Va povesteam aici despre prima mea “curatenie” in lista de messenger. Cred totusi ca au mai ramas cativa paraziti ce trebuie eliminati. 😆 Nu stiu cine are dorul si curiozitatea de a ma verifica daca sunt online sau pe invisible, va anunt: nu obinuiesc sa stau pe invisible: ori sunt, ori nu sunt. Daca totusi nu ma crezi pe cuvant si iti place sa ma cauti, ai acolo optiunea: Sunt de acord ca avatarul ID-ului pe care il verific sa apara public si sa bifezi ca nu esti de acord, ca sa nu ma trezesc eu cu: “asl pls” sau cu “cine esti, pisi” de la persoane care stau toata ziua pe site-ul ala si pescuiesc id-uri.

Ma intreba zilele trecute un prieten: “- Cu blogul asta cred ca ai o multime de prieteni. Cati ai in lista de mess? Cred ca ai peste 200 de persoane…” A fost surprins sa afle ca nu am nici 70 de persoane in lista de mess, chiar multi dupa parerea mea.

Nu sunt de acord sa am in lista respectiva un nume si sa nu stiu cine e si nici sa nu ma intereseze. Sunt o persoana foarte sociabila, dar cred ca de la o anumita varsta iti rezervi timpul si pentru altceva decat pentru astfel de relatii. Din acest motiv nu am dat add la multe persoane de pe blog, desi as avea ce sa discut cu multe dintre ele, in afara subiectelor de aici, dar nu am facut blogul pentru asta. Pentru ca am fost “acuzata” ca sunt rautacioasa doar pentru ca nu vreau sa imi postez id-ul pe blog, vreau ca lumea sa inteleaga ca e mai bine sa fiu rautacioasa asa, decat rautacioasa prin a apasa butonul de ignore sau delete sau si mai rautacioasa, prin indiferenta.

Nu imi place sa fiu asa. Eu nu sunt asa.