“Imi plac” magazinele care “se respecta”, indiferent daca e mini, super, hiper market sau buticul de la coltul strazii, dar cel mai-cel mai mult imi plac angajatii magazinelor, aia cu clase, cateva, nu multe 😉 Indignarea mea nu porneste de la faptul ca deja e lege nescrisa sa primesti acadele si gume orbit in loc de  rest, lucru ce ma incanta cand eram mica si doamna vanzatoare imi dadea 2, 3 bomboane sau gume cu imagini Barbie si care, probabil nu m-ar deranja nici acum daca as putea sa-mi cumpar bilet la ratb cu 1,20 ron, in cazul in care nu as avea inca 0,1 ron. Indignarea mea porneste de la faptul ca, in trecere spre casa, am intrat in supermarketul din zona facultatii, vroiam sa-mi iau varza rosie. La raionul cu fructe si legume, bineinteles, toate erau vai de capul si vitamina lor. Varza rosie si cea alba era cat jumatatea de raft, adica mi-ar fi trebuit un caruţ ca sa car una bucata varza pana acasa. Am sfarsit prin a cumpara iaurt, oua si grefe [la care nu pot sa renunt]. Dupa ce mi-a scanat produsele, intind bancnota de 100 ron la care doamna de la casa imi spune: “-Nu am sa-ti dau rest de la 100 ron”. Am ramas profund scarbita de tonul pe care mi-a spus asta, de parca mi-ar fi dat produsele gratuit. O intreb: “Si insinuati sa merg peste drum sa schimb banii, sau cum?” “-Domnisoara, daca nu aveti o alta bancnota, cu valoare mai mica, eu nu va pot ajuta, cei mai multi clienti platesc cu cardul”, “- Bine, ii zic eu, si atunci de ce nu puneti anunt ca faceti tranzactii exclusiv cu cardul?” Pentru ca isi pierdea din pretiosul timp, imi spune ca nu are ce sa faca, sa merg sa schimb banii si sa revin dupa produse, daca nu, sa le pun la loc. “-Sa le pun la loc?!! Din moment ce magazinul nu-si respecta numele, eu de ce as face-o?” M-am intors si am plecat. Supermarket, Halal!