a gati

Treabă de femei…

Grapefruits categorii de idiotenie si prostie , , , , , , , ,

Nu e vorba că bărbaţii nu ştiu ce vrem noi, femeile, ci o fac pe proştii, pentru că aşa e mai simplu. Şi noi o facem pe proastele, pentru că ne prefacem, la rândul nostru, că nu ne dăm seama de asta. Diferenţa e că ei au de câştigat, iar noi de pierdut.

Cum să nu-ţi dai seama ce îşi doreşte celălalt, când susţii că îl iubeşti? Când, de-a lungul relaţiei, spui ce te deranjează, ce îţi place, ce nu poţi suporta, ce nu poţi accepta. Dar nu, e mai simplu să nu-ţi pese. Lasă, dacă te iubeşte, te acceptă aşa cum eşti, dacă nu, să îşi găsească pe altul- să vadă ea, că nici alţii nu sunt mai buni.

Şi stai cu frică, dacă o fi adevărat? Nu vreau să generalizez, dar ce s-a întâmplat cu discuţiile: care sunt florile tale preferate? Ce muzică asculţi? Unde ai vrea să călătoreşti? Ce îţi place să găteşti? Ce s-a întâmplat cu importanţa răspunsurilor la aceste întrebări?

Ne luăm un partener, ca un poster de cămin. Să stea frumos lipit pe uşă, să acopere imperfecţiunile. Când nu se mai potriveşte- îl rupem. Punem altul, mai frumos. Bărbaţii au norocul acesta, chior aş spune, că sunt iubiţi. Am impresia, de altfel, că bărbaţii sunt mai doriţi decât femeile- în ciuda siliconului şi botoxului.

Iubăritul ăsta, e treabă de femei. Eu, ca femeie, însă nu mă pricep, zău aşa. Eu ar trebui să mă pricep la spălat vase, la întins rufe. La gătit, la închis gura şi ochii, de fiecare dată când nu-mi convine ceva. După ce pleci, ei rămân cu scuza că nu ştiu ce îşi doresc femeile. Nici eu nu ştiu fizică cuantică. Nu mi-am dat niciodată interesul… Easy.

Şi încă nu ştii de ce…

Grapefruits categorii de idiotenie si prostie , , , , , , , , , , , , , ,

Nu ştiu dacă femeile au devenit mai emancipate sau bărbaţii mai mitocani (şi mă refer la anumiţi bărbaţi, mulţi cei drept, dar nu chiar majoritatea), dar mie, ca fată, nu-mi place secolul în care m-am născut- tocmai din acest motiv.

Eu credeam că expresiile “- e treabă de femei” şi “- doar femeile spală vasele, fac curat, fac de mâncare şi spală rufele” au fost înainte de a se cunoaşte părinţii mei, nu de alta, dar niciodată n-am auzit vorbindu-se aşa în familia mea şi, slava Domnului, nu l-am văzut pe tata niciodată cu obrazul spart de ruşine când o mai ajuta pe mama.

Eu nu pot să-mi dau seama cum trăiesc aceşti bărbaţi până să-şi ia un accesoriu, numit femeie. Oare chiar spală vase? Oare chiar curăţă urina de pe WC sau nu mai e nevoie, din moment ce capacul e mereu ridicat? Mai scutură cearşaful din când în când, mai şterg praful? Nu de alta, dar cineva tot trebuie să fi făcut ceva până să se inventeze robotul cu suflet.

Înţeleg, dacă femeia stă acasă toată ziua, în lipsa unei activităţi- face cele necesare, pentru că altfel e vorba de leneveală. Dar dacă eu, ca femeie, ies la aceeaşi oră din casă cu tine şi mă întorc la aceeaşi oră, poate mai obosită, pentru că mi-s sensibiloasă, nu-mi poţi cere să fac de mâncare, să spăl vasele rămase de dimineaţă, să dau cu aspiratorul şi să îţi calc cămaşa pentru a doua zi, în timp ce tu te trânteşti în pat- scăpat de grija de azi, aşteptând mâncarea şi poate chiar desertul nupţial.

Nu de altă, dar mi se face rău când mă gândesc doar la situaţia aceasta, fără să mai adaug 2-3 copii în scenariu- tot respectul meu pentru femeile care reuşesc să facă asta şi încă se află într-o căsătorie. Sincer. Îţi trebuie, în primul rând, nervi de fier, ca să accepţi şi să te consolezi cu ideea că te-ai născut pentru asta, pentru că n-ai încotro.

E frustrant când te gândeşti că pe la 40-50 de ani nici măcar n-o să-ţi mai doreşti flori, cuvinte frumoase şi alinturi. O să îţi dai seama că toată viaţa ai aşteptat lucruri mărunte, ca totul să se rezume la gătit, spălat, călcat- pentru omul pe care îl iubeşti şi încă nu ştii de ce.

Presupun, în acest sens că, ori n-o să mă mărit niciodată, ori o să se întâmple ceva în mentalitatea bărbaţilor pentru că, sincer-sinceriorum, nu mă văd consolându-mă cu ideea că sunt femeie şi trebuie să-mi pară rău pentru asta.

barbatul meu ideal

Grapefruits de suflet:) , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

love-my

Am facut acest post ca sa-i raspund Ralucai la intrebarea ce mi-a pus-o aici . Ce ar fi pentru mine important in ceea ce priveste jumatatea mea? In primul rand barbatul de alaturi trebuie sa-mi inspire incredere. Sa stiu ca pot sa ma bazez pe el, sa stiu ca pot sa gasesc mereu un sprijin in el, sa-mi fie alaturi si sa-mi alunge temerile. Sa fie mai hotarat decat mine si sa nu-mi dea niciodata senzatia de incertitudine, cel mai tare urasc acest lucru. Sa stie sa ma alinte, sa-mi arate ca ma iubeste, iar asta nu doar in privat. Sa fiu mai importanta decat un meci de fotbal sau prietenii lui, lucruri pe care, bineinteles am sa i le respect. 

Un alt aspect important pentru mine este relatia lui cu parintii, se zice ca un barbat isi va trata sotia/iubita asa cum isi trateaza mama.

Sa stie cum sa se certe cu mine si, mai ales, sa stie sa ma impace.

Sa-si dea seama cand ma simt rau si sa fie in stare sa aiba grija de mine. Sa renunte la orice pentru mine

Sa stie sa se poarte in public. Sa nu-mi fie rusine cu el, si aici nu fac referire la aspectul fizic, ci la felul in care ar vorbi, s-ar purta cu cei din jur si cu  mine.

Sa arate  fie ingrijit.

Sexul: (a face dragoste) sa nu fie o prejudecata, ci o placere!

Sa fie mai inteligent decat mine.

Parte financiara: pot sa-i fac si eu cinste cu bere din cand in cand 🙂

Sa nu-i fiu superioara, din orice punct de vedere.

Sa fie responsabil de actiunile sale si sa stie sa se descurce.

Sa-mi dea mereu partea mea de libertate si sa nu ma minta, poate sa poarte o discutie normala cu mine, nu ma supar, inteleg.

Sa stie sa gatesca…ca sa putem gati impreuna.

Sa iubeasca copiii si sa nu ma judece pentru faptul ca nu-mi plac animalele.

Sa fie romantic, dulce, nebun si serios.

Sa aiba simtul umorului.

Sa arate bine 😀 dar nu mai frumos ca mine =))

Sa stie sa ma contrazica ;))

Sa ma iubesca. Mama imi spunea: “O  femeie poate sa invete sa iubeasca. Un barbat daca nu iubeste, nici un mentor nu-l mai ajuta.”