– Ce faci aici, îl întreb speriată şi încântată, în acelaşi timp. Ciudat cum, încă de la începutul relaţiei mi-a dat această emoţie care, pe parcurs, s-a intensificat. Mi se înmoaie genunchii şi simt un gol, de parcă mi s-ar ascunde sufletul din piept, în călcâie.
– Cum adică ce caut aici, n-ai prezentare azi?
– Ba da, îi spun eu încurcată.
– Am lipsit eu de la vreo prezentare de a ta? Continue reading
cearta
Te iubesc. Te iubesc? [30]
Atunci cand ma gandesc sa am o discutie serioasa cu Matei, am in minte doua scenarii. Cel perfect, cand e de acord cu mine, si cel real, cand ceea ce spun sunt prostii, drept urmare, ne certam. Pana sa ma hotarasc daca sa incep discutia sau nu, “fuge iepurele”, iar eu raman cu scenarii, idei si ganduri nespuse. In dimineata aceasta am hotarat sa ma duc la Cluj, sa stau cateva zile cu parintii mei. Urmeaza ca la intoarcere sa plec cu echipa pentru alte cinci zile la Timisoara, pentru Fashion Week de acolo.
Stau langa el in pat, cu doua scenarii in minte. La cel perfect nici nu ma mai gandesc. Ma gandesc cat de urat o sa actioneze si cat de tare o sa ne certam.
– In dupa amiaza asta plec la Cluj, sa stau putin cu ai mei. Continue reading
Te iubesc. Te iubesc? [29]
De la ultima ceartă nu am vorbit timp de trei zile. Am mâncat fiecare aparte, am schimbat un “pa” sec când unul sau altul pleca. Matei are capacitatea aceasta de a rămâne calm, indiferent de situaţie, eu însă trăiesc intens fiecare bucurie, dar şi fiecare ceartă.
Deşi mi-am dorit linişte, zilele când n-am vorbit cu el au fost un chin. M-am dus la Continue reading
te iubesc. te iubesc? [27]
Pentru ca trebuia sa plecam de dimineata la parintii mei, asa cum imi promisese, ne programasem sa fim mai matinali, pentru a face bagajele. Nu stiu ce o fi fost in capul Pozaşului (asa ii zicem tipului care face pozele pentru agentia de modele), care in dimineata aceasta mi-a trimis un mesaj pe la 5 dimineata, spunandu-mi cat de grozav a iesit noul catalog si cat de superba sunt. Am citit mesajul foarte somnoroasa, enervata de gestul lui, aveam sa aflu peste cateva zile ca se daduse o petrecere la agentie, cu ocazia aceasta, iar Pozaşu’, prea ameţit, n-a mai dus cont de oră. Matei m-a întrebat, la fel de somnoros ca şi mine, cine era şi i-am zis că Pozaşu’. Am adormit imediat, iar în momentul în care a sunat alarma, Matei era deja treaz, la birou. Continue reading
te iubesc. te iubesc? [26]
-Crezi ca nu pot sa plec? Asta crezi!!? Poate ai uitat ca la Roma am plecat si mi-a fost bine, sa stii, fara tine, fara certurile astea, fara crizele tale de gelozie, fara cronometru cand plec si cand ma intorc. Eu nu mai stiu cum sa te fac sa intelegi ca nu imi doresc alt barbat, ca n-am sa te insel, ca altceva ar trebuie sa te preocupe la relatia asta. Acum ar fi trebuit sa imi iau lucrurile si sa plec, pentru ca m-am saturat, Matei, pana peste cap sa iti explic si tu sa nu intelegi. Sa nu crezi ca nu pot sa plec, nu vreau sa plec, altfel eram plecata de mult timp. A, sa nu crezi insa ca am sa raman doar pentru ca vreau eu sa raman, nu.
-Hai vino incoace, de ce tipi, trezesti vecinii. Stii ca nu vorbesc serios cand iti zic sa pleci, de ce te superi aiurea?
-Sa nu-mi mai zici niciodata sa plec, pentru ca am destule motive sa o fac, dar n-o fac, pentru ca te iubesc. Ce vrei mai mult? Zi-mi, ce vrei mai mult decat atat de la mine, pentru ca eu nu mai stiu ce sa iti ofer, ma crezi?
-Cand mai ai prezentari saptamana asta?
-De ce? il intreb buimacita fiindca a schimbat tema, asa cum face mereu, mereu, mereu…
-Vreau sa mergem pana la Cluj, sa le facem o vizita parintilor tai, ca tot n-ai fost de mult timp pe acasa. Vrei? Continue reading
te iubesc. te iubesc? [25]
-Unde ai fost pana acum, ma intreaba Matei, cand eu nici nu apuc sa trec pragul apartamentului.
-Stii foarte bine ca am avut prezentare azi, ii raspund, in timp ce el imi intoarce spatele si pleaca in dormitor. Eu imi arunc pantofii cat colo si ma gandesc ca sunt prea obosita ca sa am o discutie despre crizele lui de gelozie.
-Prezentarea s-a terminat acum 2 ore, imi reproseaza in momentul cand intru dupa el in dormitor si incerc sa il sarut. “Nu, nu, nu pot sa am discutia asta iar, vreau doar sa ma iei in brate si sa ma saruti pana adorm”, gandesc, dar incerc sa ii inlatur urmele de suspiciune:
-Am facut cateva poze pentru catalog si dupa aia am ajutat-o pe Carmen (designerul) sa isi duca colectia la atelier, stii doar cat m-a ajutat, iar sotul ei nu a putut sa ajunga, nu putea sa lase hainele la Teatru, iti dai seama. Continue reading
te iubesc. te iubesc? [19]
Ma trezesc dimineata, Matei nu e langa mine. Il vad la birou. Il urmaresc cateva minute si nu stiu cum sa ma port.
-Te-ai trezit mititelule, ma intreaba el? Imi frec usor ochii cu mainele ca sa evit un raspuns, prefacandu-ma somnoroasa. Ma duc in baie, de unde il aud cum vorbeste cu Radu, cred, la telefon:
-Da, da venim si noi. In 10 minute suntem acolo. Eu ma uit in oglinda, am cearcane, parul e ravasit, nici in ruptul capului n-o sa fiu gata in 10 minute.
-Ai auzit, da?!! striga el din dormitor, ai face bine sa te grabesti, ca n-am chef sa intarzii…
-Unde mergem?
-Mai bine te-ai pregati decat sa pui atatea intrebari…
Zau, imi vine sa sparg oglinda, sa injur, sa urlu, sa ma duc in lume… In schimb, imi dau repede cu fond de ten, putin rimel, imi intind parul si, spre final, putin blush in obraji, ca sa nu mai par palida. Totul in 5 minute, am invatat sa fac asta la prezentarile de moda, cand trebuie sa te misti repede intre 2 iesiri pe podium, altfel nu stiu cum as fi reusit.
-Cu ce ma imbrac, de asta te intrebam unde iesim? il intreb in timp ce Continue reading
te iubesc. te iubesc? [18]
Abia acum simt oboseala, dar cu ultimele puteri imi duc palmele la ochi si imi sterg lacrimile care nu vor sa se mai opreasca, de parca as toca ceapa, iar plansul e ceva involuntar. Matei e pe hol, ezita sa intre, dar dupa cateva minute, intra in dormitor si se apropie de mine.
-Explica-mi si mie de cand esti tu asa? ma intreaba, Continue reading
te iubesc. te iubesc? [17]
Pe hol se aud rasete, mai multe voci. Imi vine sa intru in pamant de rusine si frica, habar nu am cum o sa reactioneze cand o sa ma vada, simt ca barbatul acesta ar fi un strain, nu iubitul meu. Aud pulsatiile tamplelor, de parca as fi comis o crima, iar acum, politia bate la usa, iar eu nu mai am timp sa ascund dovezile. Intra in camera, speriat de lumina aprinsa, surprins sa ma vada. Ii dispare zambetul de pe fata, iar ceilalti prezenti tac.
-Tu ce cauti aici, ma intreaba, ti se pare ca vii ca si cum e casa ta. Vrei pleci, vrei vii? Daca veneam acasa cu o femeie, iti dai seama cat de penibil m-as fi simtit?
-Tu te-ai fi simtit penibil, il intreb eu nervoasa, scarbita de atitudinea lui. Nu mai vroiam nici sa ma ia in brate, nici sa-l mai vad. Ceilalti, se simteau incomod, dar niciunul din ei nu zicea nimic. Au ramas in pragul usii, asteptand.
-Vreau sa pleci, daca nu mai ai bani, iti imprumut pana te pui pe picioare.
-Nu am nevoie de banii tai, am venit pentru tine, am venit sa vorbim…
-Clar nu avem despre ce sa vorbim, ai facut alegerea ta in Roma, ce s-a intamplat, nu te-ai mai descurcat singurica? Continue reading
te iubesc. te iubesc? [8]
-Esti proasta? unde ai plecat asa de la hotel fara sa ma anunti? te crezi independenta lumii si faci cum te trosnete pe tine capul? crezi ca eu n-am alta treaba de facut decat sa iti port tie de …
I-am inchis telefonul. Am obosit sa mai ascult ceea ce crede el despre mine, desi sustine ca ma iubeste pentru altceva. I-am inchis telefonul si am iesit la o plimbare prin oras. Curios, dar nu m-au dat nici lacrimile si nici regrete nu am. Nu sufar. Nu ma intereseaza ce face, ce crede, unde e si ce o sa urmeze. Ma simt un om nou. Azi ma plimbam si ma uitam la varful pantofului, mereu inaintea mea. M-am simtit libera sa pot zambi, sa pot sa nu aud telefonul, sa pot sa ma intorc tarziu dupa 12, sa imi las hainele aruncate pe podea si sa rad cat ma pofteste inima la o comedie tampita. Nu mi-am deschis inca telefonul, dar faptul ca si-a facut mii de nervi m-a facut sa adorm zambind. Cine a zis ca roata nu se intoarce la un moment dat?
Citeste si Te iubesc. Te iubesc? [7]
prietenul vs iubitul
Indiferent daca e vorba despre vedetele de la Tv, prietena noastra sau o colega, stim foarte bine cum e sa te trasneasca dragostea si, daca esti norocos, sa ti se impartaseasca iubirea, chiar poti spune ca ai pus un deget in Rai. E greu tare sa iti gasesti sufletul pereche, desi in decursul vietii avem mereu impresia ca am gasit cate unul. Gata, nu ne lungim.
Ideea e ca atunci cand esti intr-o relatie, ti se cere sa renunti la anumite lucruri, persoane si obiceiuri. O sa vorbesc doar din perspectiva barbatilor.
Nu inteleg de ce unii barbati nu sunt de acord cu prietenii de sex masculin. Daca as fi vrut sa fiu cu unul din ei, as fi facut-o si pana sa il cunosc pe el, nu? Plus la asta, un prieten baiat te poate salva pe tine, iubitul, de multe explicatii si faze plictisitoare. De exemplu, daca prietena ta vede niste comentarii de ale tale pe facebook, pe care le-ai lasat altor fete, o sa isi aprinda paie in cap, pentru ca asa e ea, geloasa, iar alta nu poate fi nici mai frumoasa si nici mai draguta decat ea. Daca o sa vorbeasca mai intai cu prietenul ei, acesta o sa ii explice: “-Esti paranoia, n-are rost sa isti un scandal pentru atata lucru. O sa iti spun eu cand sa iti faci griji”, astlfe incat ea sa constientize ca nu are rost sa faca scene de gelozie.
Alt exemplu: cand va certati, o discutie cu fetele poate sa iti fie fatala, toate o sa ii spuna: “-hai in club cu noi, da-l in colo, gasesti zeci ca el.” Un prieten baiat o sa incerce sa indrepte lucrurile si o sa analizeze situatia, astfel incat sa iti spuna ca nu e chiar atat de grav, ca nu merita sa stai suparata, bineinteles, daca nu e vorba despre un motiv serios de cearta.
O discutie cu prietenul poate sa iti dea idei de cum sa te porti-cum sa nu te porti. Ce ii enerveaza, ce le place. O sa spuneti ca aceste lucruri le putem discuta si cu iubitul si da, aveti dreptate, dar discutia n-o sa fie la fel de sincera si degajata.
Sa le fie frica iubitilor de un alt barbat cu care, evident, ne intelegem bine? Considera ca poate sa fie un potential cuceritor? Au si ei dreptate, atata timp cat suntem constiente ca prietenul nutreste pentru noi mai mult decat sentimente de prietenie, dar atunci iti poti da seama usor daca vrea sa te ajute, sau daca vrea sa scape de iubit.
Baietii pot fi niste prieteni extraordinari. Pe umerii lor nu ajungi foarte des sa plangi, pentru ca ei rezolva situatia pana sa se ajunga acolo.
iti lauzi partenerul? il certi cum trebuie?
Daca mancam tot, daca imi faceam tema, daca luam nota 10 sau daca faceam ceva bun, eram laudata, iar asta ma ambitiona ca daca viitoare sa fac lucrurile cel putin la fel de bine. Situatia nu se schimba prea mult cand crestem mai mari: daca depasesti targetul la munca, daca iti iei examenele, daca iti gasesti un iubit demn de laudele rudelor, esti laudata, iar mandria respectiva devine ca un drog si faci orice ca sa iti mentii satisfactia.
Cred ca e la fel de necesar ca intr-o relatie sa ne laudam partenerul. Inteleg ca nu stiu sa fac intotdeauna perfect, ca nu stiu sa gatesc, dar daca in cele 100 de incercari ale mele de a face o supa, imi reuseste macar o singura data, vreau sa ma lauzi pentru ACEA data si sa nu imi reprosezi celelalte 99 de nereusite, pentru ca asta n-o sa ma ambitioneze si nici n-o sa am chef ca data viitoare sa pun si dragoste in mancare, o sa fie ceva de genul: oricum nu stiu sa gatesc, iar daca o sa imi iasa bun, oricum n-o sa conteze. Exemplu se aplica si pentru celelalte lucruri pe care le fac sau macar incerc sa le fac.
Nu vi s-a intamplat niciodata ca atunci cand erati mici, sa fi gresit ceva si cu frica, asteptati pedeapsa, fizica sau verbala, dar in schimbul pedepsei, mama sau tata iti spunea frumos: “-Las’ ca nu e nimic, data viitoare nu mai faci asa/ o sa faci mai bine” iar lucru asta “durea” mai tare decat o palma???
Nu vreau sa ma imaginez sotie langa un barbat care sa imi reproseze pe un ton superioro-uracioso-rautacioso: “-Nu e calda mancarea asta; nu e calcata camasa; nu stii sa faci aia sau cealalalta.”
Aminteste-ti sa uiti reprosurile din trecut, ai scos ochii pentru ele deja, nu e nevoie sa pui si sare pe rana. Invata sa apreciezi si incercarea, nu doar rezultatul si intotdeauna lauda un lucru facut cu dragoste. Nu toate lucrurile facute din/cu dragoste sunt si perfecte, cel mai relevant exemplu fiind Lumea si Dumnezeu.
intamplari de la serviciu
1.
-Buna ziua, cu domnul X se poate?
-Buna ziua, ati sunat la Pompe Funebre si domnul nu locuieste aici.
2.
Dupa ce m-am “certat” 10 minute cu un debitor pentru ca nu vroia sa imi zica ce a rezolvat la Client si ma facea “prea curioasa”, i-am inchis telefonul…
La cateva minute mi-a intrat din greseala acelasi debitor. Ma prefac ca sunt altcineva si intreb ce s-a intamplat, de ce a fost nevoita colega (adica tot eu) sa ii inchida apelul. La care el:
-Stiti domnisoara, dumneavoastra sunteti mult mai intelegatoare, iaca cu dansa n-am putut sa ma inteleg, o cicalitoare, prea curioasa de felul ei. Eu cred ca era interesata de mine. Va rog eu sa stergeti nr de telefon ca mi-e frica ca ma suna si nu ma mai lasa in pace. 😆
-Eu cred ca exagerati, colega mea v-a intrebat ce ati rezolvat la Client ca sa va poata nota in dosar.
-Domnisoara, dumneavoastra sunteti mai intelegatoare, aveti si o voce mai blanda. Iaca cu dumneavoastra de ce pot sa discut si cu ea n-am putut. N-am putut si pace.
-Spuneti-mi va rog, ce ati rezolvat la Client?
-Bla-bla-bla, imi zice el ce a rezolvat.
-Multumesc, ii zic eu, tot cu mine ati vorbit si mai inainte. (ahh, ce bine m-am simtit)
-Nu va cred, cred ca sunteti o mincinoasa si ea si dumneavoastra.
-O sa imi transmit. La revedere.
Lovely
toata lumea ma cearta
Aseara fratele meu m-a sunat ca sa imi zica ca nu fac aia, nu mananc aia, nu am grija de mine, ma consum prea mult…Dupa 10 minute m-a sunat din nou, si-a mai amintit cateva… Fishuc m-a certat toata ziua: ca nu mananc aia, ca nu ma culc la ora aia…Dimineata m-a sunat mama si dupa “iubita mamei” a urmat: ca tu nu mananci aia, ca tu nu te odihnesti indeajuns… Hey!!! Nu sunt bulimica si nici nu sufar de anorexie, iar despre oboseala si lipsa timpului: vorbiti cu statul roman! Apreciez totusi grija lor, azi ma duc la medicul de familie!
😦 😦 😦 😦
//later edit: il sun pe medicul de familie: *programare abia pt saptamana viitoare, **analize nu poate sa imi mai faca pt ca le-am mai facut o data anu’ asta, in februarie… Multumesc statului roman pentru asigurarea medicala si pentru faptul ca platesc un procentaj din salariul meu pentru aceste servicii de calitate! Huoo!!!
imi pare rau
😦
Imi pare rau ca in ultima perioada mi-am neglijat prietenii.
Imi pare rau ca persoanele dragi mie sunt departe.
Imi pare rau pentru cuvintele urate pe care le-am spus.
Imi pare rau pentru oamenii pe care i-am dezamagit.
Imi pare rau pentru cei ce i-am facut sa sufere.
Imi pare rau ca am uitat de ziua Svetlanei.
Imi pare foarte rau ca nu am putut sa fiu la nunta prietenei mele.
Imi pare rau pentru cerceii pe care i-am pierdut.
Imi pare rau ca nu am mai fost de mult timp la biserica.
…
Grapefruits - blog scris cu vitamine 