Duminică am fost împreună cu mama la biserică. Nu am mai fost la biserica de acasă de câtiva ani buni, când fugeam prin faţa altarului, copil fiind, iar babele se cruceau de isprava mea, făcând plecăciuni la icoane să-mi fie iertat păcatul.

Acum, două-trei băbuţe tremurau lângă căldura lumânărilor. Preotul m-a recunoscut, dându-mi de înţeles prin bătaia gingaşă în creştetul capului cu un mănunchi de busuioc înmuiat în apă sfinţită. Continue reading →