In primul rand, trebuie sa mentionez ca sunt de jure in favoarea pozitiei Georgiei in conflictul cu Rusia (o cronologie succinta), generat in jurul chestiunii Osetiei de Sud, si consider actiunile Rusiei ca fiind agresive si contrare dreptului international. This being said, importanta per se a acestui conflict e minora, Osetia de Sud fiind o zona minuscula din cadrul republicii Georgia, al carei statut a fost reglat prin intermediul tehnicii conflictului inghetat si in care Rusia forteaza in acest moment o reconfigurare construita pe schema cazului Kosovo.
Implicatiile acestui minirazboi sunt insa mult mai interesante. Analizele geopolitice generate de acest conflict conduc la concluzia unei reveniri a Rusiei la nivelul de mare putere. Voi incerca sa ofer cateva contraargumente:
1. Rusia recupereaza prin aceasta miscare o mica parte a influentei pe care o avea inaintea „celui mai mare dezastru geopolitic al secolului XX”, cum cu mare patetism spicuieste ofiterul meu FSB favorit, Vladimir Vladimorivici Putin, respectiv isi impune vointa (militara) asupra unei foste republici sovietice, aparand un teritoriu pe care de factor il controleaza din 1992 (Osetia de Sud), insa nu isi redobandeste „spatiul vital” sovietic pe care il detinea si care e destul de fragmentat din punct de vedere al influentelor strategice (daca Belarus si Tajikistan ar semna maine unirea cu Rusia, tarile baltice, Georgia si Ucraina prezinta o puternica nota discordanta). O exprimare concisa ar fi aceea ca Rusia si-a (re)dobandit respectabilitatea (a se citi statutul de „urs suparat”, care poate reactiona destul de vehement prin mijloace militare asupra unui adversar, clar inferior, aflat in zona sa de influenta), dar nu a reusit sa reobtina statutul pe care il detinea in era bipolara, pre 1991, la care presedintele; prim-ministrul tatucul Putin viseaza
2. Rusia nu schimba (pt moment cel putin) orientarea vestica a Georgiei (Saakashvili e inca bine mersi), si nu exista semnale reale ale unui asemenea deznodamant, statutul viitor de membru NATO fiind inca posibil. Escaladarea verbala a conflictului, si reactia destul de dura (in special prin unanimitatea sa) a celor doi prezidentiabili americani face ca o viitoare actiune a Rusiei in zonele vecine in care exista minoritati rusesti importante (tarile baltice, Kazahstan, Ucraina) sa fie destul de improbabila
2.1. Va fi extrem de interesant de analizat modul in care se vor structura relatiile intre Ucraina si Maica Rusie, avand in vedere ca contractul intre Ucraina si Rusia, ce permite Flotei Ruse de la Marea Neagra sa stationeze in Sevastopol pt o chirie infima, isi va da duhul in 2017, partea ucrainiana nemaidorind sa il prelungeasca. Astfel, Rusia risca sa-si piarda pozitia strategica pe care o detine in „lacul rusesc” Marea Neagra (care e periclitata de multa vreme totusi- vezi intrarea Turciei in NATO), trebuind sa-si reloce flota la Novosibirsk. Se speculeaza (fals in opinia mea) deja asupra faptului ca Rusia va incerca sa rezolve problema Crimeei folosind aceeasi metodologie ca in cazul georgian.
3. Rusia nu poate aspira in viitor la un statut superior celui de putere regionala, sau de putere medie globala, fiind in acest moment inferioara USA in majoritatea domeniilor (poate cu exceptia arsenalului nuclear, in speta a marimii acestuia, in privinta careia cele doua tari sunt aproximativ egale ca forta), confruntandu-se concomitent cu probleme majore interne.
3.1. Rusia are o imensa problema demografica si sociala, constand intr-o speranta de viata extrem de scazuta (65 de ani) si o scadere accentuata a populatiei, cauzata atat de vicii (in special alcoolismul), cat si de proliferarea unor boli precum SIDA sau alte boli cu transmitere sexuala (o alta cauza este numarul semnificativ de sinucideri)
3.2. In ciuda cresterii economice pe care o va inregistra, predictiile arata ca economia Rusiei nu va putea atinge statutul detinut de cea americana (nici de cea chineza sau cea indiana, for that matter); o a doua slabiciune majora o reprezinta faptul ca economia Rusiei nu este diversificata si nu produce valoare adaugata.
3.3. Militar, Rusia nu poate fi comparata cu armata americana, desi aceasta a fost angajata intr-o serie de conflicte careu a costat 3 trilioane de dolari si ft mult stres pt administratia americana. Doua exemplificari sugestive: in 2007 bugetul militar al Rusiei a fost de 27 de miliarde de dolari cel al SUA a totalizat 429 miliarde de dolari, adica aproximativ cuantumul bugetului militar al celorlaltor tari . In plus, armata rusa detine doar un portavion,Amiralul Kuznetzov, in timp ce armata americana detine 11.
Rusia nu are, in concluzie, capacitatea (nici contextul nu o favorizeaza) sa devina o superputere, cu alte cuvinte, teoriile eurasiene, promovate de indivizi precum Aleksandr Dugin raman o mostra reconfortanta (pt unii) de wishful thinking.
Geminschi's Blog 