“Maine, Andreea, bruneta frumoasa foc, pleaca in Romania. Perioada de practica la spitalul din Austria s-a sfarsit, iar eu regret nespus. Au fost zile in care ma prefaceam ca dorm numai sa stiu ca sta cu mine in salon, ma tinea de mana si respira greu cand se apropia sa ma sarute pe frunte. I-am povestit tot despre Mica si i-am spus si de sarcina ei. Mi-a promis ca la intoarcere in Romania o sa o contacteze ca sa o ajute intr-un fel. Cred ca a facut referire la un avort, mi-a fost frica sa intreb, pentru ca nu stiu ce as putea sa spun. Recuperarea mea nu da nici un rezultat, dar eu sunt optimist. Ma bucur ca tata s-a integrat si a reusit sa isi gaseasca un servici. Mica mi-a zguduit sufletul si inca nu-mi dau seama daca intr-un sens negativ sau pozitiv. Nu stiu de ce ma incapatanez sa raman alaturi de ea si nu stiu daca n-o parasesc acum pentru ca ii este greu sau pentru ca o iubesc. Nu sunt idiot si stiu ca copiii nu sunt adusi de barza, eu i-am respectat mereu decizia cand a zis ca inca nu e pregatita, dar se pare ca momentele mele de criza din timpul comei au excitat-o teribil. Dar nu mai vreau sa judec fara sa stiu toate detaliile si, poate, intr-adevar, timpul le vindeca pe toate…”
Citeste tot jurnalul lor.
austria
jurnalul lui. Bruneta.
“Cand m-am trezit, am vazut-o stand langa patul meu, tinandu-ma de mana cu mana ei dreapta si citind din jurnal, dand pagina incet cu varful degetelor mainii stangi, oarecum incomod, ca un hot de comori. Din ochi ii curgeau lacrimi, dar coltul gurii trada un zambet dulce. Imbracata intr-un halat alb, cu parul brunet, prins in coc, o suvita ii cade pe dupa urechi. Ochi albastri, senini, gene negre clipind des. M-am uitat la ea pret de cateva clipe, dar ea nu si-a ridicat ochii de pe paginile jurnalului. S-a obisnuit probabil, stiind ca eu dorm mereu, de cateva zile. Si-a muscat putin buza, iar asta a facut sa-mi tresara mana. Speriata a sarit de pe scaun si, naucita de cele intamplate, a bagat jurnalul meu in buzunarul halatului. A iesit repede din salon si a chemat medicul de garda. Vestile medicului nu au fost tocmai incatatoare, sunt paralizat de la mijloc in jos si, desi stiu ca am acea parte a corpului si am senzatia ca imi misc picoarele…eu nu simt nimic. Dupa ce a plecat medicul, bruneta mi-a adus jurnalul si mi l-a pus pe pat. N-am mai vazut o austriaca bruneta cu ochi albastri si atat de frumoasa. Cand a iesit din salon mi-a zis: “Mica e o norocoasa”. Putin socat de cuvintele in romana mi-am dat seama cat de tampit pot fi…cum putea o austriaca sa citeasca un jurnal scris in romana…deci…e romanca, dar ce cauta in Austria? De ce aici? Care e povestea ei? Da, Mica e o norocoasa. Tata mi-a povestit deja de concursul din Moscova, sunt foarte fericit pentru ea…A fost in coma….simt ca au trecut zeci de ani pe langa mine…”
Citeste tot jurnalul lor.
jurnalul ei. Socul.
“De ce Doamne trebuie sa-ti scriu rugaciuni, de ce Doamne toate s-au indreptat impotriva noastra…de ce atata rau pentru noi doi… Sunt deja doua zile de cand …:
Stateam cu mami la televizor, relatia noastra a devenit mai apropiata de cand cu incidentul. Ne uitam la stiri, cand, la un moment dat, jurnalistul spune ca face apel la atentia telespectatorilor pentru recunoasterea unui tanar. Povestea incepe astfel:
<<Gasit la cativa zeci de metri de masina accidentata grav, arsa in urma accidentului. Cu multiple facturi, in stare de inconstienta, fara acte. Doar un carnetel pe post de jurnal in buzunarul hainei. Din cate si-ai dat seama politistii austrieci, este vorba despre un roman, iar asta pe baza scrisului din jurnal…>>
Nu-mi venea sa cred, am inceput sa tremur, mama imi spunea sa ma linistesc, ca nu are cum sa fie Alex, dar eu nu mai auzeam nimic, simteam cum imi iese inima din piept si nu puteam sa fac nimic, ma auzeam respirand si nimic altceva…La un moment dat jurnalistul a dat citire unui fragment din jurnal, se pare ca Alex a mentionat doar numele meu, a lui Vlad si al Verei. Mama deja luase receptorul ca sa sune la numarul de pe ecran, eu ma simteam de parca as fi fost in transa.
Jurnalistii i-au dat mamei date de contact si au anuntat-o ca au sunat deja si parintii lui Alex. M-a sunat Vlad, am ramas socata: “Mica, iti dai seama…bine ca am avut asigurare la masina…”
De doua zile parintii lui au plecat la spitalul din Austria, nu stiu nimic ce se intampla, nu stiu cum se simte, daca as fi avut pasaport… Cand au plecat, i-am sunat, desi nu mai vorbisem niciodata cu parintii lui Alex, au zis ca nu vor sa auda de mine, sa stau departe de familia lor, ca sunt un blestem si o aducatoare de necaz si daca i se intampla ceva lui Alex, numai eu sunt de vina. Tot ce stiu sunt stirile de la tv. Alex inca e inconstient, desi sunt sanse de supravetuire, exista riscul sa ramana paralizat din cauza unei fracturi la coloana…Nu am nici o putere, nu am mancat de cateva zile, sunt ca o stafie. Mama ma incurajeaza, dar…Azi am fost si m-am rugat pentru el…Sa se faca bine, sa-si revina…A tinut un jurnal…a tinut un jurnal cu mine…”
Citeste tot jurnalul lor aici.
jurnalul lui. Partea a 6-a
“Tremur. Toata distractia din Germania a fost o masca, oricum m-am gandit mereu la ea. Scriu pagina de jurnal pe brate, imi tremura mainele, sper sa nu dau vre-o banuiala vamesului, vreau doar sa ajung in tara. Nu m-am putut abtine si am sunat-o pe Vera ca sa vad ce face EA, nu pot sa cred ca a luat pastile, cand se trezeste din coma [trebuie sa se trezeasca] am sa o omor, am sa…, am sa ma insor cu ea. Cum, cum i-a putut trece prin minte asa ceva, cum Doaaamne, cum? Te rog sa nu mi-o iei, am sa mor fara ea, am sa innebunesc, am sa urmez aceeasi cale. Doamne, iti jur, daca mi-o iei, trebuie sa ma iei si pe mine!!!
Oricum,…o sa ma omoare baietii, le-am luat masina fara sa-i anunt, ei inca dormeau, acum realizez. Cat sunt de egoist, mi-a murit si bateria la telefon. La popasul din Austria o sa-i sun, sa nu-si faca griji. Tot ce conteaza pentru mine acum e ca ea sa se faca bine. Doamnee, sunt distrus.
Gata, am primit pasaportul. Doamne ajuta!”
Tot jurnalul lor aici.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 