Am crescut într-o familie numeroasă. Eu şi mama, sex frumos, în rest tata cu trei fraţi, sex puternic. Rectific, mama şi jumătate din mine sex frumos, căci jumătatea cealaltă s-a lăsat influenţată de cei patru bărbaţi din casă.

Cu toate că eram tare năzbâtioşi, nu ştiu cum se face că ne-au crescut părinţii cu un respect şi cu devotament, încât şi atunci când am plecat de acasă, singură într-o ţară străină, mi-a fost frică să fac ceva greşit, ca să nu-i dezamăgesc.

Mie, dacă nu-mi dai respect şi încredere, degeaba îmi spui că îmi dai iubire nebună şi averi, pentru că nu cu asta am fost crescută. Ştii, o îmbrăţişare călduroasă poţi primi şi de la un urs de pluş, dacă ştii să ţi-l apropii.

Iubirea are picioare scurte, iar când se afundă, i se face frică şi-ar vrea să se întoarcă, dar pentru că n-a lăsat firimituri de bucurie în urma ei, n-are cum să găsească drumul şi e foarte bine- tare mi-s antipatici oamenii care sunt fericiţi doar când sunt mulţumiţi.

Eu nu pot să iubesc pe cineva pe care nu-l respect, oricât de frumos şi inteligent, şi bogat şi mai dă Doamne ce-ar putea să fie. Dacă iubirea apare de după colţ, respectul se câştigă, dar cum zicea tata: “- mulţi bărbaţi, puţini cavaleri.”