I ♥ tenis

Ştiţi vorba “spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”? Acum 2 ani m-aţi fi găsit interesată la extrem de o pereche de tenişi All Star, roşii. Aş fi fost în stare să îmi dau bursa pe o lună pe o pereche de Converse. Oricum, e mai bine decât să fi zis că eram disperată după oje şi pudre, nu?

Acum, surprinzător, citesc ştirile despre fotbal, mă uit la tenis şi la snooker, chiar dacă nu ştiu toate regulile. Apropo de tenis, sperăm la o finală cu Federer câştigător. Ne făcusem zilele trecute o poftă şi am jucat badminton, pentru că la tenis sunt vărzucă, iar la fotbal mi-e frică să nu mă lovesc, deşi strig “gooooooool” înainte să dau cu mingea spre poartă.

Instructoarea de la sală mi-a zis că sunt un antitalent la sport, deşi aflasem asta în februarie, când am schiat pentru prima oară. Şi ce dacă?
Până la urmă, e aşa cum spune fratele meu : “1% e talent, iar restul de 99% e muncă!” – valabil şi în blogosferă! Dacă e să fac ceva în viaţă, o să îmi chinui talentul, până la propria satisfacţie.

adevarul iubirii voastre (6)

Azi mi-am parcat masina in apropierea liceului de langa sediul firmei. Acolo gasesc mereu loc de parcare. Nervoasa ca trebuie sa merg iarasi mai bine de un km pe jos, ies din masina, trantesc portiera si din greseala imi agat fusta, desfacandu-mi astfel slitul pana la coapse, sus.
In acel moment simt o privire insistenta. Ridic ochii, un copil, de 18-19 ani se uita la mine.
-La ce te holbezi? ii intreb si mai nervoasa.
-E seria noua? intreaba el.
-Se zice “din colectia noua”, ii arunc eu repede replica…
-Ma refer la masina, spune el cu un ras batjocoritor pe fata, nu la fusta!
In momentul acela m-a facut sa ma simt ca o copila de 15 ani prinsa in fata oglinzii mimand o melodie.
-E pe diesel sau benzina? continua el.
-Poftim?
Continue reading