(1)

Directiva 2014/65/UE stabilește cadrul pentru un regim de reglementare a piețelor financiare în Uniune care reglementează condițiile de funcționare referitoare la furnizarea de către firmele de investiții a serviciilor de investiții și, după caz, a serviciilor auxiliare și a activităților de investiții; cerințele organizatorice aplicabile firmelor de investiții care prestează astfel de servicii și de activități, piețelor reglementate și furnizorilor de servicii de raportare de date; cerințele de raportare în legătură cu tranzacțiile cu instrumente financiare; limitele pozițiilor și mecanismele de control al administrării pozițiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri; cerințele de transparență în ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente financiare.

(2)

Directiva 2014/65/UE îi conferă Comisiei competența de a adopta mai multe acte delegate. Este important ca toate normele detaliate de completare referitoare la autorizare, la desfășurarea activității și la transparența și integritatea pieței, care constituie aspecte indisolubil legate între ele și inerente inițierii și desfășurării serviciilor și activităților reglementate de Directiva 2014/65/UE, să înceapă să se aplice în același timp cu Directiva 2014/65/UE, astfel încât noile cerințe să poată funcționa în mod eficace. Pentru a asigura coerența și a facilita obținerea de către persoanele supuse obligațiilor respective și de către investitori a unei imagini de ansamblu și a unui acces compact la aceste dispoziții, este de dorit să se includă în prezentul regulament actele delegate referitoare la normele menționate mai sus.

(3)

Este necesar să se precizeze mai exact criteriile de stabilire a condițiilor în care contractele legate de produsele energetice angro trebuie decontate prin livrare fizică în scopul limitării domeniului de aplicare prevăzute în secțiunea C punctul 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE. Pentru a se asigura că domeniul de aplicare al acestei derogări este limitat, astfel încât să se evite lacunele de reglementare, este necesar ca aceste contracte să impună atât cumpărătorului, cât și vânzătorului să dețină mecanisme proporționate pentru a efectua sau a primi livrarea mărfii suport după expirarea contractului. Pentru a evita lacunele de reglementare în cazul acordurilor de echilibrare cu operatorul de transport și de sistem din domeniul energiei electrice și al gazelor, aceste acorduri de echilibrare ar trebui considerate ca fiind un mecanism proporționat numai dacă părțile la acord au obligația să livreze fizic energia electrică sau gazele. Contractele ar trebui, de asemenea, să stabilească obligații clare în ceea ce privește livrarea fizică necompensabile cu alte obligații, recunoscând, în același timp, că formele de compensare operațională, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sau în legislația națională nu ar trebui considerate drept compensare. Contractele care trebuie decontate prin livrare fizică ar trebui să poată fi decontate prin mai multe metode, însă toate aceste metode ar trebui să implice o formă de transfer al unui drept de natura dreptului de proprietate asupra mărfii suport relevante sau asupra unei cantități relevante din această marfă.

(4)

Pentru a clarifica situațiile în care un contract legat de un produs energetic angro trebuie decontat prin livrare fizică, este necesar să se specifice când pot fi invocate anumite situații, cum ar fi cazurile de forță majoră sau incapacitatea de a-și respecta obligațiile cu bună-credință, care nu ar trebui să modifice calificarea acestor contracte drept contracte care „trebuie decontate prin livrare fizică”. De asemenea, este important să se clarifice cum ar trebui înțelese instrumentele financiare derivate pe produse energetice pe bază de țiței și cărbune în sensul secțiunii C punctul 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE. În acest context, contractele legate de șistul bituminos nu ar trebui înțelese ca instrumente financiare derivate pe produse energetice pe bază de cărbune.

(5)

Un contract derivat ar trebui să fie considerat un instrument financiar în conformitate cu secțiunea C punctul 7 din anexa I la Directiva 2014/65/UE numai dacă se referă la o marfă și dacă întrunește un set de criterii prin care se stabilește dacă un contract ar trebui considerat ca având caracteristicile altor instrumente financiare derivate și neavând scopuri comerciale. Este cazul contractelor care sunt standardizate și tranzacționate în locuri de tranzacționare sau al contractelor echivalente acestora ale căror clauze contractuale sunt pe deplin echivalente contractelor tranzacționate în locuri de tranzacționare. În această situație, prin clauzele contractuale ale acestor contracte ar trebui să se înțeleagă și dispoziții precum calitatea mărfii sau locul de livrare.

(6)

Pentru a clarifica definițiile contractelor legate de variabilele suport prevăzute în secțiunea C punctul 10 din Directiva 2014/65/UE, ar trebui să se stabilească criterii referitoare la clauzele contractuale și variabilele suport ale acestor contracte. Includerea statisticilor actuariale în lista suporturilor nu ar trebui interpretată ca o extindere a domeniului de aplicare al acestor contracte la asigurări și reasigurări.

(7)

Directiva 2014/65/UE stabilește cadrul general pentru regimul de reglementare a piețelor financiare din Uniune prin includerea în anexa I secțiunea C a listei instrumentelor financiare reglementate. Secțiunea C punctul 4 din anexa I la Directiva 2014/65/UE include instrumentele financiare legate de o monedă, care sunt incluse, prin urmare, în domeniul de aplicare al directivei respective.

(8)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a Directivei 2014/65/UE, este necesar să se clarifice definițiile prevăzute în secțiunea C punctul 4 din anexa I la Directiva 2014/65/UE pentru alte contracte derivate legate de monede, precum și faptul că contractele spot legate de monede nu sunt considerate alte instrumente financiare derivate în sensul secțiunii C punctul 4 din anexa I la Directiva 2014/65/UE.

(9)

Pentru majoritatea monedelor principale, este general acceptat faptul că perioada de decontare a unui contract spot este de 2 zile sau mai puțin, însă, atunci când acest termen nu reflectă practicile pieței, este necesar să se elaboreze dispoziții care să permită ca decontarea să aibă loc în conformitate cu practicile normale de pe piață. În aceste cazuri, decontarea cu livrare fizică nu impune utilizarea de bancnote și poate include decontarea electronică.

(10)

Contractele de schimb valutar pot, de asemenea, să fie folosite pentru efectuarea de plăți, iar aceste contracte nu ar trebui considerate instrumente financiare, cu condiția să nu fie tranzacționate într-un loc de tranzacționare. Prin urmare, este oportun să fie considerate contracte spot contractele de schimb valutar care sunt utilizate pentru a efectua plăți aferente unor instrumente financiare atunci când perioada de decontare pentru aceste contracte este mai mare de 2 zile de tranzacționare și mai mică de 5 zile de tranzacționare. Este, de asemenea, oportun să fie considerate ca mijloace de plată contractele de schimb valutar care sunt încheiate cu scopul de a obține siguranță cu privire la nivelul plăților pentru bunuri, servicii și investiții reale. Acest lucru duce la excluderea din definiția instrumentelor financiare a contractelor de schimb valutar încheiate de societăți nefinanciare care primesc plăți în valută pentru exporturile de bunuri și servicii identificabile și cele încheiate de societăți nefinanciare care efectuează plăți în valută pentru a importa anumite bunuri și servicii.

(11)

Compensarea plăților este esențială pentru funcționarea eficace și eficientă a sistemelor de decontare a tranzacțiilor cu monede și, prin urmare, clasificarea unui contract de schimb valutar ca tranzacție spot nu ar trebui să impună ca fiecare contract de schimb valutar spot să fie decontat în mod independent.

(12)

Contractele forward fără livrare (non-deliverable forwards – NDF) sunt contractele care au drept obiect diferența dintre un curs de schimb valutar convenit în prealabil și cursul de schimb spot real la scadență și, prin urmare, nu ar trebui să fie considerate contracte spot, indiferent de perioada de decontare.

(13)

Un contract de schimb al unei monede cu o altă monedă ar trebui înțeles ca referindu-se la un schimb direct și necondiționat al monedelor respective. În cazul unui contract cu mai multe schimburi, fiecare schimb ar trebui să fie analizat separat. Cu toate acestea, o opțiune sau un swap pe o monedă nu ar trebui considerat un contract pentru vânzarea sau schimbul unei monede și, prin urmare, nu ar putea să constituie un contract spot sau un mijloc de plată, oricare ar fi durata swapului sau a opțiunii și indiferent dacă tranzacția s-a efectuat sau nu într-un loc de tranzacționare.

(14)

Consultanța oferită publicului larg cu privire la instrumentele financiare nu ar trebui să fie considerată o recomandare personală în sensul definiției termenului „consultanță de investiții” din Directiva 2014/65/UE. Având în vedere numărul din ce în ce mai mare de intermediari care furnizează recomandări personale prin utilizarea unor canale de distribuție, ar trebui clarificat faptul că o recomandare emisă chiar și exclusiv printr-un canal de distribuție, cum ar fi internetul, ar putea fi considerată o recomandare personală. Prin urmare, situațiile în care, de exemplu, corespondența prin e-mail este utilizată pentru a oferi recomandări personale unei anumite persoane, mai degrabă decât pentru a comunica informații publicului în general, ar putea fi considerate ca reprezentând consultanță de investiții.

(15)

Consultanța generică cu privire la un tip de instrument financiar nu este considerată consultanță de investiții în sensul Directivei 2014/65/UE. Cu toate acestea, în cazul în care o firmă de investiții oferă unui client consultanță generică cu privire la un tip de instrument financiar pe care o prezintă ca fiind adecvată pentru respectivul client sau bazată pe examinarea situației specifice a acestuia, iar în realitate consultanța respectivă nu este adecvată pentru clientul în cauză sau nu este bazată pe situația specifică a clientului, este foarte probabil ca firma să contravină dispozițiilor prevăzute la articolul 24 alineatul (1) sau (3) din Directiva 2014/65/UE. În special, este probabil ca firma care oferă unui client consultanță generală să încalce cerința prevăzută la articolul 24 alineatul (1) de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, care să corespundă cel mai bine intereselor clienților săi. În mod similar sau alternativ, este probabil ca o astfel de consultanță să încalce cerința prevăzută la articolul 24 alineatul (3) potrivit căreia informațiile adresate de o firmă unui client ar trebui să fie corecte, clare și neînșelătoare.

(16)

Acțiunile efectuate de o firmă de investiții pentru pregătirea furnizării unui serviciu de investiții sau a desfășurării unei activități de investiții ar trebui considerate ca o parte integrantă a serviciului respectiv sau a activității respective. Acestea includ, de exemplu, furnizarea de consultanță generică de o firmă de investiții pentru clienți sau clienți potențiali înainte de a furniza sau în timp ce furnizează serviciul de consultanță de investiții sau orice alt serviciu sau altă activitate de investiții.

(17)

Furnizarea unei recomandări generale cu privire la o tranzacție cu un instrument financiar sau cu un tip de instrument financiar reprezintă furnizarea unui serviciu auxiliar în sensul secțiunii B punctul 5 din anexa I la Directiva 2014/65/UE și, în consecință, Directiva 2014/65/UE și măsurile de protecție pe care le prevede se aplică în cazul furnizării recomandării respective.

(18)

Pentru a asigura aplicarea obiectivă și efectivă a definiției operatorilor independenți în Uniune în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din Directiva 2014/65/UE, ar trebui oferite precizări suplimentare cu privire la limitele prestabilite aplicate în sensul a ceea ce constituie tranzacționare extrabursieră (OTC) frecventă, sistematică și substanțială. Limitele prestabilite ar trebui fixate la un nivel adecvat, astfel încât să se asigure că tranzacțiile extrabursiere care au o dimensiune ce produce un efect semnificativ asupra formării prețului intră în domeniul de aplicare și că, în același timp, tranzacțiile extrabursiere cu o dimensiune atât de mică încât ar fi disproporționat să se impună operatorilor independenți obligația de respectare a cerințelor aplicabile sunt excluse din domeniul de aplicare.

(19)

În conformitate cu Directiva 2014/65/UE, unui operator independent nu ar trebui să i se permită să reunească interesele de vânzare și de cumpărare ale unor terți în mod similar din punct de vedere funcțional unui loc de tranzacționare. Un operator independent nu ar trebui să constea într-un sistem de corelare la nivel intern care execută ordinele clienților pe o bază multilaterală, activitate pentru care este necesară o autorizare ca sistem multilateral de tranzacționare (MTF). În acest context, un sistem de corelare la nivel intern este un sistem de corelare a ordinelor clienților care are drept rezultat efectuarea de către firma de investiții a unor cumpărări și vânzări simultane pe cont propriu în mod regulat, nu ocazional.

(20)

Din motive de claritate și securitate juridică și pentru asigurarea aplicării uniforme, este oportun să se prevadă dispoziții suplimentare în ceea ce privește definițiile referitoare la tranzacționarea algoritmică, tehnica de tranzacționare algoritmică de mare frecvență și accesul electronic direct. În tranzacționarea automată, sunt utilizate diverse modalități tehnice. Este esențial să se clarifice cum trebuie clasificate aceste modalități tehnice în raport cu definițiile tranzacționării algoritmice și accesului electronic direct. Procesele de tranzacționare care se bazează pe accesul electronic direct și cele care presupun tranzacționarea algoritmică sau subsegmentul acesteia reprezentat de tehnica de tranzacționare algoritmică de mare frecvență nu se exclud reciproc. Prin urmare, tranzacțiile unei persoane care are acces electronic direct pot fi cuprinse, de asemenea, în definiția tranzacționării algoritmice, inclusiv a tehnicii de tranzacționare algoritmică de mare frecvență.

(21)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) punctul 39 din Directiva 2014/65/UE, tranzacționarea algoritmică ar trebui să includă mecanisme prin care sistemul ia decizii, altele decât simpla stabilire a locului sau a locurilor de tranzacționare în care ar trebui introdus ordinul, în orice stadiu al procesului de tranzacționare, inclusiv în etapa inițierii, generării, direcționării sau executării ordinelor. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că tranzacționarea algoritmică, care include tranzacționarea cu intervenție umană minimă sau fără intervenție umană, ar trebui să se refere nu numai la generarea automată a ordinelor, ci și la optimizarea proceselor de executare a ordinelor prin mijloace automate.

(22)

Tranzacționarea algoritmică ar trebui să includă routere de ordine inteligente (smart order routers – SOR) atunci când aceste dispozitive utilizează algoritmi pentru optimizarea proceselor de executare a ordinelor care determină alți parametri ai ordinelor decât locul sau locurile în care ar trebui introdus ordinul. Tranzacționarea algoritmică nu ar trebui să includă routere de ordine automate (automated order routers – AOR) atunci când, chiar dacă utilizează algoritmi, aceste dispozitive nu fac decât să determine locul sau locurile de tranzacționare în care ar trebui introdus ordinul fără a modifica niciun alt parametru al ordinului.

(23)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Directiva 2014/65/UE, ar trebui oferite mai multe precizări cu privire la tehnica de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, care este o subcategorie a tranzacționării algoritmice, prin stabilirea criteriilor de definire a ratelor intrazilnice ridicate de mesaje care constituie ordine, cotații sau anulări ori modificări ale acestora. Utilizarea unor praguri cantitative absolute bazate pe ratele de mesaje oferă securitate juridică, permițând firmelor și autorităților competente să evalueze activitatea de tranzacționare a fiecărei firme. Nivelul și domeniul de aplicare ale acestor praguri ar trebui să fie suficient de largi pentru a include tranzacționarea care constituie o tehnică de tranzacționare de mare frecvență, inclusiv în ceea ce privește instrumentele unice și instrumentele multiple.

(24)

Dat fiind că tehnica de tranzacționare algoritmică de mare frecvență este utilizată de obicei pentru instrumentele lichide, numai instrumentele pentru care există o piață lichidă ar trebui să fie incluse în calcularea ratei intrazilnice ridicate de mesaje. De asemenea, având în vedere că tehnica de tranzacționare algoritmică de mare frecvență este o subcategorie a tranzacționării algoritmice, mesajele introduse în vederea tranzacționării care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 17 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE ar trebui să fie incluse în calcularea ratelor intrazilnice de mesaje. Pentru a nu include alte activități de tranzacționare în afara tehnicilor de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, date fiind caracteristicile acestui tip de tranzacționare, astfel cum sunt prevăzute la considerentul 61 din Directiva 2014/65/UE, în special faptul că acest tip de tranzacționare este realizat, de regulă, de către traderi care își utilizează capitalul propriu pentru a pune în aplicare strategii de tranzacționare mai tradiționale, cum ar fi formarea pieței sau arbitrajul, utilizând tehnologii sofisticate, în calcularea ratelor intrazilnice ridicate de mesaje ar trebui incluse numai mesajele introduse pentru tranzacționarea pe cont propriu, și nu cele introduse pentru primirea și transmiterea ordinelor sau pentru executarea ordinelor în numele clienților. Cu toate acestea, în calcularea ratelor intrazilnice ridicate de mesaje ar trebui incluse mesaje care sunt introduse prin alte tehnici decât cele care se bazează pe tranzacționarea pe cont propriu atunci când executarea acestei tehnici, analizată în ansamblul său și ținând seama de toate circumstanțele, este structurată în așa fel încât să se evite executarea pe cont propriu, de exemplu prin transmiterea ordinelor între entități din cadrul aceluiași grup. Pentru ca atunci când se stabilește ce anume constituie rate intrazilnice ridicate de mesaje să se țină cont de identitatea clientului aflat în ultimă instanță în spatele activității, mesajele care au fost emise de clienții unor furnizori de acces electronic direct (DEA) ar trebui să fie excluse din calculul ratei intrazilnice ridicate de mesaje în legătură cu astfel de furnizori.

(25)

Ar trebui să se ofere mai multe precizări cu privire la definiția accesului electronic direct. Definiția accesului electronic direct nu ar trebui să cuprindă nicio altă activitate în afară de furnizarea de acces direct la piață și de acces sponsorizat. Prin urmare, ar trebui să se facă distincția între mecanismele prin care ordinele clienților sunt intermediate prin mijloace electronice de către membrii sau participanții la un loc de tranzacționare, cum ar fi brokerajul online, și mecanismele prin care clienții au acces electronic direct la un loc de tranzacționare.

(26)

În cazul intermedierii ordinelor, persoanele care introduc ordinele nu dețin controlul suficient asupra parametrilor mecanismului de acces la piață și, prin urmare, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al accesului electronic direct. Prin urmare, mecanismele care permit clienților să transmită ordine către o firmă de investiții în format electronic, cum ar fi brokerajul online, nu ar trebui să fie considerate drept acces electronic direct, în condițiile în care clienții nu au capacitatea de a determina fracțiunea de secundă în care este introdus ordinul și durata de viață a ordinelor din intervalul respectiv.

(27)

Mecanismele prin care clientul unui membru sau al unui participant la un loc de tranzacționare, inclusiv clientul unui client direct al unui sistem organizat de tranzacționare (OTF), își introduce ordinele prin intermediul mecanismelor de optimizare a proceselor de executare a ordinelor care determină alți parametri ai ordinelor decât locul sau locurile în care ar trebui introdus ordinul prin intermediul SOR-urilor integrate în infrastructura furnizorului, și nu în infrastructura clientului, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al accesului electronic direct, întrucât clientul furnizorului nu deține controlul asupra momentului în care este introdus ordinul și asupra duratei de viață a ordinului. Caracterizarea accesului electronic direct atunci când sunt utilizate routere de ordine inteligente ar trebui, așadar, să depindă de faptul că routerul de ordine inteligent este integrat în sistemele clienților, nu în cele ale furnizorului.

(28)

Normele de punere în aplicare a regimului care reglementează cerințele organizatorice ale firmelor de investiții care furnizează cu titlu profesional servicii de investiții și, după caz, servicii auxiliare și activități de investiții pentru piețele reglementate, precum și cele ale furnizorilor de servicii de raportare ar trebui să fie compatibile cu obiectivul Directivei 2014/65/UE. Normele respective ar trebui să fie concepute în așa fel încât să asigure un nivel ridicat de integritate, competență și soliditate în rândul firmelor de investiții și al entităților care exploatează piețe reglementate, MTF-uri sau OTF-uri și ar trebui să fie aplicate în mod uniform.

(29)

Este necesar să se stabilească cerințe și proceduri organizatorice concrete pentru firmele de investiții care furnizează astfel de servicii sau activități. În special, ar trebui să se stabilească proceduri riguroase în ceea ce privește aspecte precum conformitatea, gestionarea riscurilor, tratarea reclamațiilor, tranzacțiile personale, externalizarea și identificarea, gestionarea și divulgarea conflictelor de interese.

(30)

Cerințele organizatorice și condițiile de autorizare aplicabile firmelor de investiții ar trebui stabilite sub forma unui set de norme care să asigure aplicarea uniformă a dispozițiilor relevante ale Directivei 2014/65/UE. Acest lucru este necesar pentru a garanta că firmele de investiții au acces egal și în condiții echivalente pe toate piețele din Uniune și pentru a elimina barierele legate de procedurile de autorizare care obstrucționează activitățile transfrontaliere în domeniul serviciilor de investiții.

(31)

Normele de punere în aplicare a regimului care reglementează condițiile de funcționare pentru furnizarea serviciilor de investiții și a serviciilor auxiliare, precum și a activităților de investiții ar trebui să reflecte obiectivul care stă la baza regimului respectiv. Acestea ar trebui să fie concepute în așa fel încât să asigure un nivel ridicat de protecție a investitorilor care să fie aplicat în mod uniform prin introducerea unor standarde și cerințe clare care să reglementeze relația dintre firmele de investiții și clienții lor. Pe de altă parte, în ceea ce privește protecția investitorilor, în special furnizarea de informații pentru investitori sau solicitarea de informații de la investitori, ar trebui să se țină seama de natura clientului sau a clientului potențial, și anume dacă acesta este client profesional sau de retail.

(32)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a diferitelor dispoziții relevante ale Directivei 2014/65/UE, este necesar să se stabilească un cadru armonizat de cerințe organizatorice și condiții de funcționare pentru firmele de investiții.

(33)

Există diferențe mari între firmele de investiții în ceea ce privește dimensiunea, structura și natura activităților pe care le desfășoară. Regimul de reglementare ar trebui adaptat acestei diversități și în același timp ar trebui să impună anumite cerințe fundamentale de reglementare care să fie adecvate pentru toate firmele. Entitățile reglementate ar trebui să respecte obligațiile la nivel înalt și să conceapă și să adopte măsurile care sunt cele mai potrivite în raport cu natura și împrejurările lor specifice.

(34)

Este oportun să se stabilească criterii comune pentru a se evalua dacă un serviciu de investiții este furnizat de o persoană în mod ocazional în cadrul unei activități profesionale, astfel încât să se asigure aplicarea armonizată și strictă a derogării acordate prin Directiva 2014/65/UE. Derogarea ar trebui să se aplice numai dacă există o legătură intrinsecă între serviciul de investiții și domeniul principal al activității profesionale și dacă serviciul este subordonat acestei activități.

(35)

Cerințele organizatorice prevăzute de Directiva 2014/65/UE nu ar trebui să aducă atingere sistemelor instituite prin legislația națională în ceea ce privește înregistrarea sau monitorizarea de către autoritățile competente sau de către firme a persoanelor fizice care lucrează în cadrul firmelor de investiții.

(36)

În scopul cerinței care impune firmelor de investiții să instituie, să aplice și să mențină o politică adecvată de gestionare a riscurilor, riscurile aferente activităților, proceselor și sistemelor firmei ar trebui să includă riscurile legate de externalizarea funcțiilor critice sau importante. Aceste riscuri ar trebui să includă riscurile legate de relația firmei cu furnizorul de servicii și riscurile potențiale generate de concentrarea funcțiilor externalizate de mai multe firme de investiții sau alte entități reglementate către un număr limitat de furnizori de servicii.

(37)

Efectuarea de către aceeași persoană a funcției de gestionare a riscurilor și a funcției de asigurare a conformității nu pune neapărat în pericol funcționarea independentă a fiecărei funcții. În cazul firmelor mici de investiții, condițiile potrivit cărora persoanele implicate în funcții de asigurare a conformității nu ar trebui să fie implicate și în funcțiile pe care le supraveghează și metoda de stabilire a remunerației persoanelor respective nu ar trebui să le compromită obiectivitatea s-ar putea să fie disproporționate. Cu toate acestea, pentru firmele mari de investiții, aceste condiții ar fi disproporționate numai în situații excepționale.

(38)

Clienții sau clienții potențiali ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima nemulțumirea față de serviciile de investiții furnizate de firmele de investiții, întrucât acest lucru servește obiectelor de protejare a investitorilor, precum și de consolidare a măsurii în care firmele de investiții își respectă obligațiile. Reclamațiile din partea clienților sau a clienților potențiali ar trebui să fie tratate în mod eficace și independent în cadrul unei funcții de gestionare a reclamațiilor. În conformitate cu principiul proporționalității, această funcție ar putea fi îndeplinită de funcția de asigurare a conformității.

(39)

Firmele de investiții au obligația de a colecta și a păstra informații privind clienții și serviciile furnizate acestora. Atunci când aceste cerințe presupun colectarea și prelucrarea datelor personale, ar trebui să se asigure respectarea dreptului de protecție a datelor cu caracter personal în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) care reglementează activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal desfășurate în scopul aplicării prezentului regulament. Prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în scopul aplicării prezentului regulament intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(40)

Ar trebui introdusă o definiție a remunerării pentru a se asigura aplicarea eficientă și consecventă a cerințelor privind conflictele de interese și conduita profesională în materie de remunerare; aceasta ar trebui să includă toate formele de beneficii financiare sau nefinanciare sau de plăți acordate direct sau indirect de către firme persoanelor relevante implicate în furnizarea de servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților, cum ar fi numerar, acțiuni, opțiuni, anulări ale creditelor acordate persoanelor relevante în momentul concedierii, contribuții la pensie, remunerarea de către părți terțe, de exemplu prin modele de cote de profit, creșteri salariale sau promovări, asigurare de sănătate, reduceri sau indemnizații speciale, deconturi generoase de cheltuieli sau seminare în destinații exotice.

(41)

Pentru a se asigura că nu sunt afectate interesele clienților, firmele de investiții ar trebui să elaboreze și să aplice politicile de remunerare tuturor persoanelor care ar putea avea un impact asupra serviciului furnizat sau a comportamentului corporativ al firmei, inclusiv persoanelor care fac parte din personalul de relații cu clienții, personalului de vânzări sau altor membri ai personalului implicați în mod indirect în furnizarea serviciilor de investiții sau a serviciilor auxiliare. Persoanele care supraveghează echipa de vânzări, cum ar fi superiorii ierarhici direcți, care pot avea stimulente să exercite presiuni asupra personalului de vânzări sau analiștii financiari ale căror lucrări pot fi utilizate de personalul de vânzări pentru a determina clienții să ia decizii investiționale sau persoanele implicate în tratarea reclamațiilor sau în conceperea și dezvoltarea de produse ar trebui incluse, de asemenea, în domeniul de aplicare al conceptului de persoane relevante vizate de normele în materie de remunerare. Persoanele relevante ar trebui să includă, de asemenea, agenții delegați. La stabilirea remunerației agenților delegați, firmele ar trebui ia în considerare statutul special al agenților delegați și specificul național respectiv. Totuși, în aceste cazuri, politicile și practicile de remunerare ale firmelor ar trebui să definească criterii adecvate care să fie utilizate pentru evaluarea performanței persoanelor relevante, inclusiv criterii calitative, încurajând persoanele relevante să acționeze în interesul clientului.

(42)

Atunci când, în numele unei persoane, se efectuează tranzacții personale succesive conform unor instrucțiuni prealabile formulate de persoana respectivă, obligațiile privind tranzacțiile personale nu ar trebui să se aplice separat pentru fiecare tranzacție succesivă în parte dacă instrucțiunile rămân valabile și sunt neschimbate. În mod similar, aceste obligații nu ar trebui să se aplice anulării sau revocării unor astfel de instrucțiuni, în condițiile în care instrumentele financiare care au fost achiziționate anterior conform instrucțiunilor nu sunt cedate odată cu anularea sau revocarea instrucțiunilor. Cu toate acestea, obligațiile respective ar trebui să se aplice în cazul unei tranzacții personale sau al începerii unor tranzacții personale succesive, efectuate în numele aceleiași persoane, dacă instrucțiunile respective sunt modificate sau dacă se emit noi instrucțiuni.

(43)

Autoritățile competente nu ar trebui să supună autorizarea furnizării de servicii sau activități de investiții unei interdicții generale de externalizare a uneia sau mai multor funcții critice sau importante. Firmelor de investiții ar trebui să li se permită să externalizeze astfel de funcții dacă acordurile de externalizare încheiate de firmă respectă anumite condiții.

(44)

Externalizarea serviciilor sau activităților de investiții ori a funcțiilor critice sau importante poate constitui o modificare importantă a condițiilor de autorizare a firmei de investiții, astfel cum este menționată la articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2014/65/CE. În cazul în care acordurile de externalizare urmează să fie puse în aplicare după ce firma de investiții a obținut o autorizație în conformitate cu dispozițiile titlului II capitolul I din Directiva 2014/65/UE, acordurile respective ar trebui notificate autorității competente atunci când articolul 21 alineatul (2) din directiva menționată anterior impune acest lucru.

(45)

Situațiile care ar trebui considerate generatoare de conflicte de interese ar trebui să includă cazurile în care apare un conflict între interesele firmei sau ale anumitor persoane aflate în legătură cu firma sau cu grupul din care face parte firma și obligația firmei față de un client ori între interesele divergente a doi sau mai mulți clienți, față de fiecare dintre care firma are o obligație. Nu este suficient ca firma să aibă de câștigat dacă nu există și un dezavantaj posibil pentru client și, de asemenea, nu este suficient ca un client față de care firma are o obligație să aibă un câștig sau să evite o pierdere dacă nu există și o pierdere posibilă concomitentă pentru un alt client.

(46)

Conflictele de interese ar trebui să fie reglementate numai atunci când un serviciu de investiții sau un serviciu auxiliar este furnizat de o firmă de investiții. Statutul clientului căruia i se furnizează serviciul – client de retail, client profesional sau contraparte eligibilă – ar trebui să fie irelevant în acest scop.

(47)

În îndeplinirea obligației de a elabora o politică referitoare la conflictul de interese în conformitate cu Directiva 2014/65/UE, care să identifice situațiile care constituie sau pot genera un conflict de interese, firma de investiții ar trebui să acorde o atenție deosebită activităților de cercetare și consultanță pentru investiții, de tranzacționare în cont propriu, de administrare a portofoliului și de finanțe corporative, inclusiv subscrierea sau vânzarea într-o ofertă de titluri de valoare și consultanța pentru fuziuni și achiziții. În special, este adecvat să se acorde această atenție deosebită atunci când firma sau o persoană care are o legătură directă sau indirectă cu firma printr-o relație de control desfășoară o combinație de două sau mai multe din activitățile menționate anterior.

(48)

Firmele de investiții ar trebui să vizeze identificarea și prevenirea sau gestionarea conflictelor de interese apărute în legătură cu diversele lor ramuri de activitate și cu activitățile grupului din care fac parte în cadrul unei politici cuprinzătoare privind conflictele de interese. Chiar dacă articolul 23 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE prevede obligația de divulgare a conflictelor de interese specifice, aceasta ar trebui să fie o măsură de ultimă instanță de utilizat numai atunci când dispozițiile organizatorice și administrative stabilite de firma de investiții, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE, pentru prevenirea sau gestionarea conflictelor de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu o certitudine rezonabilă, că se evită riscurile de prejudiciere a intereselor clienților. Nu ar trebui să se permită firmelor să se bazeze excesiv pe divulgare fără a lua în considerare în mod adecvat modalitățile de prevenire sau gestionare corespunzătoare a conflictelor. Divulgarea de către o firmă de investiții a conflictelor de interese nu ar trebui să o scutească de la obligația de a menține și a aplica dispozițiile organizatorice și administrative efective prevăzute la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE.

(49)

Firmele ar trebui să respecte întotdeauna normele privind stimulentele prevăzute la articolul 24 din Directiva 2014/65/UE, inclusiv atunci când furnizează servicii de plasament. În special, taxele percepute de firmele de investiții care plasează instrumentele financiare emise clienților lor interesați de investiții ar trebui să respecte aceste dispoziții, iar practicile de umflare a prețurilor acțiunilor înaintea unei IPO (laddering) și de oferire a acțiunilor unor clienți preferențiali în cursul unei IPO (spinning) ar trebui considerate practici abuzive.

(50)

Cercetarea pentru investiții ar trebui considerată o subcategorie a tipului de informații definite ca recomandare în Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6) (Regulamentul privind abuzul de piață).

(51)

Măsurile și dispozițiile adoptate de o firmă de investiții pentru gestionarea conflictelor de interese care pot apărea în urma redactării și diseminării materialelor prezentate ca cercetare pentru investiții ar trebui să fie adecvate pentru a proteja obiectivitatea și independența analiștilor financiari și a cercetărilor pentru investiții întocmite de aceștia. Măsurile și dispozițiile respective ar trebui să asigure un grad corespunzător de independență a analiștilor financiari în raport cu interesele persoanelor ale căror responsabilități sau interese comerciale ar putea fi considerate în mod rezonabil ca fiind în conflict cu interesele persoanelor pentru care se diseminează cercetarea pentru investiții.

(52)

Printre persoanele ale căror responsabilități sau interese comerciale ar putea fi considerate în mod rezonabil în conflict cu interesele persoanelor care beneficiază de cercetarea pentru investiții ar trebui să se numere personalul care se ocupă de serviciile de finanțe corporative și persoanele implicate în vânzarea și tranzacționarea în numele clienților sau al firmei.

(53)

Situațiile excepționale în care analiștii financiari și alte persoane aflate în legătură cu firma de investiții care sunt implicate în elaborarea cercetării pentru investiții pot efectua, în baza unui acord prealabil scris, tranzacții personale cu instrumente care fac obiectul cercetării ar trebui să includă situațiile în care, din motive personale legate de dificultăți financiare, analistul financiar sau o altă persoană trebuie să lichideze o poziție.

(54)

Onorariile, comisioanele, beneficiile pecuniare sau nepecuniare pe care firma care furnizează cercetarea pentru investiții le-a primit de la un terț ar trebui să poată fi acceptate numai dacă sunt furnizate în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 24 alineatul (9) din Directiva 2014/65/UE și la articolul 13 din Directiva delegată (UE) 2017/593 a Comisiei (7).

(55)

Conceptul de diseminare a cercetării pentru investiții către clienți sau către public nu ar trebui să includă diseminarea exclusiv către persoanele din cadrul grupului din care face parte firma de investiții. Ar trebui să fie considerate recomandări actuale recomandările incluse în cercetarea pentru investiții care nu au fost retrase și care nu au devenit caduce. Modificarea substanțială a cercetării pentru investiții care a fost elaborată de către o parte terță ar trebui să fie reglementată de aceleași cerințe care se aplică elaborării cercetării.

(56)

Analiștii financiari nu ar trebui să se implice în alte activități decât pregătirea cercetării pentru investiții atunci când implicarea în astfel de activități este incompatibilă cu păstrarea obiectivității persoanei respective. Printre aceste activități se numără participarea la servicii bancare de investiții, cum ar fi servicii de finanțe corporative și subscrieri, participarea la prezentări pentru atragerea de noi oportunități de afaceri sau la acțiuni itinerante de promovare a unor noi emisiuni de instrumente financiare, sau implicarea în alt mod în pregătirea strategiilor de marketing ale unui emitent.

(57)

Având în vedere caracterul specific al serviciilor de subscriere și de plasament și potențialul de apariție a unor conflicte de interese în legătură cu aceste servicii, ar trebui să se specifice în prezentul regulament cerințe mai detaliate și mai adaptate. În special, astfel de cerințe ar trebui să asigure gestionarea procesului de subscriere și de plasament într-un mod care respectă interesele diferiților actori. Firmele de investiții ar trebui să se asigure că propriile interese sau interesele celorlalți clienți ai lor nu exercită o influența necorespunzătoare asupra calității serviciilor furnizate clientului emitent. Măsurile luate în acest sens ar trebui explicate clientului respectiv, împreună cu alte informații relevante privind procesul de ofertă, înainte ca firma să accepte să realizeze oferta.

(58)

Firmele de investiții care desfășoară activități de subscriere sau de plasament ar trebui să ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că procesul de stabilire a prețurilor, inclusiv a carnetelor de ordine, nu este în detrimentul intereselor emitentului.

(59)

Procesul de plasament implică exercitarea de către firma de investiții a puterii sale de decizie în ceea ce privește alocarea unei emisiuni, pe baza faptelor și circumstanțelor specifice ale măsurilor stabilite, ceea ce generează îngrijorări legate de conflictele de interese. Firma ar trebui să dispună de cerințe organizatorice eficace care să asigure că alocările efectuate în cadrul procesului de plasament nu au drept rezultat prevalarea intereselor firmei asupra intereselor emitentului și nici prevalarea intereselor unui client de investiții asupra intereselor altui client de investiții. În special, firmele ar trebui să descrie clar procesul de elaborare a recomandărilor de alocare în cadrul unei politici de alocare.

(60)

Cerințele impuse de prezentul regulament, inclusiv cele privind tranzacțiile personale, tranzacționarea având cunoștință de cercetarea pentru investiții și elaborarea și diseminarea cercetării pentru investiții, ar trebui să se aplice fără a aduce atingere cerințelor Directivei 2014/65/UE și ale Regulamentului (UE) nr. 596/2014 și dispozițiilor de punere în aplicare ale acestora.

(61)

Prezentul regulament stabilește cerințe privind informațiile adresate clienților sau clienților potențiali, inclusiv comunicările publicitare, care să asigure că aceste informații sunt corecte, clare și neînșelătoare, în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE.

(62)

Nicio dispoziție din prezentul regulament nu impune autorităților competente obligația de a aproba conținutul și forma comunicărilor publicitare. Cu toate acestea, prezentul regulament nici nu interzice autorităților competente să facă acest lucru în măsura în care o astfel de aprobare prealabilă se bazează exclusiv pe respectarea obligației prevăzute în Directiva 2014/65/UE conform căreia informațiile adresate clienților sau clienților potențiali, inclusiv comunicările publicitare, trebuie să fie corecte, clare și neînșelătoare.

(63)

Ar trebui să se stabilească cerințe de informare care să țină seama de statutul clientului – client de retail, client profesional sau contraparte eligibilă. Un obiectiv al Directivei 2014/65/UE este de a asigura un echilibru corect între protecția investitorilor și obligațiile în materie de informare care revin firmelor de investiții. În acest scop, este oportun să se stabilească cerințe specifice în materie de informare mai puțin stricte în cazul clienților profesionali decât în cazul clienților de retail.

(64)

Firmele de investiții ar trebui să le ofere clienților sau clienților potențiali informațiile necesare privind natura instrumentelor financiare și riscurile legate de investirea în aceste instrumente, astfel încât clienții lor să fie informați în mod corespunzător. Nivelul de detaliu al informațiilor ce trebuie furnizate poate varia în funcție de statutul clientului, și anume client de retail sau client profesional, precum și de natura și profilul de risc al instrumentelor financiare oferite, dar ar trebui să includă întotdeauna orice element esențial. Statele membre pot specifica termenii exacți sau conținutul descrierii riscurilor, care trebuie precizate conform prezentului regulament, ținând seama de cerințele de informare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(65)

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească informațiile adresate de firmele de investiții clienților sau clienților potențiali pentru a fi corecte, clare și neînșelătoare ar trebui să se aplice comunicărilor destinate clienților de retail sau clienților profesionali într-un mod adecvat și proporționat care să ia în considerare, de exemplu, mijloacele de comunicare și informațiile pe care comunicarea respectivă urmărește să le transmită clienților sau clienților potențiali. În special, nu ar fi oportun să se aplice astfel de condiții comunicărilor publicitare care constau numai dintr-unul sau mai multe din următoarele elemente: denumirea firmei, sigla sau altă imagine asociată firmei, un punct de contact, o referire la tipurile de servicii de investiții furnizate de firmă.

(66)

Pentru a îmbunătăți coerența informațiilor primite de investitori, firmele de investiții ar trebui să se asigure că informațiile furnizate fiecărui client sunt prezentate în mod consecvent în aceeași limbă în cadrul tuturor formelor de informare și materialelor publicitare furnizate clientului respectiv. Acest lucru nu ar trebui să impună, totuși, obligația firmelor de a traduce prospectele pe care le-au elaborat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) sau cu Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și pe care le-au furnizat clienților.

(67)

Pentru a oferi o prezentare corectă și echilibrată a beneficiilor și a riscurilor, firmele de investiții ar trebui să indice întotdeauna în mod clar și vizibil orice riscuri relevante, inclusiv dezavantajele și punctele slabe, atunci când fac referire la orice avantaje potențiale ale unui serviciu sau instrument financiar.

(68)

Informațiile ar trebui să fie considerate înșelătoare în cazul în care au tendința de a induce în eroare persoana sau persoanele cărora le sunt adresate sau care ar putea să le primească, indiferent dacă persoana care furnizează informațiile respective le consideră înșelătoare sau acționează cu intenția ca acestea să fie înșelătoare.

(69)

În cazurile în care firma de investiții trebuie să furnizeze informații unui client înainte de a furniza un serviciu, nu ar trebui să se considere că fiecare tranzacție legată de același tip de instrument financiar reprezintă furnizarea unui serviciu nou sau a unui serviciu diferit.

(70)

Informațiile detaliate cu privire la furnizarea consultanței de investiții în mod independent, la analiza largă sau restrânsă a diferitelor tipuri de instrumente și la procesul de selecție utilizat ar trebui să îi ajute pe clienți să evalueze sfera de aplicare a consultanței furnizate. Ar trebui să i se transmită clientului detalii suficiente cu privire la numărul de instrumente financiare analizate de firmă. Numărul și varietatea instrumentelor financiare care trebuie luate în considerare, altele decât cele care sunt furnizate de firma de investiții sau de entitățile care au legătură cu firma, ar trebui să fie proporționate cu sfera de aplicare a consultanței care urmează să fie furnizată, precum și cu preferințele și nevoile clientului. Cu toate acestea, indiferent de sfera serviciilor oferite, toate evaluările ar trebui să se bazeze pe un număr corespunzător de instrumente financiare disponibile pe piață pentru a permite o examinare adecvată a alternativelor oferite de piață.

(71)

Sfera consultanței oferite de firmele de investiții în mod independent ar putea varia de la o consultanță largă și generală, la o consultanță de specialitate și specifică. Pentru a garanta că sfera consultanței permite o comparație corectă și adecvată între diferitele instrumente financiare, consultanții de investiții care sunt specializați pe anumite categorii de instrumente financiare și care se concentrează pe criterii ce nu au la bază structura tehnică a instrumentului în sine, cum ar fi investițiile „ecologice” sau „etice”, ar trebui să respecte anumite condiții dacă se prezintă drept consultanți independenți.

(72)

Posibilitatea ca același consultant să ofere atât consultanță independentă, cât și consultanță neindependentă ar putea crea confuzie pentru clienți. Pentru a se asigura că clienții înțeleg natura consultanței de investiții oferite și elementele pe care se bazează aceasta, ar trebui să se stabilească, de asemenea, anumite cerințe organizatorice.

(73)

Faptul că firma de investiții pune la dispoziția unui client o copie a unui prospect care a fost elaborat și publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE nu ar trebui să fie tratat ca și cum firma de investiții a furnizat clientului informații în scopul condițiilor de funcționare prevăzute în Directiva 2014/65/UE, care se referă la calitatea și conținutul informațiilor respective, în cazul în care firma nu este responsabilă în temeiul directivei menționate pentru informațiile incluse în prospect.

(74)

Directiva 2014/65/UE consolidează obligațiile firmelor de investiții de a comunica informațiile referitoare la toate costurile și cheltuielile și extinde aceste obligații la relațiile cu clienții profesionali și contrapărțile eligibile. Pentru a garanta că toate categoriile de clienți beneficiază de această transparență sporită cu privire la costuri și cheltuieli, ar trebui ca în anumite situații să li se permită firmelor de investiții, atunci când furnizează servicii de investiții unor clienți profesionali sau unor contrapărți eligibile, să stabilească de comun acord cu acești clienți limitarea cerințelor detaliate impuse de prezentul regulament. Totuși, acest lucru nu ar trebui să ducă niciodată la neaplicarea obligațiilor impuse firmelor de investiții în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE. În acest scop, firmele de investiții ar trebui să îi informeze pe clienții profesionali cu privire la toate costurile și cheltuielile prevăzute în prezentul regulament atunci când sunt furnizate servicii de consultanță independentă sau de administrare a portofoliului sau atunci când, indiferent de serviciul de investiții furnizat, instrumentele financiare în cauză conțin un instrument derivat încorporat. De asemenea, firmele de investiții ar trebui să informeze contrapărțile eligibile cu privire la toate costurile și cheltuielile prevăzute în prezentul regulament atunci când, indiferent de serviciile de investiții furnizate, instrumentul financiar în cauză conține un instrument derivat încorporat, iar firma intenționează să îl distribuie clienților lor. Cu toate acestea, în alte cazuri, atunci când furnizează servicii de investiții clienților profesionali sau contrapărților eligibile, firmele de investiții pot conveni, de exemplu la cererea clientului în cauză, să nu furnizeze exemplul care demonstrează efectul cumulativ al costurilor asupra randamentului sau să nu indice moneda implicată și cursul și costurile de schimb aplicabile monedei respective atunci când o parte din costurile și cheltuielile totale este exprimată în valută.

(75)

Având în vedere obligația generală de a acționa în interesul clienților și importanța informării clienților, pe bază ex ante, cu privire la toate costurile și cheltuielile care urmează să fie suportate, trimiterea la instrumentele financiare recomandate sau comercializate ar trebui să conțină, în special, firmele de investiții care furnizează servicii de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului și firmele care oferă recomandări generale privind instrumentele financiare sau care promovează anumite instrumente financiare în cadrul furnizării unor servicii de investiții și a unor servicii auxiliare către clienți. Acesta ar fi cazul, de exemplu, pentru firmele de investiții care au încheiat acorduri de distribuire sau plasament cu producătorul sau emitentul unui produs.

(76)

În conformitate cu obligația generală de a acționa în interesul clienților și ținând seama de obligațiile care decurg din legislația specifică a Uniunii privind anumite instrumente financiare [în special, titlurile de participare la organisme de plasament colectiv și produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP)], firmele de investiții ar trebui să comunice și să agrege toate costurile și cheltuielile, inclusiv costurile instrumentului financiar, în toate cazurile în care firmele de investiții au obligația de a furniza clientului informații privind costurile unui instrument financiar în conformitate cu legislația Uniunii.

(77)

Atunci când firmele de investiții nu au comercializat sau recomandat un instrument financiar sau atunci când conform dreptului Uniunii nu au obligația de a furniza clienților informații privind costurile aferente unui instrument financiar, s-ar putea ca acestea să nu fie în măsură să ia în considerare toate costurile legate de respectivul instrument financiar. Chiar și în aceste cazuri marginale, firmele de investiții ar trebui să își informeze clienții, pe bază ex ante, cu privire la toate costurile și cheltuielile aferente serviciului de investiții și cu privire la prețul de achiziționare a instrumentului financiar relevant. În plus, firmele de investiții ar trebui să respecte orice altă obligație de a furniza informații adecvate cu privire la riscurile legate de instrumentul financiar relevant, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2014/65/UE, sau să furnizeze clienților, pe bază ex post, rapoarte adecvate privind serviciile furnizate în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE, care să includă elemente legate de costuri.

(78)

Pentru a asigura faptul că clienții au cunoștință de toate costurile și cheltuielile care urmează să fie suportate, precum și că aceste informații pot fi evaluate și comparate cu diferite instrumente financiare și servicii de investiții, firmele de investiții ar trebui să le ofere clienților, în timp util înainte de prestarea serviciilor, informații clare și ușor de înțeles cu privire la toate costurile și cheltuielile. Informațiile ex ante privind costurile legate de instrumentul financiar sau de serviciile auxiliare pot fi furnizate pe baza unei valori ipotetice a investiției. Cu toate acestea, costurile și cheltuielile comunicate ar trebui să reprezinte costurile pe care clientul le-ar suporta efectiv pe baza respectivei valori ipotetice a investiției. De exemplu, în cazul în care o firmă de investiții oferă o gamă de servicii permanente, iar fiecare serviciu implică cheltuieli diferite, firma ar trebui să comunice costurile aferente serviciului la care clientul a subscris. În cazul informării ex post, informațiile privind costurile și cheltuielile ar trebui să reflecte valoarea reală a investiției clientului în momentul în care au fost elaborate informațiile comunicate.

(79)

Pentru a garanta că investitorii primesc informații cu privire la toate costurile și cheltuielile în temeiul articolului 24 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE, riscul de piață al activului suport ar trebui înțeles ca referindu-se numai la evoluția valorii capitalului investit provocată în mod direct de evoluția valorii activelor suport. Prin urmare, costurile tranzacțiilor și cheltuielile curente legate de instrumentele financiare ar trebui incluse, de asemenea, în agregarea impusă a costurilor și a cheltuielilor și ar trebui să fie estimate folosind ipoteze rezonabile, însoțite de o explicație cu privire la faptul că aceste estimări se bazează pe ipoteze și că pot apărea diferențe față de costurile și cheltuielile care vor fi suportate efectiv. Urmărind același obiectiv de informare completă, practicile care presupun o „compensare” a costurilor nu ar trebui să fie excluse de la obligația de a furniza informații privind costurile și cheltuielile. Informarea privind costurile și cheltuielile se bazează pe principiul că orice diferență între prețul unei poziții pentru firmă și prețul poziției respective pentru client ar trebui comunicată, inclusiv adaosurile și reducerile.

(80)

Deși firmele de investiții ar trebui să agrege toate costurile și cheltuielile în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE și să prezinte clienților costurile totale exprimate atât ca valoare monetară, cât și ca procentaj, firmele de investiții ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a furniza clienților sau clienților potențiali cifre separate care să cuprindă costurile și cheltuielile inițiale agregate, costurile și cheltuielile curente agregate și costurile de ieșire agregate.

(81)

Firmele de investiții care distribuie instrumente financiare în legătură cu care informațiile privind costurile și cheltuielile sunt insuficiente ar trebui, de asemenea, să aducă la cunoștința clienților costurile respective, precum și toate celelalte costuri și cheltuieli aferente furnizării de servicii de investiții în legătură cu instrumentele financiare respective, astfel încât să protejeze drepturile clienților de informare completă cu privire la costuri și cheltuieli. Ar fi cazul firmelor de investiții care distribuie titluri de participare la organisme de plasament colectiv pentru care nu au fost furnizate costurile de tranzacționare, de exemplu de către societatea de administrare a OPCVM-ului. În astfel de cazuri, firmele de investiții ar trebui să colaboreze cu societățile de administrare a OPCVM-urilor pentru a obține informațiile relevante.

(82)

Pentru a îmbunătăți transparența față de clienți în ceea ce privește costurile aferente investițiilor lor și performanța investițiilor lor în raport cu costurile și cheltuielile relevante suportate în timp, ar trebui, de asemenea, să existe o informare regulată ex post atunci când firmele de investiții au sau au avut o relație permanentă cu un client în cursul anului. Informarea ex post cu privire la toate costurile și cheltuielile relevante ar trebui efectuată în mod personalizat. Informarea regulată ex post se poate realiza pe baza obligațiilor de raportare existente, cum ar fi obligațiile firmelor care asigură executarea ordinelor, altele decât pentru administrarea portofoliului, care administrează portofolii sau care dețin instrumente financiare sau fonduri ale clienților.

(83)

Informațiile pe care o firmă de investiții trebuie să le ofere clienților privind costurile și alte cheltuieli aferente includ informații privind modalitățile de plată sau de executare a acordului de furnizare de servicii de investiții și a oricărui alt acord privind un instrument financiar oferit. În acest scop, modalitățile de plată vor fi, în general, relevante atunci când un contract privind un instrument financiar încetează prin decontare în numerar. Modalitățile de executare vor fi, în general, relevante atunci când, la încetarea contractului, un instrument financiar necesită livrarea unor acțiuni, a unor obligațiuni, a unui warrant, a unui lingou, a unui alt instrument sau a unei alte mărfi.

(84)

Este necesar să se prevadă cerințe diferite pentru aplicarea evaluării caracterului corespunzător prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/CE și a evaluării caracterului adecvat prevăzută la articolul 25 alineatul (3) din aceeași directivă. Sfera acestor teste diferă în ceea ce privește serviciile de investiții la care se referă, iar testele au funcții și caracteristici diferite.

(85)

Firmele de investiții ar trebui să includă în raportul privind caracterul corespunzător informații care să precizeze dacă este probabil ca serviciile sau instrumentele recomandate să necesite solicitarea de către clientul de retail a unei revizuiri periodice a mecanismelor care stau la baza acestora și să atragă atenția clienților asupra acestor informații. Aceste cazuri includ situațiile în care este probabil ca un client să aibă nevoie să solicite consultanță pentru a restabili conformitatea portofoliului de investiții cu alocarea recomandată inițial atunci când există probabilitatea ca portofoliul să se abată de la alocarea-țintă a activelor.

(86)

Pentru a ține cont de evoluțiile pieței și a garanta același nivel de protecție a investitorilor, ar trebui să se clarifice faptul că firmele de investiții ar trebui să rămână responsabile pentru efectuarea evaluărilor caracterului adecvat atunci când serviciile de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului sunt furnizate în totalitate sau în parte printr-un sistem automat sau semiautomat.

(87)

În conformitate cu cerința de evaluare a caracterului corespunzător prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE, ar trebui să se clarifice, de asemenea, faptul că firmele de investiții ar trebui să efectueze o evaluare a caracterului adecvat nu numai pentru recomandările de cumpărare a unui instrument financiar care sunt formulate, ci și pentru toate deciziile de a tranzacționa sau nu, indiferent dacă este vorba de deciziile de a cumpăra, de a deține sau de a vinde o investiție.

(88)

În sensul articolului 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE, o tranzacție ar putea fi nepotrivită pentru un client sau un client potențial din cauza riscurilor legate de instrumentele financiare în cauză, a tipului de tranzacție, a caracteristicilor ordinului sau a frecvenței tranzacționării. O serie de tranzacții, dintre care fiecare este potrivită atunci când este analizată separat, pot fi nepotrivite dacă recomandarea sau deciziile de tranzacționare au o frecvență care nu este în interesul clientului. În cazul administrării portofoliului, o tranzacție ar putea fi nepotrivită și în cazul în care ar avea drept rezultat un portofoliu nepotrivit.

(89)

O recomandare sau o solicitare formulată sau o consultanță oferită de un administrator de portofoliu unui client cu scopul ca respectivul client să acorde un mandat administratorului de portofoliu sau să modifice un mandat prin care sunt definite limitele competențelor discreționare ale administratorului ar trebui să fie considerată o recomandare, astfel cum este menționată la articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE.

(90)

Pentru a asigura securitate juridică și pentru a le permite clienților să înțeleagă mai bine natura serviciilor furnizate, firmele de investiții care furnizează servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților ar trebui să încheie un acord de bază scris cu clientul, în care sunt stabilite drepturile și obligațiile fundamentale ale firmei și ale clientului.

(91)

Prezentul regulament nu ar trebui să impună obligația autorităților competente să aprobe conținutul acordului de bază încheiat între o firmă de investiții și clienții săi. Totodată, acesta nu ar trebui să interzică autorităților competente să facă acest lucru în măsura în care o astfel de aprobare se bazează exclusiv pe respectarea de către firmă a obligațiilor prevăzute în Directiva 2014/65/UE de a acționa într-un mod onest, echitabil și profesionist, conform intereselor clienților săi, și de a întocmi un dosar care să definească drepturile și obligațiile firmelor de investiții și ale clienților lor, precum și celelalte condiții pe baza cărora firmele furnizează servicii clienților lor.

(92)

Înregistrările pe care trebuie să le păstreze o firmă de investiții ar trebui să fie adaptate tipului de activitate și paletei de servicii și activități de investiții desfășurate, cu condiția ca obligațiile de păstrare a înregistrărilor prevăzute în Directiva 2014/65/UE, în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (11), în Regulamentul (UE) nr. 596/2014, în Directiva 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12) și în prezentul regulament să fie îndeplinite și ca autoritățile competente să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile de supraveghere și să realizeze acțiuni de asigurare a punerii în aplicare cu scopul de a garanta atât protecția investitorilor, cât și integritatea pieței.

(93)

Având în vedere importanța rapoartelor și a comunicărilor periodice pentru toți clienții, precum și extinderea articolului 25 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE pentru a acoperi și relația cu contrapărțile eligibile, cerințele de raportare stabilite în prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor categoriilor de clienți. Ținând seama de natura interacțiunilor cu contrapărțile eligibile, firmele de investiții ar trebui să aibă dreptul să încheie acorduri de stabilire a conținutului specific al rapoartelor și a momentului de raportare diferite de cele aplicabile clienților de retail și clienților profesionali.

(94)

În cazurile în care o firmă de investiții care furnizează servicii de administrare a portofoliului trebuie să furnizeze clienților sau clienților potențiali informații privind tipurile de instrumente financiare care pot fi incluse în portofoliul clientului și tipurile de tranzacții care pot fi efectuate cu instrumentele respective, aceste informații ar trebui să precizeze separat dacă firma de investiții va fi împuternicită să investească în instrumente financiare care nu sunt admise pentru tranzacționare pe o piață reglementată, în instrumente financiare derivate sau în instrumente nelichide sau foarte volatile, precum și dacă va fi împuternicită să efectueze vânzări în lipsă, achiziții cu fonduri împrumutate, operațiuni de finanțare prin instrumente financiare sau orice tranzacții care implică plăți în marjă, depozite de garanții reale sau un risc de schimb valutar.

(95)

Clienții ar trebui să fie informați cu privire la performanța portofoliului lor și la deprecierile investițiilor lor inițiale. În cazul administrării portofoliului, evenimentul care impune obligația de informare ar trebui stabilit la o depreciere de 10 %, apoi la multiplii de 10 %, din valoarea totală a portofoliului global și nu ar trebui să se aplice deținerilor individuale.

(96)

În sensul obligațiilor de raportare în legătură cu administrarea portofoliului, o tranzacție cu datorii contingente ar trebui să implice orice datorie reală sau potențială pentru client care depășește costul de achiziționare al instrumentului.

(97)

În sensul dispozițiilor privind raportarea către clienți, o trimitere la tipul ordinului ar trebui înțeleasă ca o trimitere la statutul acestuia de ordin-limită, ordin la piață sau alt tip specific de ordin.

(98)

În sensul dispozițiilor privind raportarea către clienți, o trimitere la natura ordinului ar trebui înțeleasă ca o trimitere la ordinele de subscriere a titlurilor de valoare sau de exercitare a unei opțiuni ori la alte ordine similare ale clienților.

(99)

La elaborarea politicii sale de executare în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE, o firmă de investiții ar trebui să determine importanța relativă a factorilor menționați la articolul 27 alineatul (1) din directiva menționată sau cel puțin să stabilească procesul pe baza căruia determină importanța relativă a factorilor respectivi, astfel încât să le poată oferi clienților săi cele mai bune rezultate. Pentru a pune în aplicare această politică, o firmă de investiții ar trebui să aleagă locurile de executare care îi permit să obțină cele mai bune rezultate posibile pentru executarea ordinelor clienților. Pentru a-și respecta obligația legală de bună executare, firmele de investiții nu vor utiliza, de regulă, atunci când aplică criteriile de bună executare pentru clienți profesionali, aceleași locuri de executare în cazul operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare (SFT) și al altor tranzacții. Motivele care stau la baza acestei practici sunt că SFT sunt utilizate ca sursă de finanțare condiționată de restituirea de către debitor a unor titluri echivalente la o dată viitoare și că temenii unei SFT sunt, de obicei, definiți la nivel bilateral între contrapărți înainte de executare. Prin urmare, opțiunile pentru alegerea locurilor de executare în cazul STF sunt mai limitate decât în cazul altor tranzacții, întrucât această alegere depinde de termenii specifici stabiliți în prealabil între contrapărți și de existența unei cereri specifice pentru aceste locuri de executare pentru instrumentele financiare în cauză. Prin urmare, politica de executare a ordinelor stabilită de firmele de investiții ar trebui să țină seama de caracteristicile specifice ale SFT și ar trebui să prezinte separat lista locurilor de executare utilizate pentru SFT. O firmă de investiții ar trebui să își aplice politica de executare pentru fiecare ordin executat pe care îl primește de la un client cu scopul de a obține cel mai bun rezultat pentru client în conformitate cu această politică.

(100)

Pentru a se asigura că firmele de investiții care transmit sau plasează ordinele clienților la alte entități în vederea executării acționează în interesul clienților lor, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE și cu articolul 24 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE, pentru a pune la dispoziția clienților informații corespunzătoare privind firma și serviciile pe care firma le oferă, firmele de investiții ar trebui să comunice clienților informații corespunzătoare cu privire la primele cinci entități pentru fiecare clasă de instrumente financiare cărora le transmit sau la care plasează ordinele clienților, precum și informații privind calitatea executării, în conformitate cu articolul 27 alineatul (6) din Directiva 2014/65/UE și cu măsurile de punere în aplicare aferente. Firmele de investiții care transmit sau plasează ordine la alte entități în vederea executării pot alege o singură entitate pentru executare numai dacă sunt în măsură să demonstreze că acest lucru le permite să obțină cel mai bun rezultat posibil pentru clienții loc în mod consecvent și dacă se pot aștepta în mod rezonabil că entitatea selecționată le va permite să obțină rezultate pentru clienții lor care sunt cel puțin la fel de bune ca și rezultatele pe care ar putea în mod rezonabil aștepta să le obțină prin utilizarea altor entități pentru executare. Aceste așteptări rezonabile ar trebui susținute de date relevante publicate în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2014/65/UE sau de analize interne realizate de respectivele firme de investiții.

(101)

Pentru a garanta că o firmă de investiții obține cele mai bune rezultate posibile pentru client atunci când execută ordinul unui client de retail în absența unor instrucțiuni specifice din partea clientului, firma ar trebui să ia în considerare toți factorii care îi vor permite să obțină cel mai bun rezultat posibil din perspectiva contravalorii totale, și anume prețul instrumentului financiar și costurile legate de executare. Se poate acorda prioritate unor factori precum rapiditatea, probabilitatea de executare și de decontare, dimensiunea și natura ordinului, impactul pe piață și orice alte costuri implicite ale tranzacției în raport cu prețul și costurile imediate numai în măsura în care acești factori sunt esențiali pentru obținerea celui mai bun rezultat posibil pentru clientul de retail din perspectiva contravalorii totale.

(102)

Atunci când o firmă de investiții execută un ordin pe baza unor instrucțiuni specifice din partea clientului, se consideră ca aceasta și-a îndeplinit obligațiile de bună executare numai în ceea ce privește partea sau aspectul ordinului la care se referă instrucțiunile clientului. Faptul că un client a dat instrucțiuni specifice care acoperă numai o parte sau un aspect al ordinului nu ar trebui considerat ca scutind firma de investiții de obligațiile sale de bună executare pentru celelalte părți sau aspecte ale ordinului clientului care nu sunt acoperite de aceste instrucțiuni. O firmă de investiții nu ar trebui să incite un client să îi ofere instrucțiuni privind executarea unui ordin într-un anumit mod, indicând-i expres sau sugerându-i implicit clientului conținutul instrucțiunilor, atunci când firma ar trebui, în mod rezonabil, să știe că există probabilitatea ca instrucțiunea respectivă să o împiedice să obțină cel mai bun rezultat posibil pentru clientul respectiv. Acest lucru nu ar trebui, totuși, să împiedice firma să invite un client să aleagă între două sau mai multe locuri de tranzacționare specificate, cu condiția ca locurile respective să fie compatibile cu politica de executare a firmei.

(103)

Tranzacționarea pe cont propriu cu clienții de către o firmă de investiții ar trebui considerată drept o executare a ordinelor clienților, intrând, astfel, sub incidența cerințelor prevăzute în Directiva 2014/65/UE și în prezentul regulament și, în special, a obligațiilor de bună executare. Cu toate acestea, dacă o firmă de investiții comunică o cotație unui client, iar cotația respectivă ar îndeplini obligațiile care îi revin firmei de investiții în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE dacă firma ar executa cotația la momentul la care a fost comunicată, firma ar trebui să respecte aceste obligații și atunci când execută cotația după ce clientul a acceptat-o, cu condiția ca, ținând seama de evoluția condițiilor de pe piață și de timpul care s-a scurs între momentul oferirii cotației și cel al acceptării acesteia, cotația să nu fie în mod vădit caducă.

(104)

Obligația de a obține cel mai bun rezultat posibil atunci când se execută ordinele clienților este valabilă pentru toate tipurile de instrumente financiare. Cu toate acestea, având în vedere diferențele în ceea ce privește structurile pieței sau structura instrumentelor financiare, s-ar putea să fie greu de identificat și de aplicat un standard și o procedură uniforme pentru buna executare, care să fie valabile și eficace pentru toate clasele de instrumente financiare. Prin urmare, obligațiile de bună executare ar trebui să se aplice într-un mod care să țină seama de circumstanțele diferite de executare a ordinelor legate de anumite tipuri de instrumente financiare. De exemplu, tranzacțiile cu instrumente financiare extrabursiere personalizate care implică o relație contractuală unică adaptată situației clientului și a firmei de investiții s-ar putea să nu fie comparabile din perspectiva bunei executări cu tranzacțiile cu acțiuni efectuate în locuri de executare centralizate. Dat fiind că obligațiile de bună executare se aplică tuturor instrumentelor financiare, indiferent dacă sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare sau pe piețe extrabursiere, firmele de investiții ar trebui să colecteze datele de piață relevante pentru a verifica dacă prețul oferit pe piața extrabursieră unui client este corect și respectă obligația de bună executare.

(105)

Dispozițiile prevăzute în prezentul regulament cu privire la politica de executare nu ar trebui să aducă atingere obligației generale care îi revine firmei de investiții în temeiul articolului 27 alineatul (7) din Directiva 2014/65/UE de a monitoriza eficacitatea mecanismelor și a politicii sale de executare a ordinelor și de a evalua locurile de executare, în mod regulat, în cadrul politicii sale de executare.

(106)

Prezentul regulament nu ar trebui să necesite duplicarea eforturilor de asigurare a bunei executări între eforturile realizate de firma de investiții care furnizează serviciul de primire și transmitere a ordinelor sau de administrare a portofoliului și cele realizate de orice altă firmă de investiții căreia firma de investiții în cauză îi transmite ordinele în vederea executării.

(107)

Obligația de bună executare prevăzută în Directiva 2014/65/UE impune firmelor de investiții să ia toate măsurile care sunt suficiente pentru a obține cel mai bun rezultat posibil pentru clienții lor. Calitatea executării, care cuprinde aspecte precum rapiditatea și probabilitatea de executare (cum ar fi rata de executare a ordinelor), disponibilitatea și incidența îmbunătățirii prețului, reprezintă un factor important pentru asigurarea bunei executări. Disponibilitatea, comparabilitatea și consolidarea datelor privind calitatea executării puse la dispoziție de diversele locuri de executare sunt esențiale pentru a permite firmelor de investiții și investitorilor să identifice locurile de executare care oferă clienților lor cea mai bună calitate a executării. Pentru a obține un rezultat care să asigure buna executare pentru un client, firmele de investiții ar trebui să compare și să analizeze date relevante, inclusiv datele care sunt făcute publice în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE și cu măsurile de punere în aplicare aferente.

(108)

Firmele de investiții care execută ordinele ar trebui să poată include un singur loc de executare în politica lor numai atunci când sunt în măsură să demonstreze că acest lucru le permite să obțină buna executare pentru clienții lor în mod consecvent. Firmele de investiții ar trebui să aleagă un singur loc de executare numai dacă se poate aștepta în mod rezonabil ca locul de executare selecționat să le permită să obțină rezultate pentru clienții lor care sunt cel puțin la fel de bune ca și rezultatele pe care ar putea în mod rezonabil aștepta să le obțină prin utilizarea altor locuri de executare. Aceste așteptări rezonabile trebuie susținute de date relevante publicate în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2014/65/UE sau în cadrul altor analize interne realizate de firme.

(109)

Realocarea tranzacțiilor ar trebui considerată ca fiind în dezavantajul clientului atunci când, ca urmare a realocării, se acordă prioritate în mod inechitabil intereselor firmei de investiții sau ale unui anumit client.

(110)

Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 596/2014, în sensul dispozițiilor din prezentul regulament privind tratarea ordinelor clienților, ordinele clienților nu ar trebui să fie considerate comparabile din alte puncte de vedere dacă sunt primite prin canalele diferite și nu ar fi posibil să fie tratate consecutiv. Utilizarea de către o firmă de investiții a informațiilor privind un ordin în curs de executare al unui client pentru a tranzacționa pe cont propriu cu instrumentele financiare la care se referă ordinul respectiv sau cu instrumente financiare conexe ar trebui considerată o utilizare abuzivă a informațiilor respective. Cu toate acestea, simplul fapt că formatorii de piață sau organismele autorizate să acționeze în calitate de contrapărți se limitează la desfășurarea activităților lor legitime de cumpărare și vânzare de instrumente financiare sau că persoanele autorizate să execute ordine în numele unor părți terțe se limitează la executarea în mod corespunzător a unui ordin nu ar trebui considerat în sine ca fiind o utilizare abuzivă a informațiilor.

(111)

Atunci când se evaluează dacă o piață îndeplinește cerința prevăzută la articolul 33 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2014/65/UE ca cel puțin 50 % dintre emitenții admiși la tranzacționare pe piața respectivă să fie întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), autoritățile competente ar trebui să adopte o abordare flexibilă în ceea ce privește piețele care nu au experiență anterioară de funcționare, IMM-urile noi create ale căror instrumente financiare au fost admise la tranzacționare de mai puțin de trei ani și emitenții care emit exclusiv alte instrumente financiare decât titlurile de capital.

(112)

Având în vedere diversitatea modelelor de funcționare ale MTF-urilor existente care sunt axate pe IMM-uri în Uniune și pentru a asigura succesul noii categorii de piețe de creștere pentru IMM-uri, este adecvat să se acorde piețelor de creștere pentru IMM-uri un grad adecvat de flexibilitate în evaluarea emitenților potriviți pentru a fi admiși în acel loc de tranzacționare. În orice caz, o piață de creștere pentru IMM-uri nu ar trebui să fie reglementată de norme care să impună sarcini mai mari asupra emitenților decât cele aplicabile emitenților pe piețele reglementate.

(113)

În ceea ce privește conținutul documentului de admitere pe care trebuie să îl întocmească un emitent la prima admitere pentru tranzacționare a titlurilor sale de valoare pe o piață de creștere pentru IMM-uri, atunci când nu se aplică obligația de a publica un prospect în temeiul Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului, este oportun ca autoritățile competente să își păstreze o marjă de apreciere pentru a evalua dacă normele stabilite de operatorul pieței de creștere pentru IMM-uri au drept rezultat informarea adecvată a investitorilor. Deși responsabilitatea pentru informațiile cuprinse în documentul de admitere ar trebui să îi revină pe deplin emitentului, operatorul unei piețe de creștere pentru IMM-uri ar trebui să definească modul în care ar trebui să fie revizuit în mod corespunzător documentul de admitere. Acest lucru nu ar trebui neapărat să necesite o aprobare formală din partea autorității competente sau a operatorului.

(114)

Publicarea de către emitenți a unor rapoarte financiare anuale și semestriale reprezintă un standard minim adecvat de transparență care este conform cu cele mai bune practici prevalente pe piețele existente axate pe IMM-uri. În ceea ce privește conținutul rapoartelor financiare, operatorul unei piețe de creștere pentru IMM-uri ar trebui să aibă libertatea de a impune utilizarea standardelor internaționale de raportare financiară sau a standardelor de raportare financiare permise de legislația și reglementările locale ori să permită utilizarea ambelor tipuri de standarde de către emitenții ale căror instrumente financiare sunt tranzacționate în locul de tranzacționare respectiv. Termenele pentru publicarea rapoartelor financiare ar trebui să fie mai puțin stricte decât cele prevăzute în Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13), întrucât orizonturile de timp mai puțin stricte par să fie mai bine adaptate la nevoile și circumstanțele IMM-urilor.

(115)

Dat fiind că normele privind diseminarea informațiilor privind emitenții pe piețele reglementate în temeiul Directivei 2004/109/CE ar fi prea împovărătoare pentru emitenții de pe piețele de creștere pentru IMM-uri, este oportun ca site-ul internet al operatorului pieței de creștere pentru IMM-uri să devină punctul de convergență pentru investitorii care doresc să obțină informații cu privire la emitenții admiși la tranzacționare în locul de tranzacționare respectiv. De asemenea, publicarea se poate face pe site-ul internet al operatorului pieței de creștere pentru IMM-uri prin punerea la dispoziție a unui link direct către site-ul internet al emitentului, atunci când informațiile sunt publicate pe site-ul respectiv, cu condiția ca linkul să ducă direct la partea relevantă din site-ul internet al emitentului unde informațiile impuse prin reglementări pot fi găsite cu ușurință de către investitori.

(116)

Este necesar să se precizeze mai în detaliu dacă suspendarea sau retragerea de la tranzacționare a unui instrument financiar este de natură să cauzeze prejudicii semnificative intereselor investitorilor sau funcționării ordonate a pieței. Convergența în acest domeniu este necesară pentru a se asigura că participanții la piață dintr-un stat membru în care tranzacționarea instrumentelor financiare a fost suspendată sau în care instrumentele financiare au fost retrase nu sunt dezavantajați în comparație cu participanții la piață dintr-un alt stat membru în care tranzacționarea este încă în curs de desfășurare.

(117)

Pentru a se asigura nivelul necesar de convergență, este adecvat să se stabilească o listă de circumstanțe care constituie prejudicii semnificative ale intereselor investitorilor și funcționării ordonate a pieței care ar putea sta la baza deciziei unei autorități naționale competente, a unui operator de piață care exploatează o piață reglementată, a unei firme de investiții sau a unui operator de piață care exploatează un MTF sau un OTF de a nu solicita suspendarea sau retragerea unui instrument financiar de la tranzacționare sau de a nu da curs unei notificări în acest sens. Este adecvat ca această listă să nu fie exhaustivă întrucât le va oferi așadar autorităților naționale competente un cadru în care să își exercite puterea de decizie și le va permite să dispună de flexibilitatea necesară pentru evaluarea cazurilor individuale.

(118)

Articolul 31 alineatul (2) și, respectiv, articolul 54 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE impun firmelor de investiții și operatorilor de piață care exploatează un MTF sau un OTF, precum și operatorilor piețelor reglementate obligația de a-și informa imediat autoritățile naționale competente în anumite circumstanțe. Această cerință este menită să asigure că autoritățile naționale competente sunt în măsură să își îndeplinească sarcinile de reglementare și că sunt informate în timp util cu privire la incidentele relevante care ar putea avea un impact negativ asupra funcționării și integrității piețelor. Informațiile primite de la operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui să le permită autorităților naționale competente să identifice și să evalueze riscurile pentru piețe și pentru participanții la aceste piețe, precum și să reacționeze eficient și să ia măsuri dacă este necesar.

(119)

Este adecvat să se stabilească o listă neexhaustivă de circumstanțe la nivel înalt în care se poate estima că există încălcări grave ale regulilor locului de tranzacționare, condiții de tranzacționare de natură să perturbe piața sau perturbări ale sistemului în legătură cu un instrument financiar, declanșând astfel obligația operatorilor locurilor de tranzacționare de a informa imediat autoritățile competente, astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (2) și la articolul 54 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE. În acest scop, trimiterea la „regulile locului de tranzacționare” ar trebui înțeleasă în sens larg și ar trebui să includă toate regulile, deciziile, ordinele, precum și termenii și condițiile generale ale acordurilor contractuale încheiate între locul de tranzacționare și participanții săi care conțin condițiile de tranzacționare și admitere la locul de tranzacționare.

(120)

În ceea ce privește o conduită care poate indica un comportament abuziv inclus în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 596/2014, este, de asemenea, oportun să se stabilească o listă neexhaustivă de semnale de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate și de manipulare a pieței care ar trebui luate în considerare de către operatorii locurilor de tranzacționare atunci când examinează tranzacțiile sau ordinele de tranzacționare pentru a stabili dacă se aplică obligația de a informa autoritatea națională competentă relevantă, conform articolului 31 alineatul (2) și articolului 54 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE. În acest scop, referința la un „ordin de tranzacționare” ar trebui să cuprindă toate tipurile de ordine, inclusiv ordinele inițiale, modificările, actualizările și anulările de ordine, indiferent dacă au fost sau nu executate și indiferent de mijloacele utilizate pentru a obține accesul la locul de tranzacționare.

(121)

Lista semnalelor de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate și de manipulare a pieței nu ar trebui să fie nici exhaustivă, nici determinantă pentru stabilirea existenței abuzului de piață sau a tentativelor de abuz de piață întrucât fiecare dintre semnale ar putea să nu constituie un abuz de piață sau tentative de abuz de piață, în sine. Este posibil ca tranzacțiile sau ordinele de tranzacționare care corespund unuia sau mai multor semnale să fie efectuate din motive legitime și în conformitate cu regulile locului de tranzacționare.

(122)

Pentru a se asigura transparența față de participanții la piață și, totodată, prevenirea abuzului de piață și păstrarea confidențialității cu privire la identitatea deținătorilor de poziții, publicarea rapoartelor săptămânale agregate privind pozițiile pentru pozițiile menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/65/UE ar trebui să se aplice numai contractelor care sunt tranzacționate de un anumit număr de persoane și care depășesc anumite dimensiuni specificate în prezentul regulament.

(123)

Pentru a garanta că datele de piață sunt furnizate în condiții comerciale rezonabile în mod uniform în Uniune, prezentul regulament precizează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească APA-urile și CTP-urile. Aceste condiții au la bază obiectivul de a asigura că obligația de a furniza date de piață în condiții comerciale rezonabile este suficient de clară pentru a permite o aplicare eficace și unitară, care să țină seama, în același timp, de diferențele dintre furnizorii de date în ceea ce privește modelele lor de funcționare și structurile lor de costuri.

(124)

Pentru a se asigura că tarifele percepute pentru datele de piață sunt stabilite la un nivel rezonabil, îndeplinirea obligației de a furniza date de piață în condiții comerciale rezonabile ar trebui să se bazeze pe un raport rezonabil între prețuri și costul producerii și difuzării datelor respective. Prin urmare, fără a aduce atingere aplicării normelor în materie de concurență, furnizorii de date ar trebui să își stabilească tarifele în funcție de costuri, având totodată dreptul de a obține o marjă rezonabilă, pe baza unor factori precum rata rentabilității comerciale, randamentul costurilor, randamentul activelor de exploatare și rentabilitatea capitalului. În cazul în care furnizorii de date suportă costuri comune pentru furnizarea datelor și a altor servicii, costurile de furnizare a datelor pot include o parte corespunzătoare din costurile care decurg din orice alt serviciu relevant prestat. Dat fiind că specificarea costului exact este foarte complexă, ar trebui să se specifice în schimb metodologiile de alocare și de repartizare a costurilor, lăsând specificarea costurilor respective la latitudinea furnizorilor de date de piață.

(125)

Datele de piață ar trebui furnizate în mod nediscriminatoriu, ceea ce impune ca prețul și celelalte clauze și condiții să fie aceleași pentru toți clienții incluși în aceeași categorie în conformitate cu criterii obiective publicate.

(126)

Pentru a permite utilizatorilor de date să obțină date de piață fără a trebui să cumpere și alte servicii, datele de piață ar trebui să fie oferite separat de alte servicii. Pentru a se evita situația în care utilizatorii de date plătesc de mai multe ori pentru aceleași date de piață atunci când cumpără date de la diverși distribuitori de date de piață, datele de piață ar trebui să fie oferite la un preț pe utilizator, cu excepția cazului în care acest lucru ar fi disproporționat în raport cu costurile care decurg din acest mod de oferire a datelor, având în vedere dimensiunea și sfera datelor de piață care sunt oferite de APA și de CTP.

(127)

Pentru a permite utilizatorilor de date și autorităților competente să evalueze în mod eficient dacă datele de piață sunt furnizate în condiții comerciale rezonabile, este necesar ca toate condițiile esențiale pentru furnizarea acestora să fie făcute publice. Prin urmare, furnizorii de date ar trebui să facă publice informații cu privire la tarifele lor și la conținutul datelor de piață, precum și cu privire la metodologiile privind tratamentul contabil al costurilor utilizate pentru determinarea costurilor, fără a avea obligația de a face publice costurile efective.

(128)

Este oportun să se stabilească criteriile de determinare a situațiilor în care operațiunile unei piețe reglementate, ale unui MTF sau ale unui OTF au o importanță considerabilă într-un stat membru gazdă, astfel încât să se evite crearea obligației pentru un loc de tranzacționare de a se adresa sau de a face obiectul supravegherii mai multor autorități competente, atunci când acest lucru nu ar fi necesar în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. În cazul MTF-urilor și al OTF-urilor, este oportun ca numai MTF-urile și OTF-urile care dețin o cotă de piață semnificativă să fie considerate ca având o importanță considerabilă, astfel încât nu orice transfer sau achiziționare a unui MTF sau a unui OTF nesemnificativ din punct de vedere economic să activeze în mod automat obligația adoptării măsurilor de cooperare prevăzute la articolul 79 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE.

(129)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta). În consecință, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția consumatorilor și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentului regulament ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și trebuie să fie în conformitate cu Directiva 95/46/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(130)

ESMA, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (14), a fost consultată în vederea obținerii unui aviz tehnic.

(131)

Pentru a permite autorităților competente și firmelor de investiții să se adapteze la noile cerințe cuprinse în prezentul regulament, astfel încât noile cerințe să poată fi aplicate în mod eficient și eficace, data de la care începe să se aplice prezentul regulament ar trebui să fie aliniată la data de începere a aplicării Directivei 2014/65/UE,