s-a confirmat în cea mai recentă reexaminare.

(145)

La această acțiune au cooperat doar doi producători-exportatori taiwanezi. Prin urmare, analiza durabilității împrejurărilor în care intervin modificări este limitată la aceste două companii.

(146)

Far Eastern Textiles a fost supusă unei taxe zero de la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 83/2005 (9). Celuilalt producător-exportator cooperant i s-a alocat o marjă de dumping de 3,1 % prin același regulament.

(147)

Pe baza analizei dumpingului efectuat pentru PAR, s-a stabilit modificarea marjei de dumping la 3,5 %, pentru Far Eastern, și la 6,5 %, pentru Shinkong.

(148)

Pentru cei doi producători cooperanți care au exportat către Comunitate pe durata PAR, nu există motive să credem că natura modificărilor între ancheta actuală și cea anterioară, în special modificările la prețurile de export către Comunitate și valorile normale care au dus în mod egal la revizuirea marjelor de dumping, nu este durabilă. Cu privire la compania pentru care s-a găsit un model de dumping, ancheta a arătat că această companie a vândut cantități semnificative unui client nou la un preț cu mult sub nivelul general al prețului de export. Deoarece compania nu a declarat că va sista vânzarea către acest client sau că-și va adapta prețurile de export, se poate concluziona că modelul va persista. În plus, această companie și-a folosit aproape integral capacitățile pe durata PAR. Prin urmare, este puțin probabil să aibă loc modificări majore în modelul de vânzări al companiei, care s-ar repercuta asupra nivelurilor sale de preț cu efecte corespunzătoare asupra valorilor normale și asupra prețurilor de export.

(149)

În ceea ce privește cea de-a doua companie cooperantă, modificările remarcate nu au fost foarte mari, adică s-au înregistrat modificări ale marjelor de dumping între 3,1 % și 6,5 %, datorită unor modificări ușor mai pronunțate ale valorilor normale față de prețurile de export. Este puțin probabil ca această situație să se schimbe în viitor, deoarece prețul petrolului, care reprezintă un factor de cost major pentru producerea de PET, se stabilizează la un nivel ridicat.

(150)

Prin urmare, se consideră că marjele de dumping pentru ambele companii, calculate pe baza datelor oferite de această anchetă, sunt credibile și că modificările găsite sunt considerate durabile.

(151)

PET este fabricat în Comunitate de către următoarele companii:

(152)

PET produs de toate aceste companii constituie producția totală a Comunității în conformitate cu articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(153)

Comisia a examinat dacă producătorii cooperanți din Comunitate care solicită sau sprijină cererea pentru reexaminarea în temeiul expirării măsurilor reprezintă o proporție majoră din totalul producției comunitare de PET. Respectivii producători comunitari reprezintă 88 % din totalul producției de PET a Comunității. Acei producători din Comunitate care nu au cooperat pe deplin au fost excluși din definiția industriei comunitare. Prin urmare, Comisia a considerat că acești producători din Comunitate care cooperează pe deplin reprezintă industria comunitară conform articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. În anchetele inițiale, industria comunitară reprezenta peste 85 % din totalul producției de PET a Comunității la momentul respectiv.

(154)

Următorii doisprezece producători din Comunitate, parțial menționați la considerentul 16, formează industria comunitară:

Voridian BV (Țările de Jos), M & G Polimeri Italia Spa (Italia), Equipolymers Srl (Italia), La Seda de Barcelona SA (Spania), Novapet SA (Spania), Selenis Industria de Polimeros SA (Portugalia), Aussapol Spa (Italia), Advansa Ltd (Marea Britanie), Wellman BV (Țările de Jos), Boryszew filială a Elana Wse (Polonia), V.P.I. SA (Grecia), SK Eurochem (Polonia).

(155)

Consumul Comunității s-a stabilit pe baza volumului de vânzări din industria comunitară, a estimării vânzărilor altor producători din Comunitate pe piața comunitară, în baza datelor oferite în stadiul de reclamație, și pe baza datelor din Eurostat pentru toate importurile Comunității din țările terțe.

(156)

Între 2002 și PAR, consumul comunitar al produsului în cauză în cadrul Comunității a crescut constant, totalizând 2 400 000 de tone în PAR. Creșterea totală pentru această perioadă a fost de 18 %. Creșterea s-a datorat parțial noilor întrebuințări (bere, vin, inter alia) și parțial creșterii consumului în țările care au aderat la UE în 2004.

Tabel 1

(157)

În ancheta inițială, importurile produsului în cauză originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Taiwan și Thailanda au fost evaluate cumulativ în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. S-a examinat și dacă o evaluare cumulativă este de asemenea relevantă pentru ancheta actuală.

(158)

În ceea ce privește importurile de la cele două companii coreene cooperante, ancheta a indicat fie un dumping de minimis, fie lipsa dumpingului. Prin urmare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, importurile în cauză nu pot fi evaluate cumulativ. Cu toate acestea, a reieșit că marja de dumping stabilită comparativ cu importurile din India, Malaezia și Taiwan era peste nivelul de minimis. În ceea ce privește importurile din Indonezia și Thailanda, ancheta a arătat că importurile nu sunt reprezentative și, prin urmare, nu s-a putut stabili marja de dumping. Cu toate acestea, s-a mai concluzionat că dacă măsurile încetează să mai fie în vigoare, există probabilitatea reapariției dumpingului. Privitor la cantitățile exportate de fiecare dintre cele șase țări vizate, s-a considerat că, în cazul abrogării măsurilor, importurile din fiecare dintre țările vizate pot crește la niveluri cu mult peste cele atinse în PAR și ar depăși cu certitudine pragul neglijabil. În ceea ce privește situația concurenței, ancheta a confirmat că granulele de PET importate din țările vizate seamănă în toate caracteristicile esențiale fizice și tehnice. În plus, aceste granule au fost substituibile celor produse în cadrul Comunității și au fost comercializate în Comunitate în aceeași perioadă prin circuite de vânzare similare și în condiții similare de comercializare. De aceea, s-a considerat că granulele de PET importate concurau atât între ele, cât și cu granulele de PET produse în Comunitate.

(159)

În lumina celor de mai sus, s-a considerat că au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază cu privire la importurile din India, Malaezia, Thailanda, Indonezia, Taiwan și importurile care fac obiectul unui dumping din Republica Coreea. Prin urmare, importurile din cele șase țări în cauză au fost examinate cumulativ, cu excepția acelor importuri care nu fac obiectul unui dumping, produse de către cei doi producători-exportatori cooperanți coreeni.

(160)

În ceea ce privește cele șase țări în cauză, volumul importurilor, cotele de piață și media prețurilor s-au dezvoltat după cum se arată mai jos. Datele se bazează pe statisticile Eurostat. Referitor la aceste cifre, importurile coreene fără dumping ar trebui în principiu să fie eliminate. Totuși, din motive de confidențialitate, acestea au fost incluse în mod deliberat. Evoluția tendinței ar fi totuși în mare parte aceeași, dacă datele privitoare la importurile coreene care nu fac obiectul unui dumping ar fi eliminate.

(161)

Între 2002 și PAR, importurile din țările în cauză au scăzut cu 13 %, adică de la 192 000 de tone în 2002 la 167 000 de tone în PAR. Comparativ cu anul 2002, acestea au rămas nemodificate în 2003 și au scăzut cu 3 % în 2004 și cu încă 10 % în PAR.

Tabel 2

(162)

La începutul reexaminării, a fost prevăzută prelevarea de eșantioane pentru producătorii din Comunitate, dar, având în vedere că numărul acestora nu era prea mare, s-a decis includerea tuturor și, în consecință, factorii prejudiciabili au fost evaluați pe baza informațiilor colectate la nivelul întregii industrii comunitare.

(163)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici relevanți pentru starea industriei comunitare.

(164)

Producția industriei Comunității a crescut cu 20 % între 2002 și PAR, adică de la un nivel de 1 465 000 de tone în 2002 la 1 760 000 de tone în PAR. Creșterea anuală a fost de 4,8 % în 2003 și de 4,6 % în 2004. A avut loc o creștere ulterioară în PAR, când producția a crescut brusc cu 150 000 de tone, respectiv cu 10,8 %. Aceasta s-a datorat procesului de restructurare efectuat de industrie cu scopul de a controla mai bine costurile de producție și de a profita de pe urma creșterii consumului pe piața comunitară, care, așa cum s-a menționat mai sus, a crescut cu 19 % între 2002 și PAR (de la 2 milioane de tone în 2002 la 2,4 milioane de tone în PAR).

Tabel 3

(165)

Capacitatea de producție a crescut cu 22 % între 2002 și PAR, adică de la un nivel de 1 760 000 de tone în 2002 la 2 156 000 de tone în PAR. Creșterea a avut loc în special în PAR, când capacitatea de producție, comparativ cu anul 2004, a crescut cu 300 000 de tone, adică 16,7 %. Creșterea semnificativă a capacității de producție s-a desfășurat în paralel cu creșterea producției în aceeași perioadă (a se vedea considerentul 164). Creșterea capacității de producție a rezultat din investiții suplimentare în linii de producție concepute pentru a profita de avantajul oferit de piața în creștere. Gradul de utilizare a capacității a crescut cu 4 puncte procentuale în 2003, menținându-se la acest nivel în 2004 și scăzând apoi în PAR cu 5 puncte procentuale la nivelul de 82 %. Scăderea între 2004 și PAR rezultă din creșterea semnificativă a capacității de producție în perioada respectivă. În consecință, un volum mai mare de producție în PAR, comparativ cu 2004, coincide cu o rată mai scăzută a gradului de utilizare a capacității.

Tabel 4

(166)

Volumul vândut de industria comunitară pe piața comunitară a crescut cu 21 % între 2002 și PAR. O creștere de 2 % în 2003 a fost urmată de o creștere atât în 2004, cât și în PAR, respectiv cu 8 și 11 puncte procentuale. Fără a aduce atingere creșterii vânzărilor, datorită consumului mai ridicat, cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu 4 puncte procentuale în 2003, pentru a crește apoi treptat cu 5 puncte procentuale în 2004 și 1 punct procentual în PAR.

Tabel 5

(167)

S-a constatat că, per total, cota de piață a industriei comunitare a crescut cu 2 % în perioada vizată, indicând o întârziere a creșterii sale față de creșterea consumului pe totalul pieței.

(168)

Gradul de ocupare a forței de muncă în industria comunitară a crescut cu 18 % în perioada vizată. Principala creștere a avut loc în 2003 (11 puncte procentuale) și 2004 (alte 6 puncte procentuale). Deși această tendință de creștere a continuat în PAR, creșterea s-a ridicat la numai 2 puncte procentuale. Această creștere de 18 % pe durata întregii perioade este legată de nivelul producției, care a crescut cu 20 %.

Tabel 6

(169)

Productivitatea industriei comunitare, măsurată ca producția în tone per angajat pe an, a avut o creștere totală pe durata perioadei vizate. Inițial productivitatea a scăzut cu 6 % în 2003, comparativ cu anul 2002, și s-a menținut la acest nivel în 2004, însă productivitatea a crescut apoi semnificativ în PAR cu peste 8 %, comparativ cu 2004.

Tabel 7

(170)

Trebuie remarcat faptul că producția de granule de PET reprezintă un sector industrial capitalo-intensiv și, prin urmare, costurile muncii au un impact limitat asupra costului total al produsului. În această perioadă, salariile au crescut cu 12 %, comparativ cu o creștere de 20 % a costului total de producție. Un alt indicator semnificativ este cheltuielile cu salariile pe tonă de produs. În această perioadă, acest cost a scăzut cu 6 %.

Tabel 8

(171)

În ceea ce privește impactul asupra industriei comunitare al dimensiunii marjei actuale de dumping, dat fiind volumul și prețurile importurilor din țările în cauză, acest impact nu poate fi considerat neglijabil.

(172)

Prețurile de vânzare unitare au crescut de la 924 EUR/tonă în 2002 la 1 058 EUR/tonă în PAR. În ansamblu, tendința a fost crescătoare (cu 15 % pe întreaga perioadă). Această creștere este în mare măsură consecința creșterii prețului la materiile prime, care este cauzată de creșterea prețului petrolului. Deși industria comunitară a crescut prețurile, nu s-a aflat în postura de a transpune creșterea sectorului în aval și de a reflecta în totalitate creșterea prețului la materiile prime în prețurile sale de vânzare. Aceasta se datorează în principal faptului că această creștere a prețului la materiile prime a fost mai mare decât creșterea prețurilor pentru PET. În plus, industria comunitară a trebuit să facă față presiunii importurilor. Pentru a-și menține cota de piață, industria comunitară a putut doar să crească moderat prețurile și, prin urmare, a resimțit constrângerile asupra prețurilor.

Tabel 9

(173)

Luând în considerare că sunt necesare circa 850 kg de acid tereftalic purificat (PTA) și 350 kg de mono etilen glicol (MEG) (principalele materii prime) pentru producerea a o tonă de PET, costurile pentru materiile prime (PTA și MEG) au crescut semnificativ, cu 67 %, respectiv cu 31 %, între 2002 și PAR, pentru a ajunge la nivelul de 770 EUR/tonă (PTA) și 721 EUR/tonă (MEG) (media PAR). Deși s-a înregistrat o ușoară scădere a prețurilor la PTA în al treilea trimestru din 2005, când prețurile au coborât până la nivelul de 700 EUR/tonă, și s-a observat o stabilitate substanțială a prețului la MEG, trebuie evidențiat faptul că materiile prime sunt achiziționate în avans pe baza unor contracte pe termen lung. În consecință, pentru perioada considerată, în ciuda unei ușoare scăderi a prețurilor la PTA la sfârșitul PAR, industria comunitară încă mai suportă consecințele costurilor extrem de crescute. În plus, din cauza situației petrolului de pe piața internațională, prețurile la materiile prime pentru producția de PET sunt supuse unor modificări imprevizibile, dar se vor menține aproape sigur la un nivel ridicat. Toți acești factori contribuie la un nivel ridicat de vulnerabilitate a producătorilor de PET din Comunitate.

Tabel 10

(174)

Prin comparație, costul mediu unitar pe tonă de granule de PET produse de industria comunitară a fost după cum urmează:

Tabel 11

(175)

Pe durata perioadei luate în considerare, după cum se observă în tabelele 10 și 11, principalele materii prime au crescut continuu (PTA cu 67 %, MEG cu 31 %), în timp ce costul total de producție a crescut cu doar 21 %. Totuși, după cum se arată în tabelul 9, prețurile au crescut cu doar 15 %, datorită faptului că industria comunitară nu a fost în măsură să transfere creșterea sectorului în aval și să reflecte în totaliate creșterea prețului materiilor prime în prețurile sale de vânzare.

(176)

Evoluția stocurilor pe durata întregii perioade luate în considerare, adică între 2002 și PAR, este în scădere cu 10 %. Totuși, ca și în anchetele inițiale, stocurile nu trebuie considerate ca fiind un indicator semnificativ în ceea ce privește PET produs de industria comunitară, având în vedere natura sezonieră a pieței de PET pe durata unui an. Comparativ cu producția, stocurile reprezintă în jur de 5–6 % din producție.

Tabel 12

(177)

Rentabilitatea vânzărilor reprezintă profitul generat de vânzările produsului vizat în Comunitate. Randamentul activelor totale și fluxul de lichidități au putut fi măsurate numai la nivelul celui mai restrâns grup de produse, care a inclus produsul similar, în conformitate cu articolul 3 alineatul (8) din regulamentul de bază. În plus, randamentul investițiilor a fost calculat pe baza randamentului activelor totale, acest ultim indicator fiind considerat mai relevant pentru calcularea tendinței.

Tabel 13

(178)

După scăderea prețurilor, care a început în 2002, și concomitent cu creșterea puternică a importurilor care fac obiectul unui dumping din țările vizate, situația financiară a industriei comunitare s-a deteriorat și a ajuns să înregistreze pierderi în 2003. După o ușoară redresare în 2004, datorată măsurilor impuse RPC și Australiei, pierderile au crescut, ajungând la – 3,2 % în PAR. Se constată, în consecință, o evidentă tendință descendentă.

(179)

Tendințele privind randamentul activelor totale și al fluxului de lichidități s-au dezvoltat în mod similar, având o situație relativ bună în 2002, o deteriorare în 2003, o ușoară redresare în 2004 și o deteriorare ulterioară în timpul perioadei anchetei de reexaminare.

(180)

Investițiile au vizat, pe de o parte, creșterea capacității, iar, pe de altă parte, ameliorarea procesului de producție. Cea mai mare parte a cheltuielilor a fost realizată în 2004 și pe durata PAR, concomitent cu creșterea capacității și în scopul menținerii cotei de piață, având în vederea consumului sporit. Cu toate acestea, situația actuală a industriei comunitare și evoluția piețelor comunitare și mondiale pentru PET, descalificate prin lipsa de rentabilitate, nu au încurajat investițiile excesive. Deși, în unele cazuri, producătorii din Comunitate au putut strânge capital (mai ales de la societățile asociate), lipsa rentabilității PET nu a încurajat investițiile și, în unele cazuri, decizia a fost amânată.

(181)

Creșterea constantă a consumului, datorată, în parte, noilor întrebuințări (bere, vin, inter alia) și, în parte, creșterii consumului în țările care au aderat la UE în 2004, a constrâns industria comunitară să își mărească capacitatea și producția, pentru a nu pierde cota de piață. Pentru a face acest lucru, în 2004 și pe durata PAR a avut loc un important proces de restructurare, însoțit de o schimbare frecventă a cotelor de participare la capitalul social a diferiților producători. În paralel, numărul liniilor de producție a fost, în general, mărit pentru a urma tendința de creștere a consumului și pentru a realiza, în același timp, economii de scară. Astfel, unii indicatori economici, precum consumul, capacitatea de producție, producția, vânzările comunitare și ocuparea forței de muncă, au avut, într-adevăr, o evoluție pozitivă.

(182)

Cu toate acestea, toate aceste eforturi de restructurare descrise anterior nu au reușit să contrabalanseze impactul creșterii constante și masive a prețurilor materiilor prime în perioada examinată. Costurile mai mari ale materiilor prime nu puteau fi transmise sectorului în aval până la suma la care ar fi fost necesară menținerea unui anumit nivel de profitabilitate. Aceasta a coincis cu nivelul scăzut al prețului importurilor din țările vizate, care a exercitat în mod evident o presiune de scădere a prețurilor în industria comunitară. Astfel, în ciuda aparentei evoluții pozitive a producției, vânzărilor și prețurilor de vânzare, situația financiară generală a industriei comunitare s-a deteriorat și acest fapt se reflectă în evoluția negativă a profitabilității (de la un profit de 2,7 % în 2002 la pierderi de 3,2 % în PAR), a vânzărilor la export, a costului de producție, a rentabilității investițiilor și a fluxului de lichidități.

(183)

Drept urmare, în ciuda tendințelor aparent pozitive înregistrate de indicatorii de prejudiciu, situația industriei comunitare este încă departe de nivelul la care s-ar putea aștepta dacă s-ar fi redresat cu succes în urma pierderilor înregistrate în anchetele inițiale.

(184)

Astfel, se concluzionează că situația industriei comunitare s-a îmbunătățit ușor comparativ cu perioada anterioară instituirii măsurilor, dar este încă foarte fragilă și vulnerabilă. În plus, presiunea prețului din importuri nu a permis industriei comunitare să reflecte pe deplin creșterea prețurilor la materiile prime în propriile sale prețuri de vânzare.

(185)

Astfel cum se prevede la considerentul 2, reamintim faptul că, din august 2004, au existat și măsuri antidumping definitive în vigoare pentru importurile de PET originare din Australia și RPC.

(186)

Pe durata perioadei vizate, volumul total de importuri din aceste țări a crescut cu 12 % (de la 65 000 de tone la 73 000 de tone). Deși s-a înregistrat o creștere semnificativă a segmentului de piață (cu 4 procente) în anul 2003, această tendință crescătoare a fost răsturnată în 2004, când cota de piață a importurilor a scăzut la nivelul de 2,4 %. În PAR s-a înregistrat o ușoară creștere de 0,6 %, provenind din importurile chinezești. Efectul taxelor antidumping definitive se reflectă începând din 2004. În timp ce importurile din Australia au încetat complet, volumul de importuri din China a crescut în ritm constant cu 130 % în 2003, a scăzut în 2004 concomitent cu măsurile și a crescut din nou cu 47 % pe durata PAR. Prețurile australiene au scăzut cu 7 % în 2003 și cu încă 6 % în 2004. Prețurile chinezești au crescut ușor în 2003 și 2004 și cu 24 % în PAR, respectiv de la 827 la 1 022 EUR pe tonă. În concluzie, trebuie remarcat faptul că importurile semnificative din aceste două țări au fost făcute la prețuri constant mai scăzute decât prețurile Comunității, contribuind astfel la prejudiciul suferit de industria comunitară.

Tabel 15

(187)

În aceste cifre trebuie incluse, în principiu, importurile coreene care nu fac obiectul unui dumping. Din motive de confidențialitate, acestea au fost excluse în mod deliberat. Totuși, evoluția tendinței ar fi în mare măsură aceeași, dacă importurile coreene care nu fac obiectul unui dumping ar fi incluse.

(188)

Între 2002 și PAR, importurile totale de PET originare din alte țări au crescut cu 136 %, atingând 174 000 de tone. Cota de piață a acestora în UE a crescut de la 3,6 la 7,1 % în perioada vizată. Tabelul de mai jos ilustrează aceste tendințe.

Tabel 16

(189)

Importurile din Pakistan au crescut cu 157 % în perioada vizată, în special după încheierea procedurii înaintate împotriva lor în 2004. Importurile din Statele Unite au crescut în mod considerabil, adică cu 144 %, atingând 50 000 de tone în PAR. Importurile din Mexic au trecut de la 1 500 de tone în 2002 la 20 000 de tone în PAR, o creștere de 1 390 %. În ceea ce privește Turcia, importurile sale au înregistrat o creștere semnificativă între 2002 și 2004 (cu 244 %), pentru a scădea apoi în PAR cu 36 %. Referitor la prețuri, este important de remarcat totuși faptul că prețurile importurilor din Statele Unite, Mexic și Turcia au crescut și au fost mai mari decât prețurile altor importuri și ale celor din industria comunitară. În plus, cel mai probabil, importurile din SUA sunt Pet G, o varietate specială de PET având cerințe de viscozitate mai mare și vândută în medie cu 50 % mai mult decât PET-ul normal. Prețurile importurilor din Pakistan au fost mai mici decât prețurile medii ale industriei comunitare din 2002 până în 2004. Pe durata PAR, prețurile de import din Pakistan au crescut la nivelul industriei comunitare. Astfel, se consideră că aceste importuri nu puteau afecta situația pieței Comunității.

(190)

Activitatea de export a industriei comunitare a marcat o tendință descendentă pe durata perioadei vizate, adică o scădere de la 7,9 % la 4,9 % din vânzările totale ale industriei comunitare. Numai în 2003, randamentul de export al industriei comunitare a crescut considerabil, probabil datorită prețurilor mici de vânzare din UE. Totuși, pe durata PAR, acestea reprezintă mai puțin de 5 % din vânzările totale. Trebuie remarcat faptul că prețurile de export au fost în mod constant peste prețurile de vânzare din CE.

Tabel 17

(191)

Conform concluziilor anterioare, producătorii-exportatori din India, Indonezia, Thailanda, Republica Coreea, Taiwan și Malaezia au potențialul de a mări volumele lor de export către piața comunitară.

(192)

Prețurile de export CIF (cost, asigurare, navlu) pentru PET provenind din India, Thailanda și Malaezia erau mai mari decât prețurile din industria comunitară. Diferența, totuși, nu a fost semnificativă, fapt ce duce la concluzia că, în absența taxelor antidumping, aceste țări ar putea exercita o și mai mare presiune asupra industriei comunitare. În plus, prețurile importurilor coreene, taiwaneze și indoneziene în Comunitate erau mai mici decât prețul în Comunitate. Diferența a fost mică în cazul Republicii Coreea și al Taiwanului (3-4 %) și semnificativă în cazul Indonezei (ajungând la 27 %). În consecință, există un indiciu clar al probabilității continuării sau reapariției prejudiciului.

(193)

După cum se indică mai sus, situația industriei comunitare a fost, de asemenea, afectată în mod considerabil de importurile din RPC. Prețurile acestor importuri erau sub prețul Comunității (1 022 EUR/tonă, comparativ cu 1 058 în Comunitate). În plus, în ceea ce privește volumul, importurile din RPC au ajuns la 73 000 de tone, reprezentând o cotă de piață de 3 % în PAR.

(194)

De asemenea, în ceea ce privește volumul importurilor din țările vizate, poate fi concluzionat că există probabilitatea ca aceste cantități să crească în mod semnificativ, datorită capacității totale de producție și a capacității disponibile din țările vizate, astfel cum se precizează la considerentul 199.

(195)

Pe baza celor menționate anterior, se poate concluziona că prețurile de import ar fi, cel mai probabil, mai mici pe piața comunitară în absența măsurilor antidumping, deoarece este posibil ca producătorii din aceste țări să încerce să recâștige cotele de piață pierdute sau să își extindă cotele de piață actuale. Un astfel de comportament de preț, cuplat cu abilitatea producătorilor-exportatori din aceste țări de a vinde cantități semnificative de PET pe piața comunitară, ar avea, cel mai probabil, un efect de intensificare a presiunii prețului, cu un impact ulterior negativ asupra situației industriei comunitare.

(196)

În acest context, trebuie reamintit faptul că în toate cele șase țări vizate s-a stabilit o capacitate disponibilă de producție semnificativă, începând de la 37 000 de tone în Malaezia la 400 000 de tone în Taiwan, și totalizând în jur de 1 milion de tone, respectiv 45 % din capacitatea de producție a industriei comunitare. În plus, prețurile actuale de import au oscilat în perioada vizată ușor peste sau sub prețurile Comunității. Prețurile importurilor originare din Taiwan, de exemplu, o țară care are, de departe, cea mai mare capacitate disponibilă de producție, au scăzut pe durata perioadei în care măsurile antidumping au fost în vigoare sub nivelul prețurilor Comunității. În plus, nivelul predominant al prețului din Comunitate face din UE o piață atractivă. Astfel, se poate concluziona că, dacă măsurile ar înceta să mai fie în vigoare, ar exista un stimulent puternic pentru producătorii din țările vizate de a-și redirecționa vânzările către piața UE la prețuri scăzute.

(197)

Mai mult, informații date recent publicității indică faptul că au fost cumpărate cantități neobișnuite de granule de PET de către operatori din Bulgaria și România din țările asiatice aflate sub reexaminare. Transportarea mărfurilor ar fi trebuit să aibă loc în noiembrie și decembrie 2006. Aceste informații sunt un indiciu al probabilității reapariției prejudiciului pentru industria comunitară, demonstrând în mod clar că, în absența măsurilor antidumping, ar exista pe piața comunitară mult mai multe importuri din țările vizate.

(198)

După cum s-a arătat mai sus, deși situația industriei comunitare s-a îmbunătățit ușor comparativ cu cea anterioară impunerii măsurilor antidumping, aceasta rămâne vulnerabilă și fragilă. Este posibil ca, în cazul expunerii industriei comunitare la volumuri crescute de importuri din țările vizate la prețuri de dumping, să apară o deteriorare a situației sale financiare și, cel mai probabil, o ulterioară pierdere a rentabilității. Pe această bază, se poate prin urmare concluziona că abrogarea măsurilor împotriva Indiei, Indoneziei, Thailandei, Republicii Coreea, Taiwanului și Malaeziei ar da naștere, cel mai probabil, la reapariția prejudiciului pentru industria comunitară.

(199)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor antidumping existente s-ar opune interesului Comunității în ansamblu. Determinarea interesului Comunității s-a bazat pe o apreciere a tuturor diferitelor interese implicate. Ancheta de față analizează o situație în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare și permite evaluarea oricărui impact negativ nedorit asupra părților vizate, rezultând de pe urma actualelor măsuri antidumping.

(200)

Pe această bază, s-a analizat dacă, în ciuda concluziilor cu privire la probabilitatea unei continuări sau reapariții a dumpingului prejudiciabil, au existat motive puternice care să ducă la concluzia că nu este în interesul Comunității să mențină măsurile în cazul de față.

(201)

După cum s-a subliniat mai sus, există o probabilitate evidentă a reapariției dumpingului prejudiciabil, în cazul abrogării măsurilor. Toți producătorii din Comunitate, exceptând doi, au cooperat în totalitate și și-au arătat sprijinul pentru actualele măsuri în vigoare. Un producător din Comunitate având legături cu unul dintre exportatorii coreeni și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru măsuri. Trebuie totuși luat în considerare faptul că respectiva companie-mamă exportă cu 0 % taxă.

(202)

Continuarea măsurilor antidumping pentru importurile din țările vizate ar crește șansele ca industria comunitară să atingă un nivel rezonabil de profitabilitate. Mai mult, s-ar evita ca industria comunitară să fie scoasă de pe piață. Într-adevăr, există o probabilitate evidentă de dumping prejudiciabil în volumuri substanțiale la care industria comunitară nu ar putea face față. Astfel, industria comunitară ar continua să beneficize de pe urma menținerii actualelor măsuri antidumping, mai ales dată fiind și existența unor măsuri împotriva importurilor originare din Australia și RPC.

(203)

Comisia a trimis chestionarele la 18 importatori/comercianți ai produsului vizat. Totuși, cooperarea importatorilor/comercianților care cumpără în principal de la țările vizate și care reprezintă în jur de 5 % din consumul UE a fost foarte scăzută. Un singur importator/comerciant a furnizat date și cea mai mare parte a achizițiilor sale a fost constituită din industria comunitară. Numai cantități marginale au provenit din țările vizate sau din alte țări exportatoare. Acest importator/comerciant ar prefera o piață cu taxe zero, deși se bucură în prezent de rezultate financiare sănătoase. Ținând cont de faptul că măsurile în vigoare nu au afectat în mod considerabil importatorii, poate fi concluzionat că menținerea măsurilor antidumping existente împotriva importurilor originare din India, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Republica Coreea și Taiwan nu ar avea un efect negativ semnificativ asupra situației importatorilor din Comunitate.

(204)

Comisia a trimis chestionare unui număr de 47 de procesatori/utilizatori cunoscuți. Numai zece procesatori/utilizatori, cu o reprezentativitate globală scăzută, au răspuns la chestionar.

(205)

Conform informațiilor despre cumpărare furnizate în răspunsurile lor la chestionar, procesatorii/utilizatorii care au cooperat pe durata PAR reprezintă aproximativ 20 % din totalul consumului de PET din Comunitate. Ei au cumpărat pe durata PAR 95 % din PET-ul lor de la producătorii din Comunitate și restul, din importurile provenind din alte țări decât cele supuse acestor reexaminări. S-a prezentat un număr de argumente împotriva impunerii de drepturi.

(206)

Cinci procesatori (care transformă granulele de PET în preforme și sticle, reprezentând 10 % din consum) au răspuns la chestionar. Costul granulelor de PET reprezintă 55 % din produsul final (în principal preforme). S-a stabilit că aceștia importă cantități neglijabile din țările vizate și alte țări terțe. Totuși, aceștia se opun impunerii de taxe, pretinzând că prelungirea măsurilor ar putea avea ca efect creșterea artificială a prețurilor în Europa.

(207)

Cinci utilizatori reprezentând aproximativ 10 % din consum au furnizat mai degrabă date incomplete. Nivelul scăzut de cooperare din partea utilizatorilor importanți se datorează, probabil, faptului că ultima anchetă privind importurile din RPC, Australia și Pakistan a avut loc cu doar doi ani în urmă. Costurile pentru PET reprezintă aproximativ 6-7 % din costul total și sunt, în consecință, destul de limitate. Deși nu au declarat niciun import din țările vizate, ei s-au opus impunerii de taxe, pretinzând că măsurile ar putea avea ca efect creșterea artificială a prețurilor în Europa.

(208)

Luând în considerare situația finaciară destul de bună a industriei în aval, în contrast cu cea a industriei comunitare, niciun procesator/utilizator nu a susținut că menținerea actualelor taxe ar putea conduce la o pierdere a locurilor de muncă sau la mutarea facilităților de producție în străinătate.

(209)

În plus, în ceea ce privește producția, industria comunitară și-a adaptat dimensiunea pentru a corespunde consumului ridicat și, în consecință, capacitatea neutilizată a industriei comunitare va putea probabil să acopere în întregime volumul importurilor.

(210)

Ținând cont de faptul că există încă surse alternative de aprovizionare fără măsuri antidumping, cum ar fi Mexic, Turcia, SUA, Brazilia, Pakistan, Iran, Arabia Saudită, consumatorii din Comunitate vor putea să se bazeze (sau să se reorienteze) pe furnizori diverși ai produsului vizat.

(211)

În ceea ce privește randamentul industriei utilizatorului, ancheta a arătat că, pe durata perioadei vizate, utilizatorii cooperanți au mărit cifra de afaceri, au menținut stabilă situația locurilor de muncă și au îmbunătățit oarecum profitabilitatea în ansamblu. În consecință, s-a constatat că nu au fost afectați negativ de măsurile antidumping.

(212)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că menținerea măsurilor antidumping existente împotriva importurilor originare din India, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Republica Coreea și Taiwan nu ar avea un efect negativ semnificativ asupra situației utilizatorilor din Comunitate.

(213)

Furnizorii de materie primă [mono etilen glicol (MEG) și acid tereftalic purificat (PTA), DMT și acid isoftalic (IPA), toate produse petrochimice derivate din țiței] și-au arătat în mod clar sprijinul pentru măsuri. Ei ar beneficia de faptul că industria comunitară s-ar redresa, foarte probabil, în urma efectelor de dumping și și-ar îmbunătăți astfel randamentul.

(214)

Luând în considerare toți factorii de mai sus, se concluzionează că nu există motive serioase împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(215)

Pentru o țară de export, mai precis India, s-a realizat o anchetă paralelă cu privire la expirarea măsurilor compensatorii (a se vedea considerentul 10). Ancheta a confirmat necesitatea de a continua aplicarea unor astfel de măsuri la aceleași nivele. Ancheta de față a condus, de asemenea, la concluzia că măsurile antidumping pentru exporturile din India trebuie menținute în vigoare la aceleași nivele. În acest sens, se face trimitere la considerentul 125 din Regulamentul (CE) nr. 2604/2000. Cum măsurile propuse în prezent pentru exporturile de PET din India rămân neschimbate, înseamnă că articolul 14 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2026/97 sunt respectate.

(216)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale, pe baza cărora s-a urmărit să se recomande ca măsurile existente să fie menținute și, respectiv, nivelurile acestora să fie modificate unde este cazul. Li s-a acordat și o perioadă pentru a prezenta comentarii și reclamații în urma datelor publicate. Mai mult, un exportator indian a afirmat că, în lipsa unor măsuri, India nu își va mai redirecționa probabil vânzările spre Comunitate. Acest exportator a pretins că piețele în curs de apariție sunt mai atractive decât Comunitatea, cererea indiană este în creștere rapidă și, drept urmare, nu mai există capacități neutilizate. Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că, fără a aduce atingere creșterii cererii pe piața indiană, ancheta a indicat existența unor capacități neutilizate la nivelul societăților, care depășesc creșterea cererii, aspect confirmat și de informațiile din raportul privind piața indiană, menționat la considerentul 74. În concluzie, niciuna dintre observațiile primite în urma informațiilor comunicate nu a fost în măsură să modifice concluziile astfel cum au fost formulate în prezentul regulament.

(217)

Rezultă de mai sus că taxele antidumping se mențin și, respectiv, nivelurile lor sunt modificate unde este cazul,

27.2.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 59/34

(1)

La 30 noiembrie 2000, prin Regulamentul (CE) nr. 2603/2000 (3), Consiliul a impus taxe compensatorii definitive la importurile de anumite tipuri de polietilen tereftalat („PET”) originare din India, Malaezia și Thailanda („țările în cauză”) („ancheta inițială”). Măsurile impuse au avut la bază o anchetă privind măsurile compensatorii, deschisă în temeiul articolului 10 din regulamentul de bază. În același timp, prin Regulamentul (CE) nr. 2604/2000 (4), Consiliul a instituit taxe antidumping definitive la importurile de același produs originare din țările menționate. Măsurile instituite au avut la bază o anchetă antidumping deschisă în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 384/96.

(2)

Modificările aduse Regulamentului (CE) nr. 2604/2000 au fost fie rezultatul anchetelor de reexaminare deschise în temeiul articolului 11 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, fie al angajamentelor de preț acceptate în temeiul articolului 8 alineatul (1) din acesta.

(3)

Mai mult, prin Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 (5), Consiliul a instituit taxe antidumping definitive la importurile de anumite tipuri de PET originare din Australia și Republica Populară Chineză („RPC”) și a încheiat procedura privind importurile de PET originare din Pakistan.

(4)

La 11 octombrie 2005, Consiliul a modificat nivelul măsurilor compensatorii în vigoare împotriva importurilor de PET din India (6). Modificările au fost rezultatul unei reexaminări imediate deschise în temeiul articolului 20 din regulamentul de bază.

(5)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă, Comisia a primit, la 30 august 2005, o cerere de reexaminare a măsurilor în vigoare, în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază („reexaminare în temeiul expirării măsurilor”).

(6)

Cererea a fost introdusă la data de 30 august 2005 de către comitetul pentru polietilen tereftalat din cadrul Plastics Europe („solicitantul”), în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, în acest caz peste 90 %, din producția comunitară totală de PET.

(7)

Cererea de reexaminare în temeiul expirării măsurilor s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar duce, probabil, la continuarea sau la reapariția subvențiilor și a prejudiciului suferit de industria comunitară.

(8)

Stabilind, în urma consultării comitetului consultativ, că există suficiente elemente de probă pentru inițierea unei reexaminări, în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază, Comisia a inițiat aceste reexaminări la 1 decembrie 2005 (7).

(9)

Ar trebui să se observe faptul că, înainte de inițierea reexaminării în temeiul expirării măsurilor și în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) și cu articolul 10 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia a informat autoritățile publice indiene („API”) că a primit o cerere de reexaminare justificată corespunzător și a propus o consultare în vederea clarificării subiectului plângerii și a găsirii unei soluții pe cale amiabilă. Cu toate acestea, Comisia nu a primit niciun răspuns din partea API privind oferta sa de consultare.

(10)

La 1 decembrie 2005, Comisia a deschis, de asemenea, o reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 privind măsurile antidumping în vigoare privind importurile de PET originare din India, Indonezia, Malaezia, Republica Coreea, Thailanda și Taiwan (8). În același timp, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, a fost deschisă o reexaminare intermediară parțială privind dumpingul cu privire la importuri ale aceluiași produs originar din Republica Coreea și din Taiwan (8).

(11)

Perioada anchetei de reexaminare (PAR) s-a derulat între 1 octombrie 2004 și 30 septembrie 2005. Examinarea tendințelor în cadrul analizei prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2002 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioadă luată în considerare”).

(12)

Comisia a informat oficial producătorii-exportatori, reprezentanții țării exportatoare, importatorii, producătorii comunitari, utilizatorii și reclamantul cu privire la deschiderea reexaminării în temeiul expirării măsurilor. Părțile interesate au avut posibilitatea să își prezinte în scris punctul de vedere și să solicite o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere. Au fost audiate toate părțile care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(13)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători-exportatori indieni, precum și de producători și importatori comunitari enumerați în cererea de reexaminare în temeiul expirării măsurilor, s-a considerat necesar, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază, să se stabilească dacă ar trebui folosită metoda eșantionării. Pentru a decide dacă ar fi necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a se determina eșantionul, Comisia a cerut părților anterior menționate, în temeiul articolului 27 din regulamentul de bază, să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminărilor și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(14)

După examinarea informațiilor prezentate, ținând seama de numărul redus de producători-exportatori din India care și-au făcut cunoscută intenția de a coopera, s-a hotărât că nu este necesar să se procedeze prin eșantionare în ceea ce privește producătorii-exportatori din India.

(15)

După analizarea informațiilor trimise de producătorii și importatorii comunitari și ținând seama de numărul relativ mic de răspunsuri, s-a stabilit că eșantionarea nu se justifică pentru niciuna dintre aceste categorii.

(16)

În consecință, s-au trimis chestionare tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din țara în cauză, importatorilor, furnizorilor, producătorilor și utilizatorilor comunitari.

(17)

Au răspuns la chestionar trei producători indieni, 12 producători comunitari, un importator, un furnizor și 10 procesatori/utilizatori.

(18)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare în vederea analizei și a efectuat vizite de verificare la sediul următoarelor companii:

(19)

Produsul în cauză este același ca cel din ancheta inițială, și anume PET cu indice de viscozitate de 78 ml/g sau mai mult, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, originar din țara în cauză. În prezent, este clasificat sub codul NC 3907 60 20.

(20)

Întocmai ca în ancheta inițială, s-a constatat că produsul în cauză, PET fabricat și vândut pe piața internă din țara în cauză și PET fabricat și vândut de producătorii comunitari au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și sunt destinate acelorași utilizări. Se concluzionează, prin urmare, că toate tipurile de PET cu o viscozitate de 78 ml/g sau mai mare sunt asemănătoare, în sensul articolului 1 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(21)

Pe baza informațiilor conținute în cererea de reexaminare și a răspunsurilor primite la chestionarul Comisiei, au făcut obiectul unei anchete următoarele sisteme, în cadrul cărora se presupune că se acordă subvenții:

(a)

Sistemul de credite pentru taxe de import (Duty Entitlement Passbook Scheme „DEPBS”)

(b)

Sistemul de scutire de impozit pe profit (Income Tax Exemption Scheme „ITES”)

(c)

Sistemul taxelor preferențiale la importul de bunuri de capital (Export Promotion Capital Goods Scheme „EPCGS”)

(d)

Zone libere industriale de export (EPZ)/zone economice speciale (SEZ)/unități axate pe export (UAE)

(e)

Sistemul licențelor prealabile (Advance Licence Scheme „ALS”)

(f)

Sistem de credite de export (înainte și după expediere) (ECS)

(g)

Sistem de stimulente pentru impozitul pe vânzări din Gujarat (GSTIS)

(h)

Sistemul de scutire de taxa pe electricitate din Gujarat (GEDES)

(i)

Sistemele de stimulente din Bengalul de Vest (WBIS)

(j)

Sistemul de stimulente al autorităților publice din Maharashtra (Package Scheme of Incentives — „PSI”).

(22)

Sistemele de la literele (a), (c)-(e) menționate anterior se bazează pe Legea privind comerțul exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea privind comerțul exterior”). Această lege autorizează autoritățile publice indiene să emită notificări privind politicile de import și de export. Aceste politici sunt rezumate în „Politica de import și de export”, denumită „Politica de comerț exterior” cu începere de la 1 septembrie 2004 și sunt publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și sunt actualizate periodic. Un document privind politica de import și de export, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 septembrie 2004 și 31 martie 2009 (denumit în continuare „Documentul privind politica de import și de export 2004-2009”) este relevant cu privire la perioada anchetei. În plus, autoritățile publice indiene definesc, de asemenea, procedurile aplicabile politicii de importuri și de exporturi 2004-2009 în „Manualul de proceduri de la 1 septembrie 2004 la 31 martie 2009 (volumul I)” [denumit în continuare „Manual de proceduri 2004-2009 (volumul I)”]. Acest manual este, de asemenea, actualizat periodic.

(23)

Sistemul de la litera (b) se bazează pe Legea impozitului pe profit din 1961, modificată anual prin Legea finanțelor.

(24)

Sistemul de la litera (f) se bazează pe articolele 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India (denumită în continuare „RBI”) să îndrume băncile comerciale în domeniul creditelor de export.

(25)

Sistemul de la litera (g) este gestionat de autoritățile publice din Gujarat și are la bază politica de stimulente industriale; sistemul de la litera (h) se bazează pe Legea privind taxa pe electricitate din Bombay din 1958.

(26)

Sistemul de la litera (j) este administrat de statul Maharashtra și se bazează pe rezoluțiile Departamentului Industriei, Energiei și Muncii din statul Maharashtra.

(27)

Sistemul de la litera (i) este întocmit de autoritățile publice din Bengalul de Vest prin notificarea nr. 588-CI/H din 22 iunie 1999 (WBIS 1999) a Departamentului de Comerț și Industrie care a fost înlocuit ultima dată prin notificarea nr. 134-CI/O/Stimulente/17/03/I din 24 martie 2004 (WBIS 2004).

(28)

După comunicarea concluziilor privind presupusa subvenționare, autoritățile publice indiene reiterează o serie de preocupări cu privire la existența unor măsuri compensatorii în aceste planuri, precum și la modul de calculare a valorilor subvențiilor. De asemenea, ele afirmă din nou că nu exista posibilitatea continuării subvenționării în cazul analizat. În acest sens, se constată că această observație nu conține niciun nou argument care ar putea schimba concluziile arătate în prezentul regulament.

(29)

Descrierea detaliată a DEPBS este prevăzută la punctul 4.3 din Documentul privind politica de import și de export 2004-2009 și la punctele 4.3-4.4 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(30)

S-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți nu a obținut niciun beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul DEPBS. În consecință, nu s-a mai considerat necesară continuarea analizării acestui sistem în scopul prezentei anchete.

(31)

S-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți nu a obținut niciun beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul ITES. În consecință, nu s-a mai considerat necesară continuarea analizării acestui sistem în scopul prezentei anchete.

(32)

Descrierea detaliată a sistemului EPCGS este prevăzută la capitolul 5 din Documentul privind politica de import și de export 2004-2009 și la capitolul 5 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(33)

Sistemul este deschis producătorilor-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” producătorilor și prestatorilor de servicii.

(34)

Sub rezerva unei obligații de export, companiile sunt autorizate să importe bunuri de capital (noi și, cu începere din aprilie 2003, second-hand, vechi de maximum 10 ani) la o valoare a taxei redusă sau egală cu zero. În acest sens, API eliberează o licență EPCG, la cerere, în schimbul achitării unei redevențe. Pentru a îndeplini obligația de export, bunurile de capital importate trebuie folosite pentru producerea unei anumite cantități de produse de export, într-o perioadă determinată.

(35)

Titularul unei licențe EPCGS pentru acest sistem poate, de asemenea, să achiziționeze bunuri de capital pe piața internă. În acest caz, producătorul local de bunuri de capital poate să profite de acest beneficiu pentru a importa componentele necesare, scutite de taxe vamale, pentru fabricarea unor astfel de bunuri de capital. Alternativ, producătorul local poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor prevăzute în cazul bunurilor de capital livrate titularului licenței EPCGS.

(36)

Sistemul EPCGS acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxei constituie o contribuție financiară a API, care renunță astfel la veniturile vamale în mod normal exigibile. În plus, reducerea taxei conferă un avantaj exportatorului, întrucât taxele economisite la import îi îmbunătățesc lichiditățile.

(37)

În plus, sistemul EPCGS este subordonat de drept rezultatelor la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără a încheia un angajament de export. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(38)

Drept urmare, acest sistem nu poate fi considerat un sistem permis drawback sau o substituire de sistem drawback în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Bunurile de capital nu sunt incluse în sistemele permise definite în anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în procesul de fabricație a produselor exportate.

(39)

Niciunul dintre exportatorii cooperanți nu a achiziționat bunuri de capital în perioada anchetei. Cu toate acestea, o companie a continuat să beneficieze de scutiri de taxe pentru bunurile de capital achiziționate înainte de perioada anchetei (PA) la valoarea stabilită în ancheta inițială. Valoarea subvenției obținută în timpul PAR a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate, aplicate asupra bunurilor de capital importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor bunuri de capital ale producătorului exportator. Pe baza practicii stabilite, valoarea astfel calculată, care este atribuită PAR, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului prin acest sistem. Costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (ca numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export în perioada anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Subvenția obținută de compania care a continuat să beneficieze de sistem a fost de 0,38 %.

(40)

Detaliile acestui sistem sunt prevăzute în Circulara de bază IECD nr. 5/04.02.01/2002-03 (credite de export în valută) și în Circulara de bază IECD nr. 10/04.02.01/2003-04 (credite de export în rupii) ale RBI, adresate tuturor băncilor comerciale în India.

(41)

Acest sistem este deschis producătorilor-exportatori și comercianților-exportatori. S-a constatat că una dintre companiile care au cooperat în timpul procedurii a beneficiat de avantaje în baza sistemului ECS.

(42)

În cadrul acestui sistem, RBI stabilește nivelul maxim obligatoriu al ratelor dobânzii aplicabile creditelor de export, în rupii indiene sau în devize, pe care băncile comerciale trebuie să le respecte „pentru ca exportatorii să poată avea acces la credit, la rate competitive pe plan internațional”. Sistemul este alcătuit din două subsisteme, și anume creditele de export înainte de expediere („packing credit”), care includ creditele acordate unui exportator pentru a finanța achiziționarea, procesarea, producția, ambalarea și/sau expedierea mărfurilor înainte de export, și creditele de export după expediere, care includ creditele pentru capital de lucru acordate pentru a finanța creanțele comerciale la export. RBI solicită, de asemenea, băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor.

(43)

Din aceste circulare de bază ale RBI reiese faptul că exportatorii pot obține credite de export cu rate ale dobânzilor preferențiale în comparație cu ratele dobânzii aplicate creditelor comerciale obișnuite („creditele de casă”), care sunt fixate numai de condițiile pieței.

(44)

În primul rând, ratele preferențiale ale dobânzii, stabilite prin circularele de bază ale RBI, pentru creditele acordate în cadrul sistemului ECS, pot diminua cheltuielile cu dobânda ale unui exportator, în comparație cu costurile de credit stabilite exclusiv de condițiile pieței, conferindu-i astfel un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. S-a considerat că a existat un avantaj numai în cazul exportatorilor care au cooperat și la care s-au observat aceste diferențe între ratele dobânzii. Diferențele privind rata dobânzii dintre creditele oferite ca urmare a circularelor de bază ale RBI și ratele aplicate „creditelor de casă” comerciale nu pot fi explicate numai prin politica de piață a băncilor comerciale.

(45)

În al doilea rând, deși creditele preferențiale din acest sistem ECS sunt acordate de bănci comerciale, beneficiul corespunde unei contribuții financiare a autorităților publice în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (iv) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și face, prin urmare, parte din definiția „autorităților publice” menționată la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. RBI este 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu, politica monetară, iar conducerea sa este numită de API. RBI conduce organisme private, deoarece băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile sale, printre altele, ratele-plafon ale dobânzii, stabilite în circularele de bază ale RBI pentru creditele de export, precum și obligația impusă de RBI de a consacra o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor. Aceste ordine obligă băncile comerciale să îndeplinească funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, respectiv să acorde împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub forma împrumuturilor acordate în anumite condiții ține, în mod normal, de autoritățile publice, fără ca practica urmată să difere, de fapt, de practicile urmate în mod normal de autoritățile publice [articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază]. Se consideră că această subvenție este specifică și că face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt aplicabile numai în cazul finanțării operațiunilor de export. Prin urmare, subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export, în temeiul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(46)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre valoarea ratei dobânzii plătite pentru creditele de export utilizate în perioada anchetei de revizuire și valoarea care ar fi fost datorată la ratele creditelor comerciale normale utilizate de către compania în cauză. Această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în PAR, ca numitor potrivit, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Compania care a beneficiat de avantaje în baza sistemului ECS a obținut o subvenție de 0,1 %.

(47)

S-a constatat că niciunul din producătorii-exportatori cooperanți nu au obținut niciun beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul sistemului SEZS. Cu toate acestea, două companii indiene au avut statut de unitate axată pe export UAE și au primit subvenții compensatorii în PAR. Descrierea și evaluarea care urmează se limitează, în consecință, la sistemul UAE.

(48)

Descrierea detaliată a sistemului UAE este prevăzută la capitolul 6 din Documentul privind politica de import și de export 2004-2009 și în Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(49)

Cu excepția societăților comerciale obișnuite, toate întreprinderile care se angajează, în principiu, să exporte întreaga lor producție de bunuri sau servicii pot fi create în sistemul UAE. Angajamentele în sectoarele industriale trebuie să atingă un prag minim de investiții în active fixe (10 milioane de rupii indiene) pentru a fi eligibile pentru statutul de UAE.

(50)

Așa cum s-a constatat în ancheta inițială, UAE pot fi situate și stabilite oriunde în India.

(51)

Cererile depuse de companiile care doresc să obțină statutul de UAE trebuie să cuprindă informații referitoare, printre altele, la estimările de producție, valoarea estimată a exporturilor, nevoile de import și nevoile de inputuri naționale pentru următorii cinci ani. După ce autoritățile acceptă cererea companiei, aceasta este informată cu privire la obligațiile care decurg din aceasta. Aprobarea de a fi recunoscută ca o companie în temeiul UAE este valabilă pe o perioadă de cinci ani. Aprobarea poate fi reînnoită de mai multe ori.

(52)

Documentul privind politica de import și de export 2004-2009 impune UAE obligația esențială de a realiza câștiguri nete în valută convertibilă („NFE”), și anume, într-o anumită perioadă de referință (cinci ani), valoarea totală a exporturilor trebuie să fie mai mare decât valoarea totală a bunurilor importate.

(53)

Unitățile axate pe export (UAE) se bucură de următoarele avantaje:

(54)

Unitățile care își exercită activitățile în aceste sisteme se află sub supravegherea agenților vamali, în conformitate cu articolul 65 din Legea vamală.

(55)

Acestea au obligația de a păstra evidența tuturor importurilor, a consumului și a utilizării tuturor materialelor importate, precum și a exporturilor realizate în conformitate cu secțiunea 6.11.1 din Manualul de proceduri 2004-2009. Aceste documente trebuie prezentate periodic autorităților competente sub forma unor rapoarte de activitate trimestriale și anuale.

(56)

Cu toate acestea, „în niciun moment, niciunei unități axate pe export (UAE) nu i se cere să coreleze fiecare import cu exporturile sale, transferurile către alte unități, vânzările pe piața internă sau cu stocurile”, în conformitate cu prevederile secțiunii 6.11.2 din Manualul de proceduri 2004-2009.

(57)

Vânzările interne sunt expediate și înregistrate pe baza unui sistem de autocertificare. Procesul de expediere a exporturilor dintr-o unitate axată pe export (UAE) este verificat de un agent vamal/responsabil de accize, care răspunde în permanență de această UAE.

(58)

În speță, doi dintre exportatorii care au cooperat au recurs la sistemul UAE. Acești exportatori au utilizat acest sistem pentru importul de materii prime și de bunuri de capital scutite de taxe vamale, pentru achiziționarea de bunuri scutite de accize pe piața internă și pentru obținerea rambursării taxei la vânzare, precum și pentru vânzarea unei părți din producția lor pe piața internă. Una dintre companiile exportatoare a utilizat, de asemenea, sistemul pentru a obține rambursarea parțială a taxei plătite pe combustibilul achiziționat de la companiile de petrol interne. Astfel, acestea au beneficiat de toate avantajele descrise la considerentul 51 punctele (i)-(v). Ancheta a arătat că exportatorii în cauză nu au obținut beneficii în temeiul dispozițiilor privind scutirea de impozit pe profitul aplicabil UAE.

(59)

Scutirea de două tipuri de taxe vamale („taxa vamală de bază” și „taxa vamală suplimentară specială”) și rambursarea taxei la vânzare de care beneficiază UAE constituie contribuții financiare ale API în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Autoritățile publice renunță la veniturile care ar fi exigibile în absența sistemului, conferind astfel UAE un beneficiu în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece neachitarea taxelor datorate în mod normal și rambursarea taxei la vânzare le permit să economisească lichiditățile.

(60)

În schimb, scutirea de accize și de echivalentul lor vamal („taxa vamală suplimentară”) nu duc la renunțarea la veniturile în mod normal exigibile. Dacă sunt achitate, acciza și taxa vamală suplimentară ar fi creditate în vederea plății taxelor viitoare (așa-numitul „mecanism CENVAT”). Prin urmare, aceste taxe nu sunt definitive. Prin intermediul creditelor „CENVAT”, se aplică o taxă definitivă numai în cazul valorii adăugate, nu și în cazul inputurilor materiale.

(61)

Astfel, numai scutirea de taxă vamală de bază, de taxa vamală suplimentară specială, de rambursarea parțială a taxei plătite pe combustibilul achiziționat de la companiile de petrol interne și rambursarea taxei la vânzare constituie subvenții în sensul articolului 2 din regulamentul de bază. Acestea sunt condiționate în drept de rezultatele obținute la export și sunt, prin urmare, specifice și fac obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Obiectivul exportului stabilit la punctul 6.1 din documentul privind politica de import și de export 02-07 pentru unitățile axate pe export este o condiție sine qua non pentru obținerea beneficiilor.

(62)

Unul dintre exportatorii care au cooperat a afirmat că Comisia a plecat de la premisa folosită în ancheta inițială cu privire la analiza scutirii de taxe pe materiile prime și a susținut că numai remiterea excesivă, dacă există, ar putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea, drept răspuns la afirmațiile anterioare, trebuie menționat faptul că, în perioada anchetei inițiale, în cadrul analizei valorii care face obiectul unor măsuri compensatorii, s-a pus întrebarea dacă UAE era sau nu un sistem permis de drawback „fără a aduce atingere problemei dacă acest sistem este un sistem drawback în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază” (9). În cadrul prezentei reexaminări, au fost anchetate cu atenție atât sistemul, în ansamblu, cât și sistemul de monitorizare.

(63)

Ancheta a arătat că aceste subvenții nu pot fi considerate un sistem permis de taxe drawback sau o substituire de sistem drawback în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate în anexa I [literele (h) și (i)], în anexa II (definiția și normele pentru drawback) și în anexa III (definiția și normele pentru o substituire de drawback) la regulamentul de bază. În măsura în care dispozițiile privind rambursarea impozitului pe vânzări și scutirea de drepturi de import sunt folosite pentru achiziționarea de bunuri de capital, acestea nu sunt în conformitate cu normele aplicabile sistemelor permise de drawback, deoarece bunurile de capital nu sunt consumate în procesul de producție, astfel cum se prevede în anexa I literele (h) (rambursarea impozitului pe vânzări) și (i) (rambursarea drepturilor de import).

(64)

În plus, nu s-a confirmat că API aplică un sistem sau o procedură eficientă prin care s-ar putea verifica ce inputuri achiziționate prin scutire de drepturi vamale și/sau de impozit pe vânzări au fost consumate în procesul de producție a produsului exportat și în ce cantități (punctul 4 partea II din anexa II la regulamentul de bază și, pentru cazul unei substituiri de sistem drawback, punctul 2 partea II din anexa III la regulamentul de bază). Sistemul de verificare existent vizează monitorizarea obligației de a realiza câștiguri nete în valută convertibilă, și nu consumul importurilor în raport cu producția de bunuri exportate.

(65)

UAE este autorizată să vândă pe piața națională o parte importantă din propria producție, de până la 50 % din cifra de afaceri anuală. Nu există, prin urmare, nicio obligație juridică de a exporta întreaga cantitate de produse obținute. În plus, aceste tranzacții interne au loc fără vreun control sau supraveghere din partea unui funcționar guvernamental și nu sunt supuse decât unei proceduri de autocertificare. În consecință, spațiile aflate sub control vamal al UAE nu sunt supuse, cel puțin parțial, unui control fizic din partea autorităților indiene. În acest caz, pentru ca sistemul să poată fi considerat un sistem de verificare drawback, celelalte elemente de verificare, în special controlul legăturii între inputurile scutite de taxe vamale și produsele de export obținute, au o importanță sporită.

(66)

În ceea ce privește celelalte măsuri de verificare în vigoare, este necesar să se reamintească faptul că UAE nu are în niciun moment obligația, din punct de vedere juridic, de a corela fiecare import cu produsul obținut corespunzător. Numai existența unor astfel de controale va permite autorităților indiene să obțină suficiente informații cu privire la destinația finală a inputurilor, pentru a putea verifica în mod eficient ca scutirile de taxe vamale și de taxa la vânzare să nu depășească taxele corespunzătoare inputurilor utilizate pentru fabricarea produselor destinate exportului. Declarațiile fiscale lunare stabilite pe baza unui sistem de autoevaluare pentru vânzările interne, verificate periodic de către autoritățile indiene, nu sunt suficiente. În plus, scopul declarațiilor fiscale lunare este de a monitoriza accizele, și nu de a controla destinația inputurilor. Sistemele interne ale companiilor, care sunt menținute fără a fi obligatorii din punct de vedere legal, nu ar fi suficiente, deoarece sistemele de verificare ar trebui să fie concepute și aplicate de către autoritățile publice și nu ar trebui lăsate la discreția conducerii întreprinderilor în cauză. În consecință, ancheta a stabilit că documentul pentru politica de importuri și exporturi nu impune în mod explicit UAE să facă dovada legăturii dintre inputurile materiale și produsul obținut și că API nu aplică niciun mecanism de control eficient care le permite să stabilească ce inputuri sunt consumate pentru fabricarea produselor exportate și în ce cantități.

(67)

De asemenea, API nu au efectuat o nouă verificare bazată pe inputurile efectiv implicate, așa cum ar fi trebuit să procedeze, în mod normal, în absența unui sistem de verificare eficient (punctul 5 partea II din anexa II și punctul 3 partea II din anexa III la regulamentul de bază). Mai mult, API nu au furnizat nicio dovadă care să demonstreze că nu a existat o remitere excesivă.

(68)

Ca urmare a constatărilor mai sus menționate, trebuie respinsă afirmația companiei conform căreia Comisia s-a abătut de la premisa folosită în ancheta inițială cu privire la analiza scutirii de taxe pe materiile prime și numai remiterea excesivă ar putea face, eventual, obiectul unor măsuri compensatorii.

(69)

În consecință, în absența unui sistem permis drawback sau a unei substituiri de sistem drawback, beneficiul care face obiectul unor măsuri compensatorii corespunde cu remiterea valorii totale a taxelor de import (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială) exigibile în mod normal după realizarea importului, precum și cu rambursarea taxei plătite pe combustibilul achiziționat de la companiile de petrol interne și cu rambursarea taxei la vânzare în PAR.

(70)

Valoarea subvenției acordate exportatorilor care beneficiază de statutul de UAE a fost calculată pe baza taxelor de import nepercepute (taxa vamală de bază și taxa vamală suplimentară specială) asupra materialelor importate pentru toate UAE, a taxei la vânzare rambursate și a rambursării taxelor plătite pe combustibilul achiziționat pe piața internă, toate aferente PAR. Costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost repartizată pe cifra de afaceri corespunzătoare realizată la export în perioada de anchetă aferentă revizirii, ca numitor potrivit, deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marjele de subvenție astfel obținute au fost de 0,9 % și, respectiv, de 5,8 % pentru cele două companii.

(71)

Bunurile de capital nu sunt încorporate, din punct de vedere fizic, în produsele finite. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, beneficiul acordat companiilor care fac obiectul anchetei a fost calculat pe baza valorii taxelor vamale neachitate, aplicate asupra bunurilor de capital importate, valoare repartizată pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor bunuri de capital în companiile care fac obiectul unei anchete. Pentru a determina o astfel de perioadă normală de depreciere, au fost folosite drept referință perioadele de depreciere reale utilizate de cei doi exportatori care au cooperat, și anume 18 ani. Valoarea astfel calculată poate fi atribuită perioadei anchetei de revizuire și a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade de anchetă, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului acordat beneficiarului prin acest sistem. În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export în PAR, ca numitor potrivit, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marjele de subvenție astfel obținute au fost de 1,8 % și, respectiv, de 0,4 %.

(72)

În consecință, marja subvenției totale a companiilor în cauză din cadrul sistemului UAE este de 2,7 % și, respectiv, de 6,2 %.

(73)

Descrierea detaliată a acestui sistem este prevăzută la secțiunile 4.1-4.1.14 din Documentul privind politica de import și de export 2004-2009 și la capitolele 4.1-4.30 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul I).

(74)

Sistemul licențelor prealabile este alcătuit din șase subsisteme, descrise în detaliu mai jos. Aceste subsisteme se deosebesc, printre altele, prin criteriile de eligibilitate. Subsistemele „exporturi fizice” și „cerințe anuale” sunt deschise fabricanților-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților. Fabricanții-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili pentru subsistemul „bunuri intermediare”. Subsistemul „exporturi prevăzute” se adresează antreprenorilor principali care aprovizionează categoriile menționate la punctul 8.2 din documentul pentru politica de importuri și exporturi 2004-2009, de exemplu, furnizorilor unei unități axate pe export. În final, companiile care asigură aprovizionarea intermediară cu inputuri de la producători-exportatori sunt eligibili pentru avantajele legate de „exporturi prevăzute” din cadrul subsistemului „bonuri de aprovizionare anticipată” (Advance Release Orders, „ARO”) și „acreditiv intern de tip «back to back»” („Back to back inland letter of credit”).

(75)

Licențele prealabile pot fi eliberate în următoarele cazuri:

(76)

S-a stabilit că, în cursul PAR, un exportator cooperant a obținut beneficii numai în legătură cu trei subsisteme aplicabile produsului în cauză, și anume (i) licențele prealabile „exporturi fizice”, (v) ARO și (iv) „exporturi prevăzute”. Prin urmare, nu este necesar să se stabilească dacă subsistemele (ii) „cerințe anuale”, (iii) furnizări intermediare și (vi) „acreditiv intern de tip «back to back»” pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(77)

În sensul verificării de către autoritățile indiene, orice titular de licență are obligația, din punct de vedere legal, de a ține „o contabilitate, în bună și cuvenită formă, a consumului și a utilizării produselor importate în cadrul fiecărei licențe”, într-un format specific [capitolul 4.30 și apendicele 23 din Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul 1)], adică un registru al consumului real („registrul menționat la apendicele 23”). Cu începere din luna mai 2005, apendicele 23 nu trebuie doar păstrat la sediul companiei, ci, în plus, trebuie contrasemnat de un expert-contabil și trimis autorităților indiene. Obligația de a furniza apendicele 23 se aplică licențelor emise după intrarea în vigoare a noilor reguli în mai 2005. Punerea în aplicare practică a acestui sistem nou nu a putut fi, drept urmare, verificată, deoarece nu exista niciun raport cu privire la aceste licențe la data la care ancheta a fost desfășurată.

(78)

În ceea ce privește subsistemele (i), (iv) și (v) menționate anterior, volumul și valoarea importurilor autorizate și ale exporturilor obligatorii (inclusiv ale exporturilor estimate) sunt adoptate de către API și înregistrate în licență. În afară de aceasta, în momentul tranzacțiilor de import sau de export, operațiunile trebuie să facă obiectul unei mențiuni în licență de către funcționarii competenți. Volumul importurilor autorizate în acest sistem este stabilit de către API, pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri („SION”). Există norme standard de intrări/ieșiri pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul vizat, și sunt publicate în Manualul de proceduri 2004-2009 (volumul II).

(79)

Inputurile materiale importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la eliberarea licenței (18 luni, cu două prelungiri posibile, de 6 luni fiecare).

(80)

Titularul licenței prealabile care are intenția să se aprovizioneze cu inputuri de pe piața internă, în loc să le importe direct, are posibilitatea de a le procura în schimbul licențelor prealabile (ARO). În acest caz, licențele prealabile sunt validate ca ARO și andosate profitului furnizorului în momentul livrării inputurilor menționate în acestea.

(81)

În cursul anchetei de revizuire, s-a constatat că volumul inputurilor materiale importate cu scutire de taxe vamale în temeiul diferitelor subsisteme de către exportatorii cooperanți, în conformitate cu autorizațiile de import stabilite pe baza normelor standard de intrări/ieșiri SION, depășea volumul necesar pentru producerea cantității de referință a produsului de export. Standardele SION pentru produsul în cauză nu erau, prin urmare, precise.

(82)

Scutirea de drepturi de import constituie o subvenție, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a API, care a conferit un avantaj exportatorilor investigați.

(83)

În plus, licențele prealabile „exporturi fizice” se subordonează de drept rezultatelor la export; prin urmare, se consideră specific și susceptibil de a face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O companie nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestor sisteme fără un angajament de export.

(84)

Sistemul licențelor prealabile „exporturi prevăzute” este condiționat de facto de rezultatele obținute la export. O singură companie a apelat la acesta, într-o măsură limitată și numai pentru aprovizionarea unităților axate pe export sau situate într-o zonă economică specială, ambele categorii fiind menționate la punctul 8.2 litera (b) din documentul pentru politica de importuri și exporturi 02-07. Această companie a afirmat că, în cele din urmă, clienții săi au exportat produsul în cauză. Astfel cum se precizează la punctul 6.1 din documentul pentru politica de importuri și exporturi 02-07, unitățile axate pe export și zonele economice speciale sunt consacrate exportului. Astfel, un furnizor local obține avantaje în temeiul sistemului licențelor prealabile „exporturi prevăzute”, deoarece API anticipează venituri la export realizate ulterior de către un exportator care este fie o unitate axată pe export, fie o unitate situată într-o zonă economică specială. În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, se consideră că o subvenție este condiționată de rezultatele la export atunci când faptele demonstrează că acordarea acestei subvenții, fără să fi fost condiționată din punct de vedere juridic de rezultatele la export, este de facto asociată veniturilor la export efective sau prevăzute.

(85)

În acest caz, compania cooperantă nu a făcut uz de sistemul de licențe prealabile în scopul importării unor produse scutite de taxe vamale. În schimb, compania a obținut beneficii prin aprovizionarea cu materii prime de la furnizorii locali prin conversia licențelor în ARO. În conformitate cu acest sistem, dreptul de scutire de la plata impozitelor și taxelor revine furnizorului, și nu exportatorului final sub forma unei restituiri/rambursări de taxe. Rambursarea impozitelor/taxelor este valabilă în același timp pentru inputurile naționale și pentru cele importate. Ancheta a arătat că exista o diferență semnificativă de preț între materiile prime obținute de la furnizorul local independent, prin folosirea sistemului ARO, și materiile prime obținute de la un furnizor local, fără utilizarea vreunei licențe. Avantajul scutirii de taxe și impozite a fost trimis mai departe prin prețuri mai mici de la furnizor la compania care a utilizat materiile prime și care era vizată de această anchetă. Compania a putut face o diferențiere clară între prețurile de achiziție ale materiilor prime atunci când se folosea o licență și prețul plătit pentru aceeași materie primă când nu se folosea nicio licență. Compania a definit beneficiul astfel obținut ca fiind diferența de preț dintre aprovizionările obținute în sistemul de bonuri de aprovizionare anticipată („ARO”) și prețul aprovizionărilor obținute fără o astfel de licență.

(86)

Niciunul dintre cele trei subsisteme aplicate în cazul de față nu poate fi considerat un sistem permis drawback sau o substituire de sistem drawback în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele pentru drawback) și în anexa III (definiția și normele pentru o substituire drawback) la regulamentul de bază. Cu toate că API au menționat faptul că sistemul a suferit modificări începând din mai 2005, este clar că aceste modificări nu au avut niciun impact asupra sistemelor în PAR, dat fiind că noul sistem de verificare nu era încă pus în aplicare în totalitate. Fără a aduce atingere posibilelor modificări aduse sistemului de verificare de către API, ancheta a arătat că, în PAR, API nu au aplicat eficient sistemul lor de verificare. Ele nu au aplicat nici proceduri care să permită să se verifice care inputuri sunt consumate pentru fabricarea produsului exportat și în ce cantități (punctul 4 partea II din anexa II la regulamentul de bază și, în cazul sistemelor cu substituire de drawback, punctul 2 partea II din anexa III la acesta). Normele standard de intrări/ieșiri pentru produsul vizat nu au fost suficient de precise și au supraestimat consumul de materie primă. Ancheta a arătat că normele standard de intrări/ieșiri sunt pe cale să fie modificate pentru a reflecta mai bine consumul de inputuri, însă aceste noi norme standard de intrări/ieșiri nu au fost puse în aplicare în PAR. Prin urmare, s-a confirmat că normele standard de intrări/ieșiri nu pot fi considerate un sistem de verificare a consumului real, deoarece aceste norme generoase nu permit API să verifice cu suficientă precizie cantitățile inputurilor realmente consumate pentru fabricarea produsului exportat. În afară de aceasta, API nu au efectuat niciun control eficient pe baza unui registru de consum real, corect ținut („registrul menționat la apendicele 23”, fost apendice 18) pentru licențele utilizate în PAR. În plus, acestea nu au efectuat o verificare suplimentară pe baza inputurilor efective în cauză, astfel cum ar fi trebuit să procedeze în lipsa unui sistem de verificare eficient (punctul 5 partea II din anexa II și punctul 3 partea II din anexa III la regulamentul de bază), și nu au dovedit că nu a existat o remitere excesivă.

(87)

Prin urmare, aceste trei subsisteme pot face obiectul unor măsuri compensatorii.

(88)

În absența unor sisteme permise drawback sau a unei substituiri de sisteme drawback, valoarea subvenției a fost stabilită, așa cum a demonstrat compania, pe baza diferenței dintre prețurile aceleiași materii prime, achiziționate cu și fără licență.

(89)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost repartizată pe cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei (numitor), deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(90)

O singură companie a beneficiat de acest sistem în PAR și a obținut subvenții de 20,9 %.

(91)

S-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori cooperanți nu a obținut niciun beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul acestor două sisteme. În consecință, nu s-a mai considerat necesară continuarea analizării acestui sistem în scopul prezentei anchete.

(92)

Descrierea detaliată a WBIS este întocmită de către autoritățile publice din Bengalul de Vest (GOWB) prin notificarea nr. 588-CI/H din 22 iunie 1999 (WBIS 1999) a Departamentului de Comerț și Industrie, care a fost înlocuită ultima dată prin notificarea nr. 134-CI/O/Stimulente/17/03/I din 24 martie 2004 (WBIS 2004). Acest sistem a oferit numeroase beneficii beneficiarului, precum plata amânată a taxelor la vânzare, a subvenției pentru instalarea bunurilor de capital și a subvențiilor pentru dezvoltare. Ancheta a arătat că o singură companie a beneficiat de aceste sisteme în trecut. Cu toate acestea, impactul acestor beneficii în PAR a fost neglijabil. Din acest motiv, nu s-a mai considerat necesară continuarea analizării acestor sisteme în scopul prezentei anchete.

(93)

Pentru a încuraja instalarea industriilor în regiunile cel mai puțin dezvoltate ale statului, autoritățile publice din Maharashtra acordă din 1964 facilități unităților care se instalează sau care se extind în regiunile în curs de dezvoltare din stat. Acest sistem a fost modificat de multe ori de la introducerea sa, iar „versiunea din 2001” a rămas în vigoare de la 1 aprilie 2001 până la 31 martie 2006, după care a fost extinsă pentru încă un an, până pe 31 martie 2007. Sistemul de stimulente al autorităților publice din Maharashtra este alcătuit din mai multe subsisteme, principalele fiind: (i) rambursarea taxei locale/taxei în vigoare, (ii) scutirea de taxa pe electricitate și (iii) scutirea de impozitul local pe vânzări, care au expirat în data de 24.10.2004. Ancheta a arătat că singurul subsistem folosit de către unul dintre producătorii exportatori care au cooperat în timpul anchetei a fost scutirea de impozitul local pe vânzări.

(94)

Acest sistem este deschis companiilor care investesc în regiunile cel mai puțin dezvoltate ale statului prin crearea unei noi unități industriale sau prin realizarea unor importante investiții de capital în vederea extinderii sau a diversificării unei unități industriale existente. Aceste regiuni sunt clasificate în diferite categorii, în funcție de nivelul de dezvoltare economică (de exemplu, regiuni puțin dezvoltate, regiuni mai puțin dezvoltate, regiunile cel mai puțin dezvoltate). Principalul criteriu în stabilirea stimulentelor este regiunea în care este situată întreprinderea sau în care intenționează să se stabilească și importanța investiției.

(95)

În temeiul sistemului de scutire de impozitul local pe vânzări, care a expirat în octombrie 2004, companiile beneficiare nu au fost obligate să perceapă impozit pe vânzări în momentul tranzacțiilor de vânzare. De asemenea, ele au fost scutite de impozitul local pe vânzări la achiziționarea de produse de la un furnizor care poate beneficia el însuși de sistem. În timp ce scutirea privind tranzacțiile de vânzare nu conferă niciun avantaj vânzătorului, scutirea privind tranzacțiile de achiziționare conferă un avantaj cumpărătorului. Ancheta a stabilit că compania în cauză a beneficiat de scutire de impozit pe vânzări până la 24 octombrie 2006.

(96)

Acest sistem acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Subsistemele analizate anterior constituie o contribuție financiară a autorităților publice din Maharashtra, care renunță astfel la venituri exigibile în mod normal. În plus, această scutire/rambursare conferă un avantaj companiilor beneficiare prin ameliorarea lichidităților lor.

(97)

Acest subsistem este destinat exclusiv companiilor care au investit în anumite regiuni geografice aflate sub jurisdicția statului Maharashtra. Companiile stabilite în afara acestor zone nu pot beneficia de sistemul în cauză. Valoarea avantajului conferit diferă în funcție de zonă. Sistemul este specific în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) și al articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază; prin urmare, poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(98)

Valoarea subvenției constituită prin scutirea de la impozitul pe vânzări s-a calculat pe baza valorii datorate în mod normal pentru perioada anchetei care nu a fost achitată în baza sistemului. Dat fiind că sistemul de scutire de la impozitul pe vânzări a expirat pe 24.10.2004, au fost luate în considerare numai vânzările neplătite din perioada 1.10.2004-24.10.2004, deoarece numai această perioadă a coincis cu perioada anchetei de reexaminare. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea totală a acestor subvenții (numărător) s-a repartizat pe cifra de afaceri totală a companiei, realizată în perioada anchetei de reexaminare (numitor), deoarece subvenția nu este subordonată exporturilor și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. În PAR, o singură companie a beneficiat de subsistem; cu toate acestea, valoarea subvenției a fost sub 0,1 %, cu alte cuvinte, neglijabilă.

(99)

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii în sensul regulamentului de bază, exprimată ad valorem, variază între 2,7 % și 20,9 %, pentru producătorii-exportatori investigați.

(100)

Deși a existat un nivel mare de cooperare privind cantitatea exporturilor către Comunitate, trebuie remarcat faptul că numeroși producători-exportatori nu au cooperat în timpul anchetei, inclusiv producătorul-exportator care a avut cea mai mare marjă de subvenții în ancheta inițială. Capacitatea și producția producătorilor indieni care nu au cooperat sunt importante și este, de asemenea, probabil că acești producători exportatori vor continua să beneficieze de sistemele de subvenție anchetate la cel puțin același nivel ca și cel stabilit în ancheta originală.

(101)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea determina continuarea sau reapariția subvențiilor.

(102)

Astfel cum se precizează mai sus, la considerentele 21-100, s-a constatat că, în perioada aferentă anchetei de reexaminare, exportatorii indieni ai produsului în cauză au beneficiat în continuare de subvențiile care fac obiectul unor măsuri compensatorii, acordate de autoritățile publice. De fapt, marjele subvenției constatate pe parcursul reexaminării sunt mai mari decât cele care fuseseră stabilite pe parcursul anchetei inițiale, cu excepția unui singur producător exportator. Sistemele de subvenții vizate acordă beneficii recurente și nu există niciun indiciu că urmează să fie eliminate într-un viitor previzibil. În lipsa informațiilor privind modul în care modificările aduse sistemului de verificare al sistemului licențelor prealabile vor fi puse în aplicare în mod practic, nu se poate formula nicio concluzie cu privire la posibilele efecte ale acestor modificări. În aceste condiții, exportatorii produsului vizat vor beneficia în continuare de subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii. Fiecare exportator poate fi eligibil pentru mai multe sisteme. În aceste împrejurări, s-a considerat rezonabil să se concluzioneze că este probabil ca subvențiile să continue pe viitor.

(103)

Deoarece s-a demonstrat că subvențiile încă existau în momentul reexaminării și că, probabil, vor continua în viitor, chestiunea probabilității reapariției lor este irelevantă.

(104)

PET este fabricat în Comunitate de următoarele companii:

(105)

PET produs de către toate aceste companii reprezintă producția comunitară totală, în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(106)

Comisia a verificat dacă producătorii comunitari cooperanți care au solicitat sau au sprijinit cererea de reexaminare în temeiul expirării măsurilor reprezentau o proporție majoră din producția comunitară totală de PET. Acești producători comunitari reprezentau 88 % din producția comunitară totală de PET. Producătorii comunitari care nu au cooperat în întregime au fost excluși din definiția industriei comunitare. Comisia a considerat, în consecință, că cei doisprezece producători comunitari care au cooperat în totalitate constituie industria comunitară, în sensul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (8) din regulamentul de bază. În anchetele originale, industria comunitară a reprezentat peste 85 % din producția totală de PET din Comunitate la momentul respectiv.

(107)

Următorii doisprezece producători comunitari reprezintă industria comunitară.

(108)

Consumul comunitar s-a stabilit pe baza volumelor de vânzare ale industriei comunitare, a estimărilor de vânzări ale celorlați producători comunitari pe piața comunitară, pe baza datelor furnizate în etapa „plângere”, precum și a datelor furnizate de Eurostat privind ansamblul importurilor în Comunitate din țări terțe.

(109)

Între 2002 și PAR, consumul comunitar al produsului în cauză în Comunitate a crescut constant, până a ajuns la cantitatea totală de 2 400 000 de tone în PAR. Creșterea totală în acea perioadă a fost de 18 %. Creșterea s-a datorat parțial noilor aplicații (sticlele de bere și de vin, printre altele) și parțial creșterii consumului în statele în curs de aderare.

Tabelul 1

(110)

Între 2002 și PAR, importurile totale din India au crescut cu 13 %. În timp ce importurile au scăzut cu 17 % între 2002-2003, ele au crescut cu 100 % în 2004 și au scăzut din nou cu cca. 70 % în PAR, ajungând la aproximativ 6 800 de tone. Prețurile importurilor au crescut cu 5 % în 2003 și cu 3 % și, respectiv, 7 % în 2004 și în PAR. Această evoluție a prețurilor nu reflectă decât parțial creșterea puternică a costurilor materiei prime. Cota de piață a importurilor indiene a rămas relativ redusă în timpul perioadei examinate, și anume 0,3 % în 2002, 0,2 % în 2003, 0,5 % în 2004 și 0,3 % în PAR.

Tabelul 2

(111)

Volumul importurilor din alte țări terțe a crescut cu 25 % în timpul perioadei examinate. Cea mai mare creștere a fost înregistrată în 2003, când importurile au crescut cu 41 %. După impunerea de măsuri antidumping asupra exporturilor chineze în 2004, importurile au scăzut cu 14 % în 2004 și cu încă 2 % în PAR. Cotele de piață au urmat o tendință similară, trecând de la 15,9 % în 2002 la 20,6 % în 2003, 18,5 % în 2004 până la 16,9 % în PAR. Creșterea cotei de piață a importurilor a fost mai mică decât creșterea importurilor, în cantități absolute, datorită consumului mai mare. În medie, prețurile importurilor au fost constant mai mici decât prețurile europene în perioada 2002-2004. Numai în PAR au fost puțin mai mari decât prețurile industriei comunitare.

Tabelul 3

(112)

La începutul reexaminării s-a prevăzut o eșantionare a producătorilor comunitari, însă, dat fiind că numărul lor nu era foarte mare, s-a decis includerea tuturor producătorilor comunitari, factorii de prejudiciu fiind analizați pe baza informațiilor adunate la nivelul întregii industrii comunitare.

(113)

În temeiul articolului 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care influențează situația industriei comunitare.

(114)

Producția industriei comunitare a crescut cu 20 % între 2002 și PAR, și anume de la 1 465 000 de tone în 2002 la 1 760 000 de tone în PAR. Creșterea anuală a fost de 4,8 % în 2003 și de 4,6 % în 2004. S-a mai înregistrat o creștere în PAR, când producția a luat un avânt de 150 000 de tone, crescând cu 10,8 %. Aceasta s-a datorat procesului de restructurare inițiat de industrie în scopul de a exercita un control mai bun asupra costurilor de producție și, astfel, de a beneficia de consumul în creștere pe piața comunitară care, așa cum s-a menționat anterior, a crescut cu 19 % între 2002 și PAR (de la 2 milioane de tone în 2002 la 2,4 milioane de tone în PAR).

Tabelul 4

(115)

Capacitatea producției a crescut cu 22 % între 2002 și PAR, și anume de la 1 760 000 de tone în 2002 la 2 156 000 de tone în PA. Creșterea a avut loc în special în PAR, când capacitatea producției a crescut cu 300 000 de tone față de 2004, adică 16,7 %. Această creștere importantă a capacității de producție a fost simultană cu creșterea producției din aceeași perioadă (a se vedea considerentul 114). Creșterea capacității de producție s-a datorat investițiilor suplimentare în liniile de producție concepute să profite de piața în creștere. Rata de utilizare a capacității a crescut cu 4 % în 2003, a rămas la acest nivel în 2004 și apoi a scăzut în PAR cu 5 %, ajungând la nivelul de 82 %. Scăderea înregistrată între 2004 și PAR este rezultatul creșterii importante a capacității de producție din aceeași perioadă. În consecință, dacă facem o comparație cu anul 2004, un volum al producției mai mare în PAR a coincis cu o rată de utilizare a capacității mai mică.

Tabelul 5

(116)

Volumul vândut de industria comunitară pe piața comunitară a crescut cu 21 % între 2002 și PAR. O creștere de 2 % în 2003 a fost urmată de o creștere atât în 2004, cât și în PAR, cu 8 % și, respectiv, 11 %. Fără a aduce atingere creșterii vânzărilor, datorită consumului mai mare, cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu 4 % în 2003, crescând, apoi, treptat cu 5 % în 2004 și 1 % în PAR.

Tabelul 6

(117)

În ansamblu, s-a constatat o creștere de 2 % a cotei de piață a industriei comunitare în perioada examinată, ceea ce dovedește o stagnare a cotei de piață față de creșterea consumului întregii piețe.

(118)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria comunitară a crescut cu 18 % în perioada considerată. Cea mai importantă creștere a fost înregistrată în 2003 (11 %) și 2004 (încă 6 %). Cu toate că această tendință a continuat în PAR, s-a înregistrat o creștere de numai 2 %. Creșterea de 18 % din întreaga perioadă este corelată cu nivelul producției care a crescut cu 20 %.

Tabelul 7

(119)

Productivitatea industriei comunitare, măsurată în producția în tone per persoană ocupată anual, a crescut în general în perioada considerată. După ce a scăzut, inițial, cu 6 % în 2003 față de 2002 și a rămas la acest nivel în 2004, productivitatea a crescut mult, în PAR, cu peste 8 % față de 2004, o perioadă în care producția a crescut semnificativ.

Tabelul 8

(120)

Trebuie menționat faptul că producția de granule din PET reprezintă o industrie intensă de capital și că, prin urmare, costurile forței de muncă au un impact limitat asupra costului total al producției. În cursul perioadei, salariile au crescut cu 12 %, față de o creștere de 20 % a costului total al producției. Un alt indicator important este costul salariilor cheltuit pe tona produsă. În cursul perioadei, acest cost a scăzut cu 6 %.

Tabelul 9

(121)

Prețurile de vânzare unitare au crescut de la 924 EUR/tonă în 2002 la 1 058 EUR/tonă în PAR. În ansamblu, tendința a fost crescătoare (cu 15 % în întreaga perioadă). Această creștere este, în mare măsură, o consecință a creșterii prețului materiilor prime, care se datorează creșterii prețului petrolului. Cu toate că industria comunitară mărise prețurile, nu a putut să reflecte această creștere asupra sectorului inferior, precum și creșterea prețurilor materiilor prime în propriile prețuri de vânzare. Aceasta s-a datorat în principal faptului că prețul materiilor prime a crescut mai mult decât prețurile PET. Vizând păstrarea propriei cote de piață, industria comunitară nu a putut să își mărească prețurile decât moderat și a înregistrat, astfel, un efect de scădere a prețurilor.

Tabelul 10

(122)

Ținând cont de faptul că este nevoie de aproximativ 850 kg de acid tereftalic purificat (PTA) și 350 kg de mono-etilen-glicol (MEG) (principalele materii prime) pentru a produce o tonă de PET, costurile materiilor prime (PTA și MEG) au crescut semnificativ, cu 67 % și, respectiv, 31 % între 2002 și PAR, ajungând la nivelul de 770 EUR/tonă (PTA) și 721 EUR/tonă (MEG) (media în PAR). Cu toate că s-a putut constata o mică scădere a prețurilor PTA în al treilea trimestru din 2005, când prețurile au scăzut până la 700 EUR/tonă, și un preț destul de stabil pentru MEG, trebuie notat faptul că materiile prime sunt achiziționate în avans pe baza unor contracte pe termen lung. Drept urmare, pentru perioada examinată, în ciuda unei mici scăderi a prețurilor PTA la sfârșitul PAR, industria comunitară încă se mai confruntă cu consecințele costurilor extrem de mari. În plus, datorită situației de pe piața internațională a petrolului, prețurile materiilor prime pentru producția de PET sunt susceptibile de a suferi modificări neprevăzute, însă probabil vor rămâne la un nivel ridicat. Toți acești factori contribuie la un nivel crescut de vulnerabilitate a producătorilor de PET din Comunitate. Cu toate acestea, trebuie notat faptul că principalele materii prime sunt produse comercializate la nivel global și ar trebui, în consecință, să afecteze în aceeași măsură și producătorii exportatori din India.

Tabelul 11

(123)

Prin comparație, costul unitar mediu pe tonă de granule din PET produs de industria comunitară este:

Tabelul 12

(124)

În timpul perioadei examinate, așa cum se arată în tabelele 11 și 12, principalele materii prime au crescut continuu (PTA cu 67 %, MEG cu 31 %), în timp ce costul total de producție a crescut cu doar 21 %. Cu toate acestea, așa cum se arată în tabelul 10, prețurile au crescut cu numai 15 %, datorită faptului că industria comunitară nu a putut să reflecte această creștere asupra sectorului inferior, precum și creșterea prețurilor materiilor prime în propriile prețuri de vânzare.

(125)

Evoluția stocurilor în timpul perioadei examinate, și anume între 2002 și PAR, a scăzut cu 10 %. Cu toate acestea, la fel ca în anchetele originale, stocurile nu ar trebui considerate ca fiind un indicator important în ceea ce privește producția de PET a industriei comunitare, datorită caracterului sezonier al pieței PET de-a lungul anului. Când sunt comparate cu producția, stocurile reprezintă aproximativ 5-6 % din producție.

Tabelul 13

(126)

Rentabilitatea vânzărilor reprezintă profitul obținut prin vânzările produsului în cauză în Comunitate. Randamentul activelor totale și al fluxului de lichidități a putut fi măsurat numai la nivelul celui mai apropiat grup de producători, care includea produsul similar, în conformitate cu articolul 8 alineatul (8) din regulamentul de bază. Mai mult, randamentul investițiilor a fost calculat pe baza randamentului activelor totale, deoarece acesta este considerat mai pertinent pentru analiza tendinței.

Tabelul 14

(127)

După scăderea prețurilor, care a început în 2002, și odată cu creșterea puternică a importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC, Taiwan, Malaezia, Coreea și Australia (până în 2004) și a importurilor subvenționate din India, situația financiară a industriei comunitare s-a deteriorat și a ajuns să înregistreze pierderi în 2003. După o ușoară redresare în 2004, datorată măsurilor antidumping impuse RPC și Australiei, pierderile au crescut, ajungând la – 3,2 % în PAR. S-a constatat, prin urmare, că există o tendință descendentă.

(128)

Tendințele privind randamentul activelor totale și al fluxului de lichidități s-au dezvoltat în mod similar, având o situație relativ bună în 2002, o deteriorare puternică în 2003, o ușoară redresare în 2004 și o continuă deteriorare în PAR.

(129)

Investițiile au vizat, pe de o parte, creșterea capacității, iar, pe de altă parte, îmbunătățirea procesului de producție. Cea mai mare parte a cheltuielilor a fost realizată în 2004 și în PAR și a coincis cu creșterea capacității și cu scopul de a păstra cota de piață în vederea consumului sporit. Cu toate acestea, situația actuală a industriei comunitare și evoluția piețelor comunitare și mondiale în privința PET, marcate de o lipsă a rentabilității, nu au reprezentat un stimulent pentru investiții masive. Deși, în anumite situații, producătorii comunitari au putut strânge capital (în special de la companiile asociate), lipsa rentabilității PET nu a încurajat investițiile și, în unele cazuri, decizia a fost amânată.

(130)

În ceea ce privește impactul marjei efective de subvenție asupra industriei comunitare, ținând seama de sensibilitatea prețului de pe piața acestui produs, acest impact nu poate fi considerat neglijabil. Se constată faptul că acest indicator are o importanță mai mare în contextul probabilității reapariției analizei de prejudiciu. În cazul expirării măsurilor, este probabil ca importurile subvenționate să se întoarcă în asemenea cantități și la astfel de prețuri, încât impactul creșterii marjei de subvenție să fie semnificativ.

(131)

Cu toate că indicatorii examinați anterior indică o anumită redresare a situației economie a industriei comunitare, după instituirea de măsuri compensatorii definitive în 2001, ei arată, de asemenea, că situația industriei comunitare rămâne fragilă și vulnerabilă.

(132)

Creșterea constantă a consumului, datorată, în parte, noilor aplicații (printre altele, sticlele de bere și de vin) și, în parte, creșterii consumului în statele în curs de aderare, a obligat industria comunitară să mărească producția și capacitatea pentru a nu pierde cota de piață. Pentru a face acest lucru, în 2004 și în PAR a avut loc un important proces de restructurare, însoțit de o schimbare frecventă a cotelor de participare la capitalul social a diverșilor producători. Paralel, numărul liniilor de producție a fost în general mărit, pentru a urma creșterea consumului și pentru a obține, în același timp, economii de scară. Astfel, câțiva indicatori economici, precum consumul, capacitatea de producție, producția, vânzările UE și ocuparea forței de muncă, au avut, într-adevăr, o evoluție pozitivă. În plus, prețul de vânzare a crescut și el în timpul perioadei examinate. Cu toate acestea, eforturile de restructurare descrise anterior nu au reușit să contrabalanseze impactul creșterii constante și masive a prețurilor materiilor prime în perioada examinată. Costurile mai ridicate ale materiilor prime nu au putut fi transmise mai departe sectorului inferior, astfel încât a fost necesară menținerea unui anumit nivel de rentabilitate. Aceasta a cauzat o deteriorare serioasă a rentabilității, care a scăzut de la + 2,7 % în 2002 la – 3,2 % în PAR. S-au constatat tendințe negative similare în privința randamentului investițiilor și a fluxului de lichidități.

(133)

Aceasta a coincis cu nivelul scăzut al prețurilor importurilor din țara în cauză, ceea ce a contribuit în mod evident la apariția unei presiuni de scădere a prețurilor industriei comunitare. Cu toate acestea, ținând seama de volumul redus al importurilor subvenționate în cadrul acestei reexaminări în temeiul expirării măsurilor, accentul cade asupra probabilității reapariției analizei de prejudiciu. Astfel, în ciuda evoluțiilor aparent pozitive ale producției, vânzărilor și prețului de vânzare, situația financiară globală a Comunității s-a deteriorat, ceea ce se reflectă în evoluțiile negative ale rentabilității (de la un profit de 2,7 % în 2002 la pierderi de 3,2 % în PAR), ale vânzărilor la export, ale costului de producție, ale rentabilității investițiilor și ale fluxului de lichidități.

(134)

O comparație între tendințele descrise anterior și cele descrise în regulamentele care au instituit măsurile compensatorii provizorii și definitive duce, de asemenea, la o evaluare confuză. În ceea ce privește cota de piață, industria comunitară a pierdut un punct procentual între 2002 și perioada anchetei, în timp ce, în decursul celor patru ani care au precedat adoptarea măsurilor compensatorii definitive, câștigase cinci puncte procentuale. Pe de altă parte, în perioada anchetei, rentabilitatea industriei comunitare a fost mai puțin negativă decât cea de dinaintea instituirii măsurilor compensatorii definitive. Drept urmare, în ciuda anumitor tendințe aparent pozitive arătate de indicatorii de prejudiciu, situația industriei comunitare este încă departe de nivelurile la care ar trebui să fie dacă s-ar fi restabilit pe deplin în urma prejudiciului constatat în anchetele inițiale.

(135)

Se concluzionează, prin urmare, că situația industriei comunitare a cunoscut o ușoară îmbunătățire, în comparație cu perioada de dinaintea instituirii măsurilor, însă continuă să fie foarte fragilă și vulnerabilă. În plus, presiunea prețurilor importurilor din țara în cauză nu a permis industriei comunitare să reflecte în totalitate creșterea prețului materiilor prime în propriile sale prețuri de vânzare.

(136)

S-a constatat faptul că prețul mediu de vânzare practicat de producătorii indieni la export către alte piețe decât Uniunea Europeană era semnificativ mai mic decât prețul mediu de vânzare la export către Comunitate și mai mic decât prețurile practicate pe piața internă. Vânzările exportatorilor indieni care au ca destinație alte piețe decât UE erau în cantități importante, reprezentând peste 95 % din totalul vânzărilor lor la export. În consecință, s-a considerat că, în cazul în care măsurile expiră, exportatorii indieni vor fi stimulați să reorienteze cantități mari din exporturile lor către piața comunitară, mai atrăgătoare, la niveluri de preț care, chiar dacă ar crește, probabil tot ar fi mai mici decât nivelurile actuale ale prețurilor la export către Comunitate.

(137)

După cum este indicat la considerentul 140, producătorii-exportatori din India au posibilitatea de a mări cantitatea exporturilor lor către piața comunitară. India a înregistrat o creștere semnificativă a capacității sale de producție de la 330 000 de tone în 2003 la 600 000 de tone în 2005. În conformitate cu previziunile pieței, se așteaptă o creștere de încă 220 000 de tone în 2008. În 2005, vânzările interne au crescut la 220 000 de tone, iar exporturile, la 290 000 de tone (inclusiv 6 831 de tone spre UE). Pe baza datelor disponibile, în medie, capacitățile neutilizate actuale ar trebui să fie de aproximativ 90 000 de tone, ceea ce trebuie considerat drept o cantitate importantă, deoarece reprezintă 4 % din consumul comunitar actual. Această estimare este confirmată de rezultatele producătorilor indieni care au cooperat, care au avut importante capacități neutilizate.

(138)

În privința nivelului stocurilor, ancheta a arătat că nivelul stocurilor deținute de producătorii indieni care au cooperat nu a fost semnificativ. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că nivelul stocurilor nu reprezintă un factor pertinent, deoarece piața PET este ciclică.

(139)

În concluzie, deși importurile spre UE au fost scăzute, există riscul ca exporturi importante să fie deviate spre UE.

(140)

În consecință, producătorii din țara în cauză au capacitatea de a-și majora și/sau de a-și reorienta exporturile către piața comunitară. Ancheta a arătat că producătorii exportatori care au cooperat au vândut produsul în cauză la un preț mai mic decât industria comunitară. Este foarte probabil ca țara în cauză să continue să practice prețuri la fel de mici și chiar să le reducă în continuare, pentru a le alinia la prețurile practicate față de restul lumii, după cum se menționează la considerentul 137, în special pentru a recâștiga nivelul cotei de piață deținute înainte de instituirea măsurilor. Această politică a prețurilor, împreună cu capacitatea de livrare a unor importante cantități din produsul în cauză pe piața comunitară, ar avea ca efect, după toate probabilitățile, accentuarea crizei prețurilor, fapt care ar avea consecințe negative asupra situației economice a industriei comunitare.

(141)

După cum se explică anterior, situația economică a industriei comunitare rămâne fragilă și vulnerabilă. Este probabil ca, în cazul în care industria comunitară ar fi fost expusă unei creșteri a importurilor originare din țara în cauză la prețuri care fac obiectul unor subvenții, să rezulte o deteriorare a vânzărilor sale, a cotei sale de piață, a prețurilor sale de vânzare și, prin urmare, a situației sale financiare, de o amploare comparabilă cu cea constatată în ancheta inițială. Pe baza celor menționate anterior, se concluzionează, prin urmare, că abrogarea măsurilor ar determina, după toate probabilitățile, o degradare a situației deja fragile a industriei comunitare, precum și reapariția unui prejudiciu tot mai mare.

(142)

Pe baza celor mai sus menționate, se concluzionează că prețurile de import vor fi probabil mai mici pe piața comunitară în lipsa măsurilor antisubvenție, deoarece producătorii indieni vor încerca probabil să-și mărească cotele de piață. Această politică a prețurilor, împreună cu capacitatea producătorilor exportatori indieni de a vinde cantități importante de PET pe piața comunitară, ar avea ca efect, după toate probabilitățile, accentuarea presiunii asupra prețurilor, fapt care ar avea consecințe negative asupra situației industriei comunitare.

(143)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor antisubvenție în vigoare ar fi contrară sau nu interesului Comunității în ansamblu. Stabilirea interesului Comunității are la bază o apreciere a tuturor intereselor aflate în joc. Prezenta anchetă analizează o situație în care sunt deja în vigoare măsuri antisubvenție și permite evaluarea oricărui impact negativ anormal a acestor măsuri asupra părților în cauză.

(144)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind probabilitatea de continuare sau de reapariție a subvențiilor prejudiciabile, există motive imperioase pentru a se concluziona că menținerea măsurilor în acest caz particular nu este în interesul Comunității.

(145)

După cum s-a subliniat mai sus, efectul de prejudiciu al subvenției poate continua în cazul în care măsurile sunt abrogate. Toți producătorii comunitari, cu excepția a doi producători, au cooperat și au sprijinit măsurile în curs.

(146)

Continuarea măsurilor antisubvenție asupra importurilor din India ar permite industriei comunitare să ajungă la un nivel de rentabilitate rezonabil, deoarece este probabil ca, pe termen scurt, industria comunitară să mărească volumul vânzărilor și, în consecință, să beneficieze de economiile la scară. În același timp, probabil că va reuși să mărească ușor prețurile de vânzare pentru a ajunge, astfel, la un nivel de profit satisfăcător. Chiar dacă importurile subvenționate în PAR originare din India au fost reduse, neputând, astfel, să cauzeze un prejudiciu major, dacă măsurile antisubvenție vor fi abrogate, aceste importuri vor afecta probabil în mod negativ situația industriei comunitare. Drept urmare, aceste măsuri sunt esențiale pentru a asigura viabilitatea companiilor care tranzacționează granule din PET din industria comunitară, care a avut de înfruntat competiția importurilor subvenționate din India timp de mai mulți ani.

(147)

Importatorii/comercianții au oferit o cooperare redusă, iar dintre cei care au cooperat, niciunul nu făcea achiziții din India. Cu toate acestea, importatorii/comercianții care au cooperat au putut fi considerați ca fiind reprezentativi, deoarece volumul vânzărilor lor reprezenta 5 % din consumul UE. De asemenea, aceștia ar prefera o piață cu taxe vamale zero, dacă vor avea constant rezultate financiare pozitive.

(148)

Ancheta a arătat că există și alte surse alternative de aprovizionare fără măsuri antisubvenție și antidumping, și anume Mexic, Brazilia, SUA, Turcia, Pakistan, Iran, Arabia Saudită. Astfel, importatorii/comercianții s-ar putea baza pe (ori ar putea trece la) surse alternative de aprovizionare considerabile.

(149)

Ținând cont de faptul că măsurile în vigoare nu au afectat importatorii în mod considerabil, se concluzionează că menținerea măsurilor compensatorii existente împotriva importurilor originare din India ar continua să nu aibă un efect negativ important asupra situației importatorilor comunitari.

(150)

Comisia a trimis chestionare unui număr de 47 de procesatori/utilizatori cunoscuți. Numai zece procesatori/utilizatori, având o reprezentativitate globală scăzută, au răspuns chestionarului. În conformitate cu informațiile privind achizițiile furnizate în răspunsurile la chestionar, procesatorii/utilizatorii care au cooperat în PA reprezintă aproximativ 20 % din consumul comunitar total de PET. În PA, aceștia au achiziționat 95 % din cantitatea de PET necesară de la producători comunitari, iar restul din importuri originare din alte țări decât statul care face obiectul acestei reexaminări. Au fost prezentate mai multe argumente împotriva instituirii taxelor vamale.

(151)

Cinci procesatori (care transformă granulele din PET în preforme și în sticle și care reprezintă 10 % din consum) au răspuns la chestionar. Costul granulelor din PET reprezintă 55 % din produsul final (majoritatea preforme). S-a constatat că aceștia importă cantități neglijabile din India și din alte țări terțe. Cu toate acestea, ei s-au opus continuării taxelor vamale susținând că aceste măsuri ar putea avea drept efect creșterea artificială a prețurilor în Europa.

(152)

Cinci utilizatori, reprezentând aproximativ 10 % din consum, au furnizat informații destul de incomplete. Nivelul scăzut de cooperare din partea marilor utilizatori poate fi datorat faptului că ultima anchetă privind importurile PET din RPC, Australia și Pakistan a avut loc cu numai doi ani în urmă. Costurile PET reprezintă aproximativ 6-7 % din costul global, fiind astfel destul de limitate. Deși au declarat, precum procesatorii, că nu fac importuri din India, se opun instituirii taxelor vamale, susținând că aceste măsuri ar putea avea drept efect creșterea artificială a prețurilor în Europa.

(153)

Luând în considerare situația financiară destul de bună a industriei inferioare, spre deosebire de situația industriei comunitare, niciun procesator/utilizator nu a folosit argumentul conform căruia menținerea taxelor vamale actuale ar putea duce la pierderea de locuri de muncă sau la delocalizarea uzinelor de producție.

(154)

În plus, în ceea ce privește producția, industria comunitară și-a adaptat dimensiunea pentru a corespunde consumului sporit, drept urmare, capacitatea neutilizată a industriei comunitare este, foarte probabil, capabilă să acopere în totalitate volumul importurilor.

(155)

Luând în considerare că mai există și alte surse alternative de aprovizionare care să nu presupună măsuri antisubvenție sau antidumping, și anume Mexic, Brazilia, SUA, Turcia, Pakistan, Iran, Arabia Saudită, utilizatorii comunitari ar putea, în plus, să se bazeze pe (ori să treacă la) furnizori variați ai produsului în cauză.

(156)

În ceea ce privește performanța industriei utilizatoare, ancheta a arătat că în perioada examinată utilizatorii care au cooperat și-au mărit cifra de afaceri, nivelul ocupării forței de muncă a fost stabil și și-au ameliorat, în ansamblu, rentabilitatea. În consecință, s-a constatat că nu au fost afectați în mod negativ de măsurile antisubvenție.

(157)

Pe baza celor menționate anterior, se concluzionează că menținerea măsurilor antisubvenție existente împotriva importurilor originare din India nu ar avea un efect negativ important asupra situației importatorilor comunitari.

(158)

Furnizorii de materie primă [mono-etilen-glicol (MEG)] și de acid tereftalic purificat (PTA), DMT și IPA, toate produse petrochimice derivate din naftă, și-au indicat în mod clar sprijinul pentru aceste măsuri și au oferit o bună cooperare. În ceea ce-i privește, menținerea măsurilor ar fi avantajoasă, deoarece industria comunitară ar putea să-și revină, ceea ce le-ar permite să-și amelioreze performanțele.

(159)

Luând în considerare toți factorii menționați anterior, se concluzionează că nu există motive serioase de a nu menține măsurile antisubvenție actuale împotriva Indiei.