finalcoffeefantasy

Toata iarna asta ciorile au scancit ascutit,  umpland in ciorchini grei castanii. Nici noaptea nu taceau, aveau mereu un ceva gutural sa isi spuna. In somn le auzeam forfota intunecata a aripilor, tot razgandindu-se de la o craca la alta. Asa cum eu stiam de ele, si ele stiau de mine. In atatea saptamani reci de pribegie si somn pe apucate, au avut vreme sa-mi cunoasca si mie nelinistea din asternuturi. Ne cunoastem, ne simtim, am trecut impreuna peste iarna asta, care nu s-a indurat nici pana azi sa se sfarseasca. Ele mi-au invatat chipul, iar eu, de partea cealalta a ferestrei le-am cunoscut ritmurile: in zori croncaneau adunarea si intr-o clipa innegreau cerul rotindu-l de doua trei ori, ca apoi sa dispara pe campuri inghetate dupa hrana; pe inserate hasurau iarasi cerul, insirandu-se frematat prin plopi si castani golasi. Croncaneli, scancete, aripi atingandu-se de aripi, gainat plescaind lipicios pe asfalt.